LEGE nr. 276 din 7 decembrie 2011

(1) Prezenta lege reglementează procedurile interne privind negocierea, semnarea și exprimarea consimțământului României de a deveni parte la tratatele încheiate între Uniunea Europeană și statele membre, pe de o parte, și state terțe sau organizații internaționale, pe de altă parte.

(2) Prin stat terț se înțelege orice stat care nu este membru al Uniunii Europene.

(3) Prezenta lege se completează cu prevederile Legii nr. 590/2003 privind tratatele, dacă prin prezenta lege nu se stabilește altfel.

(1) Poziția promovată de România în procesul decizional european cu privire la negocierea tratatelor care fac obiectul prezentei legi se adoptă în conformitate cu normele în vigoare privind sistemul național de coordonare a afacerilor europene în vederea participării României la procesul decizional al instituțiilor Uniunii Europene.

(2) Dispozițiile art. 3 alin. (1) și (3) și ale art. 4-12 din Legea nr. 590/2003 nu se aplică la negocierea tratatelor care fac obiectul prezentei legi.

(1) Poziția promovată de România în procesul decizional european cu privire la semnarea, în numele Uniunii Europene, a tratatelor care fac obiectul prezentei legi se adoptă în conformitate cu normele în vigoare privind sistemul național de coordonare a afacerilor europene, în vederea participării României la procesul decizional al instituțiilor Uniunii Europene.

(2) Pentru aprobarea semnării, în numele României, a tratatelor care fac obiectul prezentei legi, Ministerul Afacerilor Externe, singur sau, după caz, împreună cu ministerul ori autoritatea administrației publice centrale care are în competență domeniul principal reglementat prin tratat, elaborează un memorandum, care va fi însușit de către Guvernul României, prin semnătura primului-ministru, și aprobat de Președintele României.

(3) Dispozițiile art. 14-16 din Legea nr. 590/2003 nu se aplică la aprobarea semnării tratatelor care fac obiectul prezentei legi.

(4) Memorandumul pentru aprobarea semnării va conține referiri la:

a) istoricul negocierilor;

b) prezentarea prevederilor relevante ale tratatului, cu raportare la poziția promovată de România în procesul decizional european, precum și a implicațiilor pe care le are tratatul asupra obligațiilor juridice și a altor angajamente internaționale asumate anterior de partea română, respectiv asupra legislației interne, inclusiv asupra Constituției României, republicată, dacă este cazul;

c) data și numărul deciziei Consiliului prin care s-a aprobat semnarea tratatului, precum și data prevăzută pentru semnare;

d) propuneri privind numele persoanei care va semna tratatul în numele României.

(5) Memorandumul va avea anexate:

a) textul tratatului, rezultat în urma negocierilor, în limba română;

b) textul deciziei Consiliului prin care s-a aprobat semnarea tratatului.

(1) Înainte de a transmite memorandumul pentru aprobarea semnării către Guvernul României, inițiatorul va solicita avizul ministerelor sau al autorităților administrației publice centrale în competențele cărora se află, din punct de vedere substanțial, domeniile reglementate prin tratat, precum și al Ministerului Afacerilor Europene și al Ministerului Justiției.

(2) În vederea aplicării prevederilor alin. (1), inițiatorul va transmite memorandumul pentru aprobarea semnării, în copie, simultan, tuturor instituțiilor menționate la alin. (1).

(3) Instituțiile avizatoare, cu excepția Ministerului Afacerilor Europene și a Ministerului Justiției, au obligația ca, în termen de 4 zile lucrătoare de la primire, să comunice avizul lor, prin adresă, inițiatorului, Ministerului Afacerilor Europene și Ministerului Justiției.

(4) Ministerul Afacerilor Europene și Ministerul Justiției vor comunică inițiatorului avizele lor, prin adresă, în termen de o zi lucrătoare de la expirarea termenului prevăzut la alin. (3).

(5) Termenele de avizare se calculează pe zile libere, neintrând în calcul ziua când încep și nici cea în care expiră.

(6) Netransmiterea răspunsului în termen reprezintă aviz favorabil în formă tacită, fără îndeplinirea vreunei alte formalități de către inițiator. O copie a adresei de însoțire se transmite de către inițiator instituției care a avizat, cu observații sau negativ.

(7) În cazul în care în cursul procedurii de avizare prealabilă nu au fost formulate observații, inițiatorul transmite Guvernului memorandumul pentru aprobarea semnării, în original, împreună cu copii de pe adresele prin care s-au solicitat avizele și răspunsurile primite sau, după caz, cu menționarea necomunicării răspunsului în termen.

(8) În cazul în care în cursul procedurii de avizare prealabilă au fost formulate observații sau a fost comunicat un aviz negativ, forma finală a memorandumului pentru aprobarea semnării, în original, este supusă avizării Ministerului Justiției și, ulterior, înaintată Guvernului, spre aprobare.

(1) În vederea semnării tratatelor care fac obiectul prezentei legi, Ministerul Afacerilor Externe va elibera depline puteri reprezentantului permanent al României pe lângă Uniunea Europeană, valabile pe toată durata mandatului acestuia.

(2) Memorandumul pentru aprobarea semnării poate prevedea semnarea de către o altă persoană decât cea menționată la alin. (1), caz în care Ministerul Afacerilor Externe eliberează acesteia depline puteri, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 590/2003, după aprobarea memorandumului pentru aprobarea semnării de către Președintele României.

(3) Deplinele puteri menționate la alin. (1) pot fi utilizate numai după aprobarea memorandumului pentru aprobarea semnării de către Președintele României.

(1) Prin derogare de la prevederile art. 27 din Legea nr. 590/2003, dispozițiile tratatelor care fac obiectul prezentei legi, integral sau parțial, pot fi aplicate provizoriu înainte de intrarea în vigoare, cu condiția includerii în tratat a unei prevederi exprese în acest sens.

(2) În cazul în care, din motive obiective și cu respectarea obligațiilor care decurg din calitatea de stat membru al Uniunii Europene, România decide să nu aplice provizoriu un tratat care face obiectul prezentei legi sau anumite dispoziții ale acestuia ori să aplice provizoriu un tratat care face obiectul prezentei legi sau anumite dispoziții ale acestuia de la o dată ulterioară momentului semnării, se va face o declarație în acest sens, la momentul semnării.

(3) Formularea declarației menționate la alin. (2) va fi propusă și justificată de inițiator în memorandumul pentru aprobarea semnării, întocmit, avizat și aprobat potrivit art. 3 și 4.

(4) Textul declarației prevăzute la alin. (2) va fi specificat în deplinele puteri eliberate în vederea semnării tratatului, potrivit art. 5.