(1) Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit din alte state membre, inclusiv în ceea ce privește activitățile desfășurate pe teritoriul României, în condițiile prevăzute în Capitolul IV din Titlul I, Partea I, se asigură de autoritatea competentă din statul membru de origine, fără a se aduce atingere competențelor Băncii Naționale a României prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
(2) Dispozițiile alin. (1) nu împiedica exercitarea supravegherii pe baze consolidate potrivit prezentei ordonanțe de urgență.
(1) Pentru supravegherea prudențială a instituțiilor de credit dintr-un alt stat membru, care desfășoară activitate în România, în special printr-o sucursala, Banca Națională a României colaborează cu autoritățile competente din statul membru de origine și din alte state membre în care instituția de credit desfășoară activitate.
(2) În cadrul colaborării prevăzute la alin. (1) se asigură schimbul de informații în condițiile prevăzute la art. 173 alin. (2)-(2^3), care se aplică în mod corespunzător*).
(2^1) În cazul în care, pe baza informațiilor și a constatărilor autorității competente din statul membru de origine cu privire la supravegherea lichidității în legătură cu activitatea desfășurată de sucursala din România, Banca Națională a României consideră că autoritatea competentă din statul membru de origine nu a luat măsuri adecvate, poate adopta, după informarea autorității competente din statul membru de origine și a Autorității Bancare Europene, măsuri adecvate pentru a preveni viitoare încălcări ale dispozițiilor legale, în scopul protejării intereselor deponenților, ale investitorilor și ale altor persoane cărora li se furnizează servicii sau în scopul protejării stabilității sistemului financiar*).
(3) Prevederile art. 173 alin. (2^4)-(3) se aplică în mod corespunzător*).
(1) Banca Națională a României poate solicita autorității competente cu supravegherea consolidată, în considerarea atribuțiilor acesteia similare celor prevăzute la art. 181 alin. (1), sau autorităților competente din statul membru de origine să considere sucursala din România a unei instituții de credit dintr-un alt stat membru ca fiind semnificativă.
(2) Solicitarea va specifica motivele pentru care sucursala este considerată semnificativă, avându-se în vedere în special următoarele elemente:
a) cota de piață a sucursalei instituției de credit, în ceea ce privește depozitele, depășește 2% în România;
b) impactul probabil al suspendării sau închiderii operațiunilor din România ale instituției de credit asupra lichidității sistemice și asupra sistemelor de plăți și a celor de compensare și decontare din România*);
c) dimensiunea și importanța sucursalei din perspectiva numărului de clienți, în contextul sistemului financiar-bancar din România.
(1) Banca Națională a României trebuie să depună toate diligențele pentru a ajunge la o decizie comună cu autoritățile competente prevăzute la art. 210^1 alin. (1) cu privire la desemnarea unei sucursale ca fiind semnificativă.
(2) În cazul în care nu se ajunge la o decizie comună în termen de două luni de la primirea solicitării trimise potrivit prevederilor art. 210^1 alin. (1), Banca Națională a României decide, în termen de alte două luni, cu privire la desemnarea sucursalei ca fiind semnificativă. În luarea deciziei, Banca Națională a României va avea în vedere orice opinii și rezerve ale autorității competente cu supravegherea consolidată sau ale autorităților competente din statul membru de origine.
(3) Deciziile prevăzute la alin. (1) și (2) sunt incluse într-un document care cuprinde motivele pe care se întemeiază și sunt transmise autorităților competente implicate. Deciziile luate potrivit prevederilor alin. (1) sunt definitive și opozabile Băncii Naționale a României, care trebuie să le aplice în mod corespunzător.
Dacă autoritatea competentă dintr-un stat membru de origine nu s-a consultat cu Banca Națională a României cu privire la etapele operaționale de întreprins pentru întocmirea planurilor de redresare privind lichiditatea potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României sau dacă, în urma consultării, Banca Națională a României consideră că etapele operaționale întreprinse de autoritatea competentă din statul membru de origine pentru întocmirea respectivelor planuri de redresare privind lichiditatea nu sunt adecvate, Banca Națională a României poate să sesizeze Autoritatea Bancară Europeană și să îi solicite asistența, potrivit prevederilor art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010.
(1) Autoritatea competentă din statul membru de origine al unei instituții de credit poate realiza verificarea informațiilor primite potrivit art. 210 alin. (2) la sediul sucursalei din România a instituției de credit. Verificarea la fața locului sau inspecția poate fi realizată direct ori prin intermediul unor terțe persoane împuternicite în acest scop și cu informarea prealabilă a Băncii Naționale a României*).
(2) Autoritatea competentă din statul membru de origine poate solicita Băncii Naționale a României să efectueze inspecții la sediul sucursalei din România a unei instituții de credit autorizate în statul membru respectiv, caz în care Banca Națională a României procedează la efectuarea acestor inspecții, în mod direct sau prin intermediul unei terțe persoane împuternicite în acest sens. Autoritatea competentă solicitantă poate participa la efectuarea inspecțiilor respective, dacă nu o realizează ea însăși potrivit alin. (1)*).
(2^1) Banca Națională a României poate efectua, de la caz la caz, după consultarea autorității competente din statul membru de origine, verificări la fața locului și inspecții la sediul sucursalelor înființate pe teritoriul României de instituțiile de credit din alte state membre și poate solicita respectivelor sucursale informații despre activitățile acesteia și în scop de supraveghere, pe care le consideră relevante din considerente de stabilitate a sistemului financiar din România*).
(2^2) Stabilirea de către autoritatea competentă din statul membru de origine a unui program de supraveghere prudențială nu împiedică efectuarea de către Banca Națională a României, de la caz la caz, a verificărilor la fața locului și a inspecțiilor la sediul sucursalelor înființate pe teritoriul României de instituțiile de credit din alte state membre în conformitate cu prevederile alin. (2^1)*).
(2^3) Banca Națională a României comunică autorității competente din statul membru de origine informațiile obținute și constatările rezultate în urma verificărilor la fața locului și a inspecțiilor efectuate potrivit alin. (2^1), care sunt relevante pentru evaluarea riscurilor instituției de credit sau pentru stabilitatea sistemului financiar din România*).
(2^4) Verificările la fața locului și inspecțiile la sediul sucursalelor înființate pe teritoriul României de instituțiile de credit din alte state membre se desfășoară potrivit legislației românești*).
(3) Abrogat.
(la 23-12-2013, Alin. (3) al art. 211 a fost abrogat de pct. 150 al art. VIII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 113 din 18 decembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 830 din 23 decembrie 2013. Potrivit lit. c) a art. XI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 113 din 18 decembrie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 830 din 23 decembrie 2013, prevederile art. VIII pct. 35, 40, 43, 51, 57, 96, 141 și 150 intră în vigoare la data la care cerința de acoperire a necesarului de lichiditate devine aplicabilă în conformitate cu un act delegat adoptat de Comisie potrivit art. 151 din Directiva nr. 36/2013/UE. )