(1) Autoritățile publice, asociațiile, organizațiile și organismele profesionale, în a căror arie de competență se circumscrie profesia reglementată sau care urmează a se reglementa, și coordonatorul național pentru recunoașterea calificărilor profesionale, desemnat conform Legii nr. 200/2004, efectuează o evaluare a proporționalității în conformitate cu prevederile art. 7 înainte de a introduce noi reglementări profesionale care restricționează accesul liber la profesiile reglementate sau exercitarea acestora ori înainte de a modifica reglementările existente.
(2) În cazul actelor normative inițiate de Parlamentul României, obligația prevăzută la alin. (1) revine deputaților și/sau senatorilor inițiatori.
(3) Amploarea evaluării prevăzute la alin. (1) trebuie să fie proporțională cu natura, conținutul și impactul dispoziției.
(4) Motivele pentru care se consideră că o anumită dispoziție prevăzută la alin. (1) este justificată și proporțională se probează cu elemente calitative și, ori de câte ori este posibil și relevant, cu elemente cantitative, utilizând indicatori în acest sens. Indicatorii sunt stabiliți astfel încât să nu devină, direct sau indirect, obstacole nejustificate în aplicarea testului de proporționalitate.
(5) Evaluarea proporționalității prevăzută la alin. (1) se realizează într-un mod obiectiv și independent.
(6) Autoritățile publice, asociațiile, organizațiile și organismele profesionale, în a căror arie de competență se circumscrie profesia reglementată sau care urmează a se reglementa, și coordonatorul național pentru recunoașterea calificărilor profesionale monitorizează conformitatea reglementărilor profesionale, noi sau modificate, care restricționează accesul la profesiile reglementate sau exercitarea acestora, după adoptare, cu principiul proporționalității, ținând seama în mod corespunzător de toate evoluțiile care au avut loc de la adoptarea dispozițiilor în cauză.
(7) Coordonatorul național monitorizează respectarea prevederilor prezentei legi de către autoritățile publice, asociațiile, organizațiile și organismele profesionale, în a căror arie de competență se circumscrie profesia reglementată sau care urmează a se reglementa, și elaborează, la fiecare 2 ani, un raport de monitorizare.
(8) În cazul în care, prin raportul de monitorizare, se constată nerespectarea dispozițiilor prezentei legi, autoritățile publice, asociațiile, organizațiile și organismele profesionale, în a căror arie de competență se circumscrie profesia reglementată sau care urmează a se reglementa, au obligația, la solicitarea coordonatorului național, de a adopta măsuri în vederea conformării cu principiul proporționalității.
(1) Autoritățile publice, asociațiile, organizațiile și organismele profesionale, în a căror arie de competență se circumscrie profesia reglementată sau care urmează a se reglementa, și coordonatorul național pentru recunoașterea calificărilor profesionale au obligația de a adopta măsurile necesare pentru ca reglementările profesionale care restricționează accesul la profesiile reglementate sau exercitarea acestora pe care le introduc și modificările aduse dispozițiilor existente să fie adecvate pentru a garanta atingerea obiectivului urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.
(2) În acest scop, înainte de a adopta reglementările profesionale prevăzute la alin. (1), autoritățile publice, asociațiile, organizațiile și organismele profesionale, în a căror arie de competență se circumscrie profesia reglementată sau care urmează a se reglementa, și coordonatorul național pentru recunoașterea calificărilor profesionale iau în considerare:
a) natura riscurilor legate de obiectivele de interes public urmărite, în special riscurile pentru destinatarii serviciilor, inclusiv consumatori, profesioniști și părți terțe;
b) dacă normele în vigoare, de natură specifică sau mai generală, cum ar fi legislația din domeniul siguranței produselor sau legislația în materie de protecție a consumatorilor, sunt insuficiente pentru a atinge obiectivul urmărit;
c) caracterul adecvat al dispoziției în ceea ce privește aptitudinea sa de a atinge obiectivul urmărit și dacă dispoziția răspunde cu adevărat nevoii de a realiza acest obiectiv în mod coerent și sistematic și, prin urmare, abordează riscurile identificate în același mod ca în activități comparabile;
d) impactul asupra liberei circulații a persoanelor și a serviciilor la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, asupra alegerilor consumatorilor și asupra calității serviciilor prestate;
e) posibilitatea de a utiliza mijloace mai puțin restrictive pentru atingerea obiectivului de interes public; în cazul în care dispozițiile se justifică doar din motive de protecție a consumatorilor și în cazul în care riscurile identificate sunt limitate la relația dintre profesionist și consumator, neafectând astfel în mod negativ părțile terțe, este evaluat, în special, dacă obiectivul poate fi atins prin mijloace mai puțin restrictive decât rezervarea activităților;
f) efectul dispozițiilor noi sau modificate, când se coroborează cu alte cerințe care restricționează accesul la o profesie sau exercitarea acesteia, și în special modul în care dispozițiile noi sau modificate, coroborate cu alte cerințe, contribuie la același obiectiv de interes public și dacă sunt necesare pentru îndeplinirea sa.
(3) Autoritățile publice, asociațiile, organizațiile și organismele profesionale, în a căror arie de competență se circumscrie profesia reglementată sau care urmează a se reglementa, și coordonatorul național pentru recunoașterea calificărilor profesionale analizează și următoarele elemente, atunci când sunt relevante pentru natura și conținutul reglementării profesionale care se introduce sau se modifică:
a) corelarea dintre sfera de cuprindere a activităților pe care le implică o profesie sau care sunt rezervate acesteia și calificarea profesională necesară;
b) corelarea dintre complexitatea sarcinilor în cauză și necesitatea ca cei care le practică să posede anumite calificări profesionale specifice, în special în ceea ce privește nivelul, natura și durata formării profesionale sau experiența necesară;
c) posibilitatea de a obține calificarea profesională prin căi alternative;
d) dacă activitățile rezervate anumitor profesii pot fi sau nu pot fi partajate cu alte profesii și din ce motiv;
e) gradul de autonomie în exercitarea unei profesii reglementate și impactul modalităților de organizare și supraveghere asupra atingerii obiectivului urmărit, în special în cazul în care activitățile referitoare la o profesie reglementată se desfășoară sub controlul și responsabilitatea unui profesionist calificat corespunzător;
f) evoluțiile științifice și tehnologice care pot reduce sau crește în mod real asimetria dintre profesioniști și consumatori la nivelul informațiilor.
(4) În vederea aplicării alin. (2) lit. f), autoritățile publice, asociațiile, organizațiile și organismele profesionale, în a căror arie de competență se circumscrie profesia reglementată sau care urmează a se reglementa, evaluează efectele reglementării profesionale noi sau ale celei modificate atunci când se coroborează cu alte cerințe care restricționează accesul la o profesie sau exercitarea acesteia, ținând seama de faptul că pot exista atât efecte pozitive, cât și negative și îndeosebi următoarele:
a) activități rezervate, titlu profesional protejat sau orice altă formă de reglementare în sensul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 200/2004;
b) obligații de a se supune unei dezvoltări profesionale continue;
c) norme referitoare la organizarea profesiei, la etica profesională și la supraveghere;
d) apartenența obligatorie la o anumită organizație profesională sau la un anumit organism, regimurile de înregistrare sau autorizare, în special în cazul în care cerințele menționate presupun deținerea unei calificări profesionale specifice;
e) restricții cantitative, în special cerințele care limitează numărul de autorizații pentru exercitarea unei profesii sau care stabilesc un număr minim sau maxim de salariați, de cadre de conducere sau de reprezentanți care dețin calificări profesionale specifice;
f) cerințe privind o formă juridică specifică sau cerințe care se referă la deținerea de capital sau la conducerea unei societăți, în măsura în care aceste cerințe sunt legate în mod direct de exercitarea profesiei reglementate;
g) restricții teritoriale, dacă este cazul;
h) cerințe care restricționează exercitarea în comun sau în parteneriat a unei profesii reglementate, precum și normele în materie de incompatibilitate;
i) cerințe privind asigurarea sau alte mijloace de protecție personală sau colectivă în ceea ce privește răspunderea civilă profesională;
j) cerințe privind cunoștințele lingvistice, în măsura în care acestea sunt necesare pentru a exercita profesia;
k) cerințe privind tarifele minime și/sau maxime;
l) cerințe privind publicitatea.
(5) Înainte de a introduce reglementările profesionale noi sau a le modifica pe cele existente, autoritățile publice, asociațiile, organizațiile și organismele profesionale, în a căror arie de competență se circumscrie profesia reglementată sau care urmează a se reglementa, au obligația de a verifica faptul că cerințele specifice legate de prestarea temporară sau ocazională de servicii, prevăzute de normele legale în vigoare, respectă principiul proporționalității, inclusiv cerințele privind:
a) înregistrarea temporară automată sau afilierea pro forma la o asociație, organizație sau organism profesional;
b) declarația prealabilă formulată de un prestator pentru prima prestare temporară de servicii pe teritoriul României sau în cazul unei schimbări materiale privind situația menționată în documentele solicitate și orice cerință similară acestei declarații;
c) plata unei taxe, cotizații sau a oricăror alte costuri, necesare pentru îndeplinirea formalităților legale și administrative în vederea obținerii accesului la o profesie reglementată sau pentru exercitarea acesteia, pe care le suportă prestatorul de servicii.
(6) Prevederile alin. (5) nu se aplică măsurilor, adoptate la nivel național în conformitate cu dreptul Uniunii Europene, menite să asigure respectarea termenilor și condițiilor de muncă aplicabile.
(7) În cazul în care dispozițiile prevăzute la prezentul articol privesc reglementarea profesiilor din domeniul sănătății care au implicații pentru siguranța pacienților, autoritățile competente țin seama de obiectivul de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane.
(1) Autoritățile publice, asociațiile, organizațiile și organismele profesionale, în a căror arie de competență se circumscrie profesia reglementată sau care urmează a se reglementa, pun, prin mijloace adecvate, la dispoziția cetățenilor, beneficiarilor serviciilor și altor părți interesate relevante, inclusiv a celor care nu sunt membri ai profesiei, informații privind reglementarea în cauză, înainte de a introduce noi reglementări profesionale sau de a modifica reglementările profesionale existente care limitează accesul la profesiile reglementate sau exercitarea acestora.
(2) Autoritățile publice, asociațiile, organizațiile și organismele profesionale, în a căror arie de competență se circumscrie profesia reglementată sau care urmează a se reglementa, implică toate părțile vizate, le oferă posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere, inclusiv prin mijloace electronice, și organizează consultări publice, în conformitate cu procedurile legale.