Pentru tranzacțiile care fac obiectul unui acord de compensare, auditorul financiar, pe baza informațiilor recepționate de A.S.F. de la contrapărțile relevante și transmise acestuia, stabilește, pentru toate contractele dintr-un set de compensare, o valoare unică pe care asigurătorul supus rezoluției are dreptul legal de a o primi sau obligația legală de a o plăti, ca urmare a rezilierii anticipate a contractelor financiare derivate din setul de compensare.
(1) Auditorul financiar trebuie să stabilească valoarea obligațiilor care decurg din contracte derivate dintr-un set de compensare dintre un asigurător supus rezoluției și o contraparte centrală, pe baza principiului de evaluare prevăzut la art. 6.
(2) Valoarea de reziliere anticipată este determinată de către contrapartea centrală, în conformitate cu propriile proceduri aplicate în cazurile de neplată a obligațiilor contractuale (default), și este comunicată A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluție, concomitent cu documentele prevăzute la alin. (5).
(3) A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluție, notifică respectiva contraparte centrală și autoritatea competentă a acesteia cu privire la decizia sa de a rezilia anticipat contractele financiare derivate. Decizia de a reziliere anticipată este aplicată imediat sau la o dată și oră ulterioară datei care este specificată în notificare.
(4) A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluție, solicită contrapărții centrale să comunice valoarea de reziliere anticipată pentru toate contractele financiare derivate din setul de compensare relevant, în conformitate cu etapele stabilite în cadrul procedurii aplicate de respectiva contraparte centrală în cazurile de neplată a obligațiilor contractuale (default).
(5) Contrapartea centrală pune la dispoziția A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluție, documentele aferente procedurii aplicate de respectiva contraparte centrală în cazurile de neplată a obligațiilor contractuale (default), raportează măsurile de gestionare a cazurilor de neplată întreprinse pentru rezilierea contractelor financiare derivate sau reacoperirea (hedging-ul) completă a riscului de poziție al asigurătorului supus rezoluției, care se află în situație de neplată a obligațiilor (default).
(6) A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluție, în baza unui acord încheiat cu respectiva contraparte centrală și cu autoritatea competentă a acesteia, indică termenul-limită până la care contrapartea centrală trebuie să furnizeze evaluarea valorii de reziliere anticipată. În acest scop, A.S.F., contrapartea centrală și autoritatea competentă a contrapărții centrale țin seama de:
a) procedura aplicată de respectiva contraparte centrală în cazurile de neplată a obligațiilor contractuale (default), astfel cum este ea stabilită prin normele de guvernanță ale contrapărții centrale în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012;
b) calendarul măsurilor de rezoluție, stabilit de A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluție.
(7) Contrapartea centrală confirmă A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluție, că poate să comunice valoarea de reziliere în termenul convenit.
(8) Prin excepție de la prevederile alin. (1), A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluție, ținând cont de circumstanțele situației specifice și în situații excepționale, poate decide să aplice prevederile art. 7 alin. (2), după consultarea autorității competente a contrapărții centrale, în una din următoarele situații:
a) contrapartea centrală nu comunică evaluarea valorii de reziliere anticipată în termenul indicat de A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluție, în conformitate cu alin. (6);
b) A.S.F., în calitate de autoritate de rezoluție, are dovezi conform cărora contrapartea centrală nu a comunicat o evaluare a valorii de reziliere anticipată, în conformitate cu procedurile prestabilite de respectiva contraparte centrală.
(9) Toate informațiile și documentele primite de A.S.F. în baza prevederilor prezentului articol sunt puse la dispoziția auditorului financiar pentru îndeplinirea obligațiilor acestuia.