NORMĂ nr. 18 din 14 martie 2016

(1) Direcția care exercită funcția de supraveghere, în funcție de criteriile pentru procesul de evaluare a impactului intrării în dificultate a unui asigurător, analizează dispozițiile, strategiile, procedurile și mecanismele puse în aplicare de asigurători pentru a se conforma prevederilor Legii nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare și evaluează:

a) riscurile la care sunt expuși sau ar putea fi expuși asigurătorii;

b) riscurile la care un asigurător expune piața asigurărilor, având în vedere identificarea și măsurarea riscului sistemic;

c) riscurile evidențiate în urma simulărilor de criză, având în vedere natura, amploarea și complexitatea activităților unui asigurător.

(2) Pe baza analizei menționate la alin. (1), direcția care exercită funcția de supraveghere stabilește dacă dispozițiile, strategiile, procedurile și mecanismele puse în aplicare de asigurători, fondurile proprii și lichiditatea deținută de aceștia asigură o acoperire adecvată a riscurilor.

(3) Direcția care exercită funcția de supraveghere stabilește frecvența și intensitatea analizei menționate la alin. (1), în funcție de dimensiunea, natura, amploarea și complexitatea activităților desfășurate de asigurătorul în cauză, profilul de risc, structura acționariatului, statutul și forma juridică, apartenența la un sistem de protecție instituțională, precum și de principiul proporționalității.

(1) În cazul dimensiunii activității unui asigurător, direcția care exercită funcția de supraveghere analizează:

a) total active;

b) total obligații;

c) număr contracte de asigurare în vigoare la data de referință, pe clase de asigurare/tip produs;

d) număr dosare de daune avizate și nelichidate la data de referință, pe clase de asigurare/tip produs;

e) venituri și cheltuieli din activitatea de asigurări generale și asigurări de viață;

f) număr contracte de asigurare noi încheiate în perioada de referință, pe clase de asigurare/tip produs;

g) număr dosare de daună avizate în perioada de referință, pe clase de asigurare/tip produs;

h) număr dosare de daună achitate în perioada de referință, pe clase de asigurare/tip produs.

(2) În ceea ce privește natura activității asigurătorului, direcția care exercită funcția de supraveghere analizează viabilitatea și sustenabilitatea strategiei acestuia, ca parte a procesului de supraveghere.

(3) În ceea ce privește amploarea și complexitatea activităților desfășurate de asigurătorul în cauză, direcția care exercită funcția de supraveghere analizează:

a) numărul de asigurați, defalcat pe persoane fizice și juridice;

b) canalul de distribuție;

c) numărul de agenții/sucursale pe teritoriul României;

d) numărul de sucursale pe teritoriul altor state membre și clasele de asigurare practicate;

e) funcțiile critice realizate de către asigurător pentru entități afiliate sau de către entitățile afiliate pentru asigurător;

f) funcțiile critice și liniile de activitate de bază realizate de asigurător atât în România, cât și în fiecare stat membru, inclusiv acceptările în reasigurare;

g) cota de piață deținută de asigurător, pe fiecare clasă de asigurare atât în România, cât și în statele membre;

h) obligații rezultate din activitatea desfășurată pe teritoriul altor state membre;

i) active care acoperă obligațiile rezultate din activitatea pe teritoriul altor state membre.

(4) În ceea ce privește profilul de risc al asigurătorului, direcția care exercită funcția de supraveghere analizează riscurile cu care se confruntă asigurătorul, pe baza rapoartelor ORSA, precum și adecvarea fondurilor proprii raportat la dimensiunea și complexitatea activității asigurătorului.

(5) În ceea ce privește structura acționariatului asigurătorului, direcția care exercită funcția de supraveghere analizează dacă acționarii au capacitatea financiară necesară redresării asigurătorului.

(6) În ceea ce privește statutul și forma juridică, direcția care exercită funcția de supraveghere analizează dacă:

a) asigurătorul practică clasele de asigurare pentru care a fost autorizat;

b) asigurătorul deține un model intern de calcul al cerinței de capital de solvabilitate;

c) asigurătorul aparține unui grup, așa cum este definit la art. 1 alin. (2) pct. 20 din Legea nr. 237/2015;

d) sistemul de administrare al asigurătorului este unitar sau dualist.

a) sumele recuperabile provenite din achiziția creanțelor față de terți (subrogare în drepturile acestora) sau din achiziționarea drepturilor de proprietate asupra bunurilor asigurate;

b) creanțe din operațiunile de reasigurare și din operațiuni de asigurare intermediate;

c) datorii din operațiunile de reasigurare și din operațiuni de asigurare intermediere.

a) rezultatele simulării de criză efectuate prin teste necesare care să evalueze capacitatea asigurătorului de a face față unor evenimente sau modificări viitoare ale condițiilor economice care ar putea avea efecte nefavorabile asupra pieței de asigurări;

b) expunerea la riscul de concentrare și gestionarea acestuia de către asigurători;

c) soliditatea, caracterul adecvat și metoda de aplicare a politicilor și procedurilor asigurătorilor pentru gestionarea riscului rămas asociat cu utilizarea tehnicilor de minimizare a riscului de subscriere, potrivit prevederilor legale prevăzute la art. 1 alin. (2) pct. 37 lit. b) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare;

d) măsura în care fondurile proprii deținute de un asigurător cu privire la elementul care este disponibil sau poate fi apelat pentru a acoperi integral pierderile, astfel încât să se asigure continuitatea funcțiilor critice;

e) expunerea la riscul de lichiditate pe termen scurt și lung, măsurarea și gestionarea acestuia de către asigurători, inclusiv elaborarea de analize ale scenariilor alternative, gestionarea factorilor de minimizare a riscului și planuri de urgență eficiente;

f) rezultatele simulărilor de criză realizate de asigurători care utilizează un model intern integral sau parțial de calcul SCR pentru acoperirea riscului de piață;

g) distribuirea geografică a expunerilor asigurătorilor;

h) strategia de afaceri a asigurătorului;

i) evaluarea riscului sistemic în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1).

(1) În scopul art. 5 lit. e), direcția care exercită funcția de supraveghere efectuează cu regularitate o evaluare detaliată a gestionării riscurilor de lichiditate de către asigurători. În vederea realizării analizelor respective, direcția care exercită funcția de supraveghere are în vedere caracterul corespunzător al compoziției activelor în ceea ce privește natura, durata și lichiditatea acestora în vederea îndeplinirii obligațiilor asigurătorului pe măsură ce acestea ajung la scadență.

(2) În vederea stabilirii elementelor prevăzute la art. 5, direcția care exercită funcția de supraveghere examinează dacă analizele efectuate pentru portofoliile de asigurare permit asigurătorului să-și vândă sau să-și acopere pozițiile într-un termen scurt, fără a suporta pierderi semnificative în condiții normale de piață.

(3) Analiza și evaluarea, efectuate de direcția care exercită funcția de supraveghere, includ expunerea asigurătorului la riscul de subscriere și de credit rezultat din activitățile acestuia din afara portofoliului de tranzacționare. Totodată, se impun măsuri în cazul asigurătorului a cărui valoare economică scade cu mai mult de 20% din fondurile proprii, ca urmare a unei modificări neașteptate a subscrierilor.

(4) Analiza și evaluarea, efectuate de direcția care exercită funcția de supraveghere, includ sistemul de guvernanță deținut de asigurător, precum și capacitatea conducerii executive și administrative de a-și exercita atribuțiile, potrivit Legii nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare.

(5) În vederea efectuării analizei și a evaluării respective, direcția care exercită funcția de supraveghere are acces cel puțin la ordinile de zi și documentele justificative ale reuniunilor organelor de conducere și ale comitetelor acestora, precum și la rezultatele evaluării interne sau externe a performanțelor organelor de conducere.