REGULAMENT din 29 noiembrie 2000 (*republicat*)

(1) Serviciul de probațiune este competent să exercite atribuțiile prevăzute de lege cu privire la persoanele față de care s-au dispus măsurile prevăzute la art. 86^3 alin. 1 din Codul penal sau una ori mai multe dintre obligațiile prevăzute la art. 86^3 alin. 3 sau la art. 103 alin. 3 din Codul penal, precum și cu privire la inculpații pentru care instanța a solicitat referate de evaluare, care locuiesc în circumscripția tribunalului pe lângă care funcționează serviciul de probațiune.

(2) În cazul persoanelor condamnate la o pedeapsă cu privare de libertate, care sunt incluse în programe de resocializare, competent este serviciul de probațiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripție se află unitatea penitenciară la care acestea își execută pedeapsa.

(1) În desfășurarea activității de reintegrare socială și supraveghere serviciul de probațiune își verifică din oficiu competența.

(2) În cazul în care serviciul de probațiune constată că nu este competent din punct de vedere teritorial să își exercite atribuțiile, înștiințează de îndată instanța de judecată care l-a sesizat.

(1) Referatul de evaluare, întocmit de serviciul de probațiune conform dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea și funcționarea serviciilor de probațiune, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 129/2002, cu modificările ulterioare, este un referat scris, cu caracter consultativ și de orientare, având rolul de a oferi instanței de judecată date privind persoana inculpatului sau, după caz, persoanele menționate la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2000, nivelul instrucției școlare, comportamentul, factorii care influențează sau care pot influența conduita generală, precum și perspectivele reintegrării în societate.

(2) Referatul de evaluare trebuie să fie obiectiv, concis, concret, clar și coerent.

(1) Referatul de evaluare este întocmit de consilierul de probațiune, în baza uneia sau mai multor întrevederi cu persoana pentru care instanța a solicitat referat de evaluare.

(2) Ori de câte ori apreciază că este necesar, serviciul de probațiune va solicita autorităților competente desemnarea unor specialiști în vederea întocmirii referatului de evaluare. Acești specialiști pot fi psihologi, sociologi, cadre didactice, medici sau oricare alți specialiști a căror opinie este considerată necesară.

(3) Consilierul de probațiune va contacta, după caz, membrii familiei, școala sau unitatea la care persoana își desfășoară activitatea, precum și orice alte persoane care ar putea oferi informații utile pentru întocmirea referatului de evaluare.

(4) În cazul în care persoana cu privire la care se întocmește referatul de evaluare nu colaborează la realizarea acestuia, consilierul de probațiune va menționa în referat refuzul de cooperare.

(5) În cazul în care persoana cu privire la care este solicitată întocmirea referatului de evaluare nu este găsită, serviciul de probațiune înaintează organului judiciar care a solicitat întocmirea referatului, o notă informativă însoțită de dovezi care să ateste situația de fapt constatată și imposibilitatea întocmirii referatului de evaluare.

(6) Dovezile prevăzute la alin. (5) fac referire inclusiv la colaborarea cu organele de poliție în vederea identificării persoanei.

(7) În situația prevăzută la alin. (4), precum și în situația prevăzută la alin. (5), atunci când întocmirea referatului de evaluare a fost solicitată în baza art. 482 din Codul de procedură penală, consilierul de probațiune întocmește referatul de evaluare fără să facă referire în cuprinsul acestuia la datele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. d) și e).

a) stabilește de îndată, dar nu mai târziu de 5 zile de la data primirii solicitării instanței de judecată, locul, data și ora primei întrevederi cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare. Prima întrevedere cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare trebuie să aibă loc în termen de 7 zile de la data primirii solicitării instanței de judecată. În cazul minorilor consilierul de probațiune stabilește locul, data și ora întrevederii sau întrevederilor cu minorul, precum și cu părinții, cu cel care l-a adoptat, cu tutorele sau, după caz, cu persoanele sau cu reprezentanții instituțiilor cărora le-a fost încredințată supravegherea minorului;

b) contactează persoanele și instituțiile care ar putea furniza informații utile despre persoana evaluată, nivelul instrucției școlare, comportamentul acesteia, mediul social și familial;

c) consemnează, cu ocazia fiecărei întrevederi, datele necesare și utile pentru întocmirea referatului de evaluare;

d) propune șefului serviciului de probațiune, atunci când consideră necesar, luarea măsurilor prevăzute la art. 7 alin. (2);

e) întocmește referatul de evaluare pe baza informațiilor obținute și îl supune spre analiză și semnare șefului serviciului de probațiune;

f) înaintează referatul de evaluare instanței de judecată în termen de 14 zile de la primirea solicitării.

(1) Referatul de evaluare cuprinde următoarele părți:

a) introducere;

b) sursele de informații utilizate la întocmirea lui;

c) date privind persoana pentru care a fost solicitat;

d) factorii care influențează sau pot influența conduita generală a persoanei pentru care a fost solicitat;

e) perspectivele de reintegrare în societate.

(2) Referatul de evaluare va purta pe prima pagină, în colțul din stânga sus, antetul serviciului de probațiune, iar în colțul din dreapta sus, mențiunea "Strict confidențial după completare".

(3) Fiecare pagină scrisă a referatului de evaluare va purta în colțul din dreapta jos ștampila și semnătura șefului serviciului de probațiune.

(4) Modelul referatului de evaluare, cu elementele pe care le cuprinde, este prezentat în anexa nr. 1 la prezentul regulament.

(5) După completarea datelor cuprinse în introducere celelalte părți ale referatului de evaluare vor fi prezentate pe scurt, într-o formă narativă, evitându-se pe cât posibil folosirea unor termeni de specialitate sau a unor exprimări care ar face dificilă înțelegerea conținutului referatului de evaluare.

(6) În cazul în care în conținutul referatului de evaluare rămân pagini sau spații libere, acestea se vor bara după întocmirea referatului de evaluare.

(1) Sursele de informații care au fost utilizate la întocmirea referatului de evaluare vor fi prezentate sintetic, avându-se în vedere atât persoanele cu care au avut loc întrevederi, cât și eventualele documente consultate.

(2) Sursele de informații vor cuprinde următoarele precizări:

a) numărul de întrevederi avute și, după caz, refuzul de cooperare sau eventualele îndoieli privind acuratețea informațiilor, prezentate motivat;

b) sursele de informații la care nu a fost posibil accesul.

(1) În cazul inculpaților datele privind persoana acestora se referă la:

a) trecutul infracțional;

b) mediul familial și social;

c) nivelul instrucției școlare și al pregătirii profesionale;

d) comportamentul persoanei înainte și după comiterea faptei;

e) factorii care au favorizat comportamentul infracțional;

f) dacă este cazul, modul în care au îndeplinit anterior obligațiile stabilite de instanța de judecată.

(2) În cazul inculpaților minori datele privind persoana acestora vor privi și condițiile în care au crescut și au trăit, precum și modul în care părinții, cei care i-au adoptat sau tutorele își îndeplinește obligațiile ce îi revin.

(3) Atunci când consideră necesar consilierul de probațiune va include în referatul de evaluare date privind starea fizică și mintală, precum și dezvoltarea intelectuală și morală a inculpatului, furnizate de specialiști desemnați în acest scop.

(1) În cazul persoanelor prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2000 datele privind persoana acestora se referă la mediul familial și social, evoluția persoanei din punct de vedere educațional și profesional, comportamentul pe perioada supravegherii, precum și modul în care au executat obligațiile stabilite de instanța de judecată.

(2) În cazul minorilor aflați sub supraveghere datele privind persoana acestora vor privi și modul în care părinții, cei care i-au adoptat sau tutorele își îndeplinește obligațiile ce îi revin, precum și, după caz, modul de colaborare dintre serviciul de probațiune și persoana sau instituția legal însărcinată cu supravegherea minorului sau cu instituția publică la care minorul execută obligația prevăzută la art. 103 alin. 3 lit. c) din Codul penal.

(3) Dispozițiile art. 12 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(1) Factorii care influențează sau care pot influența conduita generală a persoanei pentru care a fost solicitat referatul de evaluare se referă atât la factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional, cât și la factorii de natură să accentueze dezvoltarea acestuia.

(2) În cazul persoanelor supravegheate acest capitol va cuprinde și referiri privind riscul de săvârșire din nou a unor infracțiuni și riscul pentru siguranța publică, precum și riscul de sinucidere sau de autovătămare.

(1) Perspectivele de reintegrare în societate vor fi estimate în funcție de factorii prevăzuți la art. 14 alin. (1) care au relevanță asupra comportamentului viitor al persoanei și vor fi prezentate pe scurt, obiectiv și motivat, cu menționarea resurselor individuale, familiale și comunitare ce pot fi utilizate în susținerea reintegrării sociale a persoanei.

(2) În cazul învinuiților și inculpaților nu se fac propuneri sau recomandări organului judiciar privind soluția ce urmează să fie dată în cauză.

(3) În cazul persoanelor prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2000, dacă se constată că șansele de reintegrare în societate sunt reduse, se va face doar mențiune în acest sens, fără a se formula propuneri sau recomandări instanței de judecată privind măsura ce trebuie luată.

(1) Îndeplinirea obligațiilor impuse de instanța de judecată în sarcina persoanelor menționate la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2000 este supravegheată de serviciile de probațiune.

(2) Serviciile de probațiune vor încheia protocoale cu organizațiile neguvernamentale care desfășoară activități în domeniu, în vederea colaborării în procesul de reintegrare a infractorilor și a supravegherii eficiente a acestora.

(3) Convențiile civile cu colaboratorii prevăzuți la art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2000 se încheie cu aprobarea Direcției de probațiune și cu avizul Direcției generale economice din cadrul Ministerului Justiției.

a) persoanele condamnate, cărora instanța de judecată le-a impus respectarea măsurilor prevăzute la art. 86^3 alin. 1 din Codul penal;

b) persoanele condamnate, cărora instanța de judecată le-a impus respectarea uneia sau mai multora dintre obligațiile prevăzute la art. 86^3 alin. 3 din Codul penal;

c) minorii cărora instanța de judecată le-a impus respectarea uneia sau mai multora dintre obligațiile prevăzute la art. 103 alin. 3 din Codul penal.

(1) În cazul în care instanța a dispus supravegherea persoanelor prevăzute la art. 17, se întocmește pentru fiecare persoană un dosar de supraveghere a executării obligațiilor stabilite de instanță, denumit în continuare dosar de supraveghere.

(2) Dosarul de supraveghere va conține:

a) hotărârea instanței de judecată, în copie, sau un extras de pe aceasta;

b) procesul-verbal întocmit cu ocazia primei întrevederi;

c) planul de supraveghere;

d) referatul de evaluare întocmit înainte de pronunțarea hotărârii judecătorești, atunci când este cazul;

e) referatul de evaluare solicitat de instanță pe perioada supravegherii, atunci când este cazul.

f) dovezi privind modul de îndeplinire a măsurilor și obligațiilor impuse de instanța de judecată persoanei aflate în supraveghere.

(3) La sfârșitul perioadei de supraveghere, consilierul de probațiune întocmește un raport final în care se consemnează modul în care persoana condamnată sau minorul a respectat măsurile de supraveghere și, după caz, obligațiile impuse de instanță, precum și estimarea riscului de a săvârși alte infracțiuni, a riscului pentru siguranța publică și a riscului de sinucidere sau de autovătămare, precum și orice alte informații relevante referitoare la comportamentul persoanei condamnate sau al minorului pe perioada supravegherii.

(1) La primirea hotărârii judecătorești șeful serviciului desemnează un consilier de probațiune responsabil cu supravegherea modului în care persoana îndeplinește măsurile și, eventual, obligațiile impuse de instanță în sarcina sa.

(2) La desemnarea consilierului responsabil de caz se are în vedere dacă a fost sau nu întocmit un referat de evaluare în cauză, iar în cazul în care a fost întocmit un astfel de referat de evaluare, supravegherea este, de regulă, încredințată consilierului de probațiune care a întocmit referatul respectiv.

(1) Cu cel puțin 3 zile înainte de data primei întrevederi, consilierul responsabil de caz contactează persoana condamnată și, în cazul minorului, reprezentantul legal al acestuia, în scopul de a transmite informațiile referitoare la locul, data și ora la care trebuie să aibă loc prima întrevedere, precum și adresa serviciului de probațiune, numărul de telefon și numele consilierului responsabil de caz.

(2) Prima întrevedere cu persoana supravegheată trebuie să aibă loc în termen de 10 zile lucrătoare de la data comunicării hotărârii judecătorești.

(3) La prima întrevedere consilierul de probațiune aduce la cunoștință persoanei supravegheate, în scris și verbal, explicându-i în ce constau scopul, obiectivele și modul de desfășurare a supravegherii, măsurile sau obligațiile impuse de instanța de judecată persoanei respective pe perioada supravegherii, precum și consecințele îndeplinirii sau neîndeplinirii acestora.

(4) De asemenea, persoanei supravegheate i se pune în vedere că trebuie să respecte regulile de conduită care se referă, în principal, la a nu avea un comportament violent sau agresiv ori o atitudine nepotrivită sau un limbaj necorespunzător, care ar putea prejudicia personalul de probațiune, precum și alte persoane aflate sub supraveghere.

(5) Consilierul de probațiune responsabil de caz încunoștințează persoana supravegheată despre posibilitatea de a formula plângere la șeful serviciului în cazul în care consideră că tratamentul aplicat de serviciul de probațiune pe perioada supravegherii este necorespunzător.

(6) Cu ocazia primei întrevederi, consilierul de probațiune face aplicarea dispozițiilor prevăzute la art. 44 alin. (4).

(7) Aspectele aduse la cunoștință se consemnează într-un proces-verbal care se semnează de consilierul de probațiune, de persoana supravegheată și de reprezentantul legal al acesteia, atunci când este cazul.

(8) O copie a procesului-verbal prevăzut la alin. (7) se înmânează persoanei supravegheate.

(1) La prima întrevedere, consilierul de probațiune realizează evaluarea inițială a situației persoanei supravegheate, în vederea întocmirii planului de supraveghere.

(2) La realizarea evaluării se vor lua în considerare informațiile conținute în referatul de evaluare, dacă este cazul.

(3) Dacă referatul de evaluare a fost întocmit de un alt serviciu de probațiune, serviciul de probațiune căruia îi revine supravegherea solicită transmiterea unei copii a acestuia.

(4) Evaluarea persoanei vizează următoarele aspecte:

a) analiza comportamentului infracțional;

b) situația familială, socială și economică și atitudinea față de aceasta;

c) planurile sale de viitor pe termen scurt și mediu și indicarea modalităților concrete prin care intenționează să le pună în practică.

(5) Dacă se constată că persoana supravegheată consumă în exces anumite substanțe, în cadrul procesului de evaluare se vor avea în vedere: tipul sau tipurile de substanțe utilizate, cantitatea, frecvența și metodele de administrare a substanței, istoricul consumului, contextul în care se manifestă acest consum și instituția și/sau organizația de specialitate în evidența căreia se află sau s-a aflat persoana evaluată și, dacă este cazul, consilierul de probațiune sesizează, potrivit legii, organele competente.

(6) Datele obținute în procesul de evaluare se consemnează într-o fișă de evaluare.

(7) Persoanei supravegheate i se va comunică data următoarei întrevederi.

(1) La a doua întrevedere, consilierul de probațiune responsabil de caz va prezenta și va explica persoanei supravegheate planul de supraveghere.

(2) Planul de supraveghere va fi semnat de către consilierul de probațiune și de persoana condamnată și, dacă este cazul, de către reprezentantul legal al acesteia.

(3) O copie a planului de supraveghere va fi înmânată persoanei condamnate și reprezentantului legal al acesteia, atunci când este cazul.

(4) Dacă, prin hotărârea judecătorească, instanța de judecată fixează frecvența întrevederilor la un interval mai mare de o lună, consilierul de probațiune aduce la îndeplinire dispozițiile alin. (1) la prima întrevedere.

(1) Planul de supraveghere conține următoarele capitole:

a) introducere: numele, prenumele, data și locul nașterii persoanei supravegheate, adresa de domiciliu, infracțiunea săvârșită, numărul hotărârii instanței de judecată, sancțiunea aplicată, perioada de supraveghere, menționându-se data începerii și încetării acesteia, numele și prenumele consilierului de probațiune responsabil;

b) măsurile și, eventual, obligațiile impuse de instanța de judecată, precum și mijloacele utilizate de consilierul de probațiune pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor și/sau a măsurilor stabilite de instanța de judecată în sarcina persoanei supravegheate;

c) nevoile criminogene și cele sociale ale persoanei supravegheate, precum și obiectivele stabilite în vederea diminuării acestora;

d) riscul săvârșirii de noi infracțiuni, riscul pentru siguranța publică, precum și riscul de sinucidere sau de autovătămare;

e) metode de intervenție propuse în vederea soluționării nevoilor identificate și a diminuării riscului;

f) data, locul și frecvența întrevederilor dintre consilierul de probațiune și persoana supravegheată, fixate pe perioada termenului de încercare.

(2) În cazul în care persoanei condamnate i-a fost impusă prin hotărârea judecătorească obligația de a participa la derularea unui program de intervenție, în cuprinsul planului de supraveghere se descrie pe scurt conținutul programului, durata și modalitatea de derulare a acestuia.

(3) În cazul în care persoanei condamnate i-a fost impusă prin hotărârea judecătorească obligația de a presta o activitate neremunerată într-o instituție de interes public, planul de supraveghere va conține descrierea activității, locul de executare a acesteia și programul de lucru al persoanei condamnate.

(4) În perioada de supraveghere, consilierul de probațiune stabilește, cu ocazia fiecărei întrevederi, în ce măsură obiectivele planului de supraveghere sunt aduse la îndeplinire.

(5) Planul de supraveghere va fi revizuit, prin intermediul unor anexe ale planului de supraveghere, ori de câte ori, în situația persoanei supravegheate, intervin schimbări care influențează nevoile acesteia și riscurile identificate.

(6) În caz de revizuire a planului de supraveghere, dispozițiile art. 24 se aplică în mod corespunzător.

(1) Planul de supraveghere va purta pe prima pagină, în colțul din stânga sus, antetul serviciului de probațiune.

(2) Fiecare pagină scrisă a planului de supraveghere va purta, în colțul din dreapta jos, ștampila serviciului de probațiune și semnătura consilierului de probațiune responsabil de caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică și anexelor de revizuire a planului de supraveghere.

(4) Modelul planului de supraveghere este prezentat în anexa nr. 2 la prezentul regulament, cuprinzând formularul tipizat al introducerii.

(5) După completarea formularului tipizat al introducerii celelalte capitole ale planului de supraveghere vor fi prezentate pe scurt, într-o formă narativă, evitându-se pe cât posibil folosirea unor termeni de specialitate sau a unor exprimări care ar face dificilă înțelegerea conținutului acestuia.

(1) Convocarea persoanei condamnate la serviciul de probațiune se face printr-o comunicare scrisă sau telefonică, cu cel puțin 3 zile înainte de data primei întrevederi, a locului, zilei și orei la care trebuie să se prezinte, precum și a numărului de telefon și/sau adresei serviciului.

(2) Consilierul de probațiune trebuie să stabilească în planul de supraveghere numărul, durata, frecvența și locul întrevederilor cu persoana supravegheată.

(3) În cazul în care, din motive obiective, persoana supravegheată nu se poate prezenta la una dintre întâlnirile stabilite, comunică acest lucru consilierului de probațiune responsabil de caz înaintea întrevederii sau, în condițiile în care nu este posibil acest lucru, se prezintă la sediul serviciului de probațiune după maximum 3 zile de la momentul în care cauzele care au determinat imposibilitatea neprezentării au încetat.

(4) Imposibilitatea obiectivă de prezentare se justifică de către persoana supravegheată prin dovezi depuse la dosar.

(5) Consilierul de probațiune responsabil de caz verifică motivele invocate și, dacă se constată că neprezentarea persoanei supravegheate la serviciul de probațiune la termenul fixat nu este justificată de motive obiective, îi transmite acesteia un avertisment scris în care i se reamintesc consecințele încălcării măsurii și se menționează data următoarei întrevederi.

(6) Dacă se constată că, după înmânarea a două avertismente, persoana supravegheată nu se prezintă la termenele fixate, consilierul responsabil de caz înștiințează șeful serviciului de probațiune, care va sesiza judecătorul delegat cu executarea.

(1) Persoana condamnată este obligată să anunțe în prealabil serviciul de probațiune în legătură cu orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, precum și despre orice deplasare care depășește 8 zile, comunicând noua adresă, numărul de telefon, precum și, după caz, data întoarcerii.

(2) Persoana supravegheată anunță în scris serviciului de probațiune schimbarea domiciliului, reședinței sau a locuinței, cu excepția cazurilor urgente, când anunțarea se va face mai întâi telefonic.

(3) În cazul schimbării domiciliului, reședinței sau locuinței, persoana supravegheată prezintă consilierului de probațiune, în termen de 30 de zile, dovezi din care să rezulte această situație.

(4) În cazul în care persoana supravegheată își schimbă domiciliul, reședința sau locuința într-o localitate care nu se află în competența serviciului de probațiune dosarul va fi transmis în termen de 3 zile lucrătoare serviciului de probațiune competent, anunțându-se de îndată instanța de executare.

(5) În cazul oricărei deplasări care depășește 8 zile persoana supravegheată, cu ocazia comunicării, va pune la dispoziție consilierului de probațiune adresa și/sau numărul de telefon la care poate fi găsită pe perioada deplasării.

(1) Persoana condamnată este obligată să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă serviciului de probațiune.

(2) Cu ocazia primei întrevederi cu persoana condamnată, consilierul de probațiune pune la dispoziție acesteia numărul de telefon și adresa serviciului de probațiune la care trebuie să comunice de îndată orice schimbare a locului de muncă.

(3) Comunicarea se face numai în scris, precizându-se motivele schimbării locului de muncă, noul loc de muncă al persoanei condamnate, natura muncii pe care o desfășoară și descrierea activității, anexându-se, în termen de 30 de zile de la data angajării, documente justificative în acest sens.

(4) Consilierul de probațiune este obligat să verifice autenticitatea acestor informații prin contactarea unității angajatoare.

(1) Persoana condamnată are obligația să comunice serviciului de probațiune orice informații prin care pot fi controlate mijloacele sale de existență.

(2) Consilierul de probațiune îi va solicita persoanei condamnate, la prima întrevedere, informații referitoare la situația locativă, la situația sa financiară, locul de muncă și durata pentru care este angajată și, după caz, la persoanele aflate în îngrijirea sa ori la persoanele în îngrijirea cărora aceasta se află.

(3) Comunicarea informațiilor se face în scris, fiind însoțită de dovezi prezentate consilierului de probațiune în termen de 30 de zile de la data primei întrevederi.

(4) Pe perioada supravegherii, consilierul de probațiune responsabil de caz monitorizează orice schimbare privind mijloacele de existență ale persoanei supravegheate.

(1) În cazul în care condamnatul este obligat să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare, consilierul de probațiune verifică nivelul instrucției școlare sau al pregătirii profesionale, în vederea înscrierii persoanei supravegheate la un curs corespunzător.

(2) În acest scop consilierul de probațiune identifică pe plan local unitățile de învățământ și instituțiile de calificare profesională care organizează astfel de cursuri.

(3) Consilierul de probațiune responsabil de caz verifică periodic dacă persoana supravegheată urmează cursurile de învățământ sau de calificare.

(4) Dacă prin hotărârea judecătorească nu este stabilit tipul activității la care este obligată persoana condamnată, consilierul de probațiune stabilește tipul de activitate și modalitatea de desfășurare a acesteia.

(5) Dacă instanța de judecată stabilește, în baza art. 86^3 alin. 3 lit. a) din Codul penal, obligația ca persoana condamnată să desfășoare o activitate neremunerată într-o instituție de interes public, art. 43 se aplică în mod corespunzător.

(1) În cazul în care persoana condamnată a fost obligată prin hotărâre judecătorească să nu își schimbe domiciliul sau reședința ori să nu depășească limita teritorială stabilită, decât în condițiile fixate de instanță, consilierul de probațiune responsabil de caz îi va pune în vedere, la prima întrevedere, să depună acte din care să rezulte situația acesteia referitoare la domiciliu sau la reședință.

(2) Pentru a verifica dacă persoana supravegheată respectă obligația stabilită de instanță consilierul de probațiune responsabil de caz va colabora cu organele de poliție și cu primăria din localitatea de domiciliu sau de reședință a persoanei supravegheate, care vor sesiza orice schimbare intervenită în situația acesteia.

(3) În termen de 5 zile lucrătoare de la data primei întrevederi, serviciul de probațiune transmite organelor de poliție, prevăzute la alin. (2), o informare privind persoana aflată în supraveghere în sarcina căreia a fost impusă o astfel de obligație, solicitând ca, în condițiile în care se constată nerespectarea obligației, să fie anunțat în scris serviciul de probațiune competent.

(4) Consilierul de probațiune efectuează controale inopinate la domiciliul sau la reședința persoanei supravegheate pentru a constata starea de fapt.

(5) Dispozițiile art. 29 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(1) În cazul în care persoana condamnată este obligată să nu frecventeze anumite locuri stabilite de instanță consilierul de probațiune verifică periodic și ori de câte ori este sesizat de alte persoane dacă persoana supravegheată respectă interdicția.

(2) Consilierul de probațiune responsabil de caz păstrează o legătură permanentă cu reprezentanți ai autorităților locale, ai organelor de poliție, precum și cu orice persoane fizice și juridice care ar putea oferi informații privind frecventarea de către persoana supravegheată a locului supus interdicției.

(3) Atunci când consilierul de probațiune constată prezența persoanei supravegheate în locul sau în locurile a căror frecventare i-a fost interzisă, îi înmânează un avertisment scris, procedând la explicarea verbală a conținutului acestuia.

(4) Dispozițiile art. 34 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(5) Obligația este considerată neîndeplinită atunci când, după înmânarea a două avertismente, consilierul de probațiune constată că persoana supravegheată este sau a fost prezentă în locul sau în locurile a căror frecventare i-a fost interzisă.

(1) În cazul în care persoana condamnată are obligația de a nu intră în legătură cu anumite persoane stabilite de instanța de judecată consilierul de probațiune responsabil de caz trebuie să ia măsurile necesare în vederea identificării și contactării persoanelor care ar putea furniza informații relevante în cazul respectiv, colaborând cu organele de poliție și cu alte instituții însărcinate cu asigurarea ordinii și liniștii publice.

(2) Consilierul de probațiune responsabil de caz efectuează vizite inopinate la domiciliul și la locul de muncă ale persoanei supravegheate și colaborează cu familia acesteia în vederea respectării obligației stabilite.

(3) Dispozițiile art. 34 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(1) În cazul în care persoana condamnată este obligată să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule consilierul de probațiune verifică modul de respectare a acestei obligații.

(2) Consilierul de probațiune responsabil de caz păstrează o legătură permanentă cu reprezentanți ai organelor de poliție, precum și cu orice persoane fizice și juridice care ar putea oferi informații privind îndeplinirea sau neîndeplinirea de către persoana supravegheată a acestei obligații.

(3) Dispozițiile art. 34 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(1) În cazul în care persoana condamnată este obligată să se supună unor măsuri de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării, serviciul de probațiune identifică pe plan local, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primei întrevederi, unitățile sanitare, precum și organizațiile, instituțiile sau specialiștii care desfășoară programe de recuperare a toxicomanilor sau alcoolicilor, în vederea includerii persoanei supravegheate în aceste programe.

(2) Consilierul de probațiune, cu ocazia întrevederilor cu persoana supravegheată, precum și prin legătura permanentă cu persoanele implicate în tratarea acesteia, verifică dacă persoana respectă programul de tratament sau de îngrijire.

(3) În vederea ducerii la îndeplinire a dispozițiilor alin. (1) și (2), serviciile de probațiune încheie protocoale cu unități sanitare, instituții, organizații și specialiști prin care să se reglementeze proceduri concrete de colaborare.

(4) Obligația prevăzută la art. 86^3 alin. (3) lit. f) din Codul penal este considerată neîndeplinită în situațiile în care persoana supravegheată:

a) refuză în mod nejustificat includerea în programe de tratament derulate în scopul dezintoxicării,

b) întrerupe în mod nejustificat tratamentul de dezintoxicare,

c) refuză efectuarea testelor de verificare a consumului de substanțe.

(1) În cazul în care consilierul de probațiune constată neîndeplinirea măsurilor și/sau obligațiilor impuse persoanei condamnate de către instanță, prevăzute la art. 86^3 alin. 1 și 3 din Codul penal, întocmește un raport care cuprinde un rezumat al procesului de supraveghere și face mențiuni cu privire la dovezile prin care se constată încălcarea obligației.

(2) Raportul întocmit potrivit alin. (1), împreună cu dovezile în copie, vor fi înaintate spre informare șefului serviciului de probațiune care, atunci când consideră necesar, va sesiza judecătorul delegat la compartimentul de executări penale, care va proceda potrivit legii.

(3) În cazul în care șeful serviciului de probațiune apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile pentru sesizarea instanței în vederea revocării suspendării, respinge în scris și motivat, în termen de 30 de zile, propunerea consilierului de probațiune.

(4) Dacă pe perioada supravegherii persoana supravegheată săvârșește o altă infracțiune, instanța de judecată poate solicita serviciului de probațiune care a exercitat supravegherea referatele de evaluare prevăzute la art. 13 alin. (1).

(1) În cazul în care minorul este obligat să nu frecventeze anumite locuri stabilite, consilierul de probațiune verifică periodic și ori de câte ori este sesizat de alte persoane dacă minorul respectă interdicția.

(2) Consilierul de probațiune responsabil de caz trebuie să păstreze o legătură permanentă cu familia acestuia sau, după caz, cu persoana ori cu instituția legal însărcinată cu supravegherea minorului, cu reprezentanți ai autorităților locale, ai organelor de poliție, precum și cu orice persoane fizice sau juridice care ar putea oferi informații privind frecventarea de către minor a locului supus interdicției.

(3) Dispozițiile art. 34 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(4) Atunci când consilierul de probațiune constată prezența minorului în locul sau în locurile a căror frecventare i-a fost interzisă, îi înmânează un avertisment scris, procedând la explicarea verbală a conținutului acestuia.

(5) Atunci când, după înmânarea a două avertismente, consilierul de probațiune constată că minorul a fost prezent în locul sau în locurile a căror frecventare i-a fost interzisă, înștiințează de îndată șeful serviciului de probațiune. Acesta din urmă înștiințează de îndată persoana sau persoanele cărora li s-a încredințat supravegherea minorului, precum și instanța de judecată.

(1) În cazul în care minorul are obligația de a nu intră în legătură cu anumite persoane stabilite de instanța de judecată consilierul de probațiune responsabil de caz trebuie să ia măsurile necesare în vederea identificării și contactării persoanelor care ar putea furniza informații relevante în cazul respectiv, colaborând cu familia acestuia sau, după caz, cu persoana ori cu instituția legal însărcinată cu supravegherea minorului, precum și cu organele de poliție și cu alte instituții însărcinate cu asigurarea ordinii și liniștii publice.

(2) Dispozițiile art. 34 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(3) Totodată consilierul de probațiune responsabil de caz efectuează vizite inopinate la domiciliu și, după caz, la locul de muncă sau la școala la care învață minorul și colaborează cu familia acestuia în vederea respectării obligației.

(4) În cazul în care minorul nu îndeplinește obligația impusă consilierul de probațiune responsabil de caz va înștiința de îndată șeful serviciului de probațiune. Acesta din urmă înștiințează de îndată persoana sau persoanele cărora li s-a încredințat supravegherea minorului, precum și instanța de judecată.

(1) Asistența și consilierea persoanelor condamnate și a minorilor sancționați cu măsura educativă a libertății supravegheate au ca scop reintegrarea acestora în societate, întărirea gradului de siguranță socială și prevenirea săvârșirii din nou a unor infracțiuni.

(2) Asistența și consilierea se vor realiza pe baza unui plan de asistență și consiliere adaptat nevoilor individuale ale persoanei supravegheate. Se vor estima perioada de timp și măsura în care nevoile identificate pot fi acoperite numai prin intervenția serviciului de probațiune ori în colaborare cu organizații neguvernamentale, instituții publice și/sau private ori cu persoane fizice sau juridice.

(3) În derularea acestei activități serviciile de probațiune urmăresc:

a) corectarea comportamentului infracțional prin conștientizarea de către minori sau de către persoanele condamnate a faptei săvârșite, a consecințelor acesteia și asumarea responsabilității pentru fapta comisă;

b) motivarea minorului sau a persoanei condamnate în vederea dezvoltării responsabilității și autodisciplinei;

c) elaborarea și derularea unor programe eficiente de asistență și consiliere a persoanelor condamnate sau a minorilor, în funcție de nevoile identificate ale acestora;

d) sprijinirea condamnatului sau a minorului în vederea satisfacerii nevoilor sociale referitoare la educație, pregătire profesională, loc de muncă, locuință sau altele asemenea.

(4) Ori de câte ori instanța de judecată dispune supravegherea unei persoane condamnate sau a unui minor de către serviciul de probațiune, cu ocazia primei întrevederi cu persoana supravegheată i se va face cunoscută posibilitatea de a solicita asistență și consiliere pe perioada supravegherii, explicându-i-se modalitățile practice în care poate fi sprijinită în vederea reintegrării în societate.

(5) Pentru a beneficia de serviciile de asistență și consiliere persoana supravegheată depune o cerere scrisă la serviciul de probațiune.

(6) Cererea persoanei supravegheate, prin care solicită asistență și consiliere, se depune la dosarul de reintegrare socială și supraveghere.

(1) Pentru fiecare persoană supravegheată care a solicitat asistență și consiliere se întocmește un dosar de reintegrare socială și supraveghere.

(2) Dosarul de reintegrare socială și supraveghere conține documentele aferente dosarului de supraveghere prevăzute la art. 19 alin. (2) și documentele specifice activității de asistență și consiliere, după cum urmează:

a) cererea scrisă privind asistența și consilierea;

b) planul de asistare;

c) referatele periodice de reintegrare socială și supraveghere, care conțin pe scurt informații cu privire la rezultatele înregistrate de către persoana asistată și consiliată și care se întocmesc cel puțin o dată la 6 luni sau ori de câte ori se înregistrează o evoluție pozitivă ori negativă în procesul de reintegrare a persoanei respective;

d) concluziile consilierului de probațiune, care fac obiectul unui referat de reintegrare socială și supraveghere final, întocmit la expirarea perioadei de asistență și consiliere, precizându-se în ce măsură persoana respectivă are perspective sau s-a reintegrat în societate.

(3) Planul de asistare este întocmit cu implicarea persoanei solicitante în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la momentul solicitării asistării și consilierii.

(4) Planul de asistare cuprinde următoarele capitole:

a) introducere: numele, prenumele, data și locul nașterii persoanei supravegheate, infracțiunea săvârșită și numărul hotărârii instanței de judecată, sancțiunea aplicată, perioada de supraveghere, menționându-se data începerii și încetării acesteia, numele și prenumele consilierului de probațiune responsabil de caz;

b) nevoile sau problemele identificate;

c) obiectivele activității de asistare;

d) planificarea activităților în atingerea obiectivelor;

e) resurse implicate în desfășurarea activităților;

f) programul întâlnirilor dintre consilierul responsabil de caz și persoana asistată;

g) timpul estimat în vederea realizării.

(5) Planul de asistare va fi revizuit ori de câte ori este cazul, în cadrul unor anexe ale planului de asistare.

(6) Dosarul de reintegrare socială și supraveghere se păstrează în arhiva serviciului de probațiune, consilierul de probațiune responsabil de caz fiind obligat să păstreze confidențialitatea informațiilor cuprinse în dosar.

(7) Șeful serviciului de probațiune are obligația de a consulta fiecare dosar periodic sau ori de câte ori consideră necesar, pentru a verifica dacă se respectă programul de resocializare a persoanei asistate și consiliate în ceea ce privește termenele, calitatea și ritmicitatea acestuia, precum și orice alte obligații care îi revin consilierului de probațiune pe durata asistenței și consilierii.

(8) În cazul în care consilierul de probațiune responsabil de caz este în imposibilitate permanentă sau temporară de a-și îndeplini atribuțiile în ceea ce privește întocmirea dosarului, șeful serviciului de probațiune desemnează un alt consilier pe perioada amintită, care să preia responsabilitățile cazului respectiv.

(9) Persoana asistată și consiliată și apărătorul acesteia vor putea consulta dosarul de reintegrare socială și supraveghere numai în prezența consilierului de probațiune responsabil de caz sau a șefului serviciului de probațiune și numai în incinta serviciului de probațiune, după care se va întocmi un proces-verbal semnat de persoana care l-a studiat și de reprezentantul serviciului.

(1) În termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea cererii scrise din partea persoanei supravegheate, prin care aceasta solicită asistență și consiliere, serviciul de probațiune poate lua măsurile necesare în vederea includerii acesteia într-un program de intervenție specializată, adaptat nevoilor identificate ale persoanei respective, atunci când este posibil.

(2) Activitatea prevăzută la alin. (1) se poate desfășura pe baza unui protocol de colaborare cu instituții sau cu organizații care desfășoară activități de reintegrare socială.

(3) Protocolul de colaborare va cuprinde:

a) părțile semnatare;

b) obiectul protocolului, care constă în colaborarea părților în inițierea și derularea planurilor de reintegrare socială și supraveghere, avându-se în vedere reintegrarea socială a persoanelor asistate și consiliate de serviciile de probațiune;

c) tipul de servicii specializate de care pot beneficia persoanele asistate și consiliate;

d) durata protocolului;

e) obligațiile părților;

f) data încheierii protocolului;

g) semnătura părților.

(1) Activitatea de asistență și consiliere se poate desfășura și în unitățile penitenciare, includerea în astfel de programe a persoanelor condamnate fiind posibilă numai cu acordul acestora, și numai cu 6 luni înainte ca situația persoanei să fie eligibilă pentru analizare în comisia de liberare condiționată.

(2) Fiecare serviciu de probațiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripție se află una sau mai multe unități penitenciare poate încheia un protocol de colaborare cu administrația sau cu administrațiile penitenciare, în vederea stabilirii de comun acord a categoriilor de persoane condamnate care pot fi incluse în programe de resocializare, precum și a conținutului și duratei acestor programe.

(3) Activitatea de asistență și consiliere acordată persoanelor prevăzute la alin. (1) presupune:

a) identificarea nevoilor cu care persoana anticipează că se va confrunta la momentul liberării;

b) identificarea resurselor interne ale persoanei condamnate cum ar fi motivația, aptitudinile și abilitățile acesteia;

c) identificarea resurselor existente în comunitatea în care persoana condamnată urmează să se libereze și informarea cu privire la aceste resurse;

d) indicarea modalităților prin care persoana condamnată poate accesa serviciile oferite de instituțiile aflate în comunitatea în care urmează să se libereze.

a) la cererea persoanei asistate și consiliate;

b) ca urmare a lipsei de cooperare sau a comportamentului neadecvat al persoanei asistate și consiliate;

c) la expirarea duratei asistenței și consilierii.