REGULAMENT din 5 octombrie 2010 (*actualizat*)

(1) În conformitate cu prevederile art. 40 din lege, doar persoanele fizice sau juridice care demonstrează un interes legitim sunt îndreptățite să înainteze Consiliului Concurenței o plângere referitoare la o posibilă încălcare a art. 5, 6 sau 9 din lege și a art. 101 sau 102 din TFUE.

(2) Reclamanții trebuie să demonstreze interesul lor legitim direct sau indirect. Existența interesului nu poate fi prezumată. Consiliul Concurenței este îndreptățit, fără a aduce atingere dreptului său de a declanșa o investigație din oficiu, să nu dea curs plângerii unei persoane fizice sau juridice care nu poate demonstra un interes legitim.

(3) Consiliul Concurenței poate verifica, în orice etapă a procedurii, dacă este îndeplinită sau nu această condiție. În mod particular, în cazul asociațiilor de protecție a consumatorilor, asociațiilor patronale sau profesionale legal înregistrate există un interes indirect care poate fi considerat acceptabil din punctul de vedere al posibilității de formulare a unei plângeri, cu condiția ca, pe de o parte, asociația să aibă dreptul de a reprezenta interesele membrilor săi și, pe de altă parte, comportamentul denunțat să fie susceptibil de a leza interesele a cel puțin 2 membri ai asociației.

(4) Autoritățile publice locale pot avea și ele un interes legitim, în calitatea acestora de cumpărători ori de utilizatori ai bunurilor sau serviciilor afectate de comportamentul împotriva căruia depun plângere. Acestea însă nu sunt considerate ca având un interes legitim, în sensul art. 40 din lege, în măsura în care aduc în atenția Consiliului Concurenței pretinse încălcări pro bono publico.

(1) Plângerile depuse de către persoanele fizice sau juridice trebuie să conțină toate informațiile minime solicitate prin formularul de plângere prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul regulament. Persoanele fizice și juridice trebuie să furnizeze și copii ale documentelor relevante pentru a susține plângerea depusă, documente care le sunt în mod rezonabil disponibile, și, în măsura posibilului, să indice Consiliului Concurenței de unde pot fi obținute alte informații și documente relevante în cauză, care nu le sunt disponibile reclamanților.

(2) Plângerea se transmite la Consiliul Concurenței în 3 exemplare, dintre care unul va fi, în măsura posibilului, în format electronic. În situația în care plângerea sau documentele care o însoțesc conțin secrete de afaceri ori alte informații confidențiale, reclamantul va face o solicitare motivată pentru asigurarea confidențialității acestora și va transmite, de asemenea, o versiune neconfidențială a plângerii, precum și a fiecărui document care o însoțește.

(3) În cazul în care Consiliul Concurenței constată că informațiile, inclusiv documentele conținute în formularul de plângere, sunt incomplete, va informa de îndată, în scris, reclamantul despre acest fapt și va fixa un termen în cadrul căruia să completeze plângerea.

(4) Consiliul Concurenței poate acorda o derogare, în sensul ca reclamantul să furnizeze doar o anumită parte a informațiilor și/sau a documentelor prevăzute în formularul de plângere, atunci când consideră că acestea nu sunt necesare pentru examinarea cazului. Consiliul Concurenței are în vedere că această posibilitate este menită, în special, să faciliteze întocmirea plângerilor de către asociațiile de consumatori, atunci când acestea nu au acces la informații specifice provenind din sfera operatorilor economici împotriva cărora se plâng, informații altfel necesare pentru întocmirea unei plângeri conform prevederilor formularului de plângere.

(5) După primirea tuturor informațiilor și documentelor prevăzute în formularul de plângere, Consiliul Concurenței va informa în scris reclamantul cu privire la data la care plângerea este considerată completă. De la această dată începe să curgă termenul prevăzut la art. 40 alin. (2) din lege.

(6) Dacă reclamantul nu furnizează informațiile și documentele solicitate pentru a completa integral formularul de plângere și nu obține o derogare de la această obligație, Consiliul Concurenței va înștiința, în scris, reclamantul asupra faptului că solicitarea depusă nu îndeplinește condițiile prevăzute de prezentul regulament pentru a fi calificată ca o plângere, iar informațiile furnizate vor fi considerate de Consiliul Concurenței ca o informare generală, ce poate fi utilă la declanșarea unor investigații din oficiu.

(1) Examinarea unei plângeri implică două aspecte, și anume analiza faptelor care trebuie stabilite pentru a dovedi încălcarea art. 5, 6 sau 9 din lege și a art. 101 ori 102 din TFUE, după caz, pe de o parte, și încadrarea legală a comportamentului ce constituie obiectul plângerii, pe de altă parte.

(2) În cazul în care, deși sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1, 2 și 3 din prezentul regulament, plângerea nu motivează suficient acuzațiile avansate, aceasta poate fi respinsă. Pentru a respinge o plângere pe motiv că obiectul ei, reprezentat de comportamentul denunțat, nu încalcă regulile de concurență sau nu intră sub incidența acestora, Consiliul Concurenței nu este obligat să ia în considerare circumstanțele care nu au fost aduse în atenția sa de către reclamant și pe care le-ar fi putut descoperi doar printr-o investigare a cazului.

(1) Încadrarea legală exactă a faptelor este atributul Consiliului Concurenței. Reclamanții nu sunt obligați să ofere o încadrare exactă a faptelor, ci doar opinia lor în această privință. Reclamanții trebuie să se refere la regulamentele și instrucțiunile adoptate de Consiliul Concurenței și, în măsura în care au cunoștință de acestea, la cele emise de Comisia Europeană, precum și la practica și jurisprudența europeană.

(2) Înțelegerile și practicile intră sub incidența legii atunci când sunt capabile să afecteze concurența pe piața românească ori pe o parte a acesteia, în cazul art. 5 din lege, sau în măsura în care pot afecta activitatea economică ori pot prejudicia consumatorii, în cazul art. 6 din lege. Ori de câte ori Consiliul Concurenței aplică prevederile art. 5 și 6 din lege, în măsura în care faptele analizate pot afecta comerțul dintre statele membre, acesta aplică, de asemenea, prevederile art. 101 și 102 din TFUE. Atunci când o înțelegere sau practică nu este capabilă să afecteze comerțul dintre statele membre, se poate aplica legislația națională, nu și legislația comunitară.

(3) Acțiunile sau inacțiunile autorităților și instituțiilor administrației publice centrale ori locale și ale entităților către care acestea își deleagă atribuțiile, precum limitarea libertății comerțului sau a autonomiei întreprinderilor, exercitate cu respectarea reglementărilor legale și/sau stabilirea de condiții discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor, sunt interzise dacă restrâng, împiedică sau denaturează concurența. Autoritățile, instituțiile publice și entitățile către care acestea își deleagă atribuțiile au obligația activă de a asigura respectarea liberei concurențe, iar restricțiile de la aceasta trebuie să fie justificate temeinic pe motive de interes public general și să fie limitate ca durată și arie geografică în măsura maximă posibilă.

(1) Pe baza analizei efectuate în cadrul compartimentelor de specialitate, Consiliul Concurenței va hotărî, după caz:

a) declanșarea unei investigații;

b) emiterea unei decizii de respingere a plângerii, în cazul în care plângerea nu prezintă suficient temei de fapt și de drept pentru a justifica declanșarea unei investigații;

c) transmiterea unei înștiințări, în scris, cu privire la faptul că plângerea nu intră sub incidența legii în ceea ce privește faptele reclamate;

d) transmiterea unei înștiințări, în scris, a reclamantului cu privire la faptul că plângerea nu va fi analizată de Consiliul Concurenței, întrucât Comisia Europeană sau o altă autoritate de concurență dintr-un alt stat membru instrumentează sau a instrumentat aceeași plângere.

(2) Consiliul Concurenței poate decide să declanșeze procedura de investigație privind o eventuală încălcare a art. 5, 6 sau 9 din lege și a art. 101 sau 102 din TFUE în orice moment, dar nu mai târziu de expirarea termenului de 60 de zile lucrătoare, pentru emiterea unei decizii referitoare la o plângere. Termenul de 60 de zile lucrătoare începe să curgă de la data la care i se confirmă reclamantului faptul că plângerea este considerată completă și îndeplinește toate condițiile, potrivit art. 3 din prezentul regulament. Decizia va fi luată de comisia de caz, cu excepția situației în care cel puțin unul dintre membrii comisiei solicită motivat dezbaterea plângerii de către plenul Consiliului Concurenței. De asemenea, cazul poate fi dezbătut în plen și la solicitarea președintelui Consiliului Concurenței.

(3) În cazul plângerilor privind o posibilă încălcare a art. 9 din lege, în situația în care se constată, la o primă evaluare, existența unor posibile fapte de natură anticoncurențială prohibite expres de lege, Consiliul Concurenței poate comunica autorității sau instituției administrației publice centrale ori locale rezultatele primei sale evaluări cu privire la natura faptelor care formează obiectul plângerii și poate da acesteia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, respectiv de a adopta măsurile și remediile necesare restabilirii unui mediu concurențial normal. La expirarea termenului legal de 60 de zile lucrătoare pentru analiza plângerii, în funcție de poziția exprimată sau adoptată de autoritatea ori instituția administrației publice centrale sau locale, Consiliul Concurenței poate decide declanșarea unei investigații sau respingerea plângerii.

(4) Declanșarea procedurii de investigație poate fi făcută publică în orice mod, inclusiv pe pagina oficială de internet a Consiliului Concurenței.

(5) Procedura de investigație se va derula potrivit dispozițiilor art. 41-44 din lege. Raportul asupra investigației, cu excepția prevăzută la art. 42 alin. (1) din lege, va fi transmis spre luare la cunoștință persoanelor supuse investigației, acordându-se acestora un termen de minimum 30 de zile în care să își formuleze, în scris, observațiile lor asupra conținutului raportului. Termenul pentru comunicarea observațiilor de către părțile implicate este fixat de președintele Consiliului Concurenței, de la caz la caz, ținând seama de complexitatea cazului, și nu va fi mai scurt de 30 de zile de la data primirii raportului asupra investigației de către părți.

(6) Persoanelor a căror audiere a fost admisă conform art. 43 alin. (2) din lege li se va trimite, cu cel puțin două săptămâni înainte de data fixată pentru audiere, o copie a raportului asupra investigației, numai la cerere și dacă președintele Consiliului Concurenței apreciază că este util în interesul investigației, împreună cu convocările pentru audiere.

(7) În convocarea pentru audiere se vor preciza:

a) data fixată pentru audiere;

b) posibilitatea și condițiile în care poate fi consultat dosarul cauzei la sediul Consiliului Concurenței;

c) data până la care părțile implicate pot transmite, în scris, observațiile lor asupra conținutului raportului de investigație;

d) faptul că neprezentarea sau renunțarea la audiere, precum și refuzul oricărei depoziții nu constituie, conform art. 43 alin. (3) din lege, impedimente pentru continuarea procedurii de investigație în cazul respectiv.

(8) Consiliul Concurenței nu este obligat să declanșeze o investigație pe baza fiecărei plângeri primite, pentru a stabili dacă a fost săvârșită o încălcare a legii. Consiliul Concurenței are datoria de a analiza cu atenție elementele de fapt și de drept aduse în atenția sa de către reclamant, în scopul de a stabili dacă aceste elemente indică un comportament care este în măsură să încalce prevederile art. 5, 6 sau 9 din lege și prevederile art. 101 sau 102 din TFUE, după caz.

(9) Atunci când Consiliul Concurenței, în urma analizei plângerii, consideră că, pe baza informațiilor pe care le are în posesie, nu sunt suficiente temeiuri pentru a justifica declanșarea unei investigații, ținând cont și de utilizarea rațională a resurselor conform prevederilor alin. (8^1), va informa autorul plângerii despre intenția sa de a respinge plângerea, inclusiv despre motivele care stau la baza acestei intenții, și va stabili un termen rezonabil în cadrul căruia acesta să își prezinte punctul de vedere în scris în fața comisiei Consiliului Concurenței. Consiliul Concurenței poate admite ca reclamantul să își exprime punctul de vedere și verbal, în cazul în care acesta solicită în scris, în termenul menționat de Consiliu, ascultarea sa. Consiliul Concurenței nu este obligat să ia în considerare orice alte informații sau documente transmise ulterior expirării acestui termen de către reclamant, inclusiv în scris.

(10) Prin excepție de la prevederile alin. (2), reclamantul poate solicita o prelungire a termenului fixat pentru furnizarea punctului său de vedere. În funcție de circumstanțele cazului, Consiliul Concurenței poate acorda o astfel de prorogare, dar va stabili un termen rezonabil, astfel încât Consiliul Concurenței să poată adopta soluția finală în termenul de 60 de zile lucrătoare.

(11) În cazul în care reclamantul își exprimă punctul de vedere în termenul stabilit de Consiliul Concurenței, iar informațiile și documentele suplimentare furnizate sunt de natură a schimba analiza preliminară efectuată, Consiliul Concurenței poate declanșa procedura de investigație privind întreprinderile împotriva cărora a fost formulată plângerea.

(12) În cazul în care reclamantul își exprimă punctul de vedere în termenul stabilit de Consiliul Concurenței, iar informațiile și documentele suplimentare furnizate nu duc la o evaluare diferită a plângerii, Consiliul Concurenței va respinge plângerea prin decizie. Respingerea plângerii se face, potrivit art. 7, prin decizia comisiei Consiliului Concurenței. În situația în care cel puțin un membru al comisiei solicită motivat acest lucru, după ce autorului plângerii i s-a dat posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în scris, propunerea direcției de resort se supune dezbaterii plenului Consiliului Concurenței, care va hotărî respingerea plângerii sau declanșarea unei investigații. De asemenea, cazul poate fi dezbătut în plen și la solicitarea președintelui Consiliului Concurenței.

(13) Dacă autorul plângerii nu se prezintă sau nu transmite punctul său de vedere în scris în termenul stabilit de Consiliul Concurenței, plângerea va fi considerată ca fiind retrasă.

(14) În cazul în care plângerea înaintată nu cade sub incidența legii, Consiliul Concurenței va răspunde, în scris, în termen de 30 de zile de la înregistrarea plângerii.

(15) Atunci când Consiliul Concurenței suspendă sau respinge o plângere în temeiul art. 13 din Regulamentul nr. 1/2003, acesta informează de îndată reclamantul, în scris, cu privire la autoritatea de concurență care instrumentează sau a instrumentat cauza.

(1) Atunci când Consiliul Concurenței respinge o plângere prin decizie, în baza art. 40 alin. (2) din lege, trebuie să arate motivele care au stat la baza acestei decizii, într-un mod care este adecvat actului în discuție și luând în considerare circumstanțele fiecărui caz în parte.

(2) Expunerea motivelor avute în vedere trebuie să se facă într-un mod clar și neechivoc, astfel încât să îi permită reclamantului să verifice motivele deciziei, iar instanței judecătorești competente să exercite controlul asupra deciziei respective. Cu toate acestea, Consiliul Concurenței nu este obligat să adopte o poziție asupra fiecărui argument invocat de reclamant în susținerea plângerii sale, fiind suficient să expună considerentele de fapt și de drept care justifică adoptarea deciziei.

(3) Consiliul Concurenței comunică autorului decizia, în scris, cu precizarea motivelor, în termen de maximum 60 de zile lucrătoare de la data la care acestuia i se confirmă faptul că plângerea este completă și îndeplinește toate condițiile prevăzute în prezentul regulament. Decizia de respingere a plângerii poate fi atacată la Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(4) Decizia de respingere a plângerii îl împiedică pe reclamant să solicite redeschiderea procedurii, în afară de cazul în care acesta aduce noi elemente de probă semnificative. Corespondența ulterioară cu reclamantul cu privire la aceeași presupusă încălcare a legii nu va fi considerată ca fiind o nouă plângere, cu excepția cazului în care informații și documente noi semnificative, care susțin afirmațiile din cuprinsul plângerii, sunt aduse în atenția Consiliului Concurenței. Cu toate acestea, dreptul Consiliului Concurenței de a redeschide din oficiu un caz rămâne rezervat.

(1) În cazul în care Consiliul Concurenței informează reclamantul cu privire la intenția sa de a respinge plângerea în temeiul art. 40 alin. (2) din lege, reclamantul poate solicita accesul la documentele pe care Consiliul Concurenței își bazează analiza preliminară. Reclamantul nu poate avea acces la secretele de afaceri și la alte informații confidențiale care aparțin altor părți implicate în procedură.

(2) Documentele la care reclamantul a avut acces în contextul procedurilor puse în aplicare de Consiliul Concurenței în temeiul art. 5, 6 sau 9 din lege și al art. 101 sau 102 din TFUE, după caz, nu pot fi utilizate de reclamant decât în proceduri judiciare sau administrative având ca obiect aplicarea respectivelor dispoziții din lege, respectiv tratat.

(3) Dacă în urma analizei unei plângeri se declanșează procedura de investigație, la finalul investigației președintele Consiliului Concurenței, conform prevederilor art. 43 alin. (2) din lege, poate admite audierea autorului plângerii, la cererea acestuia. Cu toate acestea, procedurile Consiliului Concurenței în cazurile de concurență nu constituie proceduri contradictorii între reclamant, pe de o parte, și întreprinderile investigate, pe de altă parte. Din acest motiv, drepturile procedurale ale reclamanților sunt mult mai limitate decât dreptul la apărare al întreprinderilor investigate.

(4) Reclamantului a cărui audiere a fost admisă de către președintele Consiliului Concurenței i se va trimite o copie a raportului de investigație numai la cerere și dacă președintele Consiliului Concurenței apreciază că este util în interesul investigației. În acest caz, Consiliul Concurenței transmite reclamantului o copie a versiunii neconfidențiale a raportului de investigație și stabilește un termen în care reclamantul își poate exprima punctul de vedere în scris.

(5) Conform prevederilor art. 43 alin. (3) din lege, neprezentarea sau renunțarea la audiere, precum și refuzul oricărei depoziții sau declarații nu constituie impedimente pentru continuarea procedurii de investigație.

(1) Informațiile, inclusiv documentele primite în cadrul procedurii de analiză a unei plângeri, nu vor fi comunicate sau făcute publice de către Consiliul Concurenței, în măsura în care acestea conțin secrete de afaceri sau alte informații confidențiale ale oricărei persoane.

(2) Orice reclamant care transmite Consiliului Concurenței informații și documente în baza art. 40 din lege, precum și orice alte informații și documente transmise în cadrul aceleiași proceduri trebuie să identifice în mod clar toate informațiile confidențiale, motivând caracterul confidențial, și să furnizeze o variantă neconfidențială a acestora.

(3) Dacă reclamantul nu furnizează o versiune neconfidențială a plângerii, respectiv a documentelor care o însoțesc, acestea sunt considerate că nu conțin informații confidențiale.

(4) Persoanele fizice care semnalează Consiliului Concurenței eventualele încălcări ale art. 5, 6 sau 9 din lege și ale art. 101 sau 102 din TFUE, după caz, pot solicita să nu li se dezvăluie identitatea față de întreprinderile vizate de acuzațiile în cauză. Consiliul Concurenței va respecta solicitarea acestora de a rămâne anonimi, mai puțin în cazul în care o astfel de cerere este vădit nejustificată.

(5) Consiliul Concurenței poate solicita reclamanților, întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi, autorităților și instituțiilor administrației publice centrale ori locale sau entităților către care acestea își deleagă atribuțiile, care furnizează informații și documente în cadrul procedurii de analiză a plângerii, să identifice documentele sau părțile din anumite documente pe care aceștia le consideră a conține secrete de afaceri ori alte informații confidențiale aparținând lor și să identifice părțile față de care aceste documente să fie considerate confidențiale. Consiliul Concurenței poate stabili un termen în care reclamantul, întreprinderile sau asociațiile de întreprinderi și autoritățile, instituțiile administrației publice centrale ori locale sau entitățile către care acestea își deleagă atribuțiile să detalieze solicitarea de protejare a confidențialității cu privire la fiecare document sau parte dintr-un document, să furnizeze Consiliului Concurenței o versiune neconfidențială a documentelor ori declarațiilor în care pasajele confidențiale au fost șterse și să furnizeze o descriere concisă a fiecărei piese ce conține o informație ștearsă.

(6) Dacă reclamantul, întreprinderile ori asociațiile de întreprinderi sau autoritățile, instituțiile administrației publice centrale sau locale ori entitățile către care acestea își deleagă atribuțiile nu se conformează cererii Consiliului Concurenței, documentele ori declarațiile în cauză sunt considerate a nu conține informații confidențiale.

(7) Calificarea informațiilor ca fiind confidențiale nu împiedică Consiliul Concurenței să divulge și să folosească aceste informații atunci când este necesar să probeze o încălcare a prevederilor art. 5, 6 sau 9 din lege și a prevederilor art. 101 sau 102 din TFUE, după caz. Atunci când secretele de afaceri sau informațiile confidențiale sunt necesare pentru demonstrarea unei încălcări a legii, Consiliul Concurenței trebuie să analizeze, pentru fiecare document în parte, dacă necesitatea de a dezvălui acea informație este mai mare decât afectarea care ar rezulta din dezvăluire.

(1) Instanțele judecătorești sunt și ele competente să apere drepturile persoanelor fizice și ale celor juridice care decurg din încălcarea prevederilor art. 5 și 6 din lege și a prevederilor art. 101 și 102 din TFUE. Având în vedere recomandările Comisiei Europene, Consiliul Concurenței încurajează acțiunile formulate de către persoanele afectate de acțiunile și comportamentele anticoncurențiale, pentru repararea daunelor suferite.

(2) Instanțele judecătorești pot decide asupra validității sau nulității contractelor încheiate, în baza art. 49 din lege, și numai ele pot acorda despăgubiri persoanelor fizice și juridice în cazul încălcării art. 5 și 6 din lege și a art. 101 și 102 din TFUE. Pentru a asigura eficacitatea deplină a regulilor în domeniul concurenței, orice persoană poate solicita despăgubiri pentru prejudiciile suferite cauzate de un contract sau de un comportament susceptibil să restrângă ori să denatureze concurența. Aceste acțiuni în recuperarea daunelor în fața instanțelor judecătorești, având natura de a descuraja întreprinderile de a încheia sau de a aplica acordurile ori practicile care restrâng concurența, sunt susceptibile să contribuie semnificativ la menținerea unei concurențe efective.

(3) Acțiunea în fața instanțelor judecătorești are următoarele avantaje pentru persoanele afectate de acțiunile și comportamentele anticoncurențiale:

a) instanțele judecătorești pot acorda despăgubiri pentru pierderile suferite ca o consecință a încălcării art. 5 și 6 din lege și a art. 101 și 102 din TFUE, după caz, pot dispune măsuri asigurătorii și pot acorda cheltuieli de judecată;

b) instanțele judecătorești pot decide asupra revendicărilor referitoare la plăți sau la executarea obligațiilor contractuale întemeiate pe un contract sau acord analizat conform prevederilor art. 5 din lege, respectiv conform prevederilor art. 101 din TFUE.

(4) Acțiunile în despăgubire pot fi intentate atât de cei afectați direct de către un comportament anticoncurențial, cât și de persoanele afectate în mod indirect, de exemplu, de persoanele care cumpără bunuri și servicii de la cei afectați în mod direct. Acțiunea în justiție va putea fi intentată pentru consumatori și de către asociațiile de protecția consumatorilor legal înregistrate, precum și de către asociațiile profesionale sau patronale pentru membrii acestora afectați de o practică anticoncurențială, pe baza atribuțiilor acestora și a împuternicirilor primite în acest sens, după caz.

(5) Acțiunea în justiție poate fi intentată atât înainte, cât și după emiterea unei decizii de sancționare de către Consiliul Concurenței. În cea de-a doua situație, persoanele fizice sau juridice, care se consideră prejudiciate printr-o practică anticoncurențială, pot formula cerere privind acordarea de despăgubiri în termen de 2 ani de la data la care decizia Consiliului Concurenței a rămas definitivă ori a fost menținută, în tot sau în parte, printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

(1) Prezentul regulament este pus în aplicare prin ordin al președintelui Consiliului Concurenței și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului regulament, Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 și 6 din Legea concurenței nr. 21/1996, cu modificările și completările ulterioare, privind practicile anticoncurențiale în cazul plângerilor, pus în aplicare prin Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 81/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 13 mai 2004, și Instrucțiunile privind soluționarea de către Consiliul Concurenței a plângerilor referitoare la prevederile art. 5 și 6 din Legea concurenței nr. 21/1996, cu modificările și completările ulterioare, puse în aplicare prin Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 90/2005, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 3 iunie 2005, se abrogă.