REGULAMENT din 25 mai 2011

(1) Personalul de probațiune răspunde disciplinar în cazul săvârșirii unor abateri de la îndatoririle de serviciu, precum și în cazul manifestării unui comportament care dăunează interesului serviciului și prestigiului justiției.

(2) Abaterea disciplinară constă într-o acțiune sau inacțiune în legătură cu munca, săvârșită cu vinovăție, prin care normele legale, regulamentul intern, codul deontologic sau dispozițiile legale date de conducătorii ierarhici sunt încălcate de consilierul de probațiune, șeful serviciului sau de inspectorul de probațiune.

(1) Sancțiunile disciplinare aplicabile personalului de probațiune sunt prevăzute la art. 74 alin. (1) din Statut.

(2) Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. b)-e) din Statut se aplică de ministrul justiției, la propunerea comisiei de disciplină.

(3) Pentru aceeași abatere disciplinară se poate aplica o singură sancțiune.

(1) Comisia de disciplină se constituie, prin ordin al ministrului justiției, din reprezentanți ai Direcției de probațiune din cadrul Ministerului Justiției, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data înregistrării sesizării privind constituirea acestei comisii.

(2) Dacă procedura cercetării disciplinare se desfășoară față de un inspector de probațiune, din comisia de disciplină va face parte și un reprezentant al Direcției resurse umane din cadrul Ministerului Justiției.

(3) Comisia de disciplină se dizolvă la data clasării cazului sau la data finalizării raportului comisiei de disciplină cu privire la soluționarea cazului.

(1) Comisia de disciplină este alcătuită din 3 membri, numiți de ministrul justiției, la propunerea directorului Direcției de probațiune.

(2) În cazul prevăzut la art. 4 alin. (2) reprezentantul Direcției resurse umane care face parte din comisia de disciplină este numit de ministrul justiției la propunerea directorului Direcției resurse umane.

(3) Ministrul justiției, la propunerea directorului Direcției de probațiune, desemnează dintre membrii comisiei constituite conform alin. (1) persoana care îndeplinește atribuțiile de președinte al comisiei de disciplină.

(4) Atunci când este cazul, pentru anumiți membri ai comisiei de disciplină pot fi numiți și membri supleanți.

(1) Comisia de disciplină are un secretar, desemnat prin ordinul de constituire a comisiei, din rândul personalului Direcției de probațiune sau pentru cazul prevăzut la art. 4 alin. (2) din personalul Direcției resurse umane.

(2) Atunci când este cazul, poate fi numit un secretar supleant.

(3) Secretarul titular și supleantul acestuia nu sunt membri ai comisiei de disciplină.

a) este soț, rudă sau afin până la gradul al IV-lea inclusiv cu persoana cercetată disciplinar;

b) a fost sancționată disciplinar în ultimii 3 ani;

c) a participat, în calitate de inspector de probațiune la realizarea unei inspecții în serviciul de probațiune, ocazie cu care s-au constatat faptele care fac obiectul cercetării disciplinare.

a) cercetează abaterile disciplinare pentru care a fost sesizată;

b) întocmește un raport cu privire la cazul cu care a fost sesizată, pe care îl înaintează ministrului justiției;

c) propune în cuprinsul raportului prevăzut la lit. b) clasarea, aplicarea sau neaplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute de Statut.

a) stabilește, după consultarea celorlalți membri ai comisiei de disciplină, locul, data și ora când au loc ședințele comisiei de disciplină;

b) conduce ședințele comisiei de disciplină;

c) convoacă membrii comisiei de disciplină, persoana cu a cărei faptă a fost sesizată comisia, persoana care a formulat sesizarea, precum și orice persoane a căror audiere este necesară în soluționarea cauzei;

d) coordonează activitatea comisiei de disciplină și a secretarului acesteia.

a) înregistrează și ține evidența sesizărilor și a altor documente înaintate comisiei de disciplină ori emise de aceasta;

b) efectuează lucrările necesare desfășurării cercetării disciplinare;

c) transmite convocările persoanelor care urmează să fie audiate de comisia de disciplină;

d) la solicitarea președintelui comisiei de disciplină redactează anumite documente necesare derulării cercetării disciplinare.

a) prezumția de nevinovăție, conform căruia se prezumă că persoana supusă cercetării este nevinovată atât timp cât vinovăția sa nu a fost dovedită;

b) garantarea dreptului la apărare, conform căruia se recunoaște dreptul persoanei împotriva căreia a fost îndreptată sesizarea de a fi audiată, de a prezenta dovezi în apărarea sa și de a fi asistată de un apărător ori de a fi reprezentată;

c) celeritatea procedurii, care presupune obligația comisiei de disciplină de a proceda fără întârziere la soluționarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate și a regulilor prevăzute de prezentul regulament;

d) contradictorialitatea, care presupune asigurarea posibilității persoanelor aflate pe poziții divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată comisia de disciplină;

e) proporționalitatea, conform căruia trebuie respectat un raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară propusă a fi aplicată;

f) legalitatea sancțiunii, conform căruia comisia de disciplină nu poate propune decât sancțiunile disciplinare prevăzute de lege;

g) unicitatea sancțiunii, conform căruia pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancțiune disciplinară.

(1) Comisia de disciplină se constituie la sesizarea:

a) șefului serviciului de probațiune în care își desfășoară activitatea persoana a cărei faptă este sesizată;

b) directorului Direcției de probațiune.

(2) Sesizarea trebuie să cuprindă:

a) numele, prenumele și funcția persoanei care a formulat sesizarea;

b) numele, prenumele și, dacă este posibil, serviciul în care își desfășoară activitatea persoana a cărei faptă este sesizată;

c) descrierea faptei care constituie obiectul sesizării;

d) arătarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;

e) data și semnătura celui ce formulează sesizarea.

(3) Sesizarea se formulează în scris și este însoțită, atunci când este posibil, de dovezile care o susțin.

(4) În situația când sesizarea nu este însoțită de elementele prevăzute la alin. (2) lit. b), c) și d), președintele comisiei de disciplină sau unul dintre membrii acesteia, delegat de acesta, va pune în vedere persoanei care a formulat sesizarea să realizeze completările necesare.

(5) Dacă din cuprinsul sesizării nu rezultă date suficiente despre fapta ori persoana care a depus sesizarea sau în cazul în care persoana care a formulat sesizarea nu realizează completările solicitate de comisia de disciplină potrivit alin. (4), sesizarea poate fi clasată.

(6) Dacă pe parcursul cercetării disciplinare, șeful serviciului de probațiune sau directorul Direcției de probațiune constată săvârșirea și a altor fapte de către persoana cercetată ori participarea și a altor persoane la faptele cercetate, acesta poate completa sesizarea inițială și cu privire la aceste fapte ori persoane.

(1) Persoana supusă cercetării disciplinare prealabile va fi convocată în scris în vederea audierii, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.

(2) Convocarea se poate face prin scrisoare recomandată, prin înștiințare scrisă de luare la cunoștință prin semnătură, prin fax, e-mail sau prin orice alt mijloc de comunicare ce permite confirmarea primirii convocării.

(3) Convocarea, audierea persoanei cercetate, atunci când se prezintă, precum și verificarea apărărilor acesteia sunt obligatorii. Persoanei a cărei faptă constituie obiectul sesizării i se comunică o copie de pe sesizarea îndreptată împotriva sa, sub sancțiunea nulității raportului întocmit de comisia de disciplină la terminarea cercetării prealabile.

(4) Poate fi convocată și persoana care a înaintat sesizarea comisiei de disciplină sau orice altă persoană ale cărei declarații pot ajuta la soluționarea cauzei. Decizia convocării acestor persoane aparține comisiei de disciplină.

(5) Persoana cercetată are dreptul să ia cunoștință de toate actele cercetării și poate solicita administrarea de probe în apărare.

(6) Refuzul persoanei cercetate de a se prezenta în fața comisiei de disciplină sau de a face declarații se consemnează într-un proces-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării prealabile.

(7) În cazul în care se constată imposibilitatea obiectivă a persoanei cercetate de a se prezenta în fața comisiei de disciplină sau de a face declarații, comisia de disciplină poate suspenda cursul cercetării disciplinare până la încetarea cauzelor care au determinat suspendarea.

(1) Lucrările comisiei de disciplină se consemnează într-un proces-verbal ce va fi semnat de toți membrii acesteia, în care se consemnează dacă persoana cercetată a fost prezentă.

(2) În cadrul cercetării prealabile se vor stabili faptele și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și orice date concludente ce pot fi avute în vedere pentru încadrarea faptei ca abatere disciplinară și pentru aprecierea vinovăției sau nevinovăției persoanei cercetate.

(3) Audierea persoanei cercetate se consemnează în scris sau se înregistrează audio de către secretarul comisiei de disciplină, sub sancțiunea nulității.

(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile, persoana cercetată are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa, aducând toate probele pe care le consideră necesare. Persoana cercetată are dreptul să cunoască toate actele cercetării.

(5) Rezultatul cercetării prealabile este consemnat într-un raport.

(1) În conținutul raportului, comisia de disciplină poate:

a) să propună clasarea, în cazul în care se concluzionează că exercitarea acțiunii disciplinare nu se justifică ori nu este posibilă sau în cazul prevăzut de art. 12 alin. (5);

b) să propună neaplicarea unei sancțiuni disciplinare, dacă se constată de către comisia de disciplină că fapta cercetată nu constituie abatere disciplinară sau că persoana cercetată este nevinovată.

c) să propună aplicarea unei sancțiuni disciplinare, avându-se în vedere prevederile art. 74 din Statut.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), dacă se constată că acțiunea disciplinară este întemeiată, comisia de disciplină va propune ministrului justiției aplicarea unei sancțiuni disciplinare în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite și a urmărilor acesteia, cu cauzele care au determinat săvârșirea acesteia, cu împrejurările în care abaterea a fost săvârșită, cu gradul de vinovăție, cu circumstanțele personale ale celui ce a săvârșit-o, cu comportamentul său general în timpul serviciului și cu existența unor antecedente disciplinare.

(3) În cazul în care comisia de disciplină are indicii că fapta săvârșită de persoana cercetată poate fi considerată infracțiune, aceasta propune ministrului justiției sesizarea organelor de urmărire penală.

(4) Deciziile comisiei de disciplină privind propunerile menționate la alin. (1) și (2) se adoptă cu votul majorității simple.

(1) La propunerea comisiei de disciplină, ministrul justiției, prin ordin, aplică o sancțiune disciplinară.

(2) Ministrul justiției poate aplica, motivat, o sancțiune disciplinară mai gravă sau mai ușoară decât cea propusă de comisia de disciplină.

(3) Sub sancțiunea nulității absolute, ordinul prevăzut la alin. (1) cuprinde în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din actele normative în vigoare, care au fost încălcate de persoana sancționată;

c) temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;

d) sancțiunea ce se va aplica;

e) termenul în care ordinul poate fi contestat;

f) instanța competentă la care ordinul prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat.

(4) Ministrul justiției aplică, prin ordin, una dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 74 alin. (1) din Statut, în termen de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării propunerii comisiei de disciplină, dar nu mai târziu de un an de la data săvârșirii faptei.

(5) Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă a persoanei pentru fapta săvârșită.

(1) Ordinul de sancționare se comunică persoanei cercetate, prin scrisoare recomandată, prin înștiințare scrisă de luare la cunoștință prin semnătură, prin fax, e-mail sau prin orice mijloc de comunicare ce permite confirmarea primirii, în termen de 5 zile de la data emiterii.

(2) Ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare poate fi atacat în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța de judecată competentă potrivit legii.