LEGE nr. 596 din 24 iulie 1946

Contractul de edițiune în materie literară este contractul prin care autorul unei opere de creație, critică, istorie sau monografie literară, sau succesorii săi, acordă unei persoane fizice sau morale, denumită editor, în schimbul unui preț, dreptul să publice și să vândă opera.

Autorul minor, care a împlinit vîrsta de 18 ani, are capacitatea de a încheia toate actele juridice privitoare la opera creiată de el și de a exercita acțiunile, care derivă din ele.

Autorul minor, care nu a împlinit vîrsta de 18 ani, precum și interzisul legal, vor încheia contractul personal, cu consimțămîntul părintelui sau tutorelui. În caz de refuz al acestuia din urmă, contractul va fi încheiat cu autorizațiunea instanței, tutelare.

Prin contractul de edițiune:

Dacă contractul prevede, opera poate fi imprimată sub pseudonim sau anonimă.

Sub sancțiunea nulității absolute, contractul se va încheia prin act scris.

Înscrisul trebuie vizat de Societatea Scriitorilor Români, înainte de orice executare a obligațiunii oricăreia din părți.

Societatea Scriitorilor Români, este obligată să vizeze înscrisul prezentat, conform art. 69 și 70, în termen de 15 zile dela înregistrarea lui.

Dacă în termenul prevăzut de alineatul precedent, Societatea Scriitorilor Români nu comunică refuzul de viză, contractul respectiv se consideră de drept vizat, fără nicio altă formalitate.

Din momentul încheierii contractului, părțile au drepturile și obligațiunile stipulate în contract și cele arătate în prezenta lege.

Editorul nu se poate descărca de obligațiunile sale prin plata prețului.

Orice contract de edițiune privește numai o singură ediție; contractul care ar depăși această prevedere este de drept redus numai la o singură ediție.

Cesionarea totală a unei opere este nulă de drept.

Dacă contractul are ca obiect opere care nu au fost încă create, contractul este nul, dacă nu prevede o limită de timp; limita timpului nu poate depăși trei ani.

Autorul nu poate renunța în niciun fel la exercițiul drepturilor sale personale, decurgînd din creația artistică.

Orice clauză dintr'un contract de natură a aduce vreo atingere drepturilor autorului; traducătorului sau Societății Scriitorilor Români este nulă și înlocuită de drept prin dispozițiunile corespunzătoare din prezenta lege.

Dacă o asemenea clauză a fost pentru autor sau traducător cauza impulsivă și determinantă a încheierii contractului, întreg contractul este nul.

Oridecâteori este vorba în această lege de consimțămîntul unei părți, el trebuie să fie expres și în scris.

Autorul este obligat să predea opera în așa fel, încît să poată fi imprimată fără dificultate.

Modul, starea și timpul de predare vor diferi după natura operelor, conform clauzelor contractuale sau uzului.

Dacă autorul nu predă lucrarea pînă la termenul convenit, editorul va trebui să notifice autorului un nou termen de predare, care nu poate fi mai apropiat decât 1/3 din primul termen convenit.

Dacă autorul predă lucrarea pînă la expirarea acestui de al doilea termen, contractul nu se reziliază.

Editorul poate cere, numai după editare, daune pentru eventualul prejudiciu cauzat prin această întîrziere.

Dacă autorul nu predă lucrarea nici la noul termen notificat, editorul poate cere rezoluțiunea contractului și daune.

Dispozițiunile precedente se aplică și în cazul contractelor care prevăd predări în rate, pentru fiecare termen de predare parțială.

Autorul nu poate fi constrâns la executarea operei.

Editorul poate restitui manuscrisul în starea în care se va afla după imprimare.

Autorul are dreptul și obligația să corecteze erorile de tipar, potrivit uzului.

Autorul este obligat ca după două corecturi și într'un termen potrivit, să predea bunul de imprimat, datat și semnat, editorul poate proceda la tipărire și fără această formalitate, numai după ce a pus pe autor în întîrziere și acesta nu și-a îndeplinit obligația.

Autorul poate introduce orice modificări, cu condițiunea de a nu altera caracterul operei.

Autorul nu va suporta sporul de cheltuieli pricinuit, dacă acest spor nu depășește 20 la sută din cheltuielile care ar fi fost necesare pentru tipărirea operei nemodificate.

Dacă editorul nu publică opera în termen de un an dela primirea ei, sau înainte de împlinirea acestui termen, arată că nu va executa contractul, autorul este îndreptățit să ceară, fie rezilierea contractului, cu daune pentru prejudiciu moral și material încercat, fie executarea contractului de către editor sau în contul lui, osebit de daunele cauzate prin întîrziere.

Acțiunea autorului introdusă în baza art. 15 nu va fi admisă numai în caz că editorul va fi apărat de forța majoră sau caz fortuit.

În lipsa unei clauze contractuale, editorul fixează singur prețul de vânzare, conformându-se uzului și ținînd seamă de costul publicațiunilor analoage, în așa fel, încît să nu se deprecieze opera și să nu împiedece vînzarea ei.

Prețul de vânzare va fi modificat numai cu consimțămîntul autorului.

Autorul are dreptul la cota sa determinată de sporirea prețului, pentru toate exemplarele aflate încă în vânzare.

Renunțarea anticipată la acest drept este nulă de drept.

De asemeni, nu se poate stipula anticipat a se vinde ediția, total sau parțial, la sold sau la preț mai mic decât cel fixat.

Dacă la 4 ani dela apariția cărții mai este încă nevândut un stoc de cărți mai mare de 15 la sută din tirajul inițial:

Pentru îndeplinirea dispozițiunilor precedente, editorul este obligat să readucă în depozitele sale stocul rămas.

La împlinirea a 5 ani dela apariția cărții și numai după epuizarea căilor, prevăzute la punctele a și b din acest articol, editorul are libertatea să maculeze volumele rămase, dacă Societatea Scriitorilor Români este de acord.

În caz negativ, editorul va putea, macula volumele numai după trecerea unui an dela încunoștiințarea special făcută Societății Scriitorilor Români, potrivit alineatului precedent.

Ediția va trebui trasă în numărul de exemplare stipulat în contract.

Autorul are dreptul de a controla tirajul și în timpul imprimării.

Editorul va notifica Societății Scriitorilor Români terminarea operațiunii de tipărire, după care întreaga ediție, numerotată, va fi ștampilată.

Societatea Scriitorilor Români este obligată să-și trimită delegatul la ștampilare în termen de 5 zile libere, dela primirea notificări. În provincie, notificarea prevăzută la alineatul precedent va fi făcută reprezentantului societății, desemnat de aceasta cu ocazia vizării contractului.

Dacă, după expirarea termenului de 5 zile, delegatul Societății Scriitorilor Români nu se prezintă la ștampilare, această viză va fi înlocuită cu aplicarea parafei personale a autorului.

În acest scop, un duplicat al notificării comunicată Societății Scriitorilor Români va fi comunicată și autorului, cu invitația de a se prezenta la editură, pentru a-și pune parafa în cazul cînd Societatea nu ar trimite delegatul său în termenul de cinci zile notificat.

Termenul de prezentare al autorului pentru parafare este de 3 zile libere dela expirarea termenului de 5 zile prevăzut la alineatul 2.

Operația ștampilării sau parafării va fi constatată printr'un proces-verbal semnat de editor și delegatul S.S.R.-ului, sau în lipsa acestuia, de autor.

Dacă înăuntrul acestui termen de 3 zile, autorul nu s'a prezentat pentru a-și pune parafa, editorul are dreptul de a scoate în vânzare opera numai numerotată, cu condiția de a notifica în prealabil Societății Scriitorilor Români acest fapt.

Pentru serviciul de presă și radio și pentru îndeplinirea obligațiunilor legale de depozit se va trage, peste numărul indicat în contract, încă un număr de exemplare în proporție de minimum 1/20 și maximum 1/10 din ediție. Aceste exemplare vor fi și ele numerotate și ștampilate sau parafate; ele nu vor avea preț pe copertă.

Ele vor fi distribuite gratuit de editor, de acord cu autorul.

Autorul are dreptul, pentru îndeplinirea obligațiunilor sale personale, la 1/4 din numărul acestor exemplare, fără vreo plată.

Editorul este obligat să asigure lucrării o cât mai largă răspîndire, precum și o publicitate conformă cu natura operei.

În niciun caz, cheltuielile de publicitate făcute de editor nu pot fi puse pe seama autorului.

Din depozitul editurii sau din oricare altul, exemplarele vor fi scoase numai în ordinea lor numerică. Erorile săvîrșite în cadrul unei grupe de 200 exemplare nu sînt sancționate.

Editorul și depozitarii, sub orice titlu, sînt obligați să aibă evidența la zi a locurilor unde exemplarele au fost expediate.

Editorul este obligat să pună la dispoziția autorului, cu prețul cu care îl plătesc librarii, exemplarele în curs de vânzare, autorul avînd oricînd dreptul să le răscumpere în total sau în parte. Se va deduce și dreptul de autor.

Exemplarele aflate în librării vor fi retrase de editor la cererea autorului, cînd acesta vrea să le răscumpere, numai dacă autorul a consemnat prețul.

Prețul cuvenit autorului nu poate fi stipulat decât sub forma unei participațiuni procentuale asupra prețului de vânzare la public a exemplarelor vândute, fără ca acest procent să poată fi stabilit sub 20 la sută.

Pentru edițiile critice, prețul cuvenit comentatorului nu poate fi stabilit sub 10 la sută; de asemeni și pentru antologii.

Plata sumelor cuvenite autorului se va face cel mai târziu în termen de 10 zile dela data la care contul trebuie să fie comunicat, potrivit art. 30.

Plata tuturor drepturilor bănești minimale, prevăzute în această lege, va fi valabil făcută numai prin depunerea sumelor cuvenite autorului, la Societatea Scriitorilor Români sau la orice bancă, instituție sau societate similară Societății Scriitorilor Români, indicate de societate.

Nicio măsură de asigurare sau urmărire nu se poate înființa asupra drepturilor bănești minimale datorate autorului în temeiul contractului de edițiune, în afară de cele pentru datorii de chirii, salarii cuvenite oamenilor de serviciu și pensiuni alimentare. În aceste cazuri excepționale, insesisabilitatea nu lovește decât 1/3 din drepturi. Drepturile bănești minimale nu pot fi cedate, în total sau în parte, decât pentru stingerea creanțelor enumerate în acest alineat și tot numai pînă la o treime.

S.S.R.-ul și cei indicați de societate, potrivit alineatului 4, pot refuza plata în mâinile unui mandatar al autorului, atunci cînd ar avea prezumția că mandatul ar putea ascunde o cesiune sau o fraudă la lege.

Este nulă de drept orice urmărire sau cesiune făcută în contra dispozițiunilor alineatului 5.

Orice alte plăți făcute în alt mod decât prin depunerea arătată în alineatul 4, vor fi considerate suplimente de onorariu peste cel minimal arătat în această lege. Nu va fi admis a se face nicio dovadă contrarie.

Pentru textele operelor arătate în art. 1, inclusiv cele intrate în patrimoniul public, reproduse total sau parțial, în manualele didactice de limba română, pentru învățămîntul supra-primar și secundar, editorul va vărsa la Societatea Scriitorilor Români 25% din drepturile autorului manualului, indiferent de câtimea reproducerilor. Din acest fond Societatea Scriitorilor Români va plăti autorii textelor reproduse.

Pentru textele operelor arătate în art. 1, reproduse total sau parțial în antologii, editorul va vărsa la Societatea Scriitorilor Români o cotă egală cu aceea cuvenită întocmitorului antologiei. Din acest fond, Societatea Scriitorilor Români va plăti autorii textelor reproduse.

Pentru reproducerea într'o antologie a unei opere definite în art. 1 al acestei legi, este necesară autorizația autorilor în viață.

Pentru operele autorilor defuncți, neintrate încă în patrimoniul public, această autorizație va fi dată de Societatea Scriitorilor Români.

Plata prețului cuvenit autorului este garantată printr'un privilegiu general asupra bunurilor mobile ale editorului, care va avea rang imediat după cel prevăzut de art. 1.729, punctul 4, cod civil.

Autorul poate cere, la fiecare trei luni, comunicarea contului unei ediții. El are dreptul să cerceteze registrele editorului, prevăzute de art. 22 cod comercial, în părțile privitoare la executarea contractului său, precum și toate elementele care l-ar ajuta să controleze exactitatea contului, cum ar fi comenzile, facturile, deconturile și corespondența cu librarii.

Termenul de trei luni se socotește dela data procesului-verbal, încheiat potrivit art. 22, alineatul penultim. În cazul art. 22, alineatul ultim, termenul se socotește dela data notificării de punere în vânzare.

Editorul este obligat să comunice autorului, care nu și-a exercitat drepturile prevăzute în alineatul prim, contul respectiv la fiecare șase luni, și anume în cursul lunilor Ianuarie și Iulie ale fiecărui an.

Aceeași obligație o are editorul și la epuizarea fiecărei mii de exemplare.

Editorul este obligat să comunice autorului, situația numerică a lucrării, indiferent dacă drepturile de autor sînt achitate în acel moment.

Editorul are îndatorirea de a-și lichida conturile cu librarii în termen de un an dela data remiterii lucrării spre vânzare. În caz de neconformare, partea respectivă din ediție va fi socotită vândută și drepturile pecuniare ale autorului devin exigibile, indiferent de stipulațiunile dintre părți.

Insolvabilitatea librarilor privește numai pe editor.

O ediție se consideră epuizată prin vînzarea sau lipsa a 85% din numărul de exemplare care au fost tipărite. În cazul art. 34, acest procent se reduce la 75%.

Lipsurile sînt în contul editorului, dacă acesta nu e apărat de forța majoră sau de caz fortuit. Partea din ediție pentru care nu s'au lichidat conturile între editor și librari în termenul de 1 an este socotită vândută.

Cînd ediția nu este încă epuizată potrivit art. 32, autorul poate contracta o nouă ediție cu un alt editor, numai dacă:

Autorul nu are dreptul de a cuprinde într'o ediție a operelor sale complete lucrările editate și încă neepuizate decât dacă au trecut cinci ani dela publicarea ultimei ediții sau în cazurile arătate în articolul precedent.

Editorul nu poate cesiona un contract unui alt editor fără autorizația autorului, decât în cazul vânzării întregului fond de comerț.

Chiar în acest caz, autorul va putea rezilia contractul în termen de o lună dela data notificării cesiunii fondului de comerț, dacă lucrarea nu este încă imprimată, fără a putea fi obligat la plata vreunei despăgubiri.

Falimentul editorului atrage de plin drept rezilierea contractului.

Dacă lucrarea este efectuată, autorul sau în lipsă Societatea Scriitorilor Români, are drept de preemțiune la vînzarea ei cu ocazia lichidării massei falimentare a editurii.

Moartea sau punerea autorului sub interdicție nu atrage rezilierea contractului decât dacă acestea intervin înainte de terminarea operei.

Dacă autorul moare sau se află în imposibilitate de a termina lucrarea, după ce o parte însemnată a ei a fost compusă și predată, contractul nu se reziliază decât dacă autorul și-ar fi manifestat voința ca opera să fie imprimată numai în întregime. Succesorii lui își pot manifesta o asemenea voință numai cu avizul Comitetului Societății Scriitorilor Români, că tipărirea acestei părți n'ar avea valoare sau ar prejudicia numele autorului.

Dacă rezoluțiunea a avut loc la cererea autorului sau a succesorilor, editorul nu are drept la vreo despăgubire; opera neterminată nu poate face obiectul altui contract de edițiune, sub pedeapsă de daune interese în favoarea primului editor.

Dacă editorul este o persoană fizică, moartea lui înainte de începerea imprimării, atrage rezilierea contractului numai dacă autorul notifică aceasta în termen de două luni de la data, cînd moștenitorii au intrat în posesie. Notificarea se va face la ultimul sediu al editorului.

Cînd imprimarea sau răspândirea unei lucrări este oprită printr'un act administrativ sau hotărîre judecătorească, contractul se reziliază dacă oprirea se prelungește peste trei luni.

Autorul va trebui să restituie sumele încasate anticipat ca drepturi de autor, pentru exemplarele nevândute.

Traducerile operelor arătate în art. 1, nu pot fi făcute decât de membrii Societății Scriitorilor Români, cu excepția prevăzută la art. 43.

Traducerile făcute de membrii Societății Scriitorilor Români, vor fi vizate de Societatea Scriitorilor Români, înainte de a fi editate.

Traducerile vor fi făcute din limba originală.

În cazul cînd opera care urmează să fie tradusă este scrisă într'o limbă pentru care nu se prezintă literați cunoscători, traducerea se va face dintr'o limbă de circulație universală.

Toate prelucrările sînt și rămîn considerate traduceri.

Se va arăta întotdeauna pe coperta interioară autorul și opera după care prelucrarea a fost făcută.

Orice traducere trebuie să aibă menționată pe coperta interioară titlul operei originale și, ediția după care a fost făcută traducerea.

Traducerea va păstra titlul original. În caz de dificultate, se va alege un titlul care îi va păstra sensul.

Prin excepție la art. 39, editorul poate angaja ca traducător și o persoană care nu face parte din Societatea Scriitorilor Români.

Pentru fiecare lucrare, acest traducător va avea în prealabil autorizația Societății Scriitorilor Români.

Traducerile făcute din cei arătați în art. 43, al. 1, vor fi depuse, în manuscris împreună cu ediția operei străine la Societatea Scriitorilor Români. Societatea Scriitorilor Români, va desemna, în termen de 10 zile dela data depunerii, un membru al său care va verifica manuscrisul. Verificatorul literar își va da avizul într'un termen fixat prin procesul-verbal de desemnare, termen apreciat după natura și mărimea lucrării și care, va fi comunicat atît traducătorului cât și editorului. Pe baza avizului negativ al verificatorului, motivat în scris, Societatea Scriitorilor Români poate opri imprimarea nedând viza respectivă. O asemenea decizie poate fi apelată la Uniunea Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști.

Nici o traducere nu poate fi imprimată fără viza de imprimare a Societății Scriitorilor Români.

Pe coperta interioară se va arăta numărul vizei de imprimare.

Editorul va vărsa la Societatea Scriitorilor Români, odată cu depunerea manuscrisului traducătorului angajat potrivit art. 43 o sumă echivalentă cu 15 la sută din acontul traducătorului, potrivit art. 47.

Editorul va vărsa un același procent din restul drepturilor ce plătește traducătorului, potrivit art. 47.

Această sumă reprezintă echivalentul contribuțiunilor și sarcinilor membrilor Societății Scriitorilor Români, în cadrul societății. Editorul o va reține din cota traducătorului.

Dacă imprimarea este oprită, conform art. 44, toate sumele vărsate potrivit acestui articol, rămîn dobândite de Societatea Scriitorilor Români.

Editorul va vărsa același procent pentru toate editările aceleași lucrări.

Societatea Scriitorilor Români poate aprecia sinceritatea contractului cu traducătorul.

Traducătorii lucrărilor arătate în art. 1 și a pieselor de teatru tipărite, vor primi 10 la sută în raport cu numărul de exemplare al ediției și cu prețul de vânzare imprimat pe carte. Plata drepturilor de traducători se va face: 2 la sută la semnarea contractului, 3 la sută la predarea manuscrisului și restul de 5 la sută pe măsura vânzării.

Pentru traducerile în versuri, onorariul va fi de 15 la sută și plata se va face: 3 la sută, 4 la sută și apoi 8 la sută.

Traducătorii au la fiecare nouă ediție, toate drepturile arătate pentru prima ediție.

Cotele din prezentul articol sînt minimale.

Toate dispozițiunile referitoare la operele și autorii originali, sînt aplicate și traducerilor și traducătorilor.

Dacă procentul cuvenit scriitorului străin, conform contractului, împreună cu cota de 10 la sută cuvenită traducătorului, totalizează un procent mai mic de 20 la sută, diferența pînă la 20 la sută va fi vărsată de editor la Societatea Scriitorilor Români.

Acest articol nu este aplicabil traducerilor operelor intrate în patrimoniul public.

În afară de textele din prezenta-lege, care cuprind dispozițiuni expres referitoare la lucrările dramatice, originale sau traduceri, mai sînt aplicabile raporturilor dintre autorii și traducătorii dramatici, Societatea Scriitorilor Români și teatre sau organizatorii de spectacole ocazionale sau turnee și textele din prezenta lege de sub Capitolele: XI, XII și XIII, și art. 2, 5, 7 - 11 inclusiv, 13, 27, alineatele: 4, 5, 6, 7 și 8, 29, 35, 36, al. 1, 37, al. 1, 39, 40, 42, al. 2; 44. al. 1 și 2; 46 și 65, în care articolele, cuvintele "ediție" și "editarea", se înlocuiesc cu cuvântul "stagiunea", cuvântul "editor" se înlocuește cu cuvântul "teatru" și cuvintele "imprimare" ca și "imprimată" și "editură" se înlocuesc cu cuvântul reprezentare (și "reprezentată").

De asemeni mai sînt aplicabile și dispozițiunile din art. 3, 4, 6, 12, 38, 41, 43 și 45, cu următoarele schimbări, în afară de acelea arătate mai sus:

Dacă teatrul nu reprezintă lucrarea originală în termenul arătat mai jos, sau înainte de împlinirea acestui termen, arată că nu va executa contractul, autorul are dreptul să ceară fie rezoluțiunea contractului cu daune pentru prejudiciul moral și material încercat, fie executarea contractului, osebit de daunele cauzate prin întîrziere.

Termenul nu va fi mai lung decât stagiunea în curs la data semnării contractului și stagiunea următoare. Pentru teatrele de Stat acest termen se prelungește cu încă o stagiune.

Acțiunea autorului, introdusă în baza acestui articol, nu va fi admisă numai în caz că teatrul va fi apărat de forța majoră sau de caz fortuit.

În caz de faliment sau de încetare a întreprinderii teatrale în urma morții proprietarului firmei individuale, contractul se reziliază.

Teatrele de Stat, cele comunale și cele județene vor plăti autorilor dramatici români un minimum de 20 la sută, din rețeta brută a spectacolului.

Teatrele particulare subvenționate, indiferent dacă sînt sau nu permanente, vor plăti un minimum de 15 la sută din rețeta brută.

Toate celelalte teatre vor plăti un minimum de 10 la sută din rețeta brută.

Pentru libretele de operetă și revistă, se va plăti un minimum de 5 la sută din rețeta brută.

Toate teatrele vor plăti traducătorului o cotă minimală de 3 la sută pentru traducerea pieselor în proză și de 8 la sută pentru traducerile în versuri.

Pentru libretele de operetă și revistă, traducătorii vor primi o cotă minimală de 3 la sută.

Toate cotele sînt asupra rețetei brute a spectacolului.

Dacă drepturile plătite autorului piesei împreună cu cota traducătorului depășesc 11 la sută pentru traducerile în proză, respectiv 16 la sută pentru traducerile în versuri, procentul cuvenit traducătorului va fi redus, astfel ca totalul să nu depășească 11 la sută, respectiv 16 la sută.

Prin aplicarea prezentului articol, cota traducătorului nu poate fi în nici un caz micșorată sub 2 la sută, respectiv 7 la sută, pentru traducerile în versuri.

Dacă drepturile plătite autorului piesei împreună cu cota traducătorului totalizează un procent mai mic de 10 la sută pentru traducerile în proză, respectiv 15 la sută pentru traducerile în versuri, teatrul va vărsa, la Societatea Scriitorilor Români diferența pînă la 10 la sută, respectiv 15 la sută, pentru traducerile în versuri.

Această dispozițiune nu este aplicabilă dacă piesa originală e intrată în patrimoniul public.

Traducătorii vor primi ca acont minimal asupra drepturilor lor:

Restul drepturilor de traducător va fi plătit la reprezentare.

Pentru stabilirea sumelor asupra cărora se calculează cotele autorilor și traducătorilor, se va scade din rețetele zilnice numai drepturile cuvenite Ministerului de Finanțe, ca impozit asupra spectacolelor.

Toate dispozițiunile referitoare la autorii originali, precum și acelea care protejează drepturile lor, sînt aplicabile și traducătorilor de piese.

Organizatorii de turnee sau de spectacole ocazionale au toate îndatoririle arătate în legea de față ca ale teatrelor.

Pentru turnee, procentele minimale cuvenite autorilor originali sînt reduse cu 40 la sută și cele cuvenite traducătorilor cu 30 la sută.

Cînd sînt reprezentate în același spectacol mai multe lucrări dramatice, drepturile respective vor fi stabilite pe baza numărului de acte al pieselor.

Dacă un spectacol ocazional are în program și alte manifestațiuni artistice sau culturale, cota pentru calcularea drepturilor arătate în acest capitol va fi stabilită de Direcțiunea Generală a Teatrelor.

Spectacolelor ocazionale date de școli sau organizații școlare, de persoanele juridice fără scop lucrativ sau de Sindicatele făcînd parte din Confederația Generală a Muncii, nu le sînt aplicabile dispozițiunile din prezenta lege, care fixează cote minimale de drepturi de autor sau de traducător.

Drepturile autorului, traducătorilor și ale Societății Scriitorilor Români, vor fi lichidate săptămânal, cu respectarea dispozițiunilor art. 27.

Teatrele vor comunică situația rețetelor prin Direcția Generală a Teatrelor, fără a fi nevoie de vreo somațiune sau punere în întîrziere. Teatrele Naționale vor comunică odată pe lună direct autorilor sau traducătorilor aceste situațiuni, fără intermediul Direcției Generale a Teatrelor.

Teatrele nu pot reține o piesă străină mai mult decât o stagiune fără a o juca. Dacă nu este jucată în cursul unei stagiuni, reținerea este anulată de drept.

Nici un teatru nu poate reține un număr mai mare de piese originale sau străine decât dublul celor jucate în stagiunea precedentă. Pentru primul an de activitate al unui teatru, acest număr va fi fixat de Direcțiunea Generală a Teatrelor, prin comparație cu teatrele similare.

În cursul unui an calendaristic nimeni nu poate semna mai mult de trei traduceri pentru edituri și 3 traduceri pentru teatre.

Numai traducerile tipărite integral în broșuri pînă la 96 pagini sînt exceptate dela restricția menționată în alineatul precedent. De asemeni și traducerile pieselor reprezentate numai în spectacolele arătate în art. 61.

La încheierea unui contract și în tot timpul executării lui, autorul poate fi însoțit sau reprezentat de un delegat al Societății Scriitorilor Români.

Acest delegat nu poate face acte care să aducă atingere vreunui drept al Societății Scriitorilor Români, sau care să constitue o recunoaștere în defavoarea Societății Scriitorilor Români.

Pentru operele originale sau traducerile intrate în domeniul public editorul va plăti 5 la sută din prețul de vânzare al fiecărei ediții, iar teatrele vor plăti 2 la sută din rețetele spectacolelor conform art. 57.

Aceste cote vor fi plătite Societății Scriitorilor Români, aplicându-se toate dispozițiunile privitoare la drepturile de autor sau traducător din prezenta lege.

Subtitlurile traduse ale filmelor cinematografice străine destinate a fi reprezentate în România vor fi verificate literar, după procedura arătată în Capitolul VII.

Tariful onorariilor pentru această verificare va fi stabilit prin decizia Ministerului Artelor, dată în urma propunerii Societății Scriitorilor Români.

Editurile și teatrele continuă să existe pe baza legii, cu obligațiunea de a comunică Societății Scriitorilor Români existența lor juridică și toate datele în vederea aplicării legii de față, într'un termen de o lună dela publicarea legii.

Editurile și teatrele care vor fi înființate după publicarea legii de față, vor trebui să facă această comunicare Societății Scriitorilor Români, înainte de începerea activității lor.

Toate editările operelor prevăzute în art. 1, inclusiv lucrările intrate în patrimoniul public, cât și toate reprezentațiile teatrale, vor trebui să satisfacă, în prealabil, cerințele art. 4 din legea de față.

Pentru operele (respectiv traducerile), intrate în patrimoniul public, se va depune un formular completat cu toate datele obișnuite într'un contract.

În afară de cazul art. 71, Societatea Scriitorilor Români nu poate refuza viza sa, decât în cazul călcării dispozițiunilor din prezenta lege, sau în cazul nesatisfacerii drepturilor sale.

În aceleași cazuri, ea poate refuza și viza de imprimare sau reprezentare a traducerilor.

Editurile și teatrele vor plăti Societății Scriitorilor Români o taxă de viză de 4%, calculată în raport cu suma cuvenită autorului, respectiv traducătorului, pe măsura achitării acestora. Editorii și teatrele vor reține din suma plătită autorului, respectiv traducătorului, jumătatea acestei taxe.

Dacă trei hotărîri judecătorești de condamnare, conform art. 84, ar constata că într'un interval de un an, s'a comis trei infracțiuni, arătate la capitalul XI al acestei legi, sau de legea proprietății artistice și literare, Societatea Scriitorilor Români nu va da nicio viză din cele arătate în art. 4 și 44, timp de o lună, teatrului și de trei luni, editurii respective.

Pentru teatre, termenul de o lună curge dela ultima reprezentație a piesei în curs la data primirii notificării, prin care Societatea Scriitorilor Români comunică aplicarea sancțiunii de mai sus. Pentru piesele nejucate încă, vizele primite anticipat sînt suspendate în cursul acestei luni.

În timpul acestei luni, teatrul va putea reprezenta numai piese care au fost jucate în acea stagiune. Dacă stagiunea a fost începută de mai puțin de 3 luni, teatrul va putea juca și piese reprezentate în cursul stagiunii precedente.

Termenul de o lună început se va prelungi cu timpul cât un teatru își întrerupe activitatea.

În timpul celor 3 luni, arătate în alineatul 1, editura respectivă nu va pune în circulație nicio nouă ediție.

Dispozițiunile din alineatele precedente sînt aplicabile și dacă una, două sau toate trei hotărîrile arătate în alineatul 1, sînt de altă natură decât penală și prin ele un teatru sau editură a fost obligată pentru călcarea vreunei prevederi contractuale sau dispozițiuni din prezenta lege sau din legea proprietății literare și artistice. În acest caz, sancțiunea se ridică dacă teatrul sau editura a executat între timp toate hotărîrile.

În cazurile prevăzute în prezentul articol, art. 4, al. 4, nu-și mai are aplicarea.

Pricinile de natură penală, oricare ar fi calificarea faptului, sînt de competența tribunalelor corecționale.

Contravențiunile vor fi judecate, în primă și ultimă instanță, de tribunal, cu recurs la Curtea de apel.

Toate pricinile, derivând din prezenta lege, vor fi judecate cu urgență și precădere asupra celorlalte procese.

Pricinile de natură civilă vor fi judecate în Camera de consiliu; hotărîrile de primă instanță vor fi pronunțate cu execuție provizorie.

Președintele instanței, chiar înainte de a intră în judecarea fondului pricinei, poate ordona măsuri conservatorii și lua măsurile necesare pentru a împiedica continuarea sau reînceperea faptului dedus în judecată. Luarea acestor măsuri nu însemnează niciodată prejudecarea fondului.

Autorii, traducătorii și Societatea Scriitorilor Români nu sînt obligați la dare de cauțiune pentru luarea măsurilor arătate în articolul precedent, cât și a celor pentru asigurarea și urmărirea drepturilor lor.

Ministerul Artelor are dreptul de a controla, prin delegații săi, aplicarea prezentei legi. Editurile și teatrele sînt obligate să pună la dispoziția acestor delegați elementele necesare pentru îndeplinirea însărcinării lor.

Constatările delegaților, consemnate în procese-verbale, aprobate de Ministerul Artelor, vor face dovada înaintea Justiției pînă la proba contrarie. Pe baza acestor procese-verbale, instanțele de judecată vor putea fi direct sesizate de oricare din părțile interesate.

Societatea Scriitorilor Români este considerată lezată pentru orice atingere adusă drepturilor unui membru al său sau călcarea vreunei dispozițiuni de ordine publică sau de protecție din prezenta lege.

Admițându-se o expertiză, instanța va numi pe lîngă expert și un asistent al acestuia, dintr'o listă special comunicată de Societatea Scriitorilor Români, în acest scop, la începutul fiecărui an judiciar.

Instanța va lua jurământul și acestui asistent și el va consemna opiniile sale într'un raport separat. Dacă concluziile raportului asistentului sînt contrarii raportului expertului, instanța va admite ca o contra-expertiză să fie făcută de trei experți, cu obligațiunea să se examineze și arătările raportului asistentului.

Este sancționată cu amendă civilă dela 20.000 lei la 200.000 lei, în folosul Societății Scriitorilor Români, nerespectarea vreunei dispozițiuni cuprinse în art. 35, alineatul 1, și art. 39, alineatul 1, din prezenta lege.

Sînt socotite contravențiuni și se pedepsesc cu închisoare polițienească dela 10 la 30 zile și amendă polițienească dela 1.000 la 10.000 lei, următoarele fapte:

Constitue delictul de abuz de încredere și se pedepsește cu închisoare corecțională dela 6 luni la 2 ani și amendă corecțională dela 10.000 la 100.000 lei, faptul de a vinde o ediție, total sau parțial, la sold sau la un preț mai mic decât cel fixat, fără consimțămîntul autorului sau traducătorului.

Constitue delictul de înșelăciune și se pedepsește cu închisoare corecțională dela un an la trei ani și amendă corecțională dela 20.000 - 200.000 lei, următoarele fapte:

Constitue, de asemeni, delicte și se pedepsesc cu închisoare corecțională dela două la șase luni și amendă corecțională dela 10.000 lei la 50.000 lei, următoarele fapte:

În acțiunile deschise, conform dispozițiunilor acestui capitol, cu excepția celor deschise în baza art. 78 oricare ar fi pedeapsa pronunțată prin hotărîrea de condamnare, instanța va pronunța întotdeauna obligarea la plata în mod solidar și indivizibil a unei amenzi civile, în folosul Societății Scriitorilor Români, de 20.000 lei la 200.000 lei pentru art. 79, de lei 30.000 la 300.000 lei pentru art. 82, de la 100.000 la 500.000 lei pentru art. 80 și de lei 200.000 la 1.000.000 lei pentru art. 81.

Amenda civilă va fi pronunțată, independent de despăgubirile civile, acordate oricărei părți și chiar în procesele în care Societatea Scriitorilor Români nu este constituită parte civilă.

Toate acțiunile întemeiate pe dispozițiunile cuprinse în acest capitol, vor fi îndreptate împotriva patronilor, întreprinderilor, organizatorilor de turnee sau spectacole ocazionale sau împotriva reprezentanților legali ai respectivelor societăți.

Cei arătați mai sus nu vor fi apărați de pedeapsă, decât numai dacă instanța stabilește că autorii reali care au săvârșit infracțiunea, au făptuit-o dintr'un interes propriu. Altminteri, ei vor fi pedepsiți, fie ca autori, fie ca instigatori, împreună cu autorii reali.

Pentru toate infracțiunile prevăzute în acest capitol este suficientă constatarea faptului, indiferent dacă a fost sau nu săvârșit cu intenție.

În privința teatrelor, sancțiunile prevăzute în prezentul capitol, se vor aplica deopotrivă, avându-se în vedere art. 50.

Orice conflicte între scriitori, traducători sau Societatea Scriitorilor Români, pe de o parte și editori sau teatre, pe de altă parte, derivând din situațiuni pentru care prezenta lege nu prevede dispozițiuni anume, vor fi lichidate prin decizii ale unei Comisiuni de arbitri, alcătuite dintr'un delegat al Societății Scriitorilor Români, un delegat al Asociației Editorilor Români sau al teatrului respectiv, ca arbitri, și un delegat al Ministerului Artelor, ca un supra-arbitru.

Aceste comisiuni nu pot decide conflicte bănești.

Societatea Scriitorilor Români este recunoscută prin efectul legii de față, ca fiind de utilitate publică.

Pînă la fuzionarea Societății Scriitorilor Români cu Societatea Autorilor Dramatici Români, atribuțiunile Societății Scriitorilor Români vor aparține Societății Autorilor Dramatici Români, în toate raporturile dintre autorii și traducătorii dramatici pe de o parte și teatre pe de altă parte, privind aplicarea acestei legi.

Bibliotecile de împrumut sînt obligate să aibă, într'o proporție de 10% din totalul volumelor și opere originale în limba română din cele arătate în art. 1.

Bibliotecile existente la data publicării legii de față, își vor îndeplini această obligație, într'un termen de două luni dela data publicării.

Neîndeplinirea obligației din acest articol este sancționată și cu radierea firmei din registrele Camerei de Comerț, la cererea Societății Scriitorilor Români, însoțită de o constatare a unui delegat al său, în afară de aplicarea art. 82.

Pentru perioada de trei ani ce va urma schimbului ratificărilor tratatelor de pace, traducerile vor putea fi făcute și după versiunea apărută în altă limbă decât cea originală, dacă Societatea Scriitorilor Români nu va pune la dispoziția părții interesate, în termen de treizeci zile dela cererea acesteia, textul respectiv în limba originală.

Dispozițiunile prezentei legi se aplică dela data publicării ei, tuturor contractelor. Numai în privința formalităților de încheiere și viză a contractelor și a aplicării cotelor bănești minimale, fac excepție:

Sînt și rămîn abrogate toate dispozițiunile contrarii celor din legea de față.

-------