LEGE nr. 80 din 21 iulie 1992 (**republicată**)

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor.

(actualizată până la 19 mai 2000)

----------

*) Actualizată până la data de 19 mai 2000 de: Ordonanța Guvernului nr. 70 din 29 august 1994; Ordonanța de urgenta nr. 54 din 19 mai 2000.

**) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 17 ianuarie 1994, dîndu-se articolelor și alineatelor o noua numerotare. Legea nr. 80/1992 este publicată în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 180 din 29 iulie 1992.

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1 — Dispoziții generale ↑ Contents

Articolul 1

Agricultorii și proprietarii de terenuri forestiere, precum și membrii lor de familie în vârsta de peste 15 ani, care prestează o munca nesalariata în cadrul gospodariilor individuale sau în cadrul formelor asociative din agricultura, în condițiile și limitele asigurării facultative prevăzute de prezenta lege, au dreptul la:

a) pensie pentru limita de vârsta;

b) pensie pentru pierderea capacității de muncă;

c) pensie de urmaș;

d) indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă;

e) indemnizație pentru sarcina și lehuzie;

f) indemnizație pentru creșterea copilului în vârsta de până la un an;

g) ajutor de deces;

h) alte drepturi de asigurări sociale.

Articolul 2

(1) Pensiile de asigurări sociale cuvenite agricultorilor nu sunt impozabile.

(2) Dreptul la pensie este imprescriptibil și netransmisibil.

(3) Cererile privind stabilirea și plata pensiilor și a celorlalte drepturi de asigurări sociale sunt scutite de taxe de timbru.

Capitolul 2 — Organizarea sistemului de pensii și asigurări sociale al agricultorilor ↑ Contents

Articolul 3

Pensiile și celelalte drepturi de asigurări sociale prevăzute în prezenta lege se stabilesc și se plătesc prin Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Articolul 4

Ministerul Muncii și Protecției Sociale efectuează, în condițiile legii, toate operațiunile privind constituirea și administrarea fondurilor de pensii și a celorlalte drepturi de asigurări sociale pentru agricultori.

Articolul 5

(1) Fondurile destinate plății pensiilor și celorlalte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor se constituie din contribuția persoanelor asigurate, a agenților economici și din alte surse. Fondurile astfel constituite sunt purtătoare de dobinda.

(2) În cazurile în care sursele arătate la alin. (1) nu acoperă integral cheltuielile pentru plata pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, se vor aloca fonduri de la buget, care se vor stabili și aproba prin legea anuală privind bugetul de stat.

(3)**) Persoanele asigurate în condițiile prezentei legi, în vârsta de peste 18 ani, vor achită o contribuție de pensii și asigurări sociale stabilită în cota de 7% asupra venitului lunar asigurat și o cota de 2% asupra aceluiași venit mediu lunar asigurat, pentru finanțarea ocrotirii sănătății.

-------------

**) Potrivit prevederilor art. II din Legea nr. 1/1994, persoanele asigurate prin contracte de asigurare încheiate până la intrarea în vigoare a legii susmenționate nu datorează cota de 2% prevăzută în acest alineat, pentru finanțarea ocrotirii sănătății.

(4)*) Abrogat

------------

*) Alin. (4) al art. 5 a fost abrogat prin art. 41 al Ordonanței Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit. Alin. (4) avea următorul cuprins:

"Agenții economici cu personalitate juridică care produc, industrializeaza sau comercializează produse agricole și alimentare vor achită la fondul de pensii și asigurări sociale al agricultorilor o contribuție cuprinsă între 2 și 4% din veniturile realizate din activitatea de producție agricolă sau de industrializare a produselor agricole și alimentare, după deducerea accizelor, respectiv din adaosul comercial, comisionul sau adaosul de alimentație publică realizat din activitatea de comercializare a produselor agricole și alimentare".

(5)*) Abrogat

(6)*) Abrogat

-------------

*) Alin. (4), (5), (6) au fost abrogate prin art. 1 al ORDONANȚEI DE URGENTA nr. 54 din 19 mai 2000 pentru abrogarea unor dispoziții legale cu privire la contribuția agenților economici la constituirea Fondului asigurărilor sociale ale agricultorilor.

Textul inițial al acestor articole era:

"Alin. (4): Agenții economici cu personalitate juridică care produc, industrializeaza sau comercializează produse agricole și alimentare vor achită la fondul de pensii și asigurări sociale al agricultorilor o contribuție cuprinsă între 2 și 4% din veniturile realizate din activitatea de producție agricolă sau de industrializare a produselor agricole și alimentare, după deducerea accizelor, respectiv din adaosul comercial, comisionul sau adaosul de alimentație publică realizat din activitatea de comercializare a produselor agricole și alimentare".

"Alin. (5): Încadrarea agenților economici prevăzuți la alin. (4) pe tipuri de activitate și niveluri de contribuție, precum și modalitatea urmăririi și încasării acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului".

"Alin. (6): "Neplata contribuției prevăzute la alin. (4), la termenele prevăzute, atrage majorarea sumelor datorate cu 0,3% pentru fiecare zi de întârziere. Sumele reprezentind majorările de întârziere se fac venit la bugetul asigurărilor sociale pentru agricultori".

(7) Neplata contribuției prevăzute la alin. (3), pe o perioadă mai mare de 2 ani, atrage încetarea plății drepturilor de asigurări sociale pe perioada respectiva. Dacă în această perioadă persoana interesată solicita unele drepturi de asigurări sociale, acestea se vor acorda numai după achitarea contribuției datorate.

Articolul 6

Persoanele asigurate care nu au achitat contribuția de pensii și asigurări sociale au posibilitatea de a achită aceasta contribuție pentru perioadele anterioare, dar nu mai mult de 2 ani în urma.

Articolul 7

(1) Pentru membrii de familie ai persoanelor asigurate, în vârsta de până la 18 ani, contribuția prevăzută la art. 5 alin. (3) se considera achitată.

(2) Contribuția de pensii și asigurări sociale a tinerilor agricultori în vârsta de peste 18 ani și care nu au depășit vârsta de 30 ani va reprezenta în primul an de asigurare 50% din nivelul contribuției prevăzute la art. 5 alin. (3), 65% în anul al doilea și 80% în anul al treilea.

Capitolul 3 — Categorii de pensii și caracteristicile dreptului la pensie ↑ Contents

Secțiunea I — Pensia pentru limita de vârsta

Articolul 8

Persoanele care au o durată de asigurare, în sistemul organizat prin prezenta lege, de 30 ani bărbații și 25 ani femeile, au dreptul la pensie integrală la împlinirea virstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.

Articolul 9

(1) Pensia integrală pentru limita de vârsta se stabilește prin aplicarea cotei de 60% asupra venitului mediu lunar asigurat în ultimii 10 ani pentru care s-a achitat contribuția de asigurări sociale.

(2) Venitul mediu lunar asigurat nu poate fi mai mic decît jumătate din salariul de baza minim brut pe țara, reglementat la data achitării acestei contribuții.

(3) Persoanele care au o durată de asigurare mai mare de 30 ani bărbații și 25 ani femeile beneficiază pentru fiecare an în plus din primii 5 ani de un spor la pensie de 1% și, pentru fiecare an în plus peste această perioadă, de un spor de 0,5% din venitul mediu lunar asigurat.

(4) Persoanele care au o perioadă de asigurare mai mica de 30 ani bărbații și 25 ani femeile, dar nu mai puțin de 10 ani de contribuție, beneficiază de o pensie calculată în condițiile alin. (1), proporțională cu numărul anilor de asigurare.

(5) Pensia minima integrală pentru limita de vârsta, stabilită conform prevederilor prezentei legi, nu poate fi mai mica decît jumătate din cuantumul rezultat prin aplicarea cotei de 60% asupra salariului de baza minim brut pe țara, reglementat la data stabilirii acesteia.

(6) Pensia minima integrală pentru limita de vârsta nu poate fi mai mica decît cuantumul pensiei minime integrale pentru limita de vârsta, majorată, indexata, compensata la data pensionării. Aceste prevederi se aplică și în cazul majorării salariului de baza minim brut pe țara în raport cu care se stabilește pensia minima integrală pentru limita de vârsta.

(7) Pensia minima pentru limita de vârsta cu vechime incompleta de minimum 10 ani se stabilește în raport cu cuantumul pensiei minime prevăzute la alin. (5), proporțional cu numărul anilor perioadei de asigurare.

Articolul 10

(1) Durata efectivă a contribuției se stabilește în ani. Fracțiunile de timp mai mari de 6 luni se intregesc la un an, dacă cel în cauza are vechimea minima necesară în vederea pensionării.

(2) Se considera perioada de asigurare și timpul în care persoanele asigurate au fost în concediu pentru sarcina și lehuzie, au fost internate în spitale sau sanatorii, au îndeplinit obligații militare, dacă această perioadă nu a fost valorificată ca vechime în munca în alte sectoare cu sisteme proprii de asigurare, chiar dacă nu a fost achitată contribuția de asigurări sociale în această perioadă.

(3) De aceleași drepturi beneficiază și mama care a îngrijit copilul în vârsta de până la un an.

Secțiunea a II-a — Pensia pentru pierderea capacității de muncă

Articolul 11

(1) Persoanele asigurate potrivit prevederilor prezentei legi care, datorită unor accidente sau boli produse sau contactate în perioada asigurării, și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă, fiind încadrate în gradul I sau II de invaliditate, primesc pensie pe timpul cît durează invaliditatea.

(2) Pensia de invaliditate de gradul I se determina în raport cu perioada de asigurare și cu venitul mediu lunar asigurat, în aceleași condiții ca și cele prevăzute la acordarea pensiei pentru limita de vârsta. Atunci când perioada de asigurare este mai mica de 10 ani, la calcularea pensiei se are în vedere media veniturilor lunare din perioada de asigurare. Pensia de invaliditate de gradul I rezultată din calcul nu va putea fi mai mica decît pensia minima pentru limita de vârsta cu o vechime de 10 ani.

(3) Cuantumul pensiei de invaliditate de gradul II reprezintă 85% din pensia de invaliditate de gradul I.

Articolul 12

În cazul schimbării gradului de invaliditate, pensia corespunzătoare noului grad se stabilește pe baza cuantumului pensiei avute la gradul de invaliditate anterior.

Articolul 13

(1) La împlinirea virstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile, pensionarilor de invaliditate li se calculează, la cerere, pensia pentru limita de vârsta, dacă au dovada de contribuție de peste 10 ani.

(2) În situația în care, prin recalculare, rezultă o pensie mai mica, la împlinirea virstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile se menține cuantumul pensiei de invaliditate.

Articolul 14

Încadrarea și menținerea în grade de invaliditate se fac în condițiile aplicabile persoanelor cuprinse în sistemul asigurărilor sociale de stat.

Secțiunea a III-a — Pensia de urmaș

Articolul 15

(1) Pensia de urmaș se acordă copiilor și soțului supraviețuitor, în condițiile prevăzute de prezenta lege.

(2) Pensia de urmaș se acordă dacă persoana decedata era pensionar sau îndeplinea condițiile prevăzute pentru obținerea unei pensii.

Articolul 16

(1) Copii au dreptul la pensie de urmaș până la împlinirea virstei de 16 ani sau, dacă continua studiile, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 25 ani, respectiv 26 ani, în cazul celor care urmează studii superioare cu o durată mai mare de 5 ani.

(2) Dacă s-au aflat în stare de invaliditate de orice grad la împlinirea virstelor prevăzute la alineatul precedent, copiii primesc pensie de urmaș pe toată durata invaliditatii.

Articolul 17

(1) Sotia sau soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș pe tot timpul vieții la împlinirea virstei de 57 ani, respectiv 62 ani, dacă au avut cel puțin 15 ani de căsătorie. Dacă durata căsătoriei a fost mai mica, dar de cel puțin 10 ani, pensia se acordă proporțional cu anii de căsătorie.

(2) Sotia sau soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârsta și de durata căsătoriei, pe timpul cît este invalid de gradul I sau II.

(3) Sotia sau soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vârsta sau durata căsătoriei, dacă la data decesului soțului nu are alte venituri în afară celor realizate din activități agricole productive și are în îngrijire unu sau mai mulți copii în vârsta de până la 7 ani.

(4) Sotia sau soțul supraviețuitor își păstrează dreptul la pensie de urmaș și în cazul în care s-a recăsătorit.

Articolul 18

Pensia de urmaș se stabilește în condițiile prevăzute pentru acordarea acesteia în sistemul asigurărilor sociale de stat.

Capitolul 4 — Alte drepturi de asigurări sociale ↑ Contents

Articolul 19

(1) Persoanele asigurate pe timpul incapacității temporare de muncă, determinata de boala sau accident, beneficiază de o indemnizație, dacă au contribuit la fondul de asigurări al agricultorilor o perioadă de minimum 6 luni din ultimele 12 luni calendaristice.

(2) Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se stabilește în cota de 80% din media lunară a venitului asigurat din ultimele 6 luni pentru care a fost achitată contribuția.

(3) Femeile au dreptul la aceasta indemnizație, în caz de sarcina și lehuzie, pe o durată de 112 zile calendaristice, precum și în cazul creșterii copilului în vârsta de până la un an, pe toată aceasta durata.

Articolul 20

(1) Pensionării, precum și membrii lor de familie au dreptul, în caz de imbolnavire, la asistența medicală și medicamente pe timpul internării în spitale și ambulatoriu și la tratament în stațiunile balneoclimaterice, în condițiile legii aplicabile în sistemul asigurărilor sociale de stat.

(2) De aceste drepturi beneficiază și persoanele asigurate, precum și membrii lor de familie, dacă au contribuit la fondul de asigurări sociale al agricultorilor și la fondul pentru finanțarea ocrotirii sănătății o perioadă de minimum 6 luni în ultimele 12 luni calendaristice.

Articolul 21

(1) La decesul asiguratului se acordă un ajutor de inmormintare egal cu cuantumul pensiei minime integrale pentru limita de vârsta.

(2) În cazul decesului unui membru de familie, cu drept la pensie de urmaș, se acordă asiguratului un ajutor de inmormintare egal cu jumătate din pensia minima integrală pentru limita de vârsta.

Capitolul 5 — Stabilirea și plata pensiilor și a celorlalte drepturi de asigurări sociale ↑ Contents

Articolul 22

(1) Pensia se stabilește la cererea persoanei în cauza înregistrate la oficiul de pensii pentru agricultori din cadrul direcției de muncă și protecție socială în raza căreia solicitantul domiciliază.

(2) Dosarul, în vederea pensionării, va cuprinde și carnetul de asigurare cu înregistrările la zi, precum și alte acte necesare stabilirii dreptului la pensie.

Articolul 23

(1) Stabilirea pensiei sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de oficiul de pensii pentru agricultori din cadrul direcției de muncă și protecție socială, care va cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au condus la admiterea sau respingerea cererii de pensionare.

(2) Decizia se comunică în scris petitionarului în termen de 45 de zile de la data înregistrării dosarului complet.

Articolul 24

(1) Împotriva deciziei, emise în condițiile art. 23, persoana interesată poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisia de contestații ce funcționează pe lângă direcția judeteana de muncă și protecție socială, respectiv de pe lângă Direcția generală de muncă și protecție socială a municipiului București.

(2) Deciziile comisiilor prevăzute la alin. (1), date în materie de pensii, pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Articolul 25

(1) Pensia pentru limita de vârsta poate fi solicitată la împlinirea virstei de pensionare și se acordă cu data de întâi a lunii următoare înregistrării dosarului complet, întocmit în vederea pensionării.

(2) Pensia de invaliditate se acordă cu începere de la data încetării plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă.

(3) Pensia de urmaș se acordă de la data decesului susținătorului, dacă acesta nu era pensionar, sau de la data de întâi a lunii următoare decesului pensionarului.

(4) La pensionarea de invaliditate, dosarul se depune în cel mult 30 de zile de la primirea hotărârii de încadrare într-unul din gradele de invaliditate, iar pentru urmaș, în cel mult 30 de zile de la data decesului susținătorului.

(5) În cazul nerespectării termenelor prevăzute la alin. (4), plata pensiei se face de la data depunerii cererii.

Articolul 26

Pensionării pentru limita de vârsta care, după data stabilirii pensiei, continua să contribuie la fondul de pensii, pot cere recalcularea acesteia, prin adăugarea perioadei de asigurare după pensionare, în momentul încetării contribuției către acest fond, dar nu mai devreme de un an. Recalcularea se face avîndu-se în vedere baza de calcul folosită la stabilirea inițială a pensiei.

(2) Pensionării care după data stabilirii pensiei pentru limita de vârsta au contribuit la fondul de pensii o perioadă de cel puțin 5 ani pot cere recalcularea pensiei, folosind ca baza de calcul fie venitul mediu lunar asigurat avut în vedere la stabilirea inițială a pensiei, fie venitul mediu lunar asigurat la care s-a plătit contribuția în ultimii 5 ani.

(3) Recalcularea se poate face o singură dată, la încetarea plății contribuției.

Articolul 27

(1) Sumele plătite fără temei legal se recuperează potrivit legii de la beneficiarii acestora, pe baza deciziilor emise de către direcția judeteana de muncă și protecție socială sau Direcția generală de muncă și protecție socială a municipiului București. Deciziile constituie titlu executoriu.

(2) Sumele rămase nerecuperate de pe urma pensionarilor decedati nu se mai urmăresc.

Articolul 28

Pensia se suspenda pe perioada cît pensionarul executa o pedeapsă privată de libertate sau are domiciliul stabil pe teritoriul altei tari. După încetarea cauzelor de mai sus, plata pensiei se reia la cerere.

Articolul 29

Sumele rămase neîncasate de către pensionarul decedat, reprezentind pensia pe luna în care a avut loc decesul și, după caz, drepturile de pensie cuvenite și neachitate până la deces, se plătesc soțului supraviețuitor, copiilor sau, în lipsa acestora, părinților celui decedat ori persoanei care dovedește ca l-a îngrijit până la data decesului.

Articolul 30

Dispozițiile legii din sistemul asigurărilor sociale de stat, precum și ale art. 22-24 din prezenta lege se aplică în mod corespunzător și la stabilirea și plata celorlalte drepturi de asigurări sociale.

Capitolul 6 — Dispoziții tranzitorii și finale ↑ Contents

Articolul 31

(1) Drepturile de pensie ale agricultorilor, stabilite pe baza legislației în vigoare până la data prezentei legi, se mențin în continuare și se achită indexate și majorate cu sumele fixe reprezentind compensarea creșterii prețurilor și tarifelor în cuantumurile aplicabile pensiilor de asigurări sociale de stat, atât timp cît sunt îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.

(2) Pensia minima pentru vechime integrală, stabilită pe baza legislației în vigoare până la data de 29 iulie 1992, indexata și majorată în condițiile alin. (1), devine 17.040 lei lunar, începând cu 1 decembrie 1993.

(3) Pensiile pentru vechime incompleta, stabilite în baza legislației în vigoare până la data aplicării prezentei legi, indexate și majorate în condițiile alin. (1), se modifica și se plătesc proporțional cu vechimea luată în considerare la stabilirea lor inițială, raportată la pensia minima pentru vechime integrală, stabilită în condițiile alin. (2).

(4) Sumele cuvenite cu titlu de pensie suplimentară, acordate în baza legislației în vigoare până la data aplicării prezentei legi, se includ în cuantumul pensiei de baza și se plătesc din fondul de pensii și asigurări sociale al agricultorilor.

Articolul 32

(1) Constituie timp util la pensie și perioada în care persoanele cuprinse în asigurarea socială organizată prin prezenta lege au realizat un volum de muncă în fostele cooperative agricole de producție în care au avut calitatea de cooperator sau au achitat contribuția minima prevăzută în Legea nr. 5 din 30 iunie 1977. Pentru foștii cooperatori contribuția minima prevăzută de prezenta lege, determinata corespunzător salariului de baza minim brut pe țara, reglementat la data intrării în vigoare a legii, se considera achitată pentru perioada în care au prestat volumul de muncă.

(2) Timpul util se stabilește în ani prin raportarea volumului de muncă exprimat în norme, insumat pe întreaga perioadă în care persoana asigurata a lucrat în fosta cooperativa agricolă de producție, la cel mai mic volum anual de norme stabilit de adunarea generală în perioada respectiva.

(3) Timpul util stabilit în condițiile alin. (2) nu poate depăși numărul de ani în care volumul de muncă a fost prestat.

(4) Persoanele care la împlinirea virstei de pensionare prevăzute la art. 8 nu au realizat 10 ani vechime potrivit prevederilor alin. (2), dar au cel puțin 5 ani în fostele cooperative agricole de producție sau au achitat contribuția minima prevăzută de Legea nr. 5/1977 și care nu au drept de pensie din alte sectoare cu sisteme proprii de asigurare, beneficiază, la cerere, de o pensie de 60% din cuantumul pensiei minime prevăzute la art. 9 alin. (7).

(5) De acest drept beneficiază, la cerere, și persoanele care au depășit vârsta de pensionare prevăzută de prezenta lege, chiar dacă li s-a stabilit un drept de pensie suplimentară.

Articolul 33

Persoanele care au o vechime utila la pensie, realizată potrivit normelor prezentei legi, mai mica de 30 ani bărbații și 25 ani femeile, pot beneficia de pensie, în condițiile acestei legi, dacă contribuie la fondul de pensii și asigurări sociale al agricultorilor până la împlinirea virstei de pensionare.

Articolul 34

(1) Persoanele care primesc pensie din sistemul de asigurări sociale al agricultorilor beneficiază de aceasta pensie chiar dacă li se cuvine o pensie și din alte sectoare cu sisteme proprii de asigurare. Acestor persoane nu li se aplică prevederile art. 42 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială.

(2) Pensia de asigurări sociale a agricultorilor poate fi cumulată cu alte venituri.

Articolul 35

(1) Activitatea de pensii și asigurări sociale pentru agricultori trece la Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Casa Autonomă de Pensii și Asigurări Sociale a Țărănimii își încetează activitatea.

(2) Patrimoniul Casei Autonome de Pensii și Asigurări Sociale a Țărănimii se preia de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale prin Direcția generală de pensii, asigurări sociale și tratament balnear pentru agricultori. De asemenea, se preia în administrare, de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, patrimoniul fostei Uniuni Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție și al uniunilor sale județene, până la clarificarea situației juridice a acestui patrimoniu.

(3) Unitățile de odihnă și tratament balnear ale țărănimii trec în administrarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale până la clarificarea situației lor juridice, cu respectarea destinației pentru care au fost înființate. Profitul net obținut din activitatea acestor unități se face venit la bugetul asigurărilor sociale al agricultorilor.

(4) Salariații aferenți activității de pensii și asigurări sociale pentru taranime și ai unităților de odihnă și tratament balnear ale țărănimii, preluate de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, se considera transferati în interesul serviciului.

(5) Predarea-primirea întregii activități și a patrimoniilor prevăzute la alin. (2) se face prin protocol, pe bază de bilanț.

(6) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii se va stabili, prin hotărâre a Guvernului, ca unitățile de odihnă și tratament balnear pentru agricultori sa funcționeze ca societăți comerciale.

(7) După preluarea patrimoniilor prevăzute la alin. (2), Guvernul va organiza controlul gestionării anterioare a acestor patrimonii, iar în cazul constatării unor nereguli, va lua măsuri pentru recuperarea pagubelor și tragerea la răspundere a vinovatilor.

Articolul 36

(1) În vederea asigurării și dezvoltării bazei materiale necesare organizării și funcționarii sistemului de pensii și asigurări sociale al agricultorilor, Ministerul Muncii și Protecției Sociale poate utiliza până la 10% din dobinda constituită la fondurile destinate plății pensiilor și celorlalte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor.

(2) Pentru dotarea cu obiecte de inventar, mijloace de transport și efectuarea reparațiilor necesare la unitățile de odihnă și tratament balnear ale agricultorilor, aflate în administrarea Ministerului Muncii și Protecției Sociale, acesta poate utiliza sume de până la 10% din dobinda constituită la fondurile destinate plății pensiilor și celorlalte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor.

Articolul 37

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 4 din 30 iunie 1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție, Legea nr. 5 din 30 iunie 1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale taranilor cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate, Decretul-lege nr. 53/1990 privind majorarea pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole, precum și orice alte dispoziții contrare.

-----------------