NORME METODOLOGICE din 24 octombrie 2007

(1) Termenii de legalitate, regularitate și conformitate sunt definiți în Ordonanța Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată.

(2) Prin cheltuială neeligibilă, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare ordonanța, și în sensul prezentelor norme metodologice, se înțelege orice sumă plătită din bugetul general al Comunităților Europene, bugetele administrate de acestea ori în numele lor sau din bugetele din care provine cofinanțarea aferentă, care a fost obținută sau utilizată cu nerespectarea prevederilor legale ori contractuale, indiferent de natura sau destinația acesteia.

(3) Creanțele bugetare rezultate din nereguli ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele de cofinanțare din care fondurile au fost avansate, astfel:

a) bugetul de stat;

b) bugetul asigurărilor sociale de stat;

c) bugetele fondurilor speciale;

d) bugetul Trezoreriei Statului;

e) bugetele instituțiilor publice autonome;

f) bugetele instituțiilor publice finanțate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale, după caz;

g) bugetul fondurilor externe nerambursabile;

h) bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București, județelor și municipiului București;

i) bugetele instituțiilor publice, finanțate integral sau parțial din bugetele locale, după caz;

j) bugetele instituțiilor publice, finanțate integral din venituri proprii;

k) bugetele împrumuturilor externe și interne, pentru care rambursarea, plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor și a altor costuri se asigură din bugetele locale și care provin din: împrumuturi externe contractate de stat și subîmprumutate autorităților administrației publice locale și/sau operatorilor economici și serviciilor publice din subordinea acestora; împrumuturi externe contractate de autoritățile administrației publice locale și garantate de stat; împrumuturi externe și/sau interne contractate sau garantate de autoritățile administrației publice locale.

(4) Autoritățile de management sunt cele desemnate prin Hotărârea Guvernului nr. 497/2004 privind stabilirea cadrului instituțional pentru coordonarea, implementarea și gestionarea instrumentelor structurale, cu modificările și completările ulterioare.

(5) Prin debitor se înțelege persoana fizică sau juridică ce gestionează sau este beneficiarul fondurilor comunitare și de cofinanțare aferente, care a fost supus activității de verificare și în sarcina căruia a fost stabilită o creanță bugetară în sensul ordonanței.

(1) Conducerea autorității cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare stabilește pentru fiecare activitate de constatare:

a) componența nominală a echipei care va efectua verificarea și constatarea;

b) durata activităților de verificare, care nu poate depăși 90 de zile;

c) mandatul privind obiectul verificărilor, stabilirea prejudiciului și a debitorilor.

(2) În cazul activității de verificare, echipa nominalizată va comunică structurii supuse verificării data declanșării acțiunii cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte, precizându-se scopul și durata acesteia.

(3) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, în cazuri justificate, pot decide ca acțiunile de verificare declanșate ca urmare a unor sesizări să nu se comunice.

(4) Structurile supuse verificării au obligația de a prezenta la termenele stabilite toate datele și documentele solicitate, precum și tot sprijinul necesar pentru desfășurarea în bune condiții a activității de verificare.

(5) În cazul constatării de prejudicii, activitatea de verificare se poate extinde asupra întregii perioade în care, potrivit legii, pot fi luate măsuri de recuperare a creanțelor, prelungindu-se în mod corespunzător durata verificărilor.

(6) Pe parcursul verificărilor, personalul împuternicit are acces, pentru realizarea obiectivelor verificării, la toate datele și documentele, precum și în toate locurile de depozitare și producere a valorilor materiale.

(7) Personalul împuternicit cu efectuarea verificărilor poate solicita date, informații, precum și copii certificate pentru conformitate ale documentelor de la structurile supuse verificărilor, iar acestea au obligația de a le pune la dispoziție la data solicitată.

(8) Pe parcursul activităților de constatare, structura verificată are dreptul să formuleze observații, care se analizează de echipa de verificare.

(9) Pentru bunurile, serviciile și lucrările executate, rezultate din activitățile și operațiunile financiare care fac obiectul verificărilor, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare pot solicita persoanelor autorizate efectuarea de expertize de specialitate.

(10) Verificările se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare care va cuprinde elementele prevăzute la art. 3, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.

(11) Procesul-verbal de constatare, însușit de conducerea autorității cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, reprezintă titlu de creanță și se comunică debitorului în condițiile prevăzute de lege.

(12) Dispozițiile prezentului articol se aplică corespunzător și în cazul constatărilor efectuate de structurile prevăzute la art. 11 alin. (4) și (5) din ordonanță.

(13) În cazul actului de control transmis de către Departamentul pentru Lupta Antifraudă, denumit în continuare DLAF, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente va proceda la stabilirea și individualizarea obligațiilor de plată și emiterea titlului de creanță, rubricile din procesul-verbal de constatare urmând a fi completate în conformitate cu cele constatate prin actul DLAF.

(1) Procesul-verbal de constatare, care reprezintă titlul de creanță, se întocmește conform modelului prevăzut în anexă și va conține obligatoriu următoarele elemente:

a) denumirea și datele de identificare ale autorității cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare;

b) locurile unde s-a desfășurat verificarea;

c) denumirea/numele și prenumele structurii/persoanei verificate și ale persoanelor responsabile din structura verificată, codul unic de înregistrare/codul numeric personal, domiciliul fiscal al acesteia;

d) data la care a fost emis actul/documentul de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată;

e) obiectul verificării;

f) motivele de fapt;

g) temeiul de drept;

h) descrierea contextului în care s-au produs neregulile, actele normative încălcate;

i) creanța bugetară, penalitățile și dobânzile prevăzute în contractele economice/acordurile încheiate în conformitate cu procedurile de implementare și, după caz, costurile bancare și accesoriile calculate potrivit prevederilor legale în vigoare, cu defalcarea acestora pe bugetele afectate, inclusiv fondurile europene;

j) denumirea/numele și prenumele structurii/persoanei debitoare, codul unic de înregistrare/codul numeric personal, domiciliul fiscal al debitorului;

k) conturile bancare unde urmează a fi recuperate creanțele bugetare;

l) numele și semnătura persoanelor împuternicite de autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, potrivit legii;

m) ștampila autorității cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare emitente;

n) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul la care se depune contestația;

o) mențiuni privind audierea.

(2) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare comunică titlul de creanță debitorului, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la comunicarea și contestarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător.

(3) În cazul prevăzut la art. 8 alin. (4), în vederea soluționării contestațiilor administrative, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare vor solicita DLAF actele și documentele care au stat la baza constatărilor sale.

(1) Pentru creanțele bugetare rezultate din nereguli, stabilite de organele competente, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării, potrivit legii, a titlului de creanță prevăzut la art. 3 alin. (2) lit. a) din ordonanță, astfel:

a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;

b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

(2) Pentru neachitarea la termenul de plată de către debitor a obligațiilor de plată rezultate din nereguli înscrise în titlul de creanță prevăzut la art. 3 alin. (2) din ordonanță, debitorul datorează după acest termen majorări de întârziere.

(3) Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de plată și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

(4) Dispozițiile referitoare la calculul și nivelul majorării de întârziere prevăzute în Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător și în cazul sumelor datorate potrivit ordonanței.

(1) Dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 4 alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare vor proceda la stingerea creanței bugetare prin deducerea din plățile următoare pe care sunt îndreptățite să le primească persoanele debitoare.

(2) În cazul în care debitorul nu a achitat de bunăvoie obligațiile bugetare rezultate din nereguli, pentru perioada de timp scursă de la expirarea termenului de plată și până la deducerea din plățile următoare, debitorul datorează majorări de întârziere calculate în conformitate cu art. 4 alin. (3).

(3) Titlul de creanță prevăzut la art. 3 alin. (2) lit. a) din ordonanță devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut la art. 4 alin. (1).

(4) În cazul în care creanțele bugetare rezultate din nereguli nu sunt recuperate prin plata voluntară sau deducere, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare transmit titlurile executorii prevăzute la art. 10 alin. (1) și (2) din ordonanță, împreună cu dovada comunicării către debitor, potrivit legii, organelor care sunt abilitate să efectueze procedura de executare silită prevăzută de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(5) În cazul în care în titlurile executorii prin care se stabilesc obligații de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli, emise de instanța judecătorească, nu sunt cuprinse date referitoare la defalcarea acestora pe bugetele afectate, precum și conturile bancare unde urmează a fi recuperate creanțele bugetare, aceste elemente, împreună cu dovada comunicării către debitor, sunt transmise de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, odată cu titlul executoriu, organelor competente să aplice procedura de executare silită.

(6) Organele prevăzute la alin. (4) sunt abilitate să ducă la îndeplinire și măsurile asigurătorii dispuse de instanța judecătorească sau de alte organe competente.

(7) Contestația introdusă pe cale administrativă de atac împotriva procesului-verbal de constatare, stabilire și individualizare a obligațiilor de plată privind creanțele bugetare rezultate din nereguli (titlul de creanță) se soluționează potrivit dispozițiilor art. 215 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(8) Dispozițiile referitoare la cheltuieli de executare silită din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.

(9) În cazul în care suma realizată prin executare silită este mai mică decât creanțele bugetare rezultate din nereguli, suma astfel realizată se repartizează pe bugetele afectate, proporțional cu volumul fiecărei creanțe.

(1) Declararea în stare de insolvabilitate a debitorului în sarcina căruia au fost stabilite creanțe bugetare rezultate din nereguli, efectuată în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se comunică autorității cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare de către organele teritoriale subordonate Agenției Naționale de Administrare Fiscală ori de organele competente din cadrul autorităților administrației publice centrale sau locale competente pentru administrarea, potrivit legii, a creanțelor bugetelor aferente fondurilor de cofinanțare, care sunt abilitate să efectueze procedura de executare silită, în termen de 10 zile de la data procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate.

(2) Scăderea din evidența analitică pe plătitor a creanțelor bugetare rezultate din nereguli, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală referitoare la insolvabilitate, se comunică în termen de 10 zile autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare de către organele teritoriale subordonate Agenției Naționale de Administrare Fiscală ori de organele competente din cadrul autorităților administrației publice centrale sau locale competente pentru administrarea, potrivit legii, a creanțelor bugetelor aferente fondurilor de cofinanțare, care sunt abilitate să efectueze procedura de executare silită.

(3) Prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul debitelor care se sting prin anulare, în condițiile Codului de procedură fiscală.

(4) În cazul în care debitorul înregistrează obligații fiscale restante, altele decât cele rezultate din nereguli, diferențele rămase după stingerea prin executare silită a creanțelor bugetare rezultate din nereguli, a accesoriilor și a cheltuielilor de executare aferente se restituie debitorului numai după efectuarea compensării, potrivit legii.

(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare au obligația identificării neregulilor prin toate mijloacele administrative, luând în considerare și sesizările interne sau externe.

(2) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare au obligația de a-și înființa compartimente de specialitate pentru constatarea și recuperarea creanțelor bugetare provenite din nereguli în structura proprie sau, după caz, în structura instituției în cadrul căreia acestea sunt organizate.

(3) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente vor proceda la efectuarea de verificări în vederea stabilirii, individualizării obligațiilor de plată și, după caz, la emiterea titlului de creanță în cadrul activității curente, precum și în cazul sesizărilor provenite din interiorul și din exteriorul autorității.

(4) În cazul neregulilor identificate de DLAF, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare au obligația de a proceda potrivit art. 2 alin. (13) și de a declanșa procedura de recuperare în baza prevederilor prezentelor norme metodologice.

(5) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare vor comunică DLAF măsurile întreprinse, în condițiile și în termenul prevăzute în art. 11^1 alin. (7) din ordonanță.

(1) DLAF, în calitate de instituție de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă, asigură coordonarea luptei antifraudă și protejarea efectivă și echivalentă a intereselor financiare ale Uniunii Europene în România.

(2) DLAF solicită autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, precum și tuturor instituțiilor implicate informații referitoare la măsurile adoptate în vederea recuperării prejudiciilor cauzate fondurilor comunitare și fondurilor de cofinanțare aferente.

(3) Autoritățile și instituțiile prevăzute la alin. (2) au obligația de a răspunde în mod corect și complet DLAF, furnizând informațiile solicitate, împreună cu actele sau documentele aferente.

(4) Autoritățile și instituțiile prevăzute la alin. (2) vor desemna una sau mai multe persoane de contact care vor beneficia de pregătire specifică și dotare tehnică pentru îndeplinirea corespunzătoare și operativă a solicitărilor DLAF.

(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare sunt obligate să declanșeze procedura de constatare și recuperare a creanțelor bugetare rezultate ca urmare a debitelor stabilite de Comisia Europeană, conform prezentelor norme metodologice.

(2) Inspecția generală din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor are această obligație în cazurile prevăzute la art. 11 alin. (5) din ordonanță, precum și în cazul în care sunt necesare acțiuni de control în cazul descoperirii unor indicii privind posibile nereguli la nivelul Autorității de Certificare și Plată din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.

(3) În cazul în care acestea nu pot să le constate utilizând mijloacele de care dispun conform competenței, au obligația să întreprindă toate măsurile legale pentru soluționarea problemelor ce fac imposibilă constatarea și/sau recuperarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli.

(4) Creanțele bugetare rezultate din nereguli sau ca urmare a debitelor stabilite de Comisia Europeană se consideră că nu mai pot fi constatate de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare ori de direcția de specialitate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, în cazul în care nu mai există documente justificative din motive neimputabile beneficiarului sau beneficiarul nu a fost găsit în termenul de prescripție prevăzut de art. 11^2 alin. (1) din ordonanță, deși autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare ori direcția de specialitate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor au luat toate măsurile pentru identificarea acestuia.

(5) Termenul de prescripție prevăzut de art. 11^2 alin. (1) din ordonanță începe să curgă de la data închiderii programului, aceasta considerându-se data confirmării scrise de către Comisia Europeană a închiderii programului sau, în cazul în care nu există o astfel de confirmare, data efectuării de către Comisia Europeană a plății finale în cadrul programelor de preaderare și al programelor operaționale.

(6) Se consideră că recuperarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli sau ca urmare a debitelor stabilite de Comisia Europeană nu a putut fi efectuată în situația debitorilor pentru care s-a declarat starea de insolvabilitate din cauză de lipsă de venituri și bunuri urmăribile, situație care se menține până la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, precum și în cazul debitorilor, persoane fizice, decedați sau dispăruți, pentru care nu există moștenitori care au acceptat succesiunea ori al debitorilor, persoane juridice, radiați, potrivit legii, din registrul comerțului, ale căror obligații fiscale nu au fost stinse chiar dacă s-a atras răspunderea altor persoane pentru plata acestora.

(1) În cazul debitelor prevăzute la art. 11^3 din ordonanță, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare sau direcția de specialitate vor propune Ministerului Economiei și Finanțelor reglementarea financiară de stingere a obligațiilor bugetare generate de reîntregirea conturilor fondurilor comunitare și a celor generate de plată în mod necuvenit a sumelor de cofinanțare aferentă, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 11 alin. (4) și (6) din prezentele norme metodologice.

(2) Propunerea va fi însoțită de documentele care dovedesc măsurile întreprinse de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare sau de direcția de specialitate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor pentru constatarea creanțelor bugetare și/sau măsurile luate pentru recuperarea acestora de organele teritoriale subordonate Agenției Naționale de Administrare Fiscală ori de celelalte organe competente pentru recuperarea creanțelor bugetare prin executare silită și cauzele ce au condus la imposibilitatea efectuării constatării și/sau recuperării.

(3) Ministerul Economiei și Finanțelor va propune reglementarea financiară de stingere a obligațiilor bugetare generate de reîntregirea conturilor fondurilor comunitare și a celor generate de plată în mod necuvenit a sumelor de cofinanțare aferentă prin actul normativ de aprobare a contului anual de execuție a bugetului de stat.