Capitolul 2 — LIMITELE APLICĂRII LEGII PENALE

Teritorialitatea legii penale

Legea penală se aplică infracțiunilor săvîrșite pe teritoriul României.

Personalitatea legii penale

Legea penală se aplică infracțiunilor în afară teritoriului tarii, dacă făptuitorul este cetățean român sau dacă, neavînd nici o cetățenie, are domiciliul în țara.

Realitatea legii penale

Legea penală se aplică infracțiunilor săvîrșite în afară teritoriului tarii, contra securității statului român, sau contra vieții unui cetățean român, ori prin care s-a adus o vătămare grava integrității corporale sau sănătății unui cetățean român, cînd sînt săvîrșite de către un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii. Punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile prevăzute în alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabilă a Procurorului General.

Universalitatea legii penale

Legea penală se aplică și altor infracțiuni decît celor prevăzute în art. 5 alin. 1, săvîrșite în afară teritoriului tarii, de un cetățean străin sau de o persoană fără cetățenie care nu domiciliază pe teritoriul tarii, dacă:

Legea penală și convențiile internaționale

Dispozițiile cuprinse în art. 5 și 6 se aplică dacă nu se dispune altfel printr-o convenție internaționala.

Imunitatea de jurisdicție

Legea penală nu se aplică infracțiunilor săvîrșite de către reprezentanții diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convențiile internaționale, nu sînt supuse jurisdicției penale a statului român.

Extrădarea

Extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenție internaționala, pe bază de reciprocitate și, în lipsa acestora, în temeiul legii.

Activitatea legii penale

Legea penală se aplică infracțiunilor săvîrșite în timpul cît ea se afla în vigoare.

Neretroactivitatea legii penale

Legea penală nu se aplică faptelor care, la data cînd au fost săvîrșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni.

Retroactivitatea legii penale

Legea penală nu se aplică faptelor săvîrșite sub legea veche, dacă nu mai sînt prevăzute de legea noua. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranță și a măsurilor educative, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărîrilor judecătorești privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi. Legea care prevede măsuri de siguranță sau măsuri educative se aplică și infracțiunilor care nu au fost definitiv judecate pînă la data intrării în vigoare a legii noi.

Aplicarea legii penale mai favorabile

În cazul în care de la săvîrșirea infracțiunii pînă la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă. Cînd legea anterioară este mai favorabilă, pedepsele complimentare care au corespondent în legea penală noua se aplică în conținutul și limitele prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sînt prevăzute în legea penală noua nu se mai aplica.

Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Cînd după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare și pînă la executarea completa a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea noua pentru infracțiunea săvîrșită, se reduce la acest maxim. Dacă după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare la moarte și pînă la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași fapta pedeapsa închisorii, pedeapsa cu moartea se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune. Dacă legea noua prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amendă, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea noua. Tinindu-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii. Pedepsele complimentare, măsurile de siguranță, precum și măsurile educative neexecutate și neprevăzute în legea noua, nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se executa în conținutul și limitele prevăzute de această lege. Cînd o dispoziție din legea noua se referă la pedepse definitiv aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pînă la data intrării în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispozițiilor alineatelor precedente.

Aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive

Cînd după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare și pînă la executarea completa a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mica decît maximul special prevăzut de legea noua, tinindu-se seama de infracțiunea săvîrșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărîrii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cît a executat din pedeapsa, se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborîtă sub limita ce ar rezultă din reducerea acestei pedepse proporțional cu micșorarea maximului special prevăzut pentru infracțiunea săvîrșită. Dispozițiile art. 14 alin. 5 se aplică și în cazul condamnărilor arătate în prezentul articol, executate pînă la data intrării în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotărîre reducîndu-se cu o treime.

Aplicarea legii penale temporare

Legea penală temporară se aplică infracțiunii săvîrșite în timpul cînd era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecata în acel interval de timp.