Articolul 20
(1) Fundamentarea propunerilor din cadrul documentațiilor se realizează pe baza studiilor de fundamentare, care sunt lucrări de specialitate prin care se realizează analize și propuneri de soluționare a problemelor teritoriului și localităților, pe domenii, rezultatele acestora având drept scop susținerea propunerilor de reglementare a modului de dezvoltare a unităților administrativ-teritoriale, care se formulează prin documentația de bază.
(2) Studiile de fundamentare trebuie să prezinte concluzii pe bază de analiză de date actualizate, cu o vechime de maximum 3 ani față de data elaborării. Pot fi folosite studii, cercetări și proiecte anterioare numai în situația în care informațiile oferite de acestea nu și-au pierdut valabilitatea.
(3) După specificul lor, studiile de fundamentare sunt:
a) studii de fundamentare cu caracter analitic, care privesc evoluția teritoriului și localităților, caracteristicile acestora și propuneri de dezvoltare în domeniul realizat:
(i) evoluția teritoriului și localității din punct de vedere istoric, cultural, demografic, economic, etnografic, urbanistic și arhitectural;
(ii) organizarea circulației și transporturilor;
(iii) condiții geotehnice și hidrogeologice;
(iv) studii climatice, pedologice și ecologice;
(v) stabilirea și delimitarea zonelor de risc natural și antropic;
(vi) stabilirea zonelor protejate naturale și construite;
(vii) tipuri de proprietate asupra imobilelor;
(viii) echiparea tehnico-edilitară;
(ix) valorificarea potențialului turistic sau balnear;
b) studiile de fundamentare cu caracter prospectiv reprezintă elaborarea unor prognoze, scenarii sau alternative pentru diferitele domenii sectoriale, privind evoluția populației, evoluția activităților, evoluția mișcării în teritoriu a activilor, reconversia forței de muncă etc.
(4) Pentru toate categoriile de studii de fundamentare, demersul elaborării va fi structurat astfel:
a) delimitarea obiectivului studiat;
b) analiza critică a situației existente;
c) evidențierea disfuncționalităților și priorități de intervenție;
d) propuneri de eliminare/diminuare a disfuncționalităților;
e) prognoze, scenarii sau alternative de dezvoltare.
(5) Fiecare studiu de fundamentare se finalizează cu o sinteză, axată în principal pe diagnosticarea disfuncționalităților și pe formularea propunerilor de eliminare/diminuare a acestora și de valorificare a potențialului.
(6) Elaboratorul documentației de amenajare a teritoriului sau de urbanism are obligația de a corela toate concluziile studiilor de fundamentare și de a genera o concepție unitară de amenajare a teritoriului și dezvoltare durabilă și competitivă a unităților administrativ-teritoriale.