Având în vedere că industria de apărare este ramură strategică a economiei naționale, iar în conformitate cu prevederile art. 296 alin. (1) lit. b) din Tratatul de instituire a Comunității Europene "orice stat membru poate adopta măsurile pe care le consideră necesare pentru protecția securității naționale care sunt legate de producția și comerțul cu arme, muniție și material de război",
în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare, al prevederilor art. 180 și următoarele din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 577/2002, cu modificările și completările ulterioare, și al prevederilor art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 957/2015 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri, cu modificările și completările ulterioare,
(1) Pe durata administrării speciale și supravegherii financiare în perioada privatizării administratorul special are atribuțiile stabilite prin mandatul special acordat prin ordin de către ministrul economiei, comerțului și relațiilor cu mediul de afaceri.
(2) În funcție de concluziile privind situația economico-financiară a societății, în mandat se vor specifica și măsurile excepționale care trebuie luate de societate, cu referire la:
a) divizări, fuziuni, vânzări de active;
b) aplicarea unor programe de restructurare cu/sau fără reducere de personal;
c) externalizări/transferuri de activități și/sau active cu caracter social;
d) conversia în acțiuni a unor creanțe certe, lichide și exigibile;
e) respectarea disciplinei economico-financiare și a graficelor de reeșalonare a datoriilor restante către furnizorii de servicii;
f) orice alte măsuri care duc la sporirea atractivității societății la privatizare.
(3) Mandatul va cuprinde, fără a se limita la acestea, următoarele măsuri și acțiuni necesar a fi întreprinse:
a) luarea unor măsuri de administrare, gestionare și supraveghere financiară a societății privind:
- situația îndeplinirii principalilor indicatori economico-financiari și de performanță;
- identificarea unor active neutilizate care pot fi transferate/vândute;
- inventarierea datoriilor societății, precum și a plăților restante, în structura lor;
- inventarierea creanțelor pe care societatea le are de recuperat;
- cunoașterea situației litigiilor care grevează asupra societății;
- volumul de arierate și creanțe și stabilirea ordinii de plăți, ținând seama de respectarea disciplinei economico-financiare;
- introducerea unor acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de conducerea societății în dauna acționarilor sau a societății, dacă este cazul;
- introducerea unor acțiuni în anulare cu privire la transferuri cu caracter patrimonial, unele acțiuni comerciale încheiate de conducerea societății sau de constituire a unor garanții, susceptibile a prejudicia drepturile acționarilor și ale societății, dacă este cazul;
- identificarea activelor revendicate/posibil a fi revendicate;
b) notificarea tuturor creditorilor bugetari în vederea neînceperii/suspendării de către aceștia a oricăror măsuri de executare silită împotriva societății, în conformitate cu prevederile art. 16 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare;
c) solicitarea către autoritățile administrației publice centrale și autoritățile administrației publice locale de a elibera certificatele de obligații bugetare necesare acordării facilităților prevăzute de Legea nr. 137/2002, cu modificările și completările ulterioare;
d) solicitarea către furnizorii de utilități privind reeșalonarea datoriilor restante, întocmirea de grafice de reeșalonare a datoriilor restante, după data instituirii procedurii de administrare specială, adoptarea măsurilor necesare pentru respectarea acestora și efectuarea plăților facturilor curente;
e) respectarea disciplinei economico-financiare, prin luarea unor măsuri pentru întărirea acesteia;
f) sesizarea instituției publice implicate în legătură cu orice problemă care ar cere soluționarea de către aceasta.