REGULAMENT din 5 aprilie 2004

a) legalitate, imparțialitate și obiectivitate;

b) transparență;

c) eficiență și eficacitate;

d) responsabilitate;

e) orientare către cetățean;

f) stabilitate în exercitarea funcției publice;

g) subordonare ierarhică.

(1) Funcționarii publici din cadrul Consiliului Concurenței au obligația ca, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, să se abțină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor și preferințelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic și să nu participe la activități politice în timpul programului de lucru.

(2) Este interzisă participarea acestora în compunerea organelor de conducere ale partidelor politice.

(3) Funcționarii publici din cadrul Consiliului Concurentei care dețin funcția specifică de inspectori de concurenta nu pot face parte din partide politice, în conformitate cu dispozițiile Legii concurentei nr. 21/1996, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public.

(2) Funcționarii publici au obligația să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților, stabilite potrivit legii.

(1) Funcționarul public este obligat sa rezolve în termenele legale lucrările repartizate precum și să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici, fiindu-le interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competența lor sau să discute direct cu petenții, cu excepția celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuții, precum și să intervină pentru soluționarea acestor cereri.

(2) Îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic poate fi refuzată de către funcționarul public numai dacă le consideră ilegale, cu precizarea scrisă a motivelor refuzului.

(3) Dacă cel care a emis dispoziția o formulează în scris, funcționarul public este obligat să o execute, cu excepția cazului în care aceasta este vădit ilegală.

(4) Funcționarul public are îndatorirea să aducă astfel de situații la cunoștință superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziția.

(1) Încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici din cadrul Consiliului Concurenței a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora.

(2) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:

a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

b) neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor;

c) absențe nemotivate de la serviciu;

d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;

e) intervențiile sau stăruințele pentru soluționarea unor cereri în afara cadrului legal;

f) nerespectarea secretului profesional sau a confidențialității lucrărilor cu acest caracter;

g) manifestări care aduc atingere prestigiului Consiliului Concurenței;

h) desfășurarea în timpul programului de lucru a unor activități cu caracter politic;

i) refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu;

j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici;

k) stabilirea de către funcționarii publici de execuție de relații directe cu petenții în vederea soluționării cererilor acestora.

l) fumatul în incinta instituției, în alte spatii decât cele special destinate, precum și încălcarea regulilor de igiena și securitate;

m) intrarea și rămânerea în instituție sub influența băuturilor alcoolice.

(1) În cadrul Consiliului Concurenței funcționează Comisia de disciplină, constituită în conformitate cu dispozițiile legale, care cercetează faptele sesizate ca abateri disciplinare și propune sancțiunile disciplinare aplicabile funcționarilor publici care le-au săvârșit.

(2) Activitatea comisiei de disciplină are la bază următoarele principii:

a) prezumția de nevinovăție, conform căreia se prezumă că funcționarul public este nevinovat atât timp cât vinovăția sa nu a fost dovedită;

b) garantarea dreptului la apărare, conform căreia se recunoaște dreptul funcționarului public de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa și de a fi asistat de un apărător sau de a fi reprezentat;

c) celeritatea procedurii, care presupune obligația comisiei de disciplină de a proceda fără întârziere la soluționarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate și a regulilor prevăzute de legislația referitoare la statutul funcționarului public;

d) contradictorialitatea, care presupune asigurarea posibilității persoanelor aflate pe poziții divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată comisia de disciplină;

e) proporționalitatea, conform căreia trebuie respectat un raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară propusă să fie aplicată;

f) legalitatea sancțiunii, conform căreia comisia de disciplină nu poate propune decât sancțiunile disciplinare prevăzute de lege;

g) unicitatea sancțiunii, conform căreia pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancțiune disciplinară.

a) cercetează abaterile disciplinare pentru care a fost sesizată;

b) propune aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. b)-e);

c) propune menținerea, modificarea sau anularea sancțiunii disciplinare aplicate în condițiile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a) în cazul în care această măsură a fost contestată la președintele Consiliului Concurenței;

d) întocmește rapoarte cu privire la fiecare cauză pentru care a fost sesizată, pe care le înaintează președintelui Consiliului Concurenței.

(1) Sesizarea îndreptată împotriva unui funcționar public din cadrul Consiliului Concurenței se adresează comisiei de disciplină a instituției.

(2) În cazul în care sesizarea a fost adresată președintelui Consiliului Concurenței ori conducătorului compartimentului în care își desfășoară activitatea funcționarul public a cărui faptă este sesizată, acesta are obligația să o transmită de îndată comisiei de disciplină.

(3) Sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de către președintele Consiliului Concurenței, conducătorul compartimentului sau persoana care se consideră vătămata de fapta unui funcționar public, dar nu mai târziu de două luni de la data săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară.

(4) Funcționarul public a cărui faptă se cercetează se înfățișează personal în fața comisiei de disciplină. Funcționarul public își poate exercita dreptul la apărare prin asistarea de către un avocat sau prin reprezentare.

(1) La individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare.

(2) Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârșirii abaterilor.

(1) Comisia de disciplină poate să propună:

a) sancțiunea disciplinară aplicabilă, în cazul în care s-a dovedit săvârșirea abaterii disciplinare de către funcționarul public;

b) clasarea sesizării, atunci când nu se confirmă săvârșirea unei abateri disciplinare.

(2) În cazul în care comisia de disciplină are indicii că fapta săvârșită de funcționarul public poate fi considerată infracțiune, propune președintelui Consiliului Concurenței sesizarea organelor de cercetare penală. Președintele Consiliului Concurenței va sesiza de îndată organele de cercetare penală.

(1) Sancțiunile disciplinare sunt:

a) mustrare scrisă;

b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni;

c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;

d) trecerea într-o funcție publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului;

e) destituirea din funcția publică.

(2) Sancțiunea disciplinară prevăzută la art. 15 alin. (1) lit. a) se poate aplica direct de către președintele Consiliului Concurenței, la propunerea conducătorului compartimentului în care funcționează cel în cauză.

(3) Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. b)- e) se aplică de președintele Consiliului Concurenței, la propunerea comisiei de disciplină.

(1) Actul administrativ de sancționare a funcționarului public este emis de președintele Consiliului Concurenței, în temeiul prerogativelor disciplinare conferite de Legea Concurenței nr. 21/1996 și de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Actul administrativ de sancționare se emite în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii raportului comisiei de disciplină și se comunică funcționarului public sancționat, în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii.

(1) Funcționarul public nemulțumit de sancțiunea disciplinară aplicată se poate adresa Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, care, potrivit legii, are legitimare procesuală activă și poate dispune efectuarea unui control asupra modului cum autoritățile sau instituțiile publice respectă legislația referitoare la funcția publică și funcționarii publici.

(2) Funcționarul public nemulțumit de sancțiunea disciplinara aplicata se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare.

a) obligația de a îndeplini atribuțiile care îi revin conform fișelor postului și de a se abține de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii instituției;

b) obligația de a respecta disciplina muncii;

c) obligația de a respecta prevederile cuprinse în contractul individual de muncă, prezentul Regulament și normele interne ale Consiliului Concurenței;

d) obligația de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu;

e) obligația de a respecta secretul de stat și secretul de serviciu, precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele care privesc activitatea instituției, de care ia cunoștință, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public.

f) obligația de a respecta dispozițiile șefilor ierarhici superiori, cu excepția cazului în care apreciază că acestea contravin dispozițiilor legale, când poate refuza executarea dispoziției, în scris și motivat.

g) obligația de a respecta programul de lucru și de a folosi timpul de lucru exclusiv în scopul îndeplinirii obligațiilor de serviciu, precum și de a nu desfășura în incinta instituției activități care exced atribuțiilor prevăzute în fisa postului.

(1) Președintele Consiliului Concurenței dispune de prerogativă disciplinară, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 21/1996, având dreptul de a aplica, în condițiile prevederilor prezentului Regulament, sancțiuni disciplinare angajaților contractuali ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.

(2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către angajat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul, contractul individual de muncă, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, precum și prevederile cuprinse în fișa postului.

a) nerespectarea obligațiilor stabilite prin contractul individual de muncă;

b) refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile și atribuțiile prevăzute în fisa postului;

c) întârzierea sistematica în efectuarea lucrărilor;

d) neglijenta repetata în rezolvarea lucrărilor;

e) întârzierea, în mod repetat, de la ora de începere a programului de lucru;

f) absențe nemotivate de la serviciu;

g) părăsirea serviciului fără motiv întemeiat și fără a avea, în prealabil, aprobarea șefului ierarhic;

h) atitudinile sau manifestările necivilizate față de ceilalți salariați, care lezează demnitatea acestora, aduc prejudicii desfășurării normale a activității lor sau conduc la deteriorarea climatului de muncă în cadrul instituției;

i) reclamațiile calomnioase, nefondate, prin care se aduc prejudicii morale sau materiale instituției, conducerii sau salariaților acesteia;

j) atitudinile ireverențioase în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu;

k) manifestări care aduc atingere prestigiului Consiliului Concurenței;

l) desfășurarea unor activități cu caracter politic în incinta Consiliului Concurenței;

m) desfășurarea unei activități personale sau private în timpul orelor de program;

n) fumatul în incinta instituției, în alte spatii decât cele special destinate, precum și încălcarea regulilor de igienă și securitate;

o) intrarea și rămânerea în instituție sub influența băuturilor alcoolice;

p) încălcarea oricărei alte dispoziții din prezenta reglementare interna;

q) orice alte fapte interzise de lege.

a) avertismentul scris;

b) suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăși 10 zile lucrătoare;

c) retrogradarea din funcție, cu acordarea salariului corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăși 60 de zile;

d) reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%;

e) reducerea salariului de bază și/sau, după caz, și a indemnizației de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%;

f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

(1) Amenzile disciplinare sunt interzise.

(2) Pentru aceeași abatere disciplinară se poate aplica numai o singură sancțiune.

a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită;

b) gradul de vinovăție a angajatului;

c) consecințele abaterii disciplinare;

d) comportarea generală în serviciu a angajatului;

e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

(1) Cu excepția celei prevăzute la art. 22 lit. a), nici o altă sancțiune disciplinara nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

(2) În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, angajatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către președintele Consiliului Concurenței să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.

(3) Neprezentarea angajatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul președintelui Consiliului Concurenței să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile angajatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea, toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

(5) Dovada îndeplinirii acestei proceduri se va realiza prin întocmirea unui proces-verbal.

(1) Președintele Consiliului Concurenței dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

(2) Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, prezentul regulament sau a celor cuprinse în fisa postului, care au fost încălcate de angajat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de angajat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;

f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.

(3) Decizia de sancționare se comunică angajatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.

(4) Comunicarea se predă personal angajatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.

(5) Decizia de sancționare poate fi contestată de angajat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.