LEGE nr. 678 din 21 noiembrie 2001

(1) Ministerul Afacerilor Externe întocmește o lista cu statele care prezintă potențial ridicat sub aspectul traficului de persoane, care va fi comunicată, la cerere, instituțiilor interesate.

(2) Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Administrației și Internelor adoptă măsurile necesare, în baza legislației care reglementează regimul străinilor în România, pentru a împiedica accesul pe teritoriul României al cetățenilor străini în legătură cu care există indicii temeinice că ar fi implicați în traficul de persoane, în sensul prezentei legi.

(1) Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, prin structurile sale specializate de la nivel central și teritorial, elaborează și aplica măsuri speciale de integrare pe piața muncii a persoanelor cu risc ridicat de a fi traficate, în special pentru femeile din zonele defavorizate și pentru persoanele marginalizate social.

(2) Pentru persoanele cu risc ridicat de a fi traficate Agenția Naționala pentru Ocuparea Forței de Muncă dezvolta programe de informare privind piața muncii și drepturile angajaților, programe de formare profesională, precum și de informare a agenților economici, pentru angajarea acestora cu prioritate.

(3) Ministerul Muncii și Solidarității Sociale împreună cu Ministerul Finanțelor Publice studiază oportunitatea elaborării unor măsuri de stimulare a agenților economici care angajează atât persoane cu risc ridicat de a fi traficate, cat și victime ale traficului, care au absolvit cursuri de formare profesională, făcând propuneri în acest sens.

(1) Ministerul Administrației și Internelor, prin Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane și Inspectoratul General al Poliției Române, cu sprijinul altor instituții și organizații cu atribuții în domeniu, realizează și actualizează, potrivit competențelor, baza de date privind fenomenul traficului de persoane, monitorizează și evaluează periodic acest fenomen, luând în considerare atât făptuitorii, cât și victimele traficului de persoane, precum și persoanele juridice implicate în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

(2) Constituirea și actualizarea bazei de date privind fenomenul traficului de persoane se realizează prin grija fiecărei instituții din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prevăzute la alin. (1), pe domeniul specific de activitate.

(3) Publicarea semestrială a informațiilor statistice și publicarea anuală a raportului privind fenomenul traficului de persoane se fac de către Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane.

(1) Pentru prevenirea traficului de persoane, au obligația de a afișa informarea privind sesizarea cazurilor de trafic de persoane prevăzută în anexa nr. 1 operatorii economici care desfășoară activități specifice structurilor de primire turistice cu funcțiuni de cazare turistică, astfel cum sunt definite la art. 2 lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 755/2001, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Pentru prevenirea traficului de persoane, au obligația de a afișa informarea privind sesizarea cazurilor de trafic de persoane prevăzută în anexa nr. 2:

(3) În cazul entităților prevăzute la alin. (1), informarea va fi amplasată într-un loc accesibil și vizibil, distinct în fiecare spațiu de cazare.

(4) Entitățile prevăzute la alin. (2) pot opta fie pentru afișarea informării pe suport letric, fie pentru redarea acesteia pe un suport digital. Redarea pe suport digital se va face în locuri accesibile publicului. Ministerul Afacerilor Interne, prin Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, va pune la dispoziția entităților informarea în format digital, compatibil pentru redarea pe acest tip de suport.

(5) În cazul entităților prevăzute la alin. (2) lit. g)-i), informarea trebuie afișată sau redată, după caz, în limbile română și engleză.

(6) Dacă într-o unitate administrativ-teritorială, cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, stabilit la ultimul recensământ, informarea va fi afișată sau redată, după caz, de către entitățile prevăzute la alin. (1) și (2) și în limba minorității naționale respective. În această situație, entitățile prevăzute la alin. (1) și (2) traduc conținutul informărilor din anexele nr. 1 și 2 în limba minorității naționale respective.

(1) Ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 211 din Codul penal, și de pornografie infantilă, prevăzută de art. 374 din Codul penal, sunt nepublice. La desfășurarea ședințelor pot asista părțile, reprezentanții acestora, avocații, reprezentanții Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane, precum și alte persoane a căror prezență este considerată necesară de către instanță.

(2) În cauzele privind infracțiunile prevăzute în cap. VII din titlul I al părții speciale a Codului penal și în cauzele privind infracțiunile de facilitare a șederii ilegale în România, prevăzută de art. 264 din Codul penal, și de pornografie infantilă, prevăzută de art. 374 din Codul penal, ascultarea minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani se face în prezența a cel puțin unuia dintre părinți sau a altui reprezentant legal, fiind totodată obligatorie și citarea unui psiholog, respectiv a unui reprezentant al Direcției generale de asistență socială și protecția copilului.

(1) Victimelor infracțiunilor de trafic de persoane li se acordă o protecție și o asistență specială, fizică, juridică și socială.

(2) Viața privată și identitatea victimelor infracțiunilor de trafic de persoane sunt ocrotite.

(3) Victimele infracțiunilor de trafic de persoane au dreptul la recuperarea lor fizică, psihologică și socială.

(4) Victimelor minore ale infracțiunilor de trafic de persoane li se acordă protecție și asistență specială, în raport cu vârsta lor.

(5) Femeilor victime ale infracțiunii de trafic de persoane, precum și celor care sunt supuse unui risc ridicat de a deveni victime ale acestor infracțiuni li se acordă o protecție și o asistență socială specifice.

(1) Ministerul Afacerilor Interne asigură protecția fizică a victimelor traficului de persoane, în condițiile art. 113 din Codul de procedură penală.

(2) Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, în cooperare cu instituțiile interesate, precum și cu organizații neguvernamentale, organizații internaționale și reprezentanți ai societății civile angajați în protecția și asistarea victimelor traficului de persoane, asigură acestora suportul psihologic și asistența necesare integrării sociale.

(3) Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane monitorizează asistența acordată victimei traficului de persoane și facilitează participarea acesteia la activitatea de urmărire penală și judecată, desfășurând activități destinate facilitării actului de justiție.

(1) În vederea îmbunătățirii accesului victimelor traficului de persoane la serviciile de asistență și protecție, instituțiile și organizațiile neguvernamentale cu atribuții în domeniu cooperează în vederea aplicării Mecanismului național de identificare și referire a victimelor traficului de persoane.

(2) Mecanismul prevăzut la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului și are ca obiect stabilirea modalităților de identificare a victimelor traficului de persoane și a procedurii de încredințare a acestora către furnizorii de servicii de protecție și asistență.

(3) Monitorizarea funcționării Mecanismului național de identificare și referire a victimelor traficului de persoane este asigurată de către Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane.

(2) În vederea repatrierii cetățenilor români victime ale traficului de persoane, Ministerul Afacerilor Externe asigură transportul acestora.

(1) Ministerul Afacerilor Externe asigura difuzarea către cei interesați, prin intermediul misiunilor diplomatice și al oficiilor consulare ale României în străinătate, a unor materiale de informare privind drepturile persoanelor, victime ale traficului de persoane, potrivit legislației române și a statului de reședința.

(2) Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate asigura informarea organelor judiciare străine cu privire la reglementările române în materie.

(3) Misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate publică, prin mijloace electronice proprii, informații referitoare la legislația națională și a statului străin în domeniu, datele de contact ale Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane și ale centrelor regionale ale acesteia.

(4) Șefii misiunilor diplomatice și ai oficiilor consulare ale României în străinătate vor desemna un diplomat din cadrul acestora ca responsabil cu aplicarea metodologiei de repatriere a cetățenilor români, victime ale traficului de persoane, în sensul prezentei legi.

(5) Metodologia de repatriere a cetățenilor români, victime ale traficului de persoane, se elaborează de către Ministerul Afacerilor Externe împreună cu Ministerul de Interne și Ministerul Justiției, în termen de 60 de zile de la adoptarea prezentei legi.

(1) Victimele traficului de persoane pot fi cazate, la cerere, temporar, în centre de asistență și protecție a victimelor traficului de persoane, denumite în continuare centre, sau în locuințe protejate pentru victimele traficului de persoane, înființate prin prezenta lege, denumite în continuare locuințe protejate.

(2) Centrele funcționează în subordinea consiliilor județene Arad, Botoșani, Galați, Giurgiu, Iași, Ilfov, Mehedinți, Satu Mare și Timiș.

(3) Locuința protejată reprezintă așezământul social, fără personalitate juridică, dezvoltat pentru a asigura victimelor traficului de persoane găzduire de tip familial în sistem protejat și asistență, în vederea reintegrării sociale a acestora.

(4) Locuințele protejate sunt organizate și funcționează în subordinea direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului.

(5) Durata cazării în centre, respectiv în locuințele protejate este stabilită prin hotărâre a consiliului județean, pentru cel mult 90 de zile.

(6) Durata cazării în centre sau în locuințele protejate poate fi prelungită, prin hotărâre a consiliului județean, la solicitarea organelor judiciare, cu cel mult 6 luni sau, după caz, până la finalizarea procesului penal.

(7) Centrele și locuințele protejate sunt amenajate și dotate astfel încât să ofere condiții civilizate de cazare și igienă personală, hrană, asistență psihologică și medicală.

(8) În cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului se înființează servicii de asistență pentru victimele adulte ale traficului de persoane.

(9) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital pentru centrele prevăzute la alin. (2), precum și pentru locuințele protejate prevăzute la alin. (4) se realizează de la bugetele locale ale județelor pe a căror rază administrativ-teritorială funcționează.

(10) Costurile referitoare la cazarea, asistența și protecția victimelor traficului de persoane, precum și la transportul acestora între unitățile administrativ-teritoriale unde au fost identificate și cele în care se află centrul sau locuința protejată unde urmează să fie cazate/asistate se suportă de la bugetul local al județului pe a cărui rază administrativ-teritorială funcționează centrul sau locuința protejată.

(11) În funcție de evoluția fenomenului traficului de persoane în România, Consiliul General al Municipiului București sau consiliile județene, altele decât cele prevăzute la alin. (2), pot înființa centre în condițiile alin. (7), (9) și (10).

(1) Victimelor traficului de persoane, cazate temporar, li se asigura de către asistenții sociali din aparatul consiliului local în a cărui raza teritorială își desfășoară activitatea centrele informații și consiliere pentru a beneficia de facilitățile asigurate prin lege persoanelor marginalizate social.

(2) Plățile contribuțiilor la sistemele de asigurări sociale pentru victimele traficului de persoane se fac de către autoritățile administrației publice locale din bugetele locale, din sumele primite cu această destinație de la bugetul de stat.

(3) Sumele necesare plății contribuțiilor la sistemele de asigurări sociale pentru victimele traficului de persoane de către autoritățile administrației publice locale se alocă, anual, integral, prin legea bugetului de stat din unele venituri ale bugetului de stat, prin cuprinderea distinctă în bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

(4) Procedura privind virarea către bugetele locale a sumelor prevăzute la alin. (3), precum și plata contribuțiilor la sistemele de asigurări sociale pentru victimele traficului de persoane către Casa Națională de Asigurări de Sănătate se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(1) Regulamentele de organizare și funcționare ale centrelor și locuințelor protejate, precum și structura organizatorică a acestora se aprobă de consiliul județean sau, după caz, de Consiliul General al Municipiului București, cu consultarea Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane.

(2) Personalul încadrat în centre este salarizat potrivit legislației referitoare la salarizarea personalului din unitățile bugetare.

(3) Abrogat.

(1) Agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă organizează gratuit, în condițiile legii, programe speciale de scurtă durată pentru formarea profesională a victimelor cazate.

(2) De asemenea, agențiile prevăzute la alin. (1) asigură gratuit, cu prioritate, victimelor traficului de persoane servicii de consiliere și mediere a muncii, în vederea identificării unui loc de muncă.

(3) Persoanele cu risc ridicat de a fi traficate și victimele traficului de persoane, care au dreptul de a munci în România, beneficiază gratuit, cu prioritate, de serviciile oferite de agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului București, potrivit normelor legale privind sistemul asigurărilor de șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.

(1) Străinii victime ale traficului de persoane pot fi cazați în centrele special amenajate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002

(2) Străinii victime ale traficului de persoane, solicitanți ai unei forme de protecție în România, pot fi cazați în centrele special amenajate potrivit Legii nr. 122/2006

(3) Cazarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se aprobă de directorul general al Oficiului Român pentru Imigrări, la solicitarea scrisă a autorităților competente.

(4) Abrogat.

(1) Străinii cu privire la care există motive serioase să se considere că sunt victime ale traficului de persoane beneficiază de o perioadă de recuperare și reflecție de până la 90 de zile, pentru a se reface, a ieși de sub influența făptuitorilor și a lua o decizie în cunoștință de cauză privind cooperarea cu autoritățile competente, timp în care li se acordă de către Oficiul Român pentru Imigrări, la solicitarea procurorului sau a instanței, tolerarea rămânerii pe teritoriul României. În perioada de recuperare și reflecție, străinii beneficiază de drepturile prevăzute la art. 38.

(2) În timpul sau la expirarea perioadei de reflecție, străinilor victime ale traficului de persoane li se poate acorda, la cerere, un permis de ședere temporară, în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Perioada de reflecție încetează în oricare dintre următoarele cazuri:

(1) Cetățenii români cu privire la care există motive temeinice să se considere că sunt victime ale traficului de persoane beneficiază de o perioadă de recuperare și reflecție de până la 90 de zile, fie pentru a li se permite să se recupereze, fie pentru a evita influența traficanților, fie pentru a lua o decizie în cunoștință de cauză privind cooperarea cu autoritățile competente.

(2) În perioada de recuperare și reflecție, cetățenii români beneficiază de consiliere psihologică, de asistență medicală și socială, de medicamente și hrană, precum și de cazare, la cerere, în centrele sau locuințele protejate și sunt informați cu privire la procedurile judiciare și administrative aplicabile.

(3) Perioada de reflecție încetează în oricare dintre următoarele cazuri:

(1) Persoanelor prevăzute la art. 43 li se asigură asistență juridică obligatorie pentru a putea să își exercite drepturile în cadrul procedurilor penale prevăzute de lege, în toate fazele procesului penal, și să își susțină cererile și pretențiile civile față de persoanele care au săvârșit infracțiunile prevăzute de prezenta lege, în care ele sunt implicate.

(2) Prevederile cap. IV din Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la asistența juridică gratuită a victimelor unor infracțiuni se aplică în mod corespunzător și victimelor traficului de persoane.

(1) Societățile de transport internațional sunt obligate sa verifice la emiterea documentului de călătorie dacă pasagerii sunt în posesia documentelor de identitate cerute pentru intrarea în țara de tranzit sau de primire.

(2) Obligația prevăzută la alin. (1) revine și conducătorului mijlocului de transport internațional rutier la urcarea pasagerilor, precum și personalului abilitat sa controleze documentele de călătorie.

(1) Nerespectarea dispozițiilor art. 11^1 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.

(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către ofițerii și agenții de poliție din cadrul Poliției Române pentru nerespectarea prevederilor art. 11^1 alin. (1), alin. (2) lit. a)-c) și h), alin. (3) și alin. (6) cu referire la art. 11^1 alin. (1), alin. (2) lit. a)-c) și h) și alin. (3).

(3) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către personalul cu atribuții de control din cadrul autorității administrației publice centrale responsabile în domeniul turismului în cazul săvârșirii acestora de către entitățile prevăzute la art. 11^1 alin. (1) și alin. (2) lit. a), d)-g) și i).

(4) Contravenției prevăzute la alin. (1) îi sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.