LEGE nr. 291 din 2 noiembrie 2007 (**republicată**)(*actualizată*)

(1) Intrarea sau ieșirea din România a membrilor forței armatei străine este permisă în condițiile prevăzute de legislația română privitoare la regimul străinilor și de înțelegerile în vigoare între România și alte state, în privința regimului călătoriilor cetățenilor. Solicitările de viză de intrare în România pentru membrii forțelor armate străine ce urmează a desfășura operațiuni sau tranzita teritoriul României vor fi soluționate în regim de prioritate și gratuitate de către misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statului român în străinătate, după informarea prealabilă a Ministerului Afacerilor Externe. Pe durata desfășurării de operațiuni, membrii forțelor armate străine pot fi exceptați de la aplicarea reglementărilor referitoare la înregistrarea străinilor, pe bază de reciprocitate.

(2) În condiții de reciprocitate, unitățile și subunitățile forței armate străine, precum și mijloacele de transport ale acesteia fac obiectul unui control sumar la frontieră, în condițiile legii. Ministerul Apărării Naționale va comunica, în timp util, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, respectiv Direcția Generală a Vămilor, datele despre sosirea acestora.

(3) Membrii forței armate străine și bunurile acestora, inclusiv mijloacele de transport, intră în România prin punctele pentru trecerea frontierei deschise traficului internațional, stabilite și comunicate din timp de către autoritățile române competente.

(4) Trecerea frontierei de stat a României se poate face și prin alte locuri, în condiții stabilite prin acorduri și înțelegeri tehnice între România și statele vecine, precum și prin aeroporturile care nu operează în regim de trafic internațional, cu aprobarea Ministerului Transporturilor, Ministerului Afacerilor Interne și a Direcției Generale a Vămilor, la solicitarea scrisă a Ministerului Apărării Naționale.

(5) În condiții de reciprocitate, la intrarea și ieșirea în/din România a forțelor armate străine, formalitățile vamale se îndeplinesc în procedură simplificată, stabilită prin ordin al conducătorului Direcției Generale a Vămilor.

(6) La trecerea frontierei de stat a României, ținuta militară este obligatorie pentru unitățile și subunitățile forței.

(7) Pe timpul desfășurării activităților în România, membrii forței pot purta și ținută civilă, în aceleași condiții ca și militarii români.

(1) Membrii forței intră în România pe baza unui document de trecere a frontierei de stat acceptat de statul român și a ordinului de deplasare individual sau colectiv care să certifice statutul acestora.

(2) Componenta civilă, în funcție de cetățenia fiecărei persoane în parte, intră în România pe baza unui document de trecere a frontierei de stat, acceptat de statul român.

(3) Membrii forței armate străine se legitimează pe teritoriul României cu documentele pe baza cărora au fost îndreptățiți să treacă frontiera de stat.

(4) În cazul staționării pe perioade mai mari de 60 de zile, membrilor forței armate străine li se eliberează, de către Ministerul Apărării Naționale, cărți de identitate speciale. Formatul și condițiile de eliberare a acestora sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(1) Echipamentele, materialele, mijloacele de transport, precum și alte bunuri mobile necesare pentru uzul forței armate străine pot fi scutite de la plata drepturilor de import, pe bază de reciprocitate.

(2) Pentru mărfurile introduse în regim vamal de admitere temporară și care nu mai sunt exportate din România, reprezentantul forței armate străine va depune la autoritatea vamală documentele pentru plasarea acestora sub regimul de punere în liberă circulație.

(3) Orice alte bunuri, în afara celor destinate uzului exclusiv al forței armate străine, sunt supuse regimului vamal aplicabil persoanelor fizice, atât la introducerea, cât și la scoaterea acestora din România.

(1) Autovehiculele militare ale părții trimițătoare pot trece frontiera de stat și pot circula pe drumurile publice dacă îndeplinesc condițiile pentru a fi admise în circulația internațională, în conformitate cu prevederile tratatelor internaționale la care România este parte.

(2) Autovehiculele care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1) pot circula pe drumurile publice cu avizul structurilor de resort din cadrul Ministerului Transporturilor și ale Ministerului Afacerilor Interne, la cererea scrisă a Ministerului Apărării Naționale, eliberat în termen de 15 zile de la data solicitării.

(3) Dacă masa totală pe axe și/sau dimensiunile depășesc limitele stabilite prin legislația română, deplasarea se face pe bază de autorizație specială de transport, eliberată de administratorul drumului, fără plata tarifelor aferente, în condițiile stabilite de acesta.

(4) Emiterea autorizației prevăzute la alin. (3) se realizează numai în baza informării de către Ministerul Apărării Naționale a administratorului drumului cu privire la efectuarea transportului.

(5) Autovehiculele menționate în prezentul articol vor fi prevăzute, pe lângă numerele de înmatriculare, cu un semn distinctiv al apartenenței statale.

(1) Navele aparținând forței armate străine aflate în misiune, care folosesc porturile românești, pot beneficia, potrivit înțelegerilor tehnice, de facilitățile acordate navelor militare românești.

(2) Plata pentru serviciile și materialele asigurate unei nave se efectuează în condițiile stabilite prin înțelegeri tehnice.

(1) Pentru circulația cu autovehicule de serviciu, nave și aeronave, încheierea asigurărilor de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente este facultativă.

(2) În cazul producerii unor daune, solicitarea pretențiilor se va efectua, în lipsa asigurărilor prevăzute la alin. (1), în conformitate cu prevederile secțiunii a 10-a din prezentul capitol.

(1) Structurile specializate din cadrul Ministerului Apărării Naționale sunt abilitate să planifice, să coordoneze, să controleze și să monitorizeze deplasările de trupe, echipamente militare și materiale aparținând forțelor armate străine, pe căile de comunicație feroviare, rutiere, aeriene și navale, în condițiile prevăzute de lege.

(2) Ministerul Apărării Naționale comunică autorităților competente, instituțiilor și operatorilor economici interesați cererile forței armate străine privind deplasarea și operarea autovehiculelor, navelor, aeronavelor și echipamentelor militare și asigură aranjamentele necesare.

(3) Detaliile deplasării forței armatei străine pe teritoriul României, inclusiv traseele care vor fi urmate, precum și serviciile și/sau echipamentele solicitate și puse la dispoziție vor fi stabilite prin înțelegeri tehnice încheiate anterior executării deplasării.

(4) Documentele și termenele în care partea trimițătoare sau autoritățile militare ale forței armate străine pot solicita autorizarea și sprijinul pentru efectuarea deplasării se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale.

(5) Ministerul Apărării Naționale asigură executarea pazei și/sau a însoțirii pe teritoriul României a transporturilor de produse militare.

(1) Condițiile și termenele în care partea trimițătoare trebuie să trimită, înaintea sosirii pe teritoriul României, listele cu armament și tehnică de luptă se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale.

(2) Operațiunile de export, punere în liberă circulație, admitere temporară, tranzitul și transbordările de produse militare care intră în compunerea forțelor armate străine ale statelor care nu sunt membre NATO se execută pe baza aprobării autorităților publice abilitate potrivit legii, cu permis pentru operațiuni necomerciale, de tranzit și de transbordare, eliberat de autoritățile competente.

(3) Operațiunile de scoatere sau introducere, în regim definitiv ori temporar, tranzitul și transbordările de produse militare care intră în compunerea forțelor armate străine ale statelor membre NATO se exceptează de la prevederile legislației române referitoare la regimul de control al exporturilor, importurilor și altor operațiuni cu produse militare.

(1) Solicitările în domeniul comunicațiilor ale forțelor armate străine care acționează pe teritoriul României sunt soluționate pe baza legislației în vigoare, aplicabile Armatei României.

(2) Forța armată străină poate utiliza pe teritoriul României, în condițiile legii, mijloacele și instalațiile proprii de comunicații, precum și spectrul radioelectronic, pe baza aprobărilor autorității competente române, solicitate prin Ministerul Apărării Naționale.

(3) Forța armată străină poate solicita, prin Ministerul Apărării Naționale, acces la serviciile publice de poștă și telecomunicații, la aceleași tarife aplicate Ministerului Apărării Naționale.

(4) Alocarea benzilor de frecvențe, precum și asignarea efectivă a frecvențelor necesare se fac din spectrul radioelectronic cu statut guvernamental alocat pentru apărare națională, așa cum este prevăzut în Tabelul național de atribuire a benzilor de frecvențe în vigoare. Alocarea unor benzi de frecvențe, precum și asignarea efectivă a unor frecvențe, în afara spectrului radioelectronic menționat se fac prin intermediul organelor competente din Ministerul Apărării Naționale, în conformitate cu legislația română privind procedura de licențiere a utilizării frecvențelor, precum și a tarifării acestora.

(1) Ministerul Apărării Naționale, prin rețeaua sanitară proprie, are obligația să supravegheze și să controleze bolile transmisibile depistate de unitățile proprii.

(2) Structurile din rețeaua sanitară proprie a Ministerului Apărării Naționale vor comunica direcțiilor de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, toate evenimentele legate de bolile transmisibile care pot constitui risc pentru sănătatea publică.

(3) Direcțiile de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, colaborează cu structurile de specialitate ale Ministerului Apărării Naționale pentru supravegherea, controlul și stoparea eventualelor evenimente epidemiologice pe teritoriul de responsabilitate.

(1) Serviciile medicale se acordă membrilor forței armate străine, conform legii, contra cost sau cu rambursarea ulterioară, în cursul anului financiar respectiv, potrivit înțelegerilor tehnice dintre părți.

(2) Pentru acordarea serviciilor prevăzute la alin. (1), autoritățile militare ale forței armate străine pot încheia contracte direct cu furnizorii de servicii medicale.

(3) În cazul solicitării de asistență medicală de urgență, membrii forței armate străine pot primi, pe bază de reciprocitate, asistență necesară în unități medicale militare sau civile locale.

(4) Serviciile medicale de urgență în unitățile medicale militare se efectuează gratuit. Plata serviciilor medicale acordate după rezolvarea urgenței se suportă de către partea trimițătoare, în cursul exercițiului bugetar respectiv.

(1) Autoritățile militare ale părții trimițătoare au dreptul și obligația de a dispune de corpul unui membru al forțelor sale armate decedat în România, precum și de bunurile sale proprietate personală.

(2) În condiții de reciprocitate, nu vor fi efectuate autopsii asupra membrilor forțelor armate străine decedați în România fără acordul scris al autorităților militare ale părții trimițătoare.

(1) Pe timpul activităților desfășurate pe teritoriul României, membrii forței armate străine sunt obligați să respecte și să aplice prevederile legislației române referitoare la protecția mediului înconjurător.

(2) În cazul în care forța armată străină urmează să desfășoare activități pentru care se cere aviz de mediu, acesta se obține prin intermediul Ministerului Apărării Naționale.

(1) În cadrul activităților specifice, Ministerul Apărării Naționale poate pune la dispoziția forțelor armate străine, gratuit sau contra cost, după caz, poligoane, terenuri, clădiri, tehnică, armament, echipamente și materiale, precum și alte bunuri și elemente de infrastructură din patrimoniul propriu.

a) spații de lucru;

b) spații și servicii de pregătire și servire a mesei;

c) cazare în facilități militare;

d) spații de depozitare, inclusiv pentru prepoziționarea echipamentelor militare și materialelor în sprijinul operațiunilor;

e) facilități destinate recepției, staționării temporare și integrării forțelor;

f) servicii de evacuare medicală de urgență;

g) servicii genistice pentru logistică;

h) facilități de instruire și poligoane de tragere;

i) facilități de recreere și refacere, așezăminte culturale;

j) alte bunuri și servicii aprobate de Consiliul Suprem de Apărare al Țării ca fiind destinate efortului de apărare colectivă.

(2) Pentru bunurile și serviciile prevăzute la alin. (1) puse la dispoziție contra cost de către Ministerul Apărării Naționale, cu excepția cazurilor când prin tratate se prevede altfel, plata se efectuează în numerar și/sau prin virament.

(3) Pentru asigurarea desfășurării activităților, forța armată străină, pe bază de reciprocitate, poate achiziționa bunuri și servicii în aceleași condiții în care acestea sunt achiziționate de Ministerul Apărării Naționale.

(4) Selecționarea ofertanților este de competența autorităților militare ale părții trimițătoare.

(5) Forțele armate străine pot prepoziționa produse militare, echipamente și materiale, în condițiile:

a) existenței unei notificări prealabile a autorităților române stabilite conform legii, cu privire la tipurile, cantitățile și graficele de livrare a echipamentelor militare și bunurilor ce urmează a fi prepoziționate în România, precum și la contractorii care vor derula aceste livrări;

b) asigurării informării periodice asupra existenței și stării produselor militare, echipamentelor și materialelor prepoziționate;

c) informării cu privire la condițiile de siguranță, securitate și protecția mediului, aferente prepoziționării produselor militare, echipamentelor și materialelor;

d) asigurării accesului autorităților române la produsele militare, echipamentele și materiale prepoziționate, în situații de forță majoră.

(6) Cheltuielile pentru îndeplinirea angajamentelor asumate, în vederea asigurării condițiilor de siguranță și securitate aferente prepoziționării produselor militare, echipamentelor și materialelor, se suportă din bugetul Ministerul Apărării Naționale.

(1) Statul român poate renunța, în condiții de reciprocitate, la orice pretenții împotriva părții trimițătoare pentru pagube produse asupra oricărei proprietăți care îi aparține și care se află în administrarea Ministerului Apărării Naționale, dacă paguba a fost produsă:

a) de un membru al forței armate străine în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu;

b) în urma utilizării unui vehicul, a unei nave sau aeronave care aparține părții trimițătoare și este folosită de forța armată străină a acesteia, cu condiția ca vehiculul, nava sau aeronava care a produs paguba să fie utilizată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ori ca paguba să fi fost provocată unei proprietăți utilizate în același scop.

(2) Statul român poate renunța, în condiții de reciprocitate, la pretențiile care decurg din operațiunile de salvare maritimă, dacă nava sau încărcătura aparține părții trimițătoare și a fost utilizată de forța armată străină pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

(1) Persoanele fizice și juridice pot pretinde despăgubiri în urma daunelor cauzate lor de membrii forței armate străine.

(2) Petentul prezintă pretențiile sale secretariatului tehnic permanent al Comisiei, care propune ministrului apărării naționale constituirea unui grup pentru daune, în componența căruia intră specialiști din domeniile interesate.

(1) În termen de 60 de zile de la depunerea cererii de despăgubire, grupul pentru daune analizează cererea, luând în considerare toate cauzele care au dus la producerea daunelor, și întocmește un act de constatare în care stabilește nivelul despăgubirilor. La lucrările grupului pentru daune participă petentul și pot fi invitați și reprezentanți ai forței armate străine. Pe baza actului de constatare, ministrul apărării naționale ia decizia referitoare la plata despăgubirii.

(2) În cazul prejudiciului cauzat unei persoane ca urmare a implicării unui membru al părții trimițătoare într-un accident de circulație, limita despăgubirilor nu poate fi mai mică decât cea stabilită prin legislația română.

(3) Cu excepția cauzelor în care tratatele prevăd altă procedură, despăgubirea este plătită petentului de către Ministerul Apărării Naționale, care se adresează autorităților militare ale părții trimițătoare pentru recuperarea costurilor suportate.

(4) Cu sumele recuperate în cursul aceluiași an bugetar se reconstituie plățile de casă efectuate, iar sumele recuperate în anii următori celui în care au fost efectuate plățile se virează ca venit la bugetul de stat.

(5) În cazul în care nu este de acord cu nivelul despăgubirilor stabilite prin decizia ministrului apărării naționale, petentul se poate adresa instanțelor de judecată. Valoarea despăgubirii stabilită de instanță este obligatorie și se va plăti în condițiile prevăzute la alin. (3).

(1) Pe timpul cât se află pe teritoriul României, membrii forței armate străine sunt obligați să respecte legislația română, precum și principiile general recunoscute ale dreptului internațional.

(2) Membrii forței armate străine nu pot organiza sau finanța pe teritoriul României partide politice sau grupări similare acestora și nu pot organiza sau participa la manifestații ori întruniri care aduc atingere ordinii publice sau securității naționale a României.

(1) Membrilor forței armate străine li se aplică aceleași norme ca și cetățenilor români, atât pentru acțiunea penală, cât și pentru cea civilă, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege.

(2) Competența de urmărire penală și de judecată aparține instanțelor de judecată militare române și parchetelor de pe lângă acestea, potrivit legii, dacă prin tratatele sau convențiile internaționale la care România este parte nu se prevede altfel.

(1) În situațiile în care tratatele la care România este parte prevăd posibilitatea renunțării la jurisdicție, renunțarea la exercitarea jurisdicției într-un anumit caz, ca urmare a cererii formulate în acest sens de către autoritățile militare competente ale statului trimițător, se face de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin ordonanță motivată.

(2) Renunțarea la jurisdicție nu poate interveni pentru infracțiunile săvârșite împotriva cetățenilor români sau a celor care au reședința obișnuită pe teritoriul României, care au avut ca urmare moartea victimei, ori pentru alte infracțiuni săvârșite împotriva persoanei, de o gravitate deosebită.

(1) În cazul infracțiunilor săvârșite de către membrii forței armate străine, urmărirea penală se desfășoară de către procuror.

(2) Documentele ce urmează a fi folosite la soluționarea cauzelor de către autoritățile judiciare ale statului trimițător vor fi transmise Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a fi comunicate organelor de cercetare penală ale statului trimițător.

(1) Un membru al forței armate străine poate fi reținut, conform procedurii de drept comun, cel mult 24 de ore, cu notificarea imediată a autorității militare a părții trimițătoare.

(2) Dacă autoritatea militară a statului trimițător nu solicită, motivat temeinic, în termen de 24 de ore de la notificare, preluarea în custodie a persoanei respective, instanța poate dispune, față de membrul forței armate a statului trimițător, luarea măsurii arestării preventive. Dispozițiile Codului de procedură penală privind luarea, prelungirea, revocarea și încetarea măsurii arestării preventive se aplică în mod corespunzător.

(3) Dacă autoritatea militară a statului trimițător a primit notificarea prevăzută la alin. (1), iar împotriva membrului forței armate a statului respectiv nu s-a luat măsura arestării preventive, aceasta are obligația de a asigura menținerea în custodie a persoanei respective și prezentarea acesteia în fața autorităților judiciare române, până la soluționarea definitivă a cauzei.

(1) Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către un membru al forțelor armate străine, autoritățile militare ale statului trimițător sau, după caz, organele de urmărire și cercetare penală române sesizate pe orice cale notifică autoritățile militare române.

(2) Autoritățile militare române, notificate potrivit alin. (1), sau care au luat la cunoștință în orice mod despre săvârșirea infracțiunii notifică, în termen de 24 de ore, Ministerul Justiției, care, la rândul său, notifică de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea luării măsurilor legale.

(3) Procedurile de notificare se stabilesc prin ordin comun al ministrului apărării naționale, ministrului afacerilor interne și al ministrului justiției.

(1) Autoritățile competente române vor manifesta diligența necesară pentru a se asigura că securitatea forței armate străine nu este amenințată de nicio persoană sau grup de persoane care încearcă să pătrundă în zona de dislocare ori care tulbură ordinea și liniștea publică în imediata apropiere a acesteia.

(2) În vederea asigurării securității forței armate străine, Ministerul Apărării Naționale, în colaborare cu autoritățile competente, poate lua măsuri de delimitare și protecție, cu mijloace specifice, a zonelor de dispunere.

(1) Forța armată străină, în baza reglementărilor și înțelegerilor tehnice încheiate, își poate lua, în cadrul perimetrelor proprii, măsuri pentru paza bunurilor și menținerea ordinii și siguranței.

(2) În afara perimetrelor, asigurarea pazei și securității se realizează numai împreună cu organele specializate din sistemul apărării, ordinii publice și securității naționale.

(3) Solicitările părții trimițătoare privind securitatea circulației, protecția personalului, tehnicii militare, echipamentului, proprietății, precum și a documentelor și informațiilor fac obiectul unor înțelegeri tehnice cu autoritățile române competente.