LEGEA nr. 67 din 25 aprilie 1997

(1) Plantațiile de viță de vie se grupează, teritorial, în regiuni viticole, podgorii, centre viticole și plaiuri. Definițiile acestora sunt date în anexa nr. 1.

(2) Plantațiile de viță de vie situate în afară perimetrului delimitat al podgoriilor și centrelor viticole sunt considerate vii răzlețe.

a) plantațiile de viță de vie roditoare, plantațiile de port-altoi, plantațiile-mama furnizoare de coarde-altoi sau de butași, pentru înrădăcinare, și școlile de vite;

b) terenurile din arealele viticole rezultate în urma defrișării viilor, aflate în perioada de pregătire pentru plantare;

c) alte terenuri din interiorul arealelor viticole care, prin amplasarea lor, completează sau unesc masivele viticole existente și care prezintă condiții pentru a fi cultivate cu viță de vie.

(1) Ministerul Agriculturii și Alimentației asigura efectuarea și actualizarea lucrărilor de delimitare a arealelor viticole, inclusiv a celor destinate producerii vinurilor și altor produse vitivinicole cu denumire de origine.

(2) Arealele viticole delimitate pentru producerea vinurilor, a produselor pe bază de must și vin și a strugurilor de masa cu denumire de origine cuprind terenurile situate într-o podgorie sau într-un centru viticol care, datorită condițiilor naturale, soiurilor de viță de vie cultivate și tehnologiilor de cultura aplicate, permit obținerea unor produse de înaltă calitate, caracterizate prin originalitatea însușirilor de calitate care le recomanda sa poarte denumirea locului în care au fost produse.

(1) Lucrările de delimitare teritorială a arealelor viticole se evidențiază distinct în Cadastrul agricol ca un subsistem de evidenta, denumit Cadastru viticol, și urmăresc:

a) stabilirea perimetrelor arealelor viticole, în care se includ categoriile de terenuri prevăzute la art. 3;

b) identificarea și delimitarea arealelor de producere a vinurilor cu denumire de origine;

c) evidenta plantațiilor viticole și a terenurilor apte de a fi cultivate cu viță de vie, pe deținători și parcele.

(2) Ministerul Agriculturii și Alimentației împreună cu Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie stabilesc norme de întocmire a Cadastrului viticol, ținând seama de prevederile generale ale Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996.

(1) În viticultura se admite folosirea următoarelor categorii de material săditor:

a) vite altoite;

b) vite nealtoite din soiuri roditoare;

c) vite portaltoi.

(2) Vitele altoite pot fi plantate pe orice tip de sol, iar cele nealtoite, numai pe nisipuri.

(3) Pentru producerea vitelor sunt admise următoarele categorii de material de înmulțire:

a) coarde-altoi;

b) butași din soiuri roditoare pentru înrădăcinare;

c) butași portaltoi pentru altoire sau înrădăcinare.

(4) Materialul de înmulțire prevăzut la alin. (3) trebuie să provină din plantații-mama specializate sau din plantații viticole recunoscute și autorizate pentru înmulțire.

(1) Soiurile de viță de vie aflate în cultura se clasifica în următoarele categorii: recomandate, autorizate, tolerate și interzise.

(2) Ministerul Agriculturii și Alimentației asigura elaborarea lucrării de zonare a soiurilor de viță de vie recomandate și autorizate pentru cultura, în cadrul fiecărui areal, și actualizarea periodică a acesteia.

(1) În arealele viticole sau în extravilanul localităților din afară arealelor viticole, înființarea de plantații de viță de vie pe o suprafața de peste 0,1 ha de agent economic sau de familie și extinderea peste aceasta limita a celor existente se pot face numai în baza autorizației de plantare, eliberata de către direcțiile generale pentru agricultura și alimentație județene, potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi. Pentru obținerea autorizației de plantare pe suprafețe mai mari de 3,0 ha este necesară prezentarea de către solicitant a unui proiect de înființare a plantației viticole, avizat de către unitatea de cercetări vitivinicole din zona.

(2) Prin familie, în sensul prezentei legi, se înțelege sotii și copiii necăsătoriți, dacă gospodăresc împreună cu părinții lor.

(3) Direcțiile generale pentru agricultura și alimentație județene vor înștiința autoritățile administrației publice locale în a căror rază teritorială este situat terenul pentru care s-a eliberat autorizația de plantare.

(1) Înființarea plantațiilor de viță de vie în suprafața de peste 0,1 ha de agent economic sau de familie, precum și extinderea celor existente peste aceasta suprafața se fac numai cu soiuri recomandate și autorizate. Modificarea sortimentului unor plantații existente, prin supraaltoiri, se poate face numai prin folosirea soiurilor din aceste categorii.

(2) Sunt interzise plantarea de hibrizi direct producători în arealele viticole și în extravilanul localităților situate în afară arealelor viticole, precum și folosirea materialului săditor provenit din vite de hibrizi direct producători, pentru plantarea în golurile din viile cu soiuri nobile din amplasamentele menționate.

(3) În intravilanul localităților din afară arealelor viticole, plantarea hibrizilor direct producători poate fi facuta pe suprafața de cel mult 0,1 ha de agent economic sau de familie, numai pentru asigurarea consumului familial.

(4) Nerespectarea prevederilor alin. (2) și (3) are drept consecința, pe lângă sancționarea cu amendă contravențională, potrivit prezentei legi, și defrișarea plantației. În cazul în care făptuitorul nu aduce la îndeplinire măsura de defrișare în termen de cel mult 6 luni de la constatarea faptei, direcția generală pentru agricultura și alimentație judeteana va proceda la defrișarea plantației și îl va obliga pe cel în cauza la plata tuturor cheltuielilor aferente.

(1) Deținătorii de plantații viticole au obligația să execute lucrările de întreținere a viilor, în mod deosebit tratamentele de combatere a bolilor și dăunătorilor, în condiții tehnice corespunzătoare și în perioadele de timp optime, conform prevederilor regulamentului de aplicare a prezentei legi.

(2) Viile destinate producerii de vinuri cu denumire de origine vor fi supuse unui regim special de control cu privire la respectarea condițiilor de cultura stabilite prin normele tehnice emise de Oficiul Național al Denumirilor de Origine pentru Vinuri și Alte Produse Vitivinicole (I.N.D.O.V.), în baza ordinului ministrului agriculturii și alimentației, prin care s-a acordat dreptul de producere a vinului cu denumire de origine.

(3) Prin lucrările executate în plantații nu vor fi distruse sau deteriorate amenajările pedo- și hidroameliorative.

(1) În funcție de însușirile lor tehnologice, strugurii pot avea următoarele destinații:

a) consum în stare proaspăta;

b) vinificație;

c) industrializare: producere de stafide, sucuri, dulcețuri, compoturi și musturi concentrate.

(2) Strugurii de masa destinați comercializării în stare proaspăta trebuie să corespundă normelor de calitate stabilite prin standarde. Strugurii din soiurile de masa, improprii consumului în stare proaspăta, pot fi vinificați. Vinurile obținute pot fi valorificate numai ca vinuri de consum curent sau pot fi folosite pentru distilare și pentru producerea oțetului.

(3) Strugurii de masa obținuți din anumite soiuri cultivate în arealele cu condiții favorabile, recunoscute pentru vocația lor, caracterizați prin însușiri calitative deosebite, stabilite prin norme tehnice elaborate de Ministerul Agriculturii și Alimentației, pot fi valorificați cu denumire de origine.

a) vinurile de consum curent se obțin din soiuri de mare producție, cultivate în arealele viticole specializate în acest scop. De asemenea, ele pot fi obținute și din soiuri pentru vinuri de calitate ai căror struguri nu îndeplinesc condițiile prevăzute pentru această categorie. Din categoria vinurilor de consum curent fac parte și cele obținute din viile răzlețe, precum și cele rezultate din strugurii din soiurile de masa, care nu corespund normelor de calitate stabilite prin standarde pentru consumul în stare proaspăta.

b) vinurile de calitate se obțin din soiurile cu însușiri tehnologice superioare, cultivate în arealele viticole consacrate acestei destinații, după o tehnologie proprie.

c) vinurile speciale sunt obținute din musturi sau vinuri, prin aplicarea unor tratamente autorizate, și prezintă caracteristici determinate de însușirile tehnologice ale materiei prime și de tehnologia folosită pentru producerea lor.

(1) Din mustul de struguri se pot obține, în afară de vin: suc de struguri, must tăiat, must de struguri concentrat, must de struguri concentrat rectificat, tulburel, mistel, precum și alte produse autorizate.

(2) Prin prelucrarea vinului pot fi obținute următoarele produse: vin alcoolizat, distilat de vin, alcool de origine viticolă, oțet din vin, iar din distilatul de vin poate fi obținut vinarsul și rachiul de vin.

(3) Principalele produse secundare obținute din vinificație sunt tescovina de struguri și drojdia de vin. Prin prelucrarea acestora se pot obține rachiuri, alcool de origine viticolă, precum și alte produse.

(4) Se interzice folosirea oricărui produs secundar pentru obținerea de vinuri, indiferent de tehnologiile folosite.

(5) Condițiile de obținere a produselor derivate din must, vin și subproduse vinicole se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(1) Vinul de hibrizi, obținut din struguri de hibrizi direct producători, este destinat consumului familial, obținerii alcoolului de origine viticolă, precum și oțetului.

(2) Prin excepție, vinul de hibrizi poate fi comercializat ca atare, cu condiția de a purta denumirea de vin de hibrizi.

(3) Vinul rezultat în urma unui amestec între vin de hibrizi și vin provenit din soiuri nobile va fi considerat vin de hibrizi și va fi valorificat în condițiile prevăzute la alin. (2).

(1) Un vin poate purta o denumire de origine, cu condiția ca aceasta să fie consacrată prin tradiție și printr-un renume rezultat din caracteristicile calitative ale produsului, determinate de factori naturali și umani.

(2) Vinurile cu denumire de origine pot fi obținute prin respectarea unor condiții speciale referitoare la: arealul de producere, soiurile sau sortimentul de soiuri, conținutul în zahăr al strugurilor la cules, tăria alcoolică naturala și cea dobândită a vinului, producția maxima la hectar, metodele de cultura, procedeele de vinificare, examenul analitic și organoleptic, ambalarea, etichetarea și efectuarea controlului.

(3) Denumirile de origine pot fi acordate și unor vinuri speciale, vinarsuri, precum și altor produse vinicole care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 15.

(1) Vinurile cu denumire de origine sunt cele obținute din struguri produși în cadrul arealului delimitat pentru denumirea aprobată prin ordin al ministrului agriculturii și alimentației, cu condiția ca vinificarea, depozitarea, condiționarea, maturarea și îmbutelierea lor să se facă în același areal.

(2) În cazuri speciale și sub control strict, depozitarea, condiționarea, maturarea și îmbutelierea vinurilor cu denumire de origine se pot face în unități specializate, situate în afară arealelor în care au fost produși strugurii. În aceste cazuri, pe eticheta se va menționa, în mod obligatoriu, unitatea care a executat îmbutelierea.

(3) În mod cu totul excepțional și pe termen limitat, se poate autoriza ca, pentru producerea unor astfel de vinuri, vinificarea să se facă în unități specializate, situate într-un areal alăturat celui în care au fost produși strugurii.

(1) Practicile și tratamentele utilizate în obținerea vinurilor și a băuturilor pe bază de must, vin și subproduse vinicole trebuie să asigure o buna elaborare, conservare și evoluție a produselor respective. Aplicarea lor nu trebuie să conducă la modificări ale compoziției acestor băuturi în afară unor limite normale, asigurindu-se păstrarea însușirilor lor de naturalețe și autenticitate.

(2) Practicile și tratamentele autorizate a se aplică în producerea musturilor, a vinurilor și a celorlalte produse derivate din must, vin și subproduse vinicole se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi, ele urmînd a fi permanent puse de acord cu progresele realizate în acest domeniu.

(3) În anii cu condiții nefavorabile pentru acumularea zaharurilor în struguri se poate autoriza, în mod excepțional de către Ministerul Agriculturii și Alimentației, prin Oficiul Național al Viei și Vinului (O.N.V.V.), ridicarea potențialului alcoolic al vinurilor în echivalenta a cel mult 2% alcool în volume, cu condiția ca tăria alcoolică totală a vinurilor sa nu o depășească pe cea obținută în anii normali, ea neputind fi mai mare de 12,5% în volume.

(4) Falsificarea vinurilor sau a băuturilor pe bază de must, vin și subproduse vinicole este interzisă și se pedepsește potrivit legii. Se considera ca fiind falsificări: diluarea vinului cu apa; mascarea unor defecte sau alterări ale vinurilor prin adaosuri care determina modificări ale gustului, aromei și compoziției naturale ale acestora; prepararea de băuturi din drojdie și tescovina cu adaos de zahăr, precum și folosirea oricăror practici nepermise prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

(1) Comercializarea sub denumirea de vin a produselor realizate din alte materii prime decît struguri este interzisă.

(2) Băuturile obținute pe bază de vin, care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în prezenta lege, precum și cele prevăzute în regulamentul de aplicare vor purta denumiri comerciale în care nu va fi utilizat cuvintul vin, singur sau prin asociere cu alți termeni.

(1) Producătorii, depozitarii și comercianții de vinuri cu ridicată trebuie să facă o declarație de stocuri, care se depune la autoritățile administrației publice locale, în raza cărora sunt depozitate produsele, înainte de data de 15 august a fiecărui an.

(2) În termen de 15 zile de la terminarea fermentării mustului, dar nu mai tirziu de 1 decembrie a anului de recolta, producătorii de vin au obligația de a întocmi o declarație de recolta, care se depune la autoritățile administrației publice locale pe raza cărora este depozitat vinul, precum și la cele ale locului de domiciliu. În cazul solicitării dreptului de folosire a unei denumiri de origine, un exemplar din declarația de recolta va fi depus și la organul desemnat în acest scop.

(3) Producătorii care dețin o suprafața totală de vie de până la 0,1 ha de familie sunt scutiți de a face declarații de stocuri și de recolta.

(1) Dreptul de producere a vinului și a altor produse pe bază de must și de vin cu denumire de origine, în cadrul unui anumit areal, se acordă prin certificatul de atestare întocmit de organele autorizate în acest scop.

(2) Dreptul folosirii de către producători a unor denumiri de origine, pentru anumite loturi de vin produse, se acordă anual, prin eliberarea unor certificate de atestare a denumirilor de origine, de către organele autorizate în acest scop, în baza verificărilor efectuate de specialiști împuterniciți de Ministerul Agriculturii și Alimentației, în legătură cu respectarea condițiilor impuse pentru cultura viței de vie și producerii vinurilor și în baza controlului efectuat de laboratoare autorizate asupra caracteristicilor chimice și organoleptice ale vinurilor.

(3) Certificatul de atestare a denumirii de origine se retrage în mod obligatoriu de organele de control abilitate în acest scop, ori de cîte ori se constata, la producător sau la comerciant, ca vinul în cauza, indiferent de faza sa de evoluție, nu mai corespunde condițiilor de calitate prevăzute pentru denumirea respectiva.

(4) Evidenta stocurilor de vin cu denumire de origine este ținuta de producător, care este obligat sa înscrie într-un registru special toate livrările de vin, până la limita cantității certificate.

(1) Importul și exportul de vinuri și de alte produse vinicole se fac în conformitate cu reglementările în vigoare privind operațiunile de comerț exterior.

(2) Calitatea vinurilor și a celorlalte băuturi provenite din must, vin și distilate importate trebuie dovedită prin declarații de conformitate, certificate de calitate, buletine de analiza eliberate de laboratoarele recunoscute în țara de origine, prin care producătorul confirma ca produsul îndeplinește nivelul calitativ garantat. Confirmarea certificării din țările de origine a produselor și a conținutului etichetelor se face prin grija importatorilor. Certificatele vor conține, în măsura în care convenția dintre state nu prevede altfel, informații de recunoaștere-identificare ca: marca producătorului, denumirea produsului, principalele caracteristici calitative de referința, data fabricației, termenul de valabilitate. Verificarea respectării condițiilor calitative se va face prin testarea acestor produse în laboratoare autorizate sau în baza recunoașterii reciproce cu organismele similare din alte tari, în condițiile prevăzute de normele internaționale recunoscute și aplicate în România.

(3) Vinurile și celelalte băuturi provenite din must și vin, importate în vrac, vor fi comercializate sub denumirea cu care au fost importate.

(4) Produsele vinicole livrate la export vor fi însoțite de documentele prevăzute în reglementările în vigoare și în contractul părților.

(5) Statul asigură protejarea producției interne vitivinicole prin stabilirea de taxe vamale la produsele similare din import, inclusiv la spirt, băuturi spirtoase și melasa, până la nivelul maxim permis de acordurile și convențiile internaționale la care România este parte.

(1) Etichetarea este obligatorie pentru toate vinurile și băuturile pe bază de must și vin, puse în consumație sub forma îmbuteliată.

(2) În sistemul de etichetare se folosesc indicațiile obligatorii sau, după caz, cele facultative, potrivit precizărilor stabilite prin reglementările în vigoare.

(3) Înscrierea pe etichete a indicațiilor, însemnurilor sau ilustrației, susceptibile de a crea confuzii asupra originii, naturii sau categoriei produsului este interzisă.