Capitolul VI — Particularitățile sprijinului logistic acordat forțelor aeriene și navale

a) situația operativă din zona de acțiune;

b) compunerea de luptă și înzestrarea marilor unități/unităților din organică sau primite ca întărire;

c) grupările/grupurile de nave ce se constituie și concepția folosirii lor în operație;

d) caracterul eterogen al înzestrării cu tehnică a marilor unități/unităților de nave sub aspectul autonomiei și consumurilor de produse și materiale;

e) posibilitățile limitate de acces la mare și fluviu, îndeosebi în zona lagunară și în Delta Dunării;

f) dispunerea neuniformă a surselor de aprovizionare de teritoriu în cadrul zonei de acțiune, dezvoltarea mare a zonei de acțiune la fluviu și altele.

a) un raion în afara deltei, unde se dispune majoritatea mijloacelor de transport auto;

b) un raion în apropierea forțelor luptătoare, unde se dispun depozitele de materiale, ambarcate pe mijloace plutitoare sau pe uscat.

a) întreținerea navelor, tehnicii și armamentului de la bord;

b) verificarea și pregătirea pentru lansare a rachetelor, torpilelor și minelor;

c) demagnetizarea navelor;

d) andocări și ridicări pe cală;

e) pregătirea și reglarea armamentului;

f) evacuarea navelor și tehnicii avariate.

a) aprovizionarea cuprinde procesul de primire, depozitare, distribuire și reaprovizionare cu muniții, alimente, combustibili și alte materiale pentru desfășurarea operațiilor; este de regulă o responsabilitate națională, dar în cazul utilizării unor resurse comune, comandantul Forței maritime multinaționale este dator, prin organele sale logistice, să coordoneze și să dirijeze întregul proces;

b) întreținerea și repararea - având în vedere necesitatea executării reparațiilor periodice la nave și aeronave, comandantul forțelor multinaționale trebuie să ia în considerație acest aspect în planificarea operației; deși unele dintre revizii și reparații se pot executa în marea liberă, cu mijloacele bordului sau ale navelor specializate, se recomandă ca pentru realizarea unei eficiențe maxime lucrările de întreținere complexe să se execute în porturi sau baze special destinate, pentru diferite perioade de timp, în funcție de amploarea lor;

c) transportul cuprinde metodele, procedeele, forțele și mijloacele necesare deplasării în afara și în interiorul teatrului de operații a unităților, personalului, echipamentelor și materialelor. Utilizarea eficientă a mijloacelor de transport este o îndatorire principală a Comandamentului logistic multinațional și a celui operațional;

d) asigurarea tehnică presupune construirea și întreținerea facilităților, întreținerea și repararea tehnicii și mijloacelor de luptă; este o funcție națională, dar, în cazul unei coaliții, se recomandă membrilor acesteia să își asigure servicii tehnice reciproce în caz de urgență sau să contribuie direct la asigurarea sprijinului în domeniu pentru asigurarea eficienței generale a grupării;

e) sprijinul medical - în teatrul de operații este o responsabilitate comună a națiunilor și a comandantului Forței maritime multinaționale; tratamentele curente și acordarea primului ajutor sunt responsabilități naționale, dar responsabilitatea evacuării răniților și bolnavilor și a tratamentului celor mai grav afectați revine comandantului forțelor multinaționale; după evacuarea răniților în spitalele organizate în teatru, națiunile vor efectua aranjamentele necesare pentru repatrierea lor; date fiind condițiile în care se asigură sprijinul medical, personalul unităților de profil trebuie să aibă în vedere eventualele probleme de ordin religios și cultural ale participanților la operațiile multinaționale, pentru acordarea unui tratament corespunzător;

f) alte servicii cuprind sprijinul administrativ și de personal pentru menținerea în stare operațională a forțelor, rezolvarea problemelor de ordin juridic, hrănirea și cazarea personalului, recreere, înmormântare, poștă și serviciu religios; asigurarea acestor servicii este o responsabilitate națională, dar comandantul Forței maritime multinaționale trebuie să le coordoneze atunci când rezolvarea în timp util a unor asemenea funcții mărește eficiența grupării.

a) responsabilitatea comună - în același timp și principiu al logisticii multinaționale, prevede responsabilitatea colectivă a alianței și a națiunilor pentru sprijinul logistic al operațiilor maritime multinaționale; doctrina logistică a NATO prevede reguli pentru cooperarea dintre națiuni și dintre acestea și Alianță.

b) sprijinul logistic colectiv, necesar pentru asigurarea unui flux continuu de materiale și mijloace pe liniile de aprovizionare și între structurile sistemului logistic, asigurarea necesarului de materiale pentru ducerea operațiilor de către forțele maritime multinaționale și micșorarea cheltuielilor structurilor logistice naționale; principiul logisticii colective prevede participarea tuturor națiunilor la asigurarea sprijinului logistic comun pentru forțele maritime multinaționale, prin împărțirea cheltuielilor sau prin punerea la dispoziția grupărilor navale a facilităților de care dispun: mijloace de transport și depozitare, combustibili și lubrifianți, nave petroliere, atelier sau logistice, unități medicale, elicoptere etc.

a) rol specializat, care beneficiază de avantajele oferite de logistica fiecărei națiuni în așa fel încât să servească interesele Forței maritime multinaționale; o națiune acceptă responsabilitatea de a prelua și asigura o anumită categorie de servicii sau materiale;

b) unități multinaționale integrate de sprijin logistic, alcătuite din subunități specializate ale mai multor națiuni; se folosesc atunci când există posibilitatea ca o națiune să ofere nucleul unității și structura de comandament a acesteia, fiind întărită sau completată ulterior cu subunități din alte națiuni;

c) elemente de sprijin național, dislocate în afara teatrului de operații, care constituie poziții intermediare între națiunile participante și forțele acestora din grupările multinaționale și a căror activitate este coordonată cu concepția operației și organizarea sprijinului logistic al comandamentelor multinaționale, ele având ca principal obiect de activitate aprovizionarea cu materiale specifice fiecărei națiuni;

d) asigurarea logistică națională, respectiv folosirea unităților, facilităților, materialelor și serviciilor de către fiecare națiune în parte;

e) resurse comune - o anumită cantitate de materiale, provizii sau servicii puse de către națiuni sub controlul comandamentului multinațional pentru folosire în comun.

a) flexibilitate, implicând un nivel adecvat asigurării Forței maritime multinaționale, oportunitatea sprijinului, modalitatea de transport a echipamentului, includerea planurilor de sprijin logistic în planurile de operații, asigurarea comandantului forței cu autoritatea necesară de a aloca și redistribui mijloacele și materialele logistice, conform situației operaționale;

b) mobilitate, asigurată de un număr suficient de mijloace de transport aerian și naval și de infrastructura necesară;

c) standardizare, cu influență directă asupra eficacității militare, în domeniile echipamentului, metodelor și procedurilor de sprijin;

d) sprijinul națiunii gazdă, crucial pentru susținerea tuturor categoriilor de forțe;

e) asigurarea mijloacelor consumabile la un nivel suficient pentru ducerea acțiunilor;

f) folosirea infrastructurii naționale și multinaționale, acolo unde este cazul;

g) cooperarea și coordonarea acțiunilor cu cele ale agențiilor civile, pentru utilizarea resurselor comerciale și industriale.

a) forțe și mijloace navale, respectiv nave pentru aprovizionarea cu combustibili, muniție, hrană, piese de schimb; nave atelier și nave spital; navele se pot afla sub controlul operațional sau tactic al comandantului Forței maritime multinaționale, care are în subordine un ofițer coordonator logistic al acesteia, ajutat de mai mulți ofițeri care coordonează sprijinul logistic al grupurilor tactice;

b) forțe și mijloace de sprijin la uscat: locuri de ancorare, porturi, baze și unități logistice; organizarea sprijinului la uscat este responsabilitatea comandantului forțelor operative multinaționale întrunite;

c) mijloace de sprijin naționale, destinate transportului de pasageri, poștă și încărcătură, muniții, piese de schimb și combustibili speciali.

a) să identifice materialele necesare aprovizionării și serviciile solicitate de către forțele naționale, care pot fi asigurate de forțele altei națiuni din cadrul coaliției;

b) să stabilească modalitatea prin care comandantului forțelor multinaționale i se asigură transferul asupra mijloacelor logistice naționale, condițiile și perioada în care acesta își exercită autoritatea asupra lor;

c) să stabilească responsabilitățile la nivelul grupării și metodele de acordare a sprijinului logistic dintre națiuni;

d) să cunoască situația mijloacelor logistice de la bazele logistice naționale până la unitățile înaintate;

e) să asigure compatibilitatea comunicațiilor în cadrul sistemului logistic.