Anexa 1
adoptată de Consiliul de Securitate cu ocazia celei
de-a 6620-a reuniuni din data de 16 septembrie 2011
reafirmându-și angajamentul susținut pentru suveranitatea, independența, integritatea teritorială și unitatea națională a Libiei,
reamintind rezoluțiile anterioare 1.674 (2006) și 1.894 (2009) privind protecția civililor în cadrul conflictelor armate, 1.612 (2006), 1.882 (2009) și 1.998 (2011) privind copiii în cadrul conflictelor armate și 1.325 (2000), 1.820 (2008), 1.888 (2009), 1.889 (2009) și 1.960 (2010) privind femeile, pacea și securitatea,
reamintind decizia luată de a deferi situația din Libia procurorului Curții Penale Internaționale, precum și importanța cooperării pentru a oferi asigurări că cei care se fac răspunzători de încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar sau de complicitate în cazul atentatelor având drept țintă populația civilă vor fi trași la răspundere,
condamnând ferm toate încălcările drepturilor omului, precum și ale dreptului internațional umanitar, săvârșite, inclusiv încălcările care implică omoruri, alte utilizări ale violenței împotriva civililor sau arestările și reținerile arbitrare, în special în cazul imigranților din Africa și al membrilor comunităților minoritare,
de asemenea, condamnând ferm violența sexuală, în special cea îndreptată împotriva femeilor și fetelor, precum și recrutarea și utilizarea copiilor în situații de conflict armat cu încălcarea dreptului internațional aplicabil,
având în vedere că repatrierea voluntară și susținută a refugiaților și a persoanelor strămutate la nivelul teritoriului național va reprezenta un factor esențial pentru consolidarea păcii din Libia,
accentuând că asumarea răspunderii la nivel național și responsabilitatea națională sunt esențiale pentru instituirea păcii durabile și că autoritățile naționale dețin responsabilitatea primară de a-și identifica prioritățile și strategiile pentru consolidarea păcii ulterioare conflictului,
reamintind scrisoarea secretarului general din data de 7 septembrie 2011 (S/2011/542) și îmbrățișând intenția acestuia de a trimite, la solicitarea autorităților libiene, un număr inițial de persoane care urmează să fie coordonate de reprezentantul special al secretarului general,
luând notă de scrisoarea din data de 14 septembrie 2011 transmisă secretarului general de către dr. Mahmoud Jibril, prim-ministru al Consiliului Național de Tranziție din Libia,
exprimându-și recunoștința față de trimisul special al secretarului general în Libia, domnul Abdel-Elah Mohamed Al-Khatib, pentru eforturile depuse în sensul identificării unei soluții durabile și pașnice în Libia,
reafirmând că Organizația Națiunilor Unite trebuie să coordoneze efortul comunității internaționale de susținere a tranziției și a procesului de reconstrucție din Libia, menite să instituie o Libie democrată, independentă și unită, îmbrățișând contribuțiile din acest domeniu ale reuniunii la nivel înalt din data de 26 august 2011 dintre secretarul general și organizațiile regionale, precum și ale Conferinței de la Paris din data de 1 septembrie 2011, precum și îmbrățișând eforturile Uniunii Africane, ale Ligii Statelor Arabe, ale Uniunii Europene și ale Organizației pentru Cooperare Islamică,
exprimându-și îngrijorarea față de proliferarea armelor în Libia și impactul potențial al acestora asupra păcii și securității regionale,
reamintind rezoluțiile sale 1.970 (2011) din data de 26 februarie 2011 și 1.973 (2011) din data de 17 martie 2011,
reamintind hotărârea de a se asigura că bunurile indisponibilizate conform rezoluțiilor 1.970 (2011) și 1.973 (2011) vor fi cât de curând puse la dispoziția și folosite în favoarea poporului libian, îmbrățișând măsurile luate de Comitetul instituit conform Rezoluției 1.970 (2011) și de statele membre în această privință și subliniind importanța de a pune la dispoziție aceste bunuri într-un mod transparent și responsabil, în conformitate cu nevoile și dorințele poporului libian,
având în vedere sarcina sa fundamentală în sensul menținerii păcii și securității internaționale conform Cartei Națiunilor Unite,
luând măsuri conform cap. VII din Carta Națiunilor Unite și art. 41 al acesteia,
1. ia notă de progresele din Libia, salută situația îmbunătățită de acolo și are în vedere stabilitatea în Libia;
2. are în vedere instituirea unui guvern al Libiei, larg reprezentativ, de tranziție, și subliniază nevoia ca perioada de tranziție să se întemeieze pe un angajament în sensul democrației, al bunei guvernări, al statului de drept și al respectului pentru drepturile omului;
3. subliniază importanța promovării participării egale și depline a femeilor și a comunităților minoritare la discuțiile referitoare la procesul politic din cadrul etapei post-conflict;
4. îmbrățișează declarațiile Consiliului Național de Tranziție care fac apel la unitate, reconciliere națională și justiție, și le solicită libienilor de toate credințele și din toate mediile să se abțină de la răzbunări, inclusiv lipsiri de libertate arbitrare;
5. încurajează Consiliul Național de Tranziție să își pună în aplicare următoarele planuri:
a) de a proteja populația Libiei, a reinstaura serviciile guvernamentale și de a aloca fondurile Libiei într-o manieră deschisă și transparentă;
b) de a împiedica alte abuzuri și încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului umanitar internațional și de a pune capăt impunității;
c) de a asigura un proces politic consultativ în vederea unui acord cu privire la o constituție și a organizării de alegeri libere și corecte;
d) de a asigura siguranța cetățenilor străini din Libia, în special a celor care au fost amenințați, tratați necorespunzător și/sau reținuți; și
e) de a împiedica proliferarea de lansatoare portabile sol-aer, arme de calibru mic și armament ușor și pentru a îndeplini obligațiile Libiei privind controlul armamentului și al nonproliferării conform dreptului internațional;
6. ia notă de apelurile Consiliului Național de Tranziție privind evitarea actelor de răzbunare, inclusiv a celor îndreptate împotriva lucrătorilor imigranți;
7. solicită autorităților libiene să promoveze și să protejeze drepturile omului, inclusiv ale acelor persoane care aparțin grupurilor vulnerabile, să își respecte obligațiile conform dreptului internațional, inclusiv dreptului internațional umanitar și drepturilor omului, solicită autorităților libiene să fie trași la răspundere în conformitate cu standardele internaționale cei care se fac răspunzători de încălcări ale drepturilor omului, inclusiv de violență sexuală;
8. îndeamnă susținut autoritățile libiene să asigure protecția personalului și a sediilor misiunilor diplomatice în conformitate cu Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice din 1961;
9. își exprimă hotărârea de a ajuta poporul libian să îndeplinească aceste obiective și îndeamnă toate statele membre să ajute poporul libian după cum se consideră adecvat;
10. îndeamnă toate statele membre să coopereze îndeaproape cu autoritățile libiene în cadrul eforturilor acestora de a pune capăt impunității, în conformitate cu obligațiile internaționale ale Libiei;
11. solicită autorităților libiene să respecte obligațiile internaționale ale Libiei, inclusiv obligațiile prevăzute în Carta Națiunilor Unite, în conformitate cu dreptul internațional; mai solicită autorităților libiene să își onoreze contractele și obligațiile existente în conformitate cu prezenta rezoluție și cu celelalte rezoluții relevante, precum și dreptul aplicabil acestor contracte și obligații;
Mandatul Organizației Națiunilor Unite
12. decide instituirea unei Misiuni de Sprijin a Organizației Națiunilor Unite în Libia (UNSMIL), coordonată de un reprezentant special al secretarului general pentru o perioadă inițială de 3 luni, și decide în plus ca mandatul UNSMIL să fie acela de a ajuta și de a sprijini eforturile naționale libiene în sensul:
(a) instituirii securității și ordinii publice și promovării statului de drept;
(b) desfășurării dialogului politic cuprinzător, promovării reconcilierii naționale și inițierii procesului de elaborare a constituției și a celui electoral;
(c) extinderii autorității statului, inclusiv prin întărirea instituțiilor emergente răspunzătoare și prin reinstaurarea serviciilor publice;
(d) promovării și protejării drepturilor omului, în special a celor referitoare la grupurile vulnerabile, precum și al susținerii justiției transnaționale;
(e) luării măsurilor imediate ce se impun pentru inițierea recuperării economice, și al
(f) coordonării sprijinului care poate fi solicitat din partea altor actori multilaterali și bilaterali, după caz;
13. decide ca măsura impusă prin alin. 9 al Rezoluției 1.970 (2011) să nu se aplice, de asemenea, aprovizionării, vânzării sau transferului către Libia al:
(a) armelor și materialului conex de toate tipurile, inclusiv al asistenței tehnice, al pregătirii și al asistenței financiare și de orice alt tip, vizând doar securitatea sau asistența privind dezarmarea pentru autoritățile libiene și comunicate Comitetului dinainte și în absența unei decizii negative a Comitetului în interval de 5 zile lucrătoare de la o astfel de comunicare;
(b) armelor de calibru mic, armament ușor și material conex, exportat temporar în Libia pentru uzul unic al personalului Organizației Națiunilor Unite, al reprezentanților mass-mediei și al lucrătorilor umanitari și pentru dezvoltare, precum și al personalului asociat, comunicate Comitetului dinainte și în absența unei decizii negative a Comitetului în interval de 5 zile lucrătoare de la o astfel de comunicare;
Blocarea fondurilor și resurselor economice
14. decide ca Societatea Națională Libiană de Petrol (LNOC) și Compania Petrolieră Zueitina să nu mai fie afectate de măsura blocării fondurilor și de alte măsuri impuse la alin. 17, 19, 20 și 21 ale Rezoluției 1.970 (2011) și la alin. 19 al Rezoluției 1.973 (2011);
15. decide să modifice măsurile impuse la alin. 17, 19, 20 și 21 ale Rezoluției 1.970 (2011) și la alin. 19 al Rezoluției 1.973 (2011) cu privire la Banca Centrală a Libiei, la Banca Arabă Libiană (LAFB), Autoritatea Libiană de Investiții (LIA) și Portofoliul de Investiții Africane Libiene (LAIP), după cum urmează:
(a) fondurile, alte bunuri și resurse economice din afara Libiei aparținând entităților menționate mai sus în prezentul alineat, care sunt înghețate începând cu data prezentei rezoluții conform măsurilor impuse la alin. 17 al Rezoluției 1.970 (2011) sau la alin. 19 al Rezoluției 1.973 (2011), trebuie să rămână indisponibilizate de către state, în afara situației în care fac obiectul unei excepții prevăzute la alin. 19, 20 sau 21 ale respectivei rezoluții sau la alin. 16 de mai jos;
(b) cu excepția celor prevăzute la (a), Banca Centrală a Libiei, LAFB, LIA și LAIP nu vor mai reprezenta subiectul măsurilor impuse la alin. 17 al Rezoluției 1.970 (2011), incluzând și situația în care statele nu mai trebuie să se asigure că toate fondurile, bunurile financiare sau resursele economice sunt împiedicate de a fi puse la dispoziția acestor entități ori în favoarea acestor entități de către cetățenii lor sau de către oricare cetățeni ori entități de pe teritoriile acestora;
16. decide ca, în plus față de prevederile de la alin. 19 al Rezoluției 1.970 (2011), măsurile impuse prin alin. 17 al respectivei rezoluții, astfel modificate prin alin. 15 de mai sus și alin. 19 al Rezoluției 1.973 (2011) să nu se aplice fondurilor, altor bunuri financiare sau resurselor economice ale Băncii Centrale a Libiei, LAFB, LIA și LAIP, cu condiția ca:
(a) un stat membru să îi fi comunicat Comitetului intenția de a autoriza accesul la fonduri, alte bunuri financiare sau resurse economice pentru unul sau mai multe dintre scopurile următoare și în absența unei decizii negative a Comitetului în interval de 5 zile lucrătoare de la această comunicare:
(i) necesități umanitare;
(îi) combustibil, electricitate și apă pentru stricta folosință a civililor;
(iii) reluarea producției și vânzării libiene de hidrocarburi;
(iv) instituirea, funcționarea ori consolidarea instituțiilor guvernului civil și a infrastructurii publice civile; sau
(v) facilitarea reluării operațiunilor sectorului bancar, inclusiv pentru susținerea sau facilitarea comerțului internațional cu Libia;
(b) un stat membru să îi fi comunicat Comitetului că respectivele fonduri, alte bunuri financiare sau resurse economice nu se vor pune la dispoziția ori nu vor fi folosite în favoarea persoanelor care fac obiectul măsurilor impuse la alin. 17 al Rezoluției 1.970 (2011) sau la alin. 19 al Rezoluției 1.973 (2011);
(c) un stat membru să se fi consultat dinainte cu autoritățile libiene cu privire la utilizarea acestor fonduri, a altor active financiare sau resurse economice; și
(d) un stat membru să le fi prezentat autorităților libiene comunicarea înaintată conform prezentului alineat și ca autoritățile libiene să nu fi obiectat în interval de 5 zile lucrătoare față de eliberarea acestor fonduri, a celorlalte bunuri sau resurse economice;
17. le solicită statelor să fie vigilente atunci când iau măsuri conform alin. 16 de mai sus și să aibă în vedere utilizarea corespunzătoare a mecanismelor financiare internaționale în scopul promovării transparenței și al împiedicării alocării necorespunzătoare, în lumina provocărilor cărora autoritățile libiene încă mai trebuie să le facă față;
18. le solicită Fondului Monetar Internațional și Băncii Mondiale să conlucreze cu autoritățile libiene în scopul unei evaluări a cadrului de management financiar public al Libiei, care să recomande pașii de urmat de către Libia în scopul asigurării unui sistem de transparență și responsabilizare cu privire la fondurile deținute de instituțiile guvernamentale libiene, inclusiv LIA, LNOC, LAFB, LAIP și Banca Centrală a Libiei și îi solicită în plus Comitetului să se țină la curent cu privire la rezultatele respectivei evaluări;
19. îi trasează Comitetului sarcina de a revizui în permanență, în consultare cu autoritățile libiene, măsurile care se mențin impuse conform rezoluțiilor 1.970 (2011) și 1.973 (2011) cu privire la Banca Centrală a Libiei, LAFB, LIA și LAIP, și decide ca, în consultare cu autoritățile libiene, Comitetul să renunțe la desemnarea respectivelor entități de îndată ce este posibil, pentru a se asigura că bunurile sunt puse la dispoziția și se folosesc în avantajul cetățenilor Libiei;
Interdicții în spațiul aerian de zbor și interzicerea zborurilor
20. ia notă de îmbunătățirea situației din Libia, subliniază intenția de a revizui în permanență măsurile impuse prin alin. 6-12 ale Rezoluției 1.973 (2011) și subliniază că este pregătit, după cum se consideră de cuviință și dacă o permit condițiile, să anuleze respectivele măsuri și să pună capăt autorizației acordate statelor membre la alin. 4 al Rezoluției 1973 (2011) pe baza consultării cu autoritățile libiene;
21. decide ca măsurile de la alin. 17 al Rezoluției 1.973 (2011) să înceteze să mai producă efecte de la data prezentei rezoluții;
22. îi solicită secretarului general să raporteze cu privire la punerea în aplicare a prezentei rezoluții în interval de 14 zile de la adoptare și ulterior, lunar sau mai frecvent, după cum consideră de cuviință;
23. decide să rămână sesizat activ în privința acestei chestiuni.
Anexa 2
adoptată de Consiliul de Securitate cu ocazia celei
de-a 6596-a reuniuni din data de 29 iulie 2011
reafirmând rezoluțiile și declarațiile anterioare ale președintelui referitoare la situația din Somalia și în ceea ce privește Eritreea, în special Rezoluția 733 (1992), care a instituit un embargo privind furnizarea de arme și echipament militar pentru Somalia (denumit în cele ce urmează embargoul privind armele din Somalia), Rezoluția 1.519 (2003), Rezoluția 1.558 (2004), Rezoluția 1.587 (2005), Rezoluția 1.630 (2005), Rezoluția 1.676 (2006), Rezoluția 1.724 (2006), Rezoluția 1.744 (2007), Rezoluția 1.766 (2007), Rezoluția 1.772 (2007), Rezoluția 1.801 (2008), Rezoluția 1.811 (2008), Rezoluția 1.844 (2008), Rezoluția 1.853 (2008), Rezoluția 1.862 (2009), Rezoluția 1.907 (2009), Rezoluția 1.916 (2010), precum și Rezoluția 1.972 (2011),
reamintind că, așa cum s-a prevăzut în rezoluțiile 1.744 (2007) și 1.772 (2007), embargoul privind armele din Somalia nu se aplică pentru: (a) armele și echipamentul militar, pregătirea și asistența tehnică, având drept scop doar susținerea sau utilizarea de către Misiunea Uniunii Africane din Somalia (AMISOM); și (b) aprovizionarea și asistența tehnică a statelor având drept scop doar ajutorarea instituțiilor din sectorul de securitate, consecvente cu procesul politic instituit în rezoluțiile respective și în absența unei decizii negative a Comitetului instituit conform Rezoluției 751 (1992), al cărui mandat a fost prelungit conform Rezoluției 1.907 (2009) (denumit în cele ce urmează Comitetul) în interval de 5 zile lucrătoare de la primirea unei comunicări preliminare cu privire la această asistență în fiecare caz individual,
reamintind rezoluțiile 1.612 (2005), 1.882 (2009) și 1.998 (2011) privind copiii și conflictele armate, rezoluțiile 1.325 (2000), 1.820 (2008), 1.888 (2009), 1.889 (2009) și 1.960 (2010) privind femeile, pacea și securitatea, precum și rezoluțiile 1.265 (1999), 1.296 (2000), 1.325 (2000), 1.612 (2005), 1.674 (2006), 1.738 (2006), 1.820 (2008), 1.882 (2009), 1.888 (2009) și 1.889 (2009) privind protecția civililor în cadrul conflictelor armate,
reafirmându-și respectul pentru suveranitatea, integritatea teritorială, independența politică și unitatea Somaliei, și, respectiv, a Djibouti și a Eritreei,
reafirmând că Acordul de pace de la Djibouti și Procesul de pace reprezintă baza pentru soluționarea conflictului din Somalia și reiterându-și angajamentul în sensul unei rezolvări integrale și de durată a situației din Somalia, pe baza Cartei federale de tranziție (CFT), și reiterând nevoia urgentă ca toți liderii din Somalia să ia măsuri tangibile pentru continuarea dialogului politic,
luând notă de raportul Grupului de monitorizare din data de 18 iulie 2011 (S/2011/433) înaintat conform alin. 6 (k) al Rezoluției 1.916 (2010) și de observațiile și recomandările cuprinse în acest text,
condamnând transporturile de arme și muniții către și pe teritoriul Somaliei și al Eritreei cu încălcarea embargoului privind armele din Somalia și a embargoului privind armele din Eritreea instituite conform Rezoluției 1.907 (2009) (denumită în cele ce urmează embargoul privind armele din Eritreea), drept o amenințare deosebită la adresa păcii și stabilității din regiune,
solicitându-le tuturor statelor membre, în special celor din regiune, să se abțină de la orice activitate care ar încălca embargourile privind armele din Somalia și Eritreea și să ia toate măsurile necesare pentru tragerea la răspundere a celor care se fac vinovați de aceste încălcări,
reafirmând importanța întăririi monitorizării embargourilor privind armele din Somalia și Eritreea, prin anchete constante și vigilente ale încălcărilor, având în vedere că aplicarea cu strictețe a embargourilor privind armele va îmbunătăți situația generală de securitate din regiune,
exprimându-și îngrijorarea cu privire la actele de intimidare la adresa Grupului de monitorizare și ingerințele în activitatea Grupului de monitorizare,
reiterându-și îngrijorarea sporită față de înrăutățirea situației umanitare din Somalia și față de impactul secetei și al foametei actuale, condamnând cu tărie țintirea și obstrucționarea furnizării de ajutor umanitar de către grupurile armate din Somalia, care au împiedicat furnizarea acestui ajutor în anumite zone, și deplângând atacurile repetate asupra personalului umanitar,
reiterându-și condamnarea în termenii cei mai severi a tuturor actelor de violență, a abuzurilor și a încălcărilor, inclusiv a violenței sexuale și a celei întemeiate pe diferența dintre sexe, comise împotriva civililor, inclusiv a copiilor, cu încălcarea dreptului internațional aplicabil, accentuând că făptuitorii trebuie judecați, reamintind toate rezoluțiile relevante privind femeile, pacea și securitatea, privind copiii și conflictele armate, precum și privind protecția civililor în conflictele armate și, prin urmare, considerând că trebuie reafirmate și consolidate și mai mult criteriile existente de desemnare a măsurilor urmărite conform Rezoluției 1.844 (2008),
reafirmând că este necesar ca și instituțiile federale de tranziție (IFT), dar și donatorii să poată fi ținuți reciproc răspunzători și să dea dovadă de transparență în ceea ce privește alocarea de resurse financiare,
solicitând încetarea alocării necorespunzătoare a fondurilor financiare care subminează capacitatea autorităților locale de a furniza servicii în Somalia,
hotărând că situația din Somalia, acțiunile Eritreei de subminare a păcii și reconcilierii din Somalia, precum și litigiul dintre Djibouti și Eritreea continuă să constituie o amenințare la adresa păcii internaționale și a securității din regiune,
luând măsuri conform cap. VII al Cartei Organizației Națiunilor Unite,
1. decide ca măsurile de la alin. 1, 3 și 7 ale Rezoluției 1.844 (2008) să se aplice persoanelor, iar prevederile alin. 3 și 7 ale prezentei rezoluții să se aplice entităților desemnate de Comitet:
(a) care desfășoară sau furnizează sprijin pentru actele ce amenință pacea, securitatea ori stabilitatea Somaliei, inclusiv actele care amenință Acordul de la Djibouti din 18 august 2008 sau procesul politic, ori care amenință IFT sau AMISOM prin forță;
(b) care au acționat cu încălcarea embargourilor generale și complete privind armele, reafirmate la alin. 6 al Rezoluției 1.844 (2008);
(c) care obstrucționează furnizarea de asistență umanitară pentru Somalia sau accesul la ori distribuția de asistență umanitară în Somalia;
(d) care reprezintă lideri politici sau militari ce recrutează ori utilizează copii în conflictele armate din Somalia, cu încălcarea dreptului internațional aplicabil;
(e) care se fac răspunzătoare de încălcări ale dreptului internațional în Somalia, implicând țintirea de civili, inclusiv copii și femei în situații de conflict armat, inclusiv de asasinat și mutilare, de violență sexuală și întemeiată pe diferențele dintre sexe, de atentate comise împotriva școlilor și spitalelor, precum și de răpire și strămutare forțată;
2. consideră că actele prevăzute la alin. 1 (a) de mai sus pot include, dar nu se limitează la alocarea necorespunzătoare a resurselor financiare care subminează capacitatea instituțiilor federale de tranziție de a-și îndeplini obligațiile de furnizare a serviciilor în cadrul Acordului de la Djibouti;
3. consideră că orice activitate comercială nonlocală prin intermediul porturilor controlate de Al-Shabaab, care constituie sprijin financiar pentru o entitate desemnată, constituie o amenințare la adresa păcii, stabilității și securității Somaliei și, de aceea, persoanele și entitățile care desfășoară un astfel de comerț pot fi desemnate de Comitet și puse sub incidența măsurilor țintite instituite conform Rezoluției 1.844 (2008);
4. solicită Guvernului Federal de Tranziție (GFT) să analizeze interzicerea tuturor activităților comerciale desfășurate de marile nave comerciale cu porturile controlate de Al-Shabaab;
5. cere tuturor părților să asigure acces deplin, în siguranță și neîngrădit pentru furnizarea promptă a ajutorului umanitar pentru persoanele care necesită asistență la nivelul întregii Somalii și subliniază preocuparea sporită legată de înrăutățirea situației umanitare din Somalia; îndeamnă toate părțile și grupurile armate să ia măsurile corespunzătoare pentru asigurarea siguranței și securității personalului umanitar și a aprovizionărilor și subliniază că este pregătită să aplice sancțiunile țintite împotriva acestor persoane și entități dacă îndeplinesc criteriile de desemnare prevăzute la alin. 1 (c) de mai sus;
6. decide prelungirea mandatului Grupului de monitorizare menționat la alin. 3 al Rezoluției 1.558 (2004), prelungit prin alin. 6 al Rezoluției 1.916, și îi solicită secretarului general să ia măsurile administrative necesare cât mai prompt cu putință pentru reinstituirea Grupului de monitorizare pentru o perioadă de 12 luni de la data prezentei rezoluții, alcătuit din 8 experți, și folosind acolo unde este posibil experiența membrilor Grupului de monitorizare instituit conform Rezoluției 1.916 (2010), și în consonanță cu Rezoluția 1.907 (2009), pentru a-și îndeplini mandatul, acest mandat constând în următoarele:
(a) să sprijine Comitetul în ceea ce privește monitorizarea punerii în aplicare a măsurilor impuse la alin. 1, 3 și 7 ale Rezoluției 1.844 (2008), inclusiv prin raportarea tuturor informațiilor privind încălcările; includerea în rapoartele sale către Comitet a tuturor informațiilor relevante pentru desemnarea potențială a persoanelor și entităților descrise la alin. 1 de mai sus;
(b) să sprijine Comitetul pentru centralizarea rezumatelor narative, menționate la alin. 14 al Rezoluției 1.844 (2008), referitoare la persoanele și entitățile desemnate conform alin. 1 de mai sus;
(c) să ancheteze toate operațiunile portuare din Somalia care pot genera venit pentru Al-Shabaab, o entitate desemnată de Comitet deoarece îndeplinește criteriile de desemnare prevăzute în Rezoluția 1.844 (2008);
(d) să continue sarcinile prevăzute la alin. 3 de la (a) până la (c) ale Rezoluției 1.587 (2005), alin. 23 de la (a) până la (c) ale Rezoluției 1.844 (2008), precum și la alin. 19 de la (a) până la (d) ale Rezoluției 1.907 (2009);
(e) să ancheteze, în coordonare cu agențiile internaționale relevante, toate activitățile, inclusiv de la nivelul sectoarelor financiare, maritime și al altora, care generează venituri folosite pentru comiterea de încălcări ale embargourilor privind armele din Somalia și Eritreea;
(f) să verifice orice mijloace de transport, rute, porturi maritime, aerogări și alte facilități folosite în legătură cu încălcări ale embargourilor privind armele din Somalia și Eritreea;
(g) să continue verificarea și actualizarea informațiilor cuprinse în proiectul de listă cu privire la acele persoane și entități implicate în desfășurarea actelor descrise la alin. 1 de mai sus, în interiorul și în afara Somaliei, precum și la susținătorii activi ai acestora, pentru posibile măsuri viitoare luate de Consiliu, și prezentarea acestor informații către Comitet, atunci când și sub forma pe care Comitetul o consideră adecvată;
(h) să redacteze un proiect de listă conținând acele persoane și entități implicate în desfășurarea de acte descrise la alin. 15 de la (a) la (e) ale Rezoluției 1.907 (2009) în interiorul și în afara Eritreei, precum și la susținătorii activi ai acestora, pentru posibile măsuri viitoare luate de Consiliu, și prezentarea acestor informații către Comitet, atunci când și sub forma pe care Comitetul o consideră adecvată;
(i) să continue să facă recomandări bazate pe anchetele proprii, cu privire la rapoartele anterioare ale panelului de experți (S/2003/223 și S/2003/1035) numit conform rezoluțiilor 1.425 (2002) și 1.474 (2003), precum și cu privire la rapoartele anterioare ale Grupului de monitorizare (S/2004/604, S/2005/153, S/2005/625, S/2006/229, S/2006/913, S/2007/436, S/2008/274, S/2008/769 și S/2010/91) numit conform rezoluțiilor 1.519 (2003), 1.558 (2004), 1.587 (2005), 1.630 (2005), 1.676 (2006), 1.724 (2006), 1.766 (2007), 1.811 (2008), 1.853 (2008) și 1.916 (2010);
(j) să conlucreze strâns cu Comitetul cu privire la recomandările concrete de măsuri suplimentare în scopul îmbunătățirii respectării generale a embargourilor privind armele din Somalia și Eritreea, precum și cu privire la măsurile impuse conform alin. 1, 3 și 7 ale Rezoluției 1.844 (2008) și alin. 5, 6, 8, 10, 12 și 13 ale Rezoluției 1.907 (2009) privind Eritreea;
(k) să sprijine identificarea zonelor în care capacitățile statelor din regiune pot fi consolidate pentru a facilita punerea în aplicare a embargourilor privind armele din Somalia și Eritreea, precum și a măsurilor prevăzute conform alin. 1, 3 și 7 ale Rezoluției 1.844 (2008) și alin. 5, 6, 8, 10, 12 și 13 ale Rezoluției 1.907 (2009) privind Eritreea;
(l) să furnizeze Consiliului, prin intermediul Comitetului, o informare intermediară în interval de 6 luni de la instituirea sa, precum și să înainteze rapoarte lunare de etapă către Comitet;
(m) să transmită două rapoarte finale, în atenția Consiliului de Securitate, prin intermediul Comitetului; primul concentrat pe Somalia, iar cel de-al doilea pe Eritreea, care să acopere toate cerințele prevăzute anterior, cel târziu cu 15 zile înainte de finalizarea mandatului Grupului de monitorizare;
7. îi solicită în plus secretarului general să întreprindă toate aranjamentele financiare necesare pentru a susține activitatea Grupului de monitorizare;
8. îi solicită Comitetului, în conformitate cu mandatul său și în consultare cu Grupul de monitorizare și cu celelalte entități ale Organizației Națiunilor Unite, să analizeze recomandările cuprinse în rapoartele Grupului de monitorizare și să recomande Consiliului modalități pentru îmbunătățirea punerii în aplicare și a respectării embargourilor privind armele, precum și pentru punerea în aplicare a măsurilor țintite impuse la alin. 1, 3 și 7 ale Rezoluției 1.844 (2008) și la alin. 5, 6, 8, 10, 12 și 13 ale Rezoluției 1.907 (2009) referitoare la Eritreea, ca reacție la continuarea încălcărilor;
9. decide ca, pentru o perioadă de 12 luni de la data prezentei rezoluții și fără a aduce atingere programelor de asistență umanitară desfășurate în alte părți, obligațiile în sarcina statelor membre conform alin. 3 al Rezoluției 1.844 (2008) să nu se aplice plății fondurilor și nici altor bunuri financiare sau resurse economice necesare asigurării furnizării prompte a asistenței umanitare necesare de urgență în Somalia de către Organizația Națiunilor Unite, agențiile sau programele specializate ale acesteia, de către organizațiile umanitare cu statut de observator în cadrul Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite care furnizează asistență umanitară, precum și de către partenerii de implementare ai acestora, inclusiv ONG-urile finanțate bilateral sau multilateral care participă la Apelul consolidat al Organizației Națiunilor Unite pentru Somalia;
10. îndeamnă toate părțile și toate statele, în special pe cele din regiune, și GFT, inclusiv organizațiile internaționale, regionale și subregionale, să coopereze pe deplin în cadrul activității Grupului de monitorizare și să asigure siguranța și accesul neîngrădit al membrilor acestuia în special la persoane, documente și situri pe care Grupul de monitorizare le consideră ca fiind relevante pentru executarea acestui mandat;
11. decide să rămână sesizat activ în privința acestei chestiuni.