Articolul I
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 3, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (1^1) și (1^2), cu următorul cuprins:
"(1^1) Prevederile alin. (1) se aplică și pentru obligațiile fiscale preluate de Agenția Națională de Administrare Fiscală de la altă autoritate publică ca urmare a transferului de competență, în situația în care acesta are loc pe perioada derulării unei eșalonări la plată. În acest scop, organul fiscal competent comunică contribuabilului o înștiințare de plată privind obligațiile fiscale individualizate în acte administrative preluate ca urmare a transferului de competență, precum și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente.
(1^2) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat sunt asimilate obligațiilor fiscale."
2. La articolul 3 alineatul (2), litera f) se modifică și va avea următorul cuprins:
"f) creanțele stabilite de alte organe decât cele prevăzute la art. 1 și transmise spre recuperare Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit legii, cu excepția amenzilor de orice fel care se fac venit la bugetul de stat;"
3. La articolul 3, alineatul (2^1) se modifică și va avea următorul cuprins:
"(2^1) Eșalonarea la plată nu se acordă pentru obligațiile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condițiile art. 14 sau 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."
4. La articolul 3, după alineatul (2^1) se introduce un nou alineat, alineatul (2^2), cu următorul cuprins:
"(2^2) În cazul în care suspendarea executării actului administrativ fiscal încetează după data comunicării unei decizii de eșalonare, contribuabilul poate solicita includerea în eșalonare a obligațiilor fiscale ce au făcut obiectul suspendării, precum și a obligațiilor fiscale accesorii aferente. În acest scop, organul fiscal competent comunică contribuabilului o înștiințare de plată privind obligațiile fiscale individualizate în acte administrative pentru care a încetat suspendarea executării, precum și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente."
5. După articolul 5 se introduce un nou articol, articolul 5^1, cu următorul cuprins:
"ARTICOLUL 5^1
Retragerea cererii de acordare a eșalonării
(1) Cererea poate fi retrasă de contribuabil până la emiterea deciziei de eșalonare la plată sau a deciziei de respingere. Organul fiscal competent comunică contribuabilului decizia prin care se ia act de retragerea cererii.
(2) Prin retragerea cererii, contribuabilul nu pierde dreptul de a depune o nouă cerere."
6. La articolul 8 alineatul (3), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
"a) în cazul cererilor depuse pentru obligațiile prevăzute la art. 3 alin. (2) și (2^1);"
7. La articolul 8 alineatul (3), după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:
"e) în cazul stingerii în totalitate, până la data emiterii deciziei de eșalonare la plată, a obligațiilor fiscale care au făcut obiectul cererii de eșalonare la plată."
8. La articolul 9, alineatele (1), (11) și (14) se modifică și vor avea următorul cuprins:
"(1) În termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, contribuabilii trebuie să constituie garanții. La cererea temeinic justificată a contribuabilului, organul fiscal competent poate aproba prelungirea acestui termen cu cel mult 30 de zile.
........................................................................
(11) Prin excepție de la prevederile alin. (9), în situația în care bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, garanțiile constituite sub forma prevăzută la alin. (2) lit. c) trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum și sumele eșalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată, plus un procentaj de până la 16% din sumele eșalonate la plată, în funcție de perioada de eșalonare la plată.
.......................................................................
(14) Pe parcursul derulării eșalonării la plată, garanția se poate înlocui sau redimensiona în funcție de valoarea ratelor rămase de achitat, la cererea contribuabilului. În acest caz, procentajul suplimentar al garanției care se ia în calcul la stabilirea valorii garanției este cel în vigoare la data înlocuirii sau redimensionării garanției, corespunzător perioadei de timp rămase din eșalonarea la plată acordată."
9. La articolul 9, după alineatul (1^1), se introduc două noi alineate, alineatele (1^2) și (1^3), cu următorul cuprins:
"(1^2) Prin excepție de la prevederile alin.(1), următoarele categorii de contribuabili nu sunt obligate să constituie garanții:
a) instituțiile publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, după caz;
b) autoritățile/serviciile publice autonome înființate prin lege organică;
c) unitățile și instituțiile de drept public prevăzute la art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările și completările ulterioare;
d) instituțiile de învățământ superior de stat.
(1^3) În situația în care contribuabilii prevăzuți la alin. (1^2) lit. c) dețin în proprietate bunuri a căror valoare acoperă valorile prevăzute la alin. (9) sau (11), după caz, acestea constituie garanții în condițiile prezentei ordonanțe de urgență."
10. La articolul 9 alineatul (2), litera d) se modifică și va avea următorul cuprins:
"d) încheierea unui contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal competent pentru executarea obligațiilor fiscale ale contribuabilului pentru care există un acord de eșalonare la plată, având ca obiect bunuri proprietate a unei terțe persoane. Aceste bunuri trebuie să fie libere de orice sarcini, cu excepția cazului în care acestea sunt sechestrate exclusiv de către organul fiscal competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu respectarea limitelor prevăzute la alin. (11^1)."
11. La articolul 9, după alineatul (11) se introduce un nou alineat, alineatul (11^1), cu următorul cuprins:
"(11^1) Prin excepție de la prevederile alin. (9), garanțiile constituite sub forma prevăzută la alin. (2) lit. d) trebuie să acopere obligațiile fiscale ale garantului pentru care organul fiscal competent a instituit sechestrul, precum și sumele eșalonate la plată ale contribuabilului, dobânzile datorate pe perioada eșalonării la plată, plus un procentaj de până la 16% din sumele eșalonate la plată, în funcție de perioada de eșalonare la plată."
12. La articolul 9 după alineatul (16) se introduce un nou alineat, alineatul (16^1), cu următorul cuprins:
"(16^1) În cazul în care, pe parcursul derulării eșalonării la plată, bunul care face obiectul garanției constituite potrivit alin. (2) lit. d) și alin. (11^1) se execută de către organul fiscal pentru obligațiile de plată ale garantului, contribuabilul are obligația constituirii de garanții pentru obligațiile fiscale rămase nestinse din eșalonarea la plată. În acest caz, până la constituirea garanției, sumele rămase după efectuarea distribuirii sunt indisponibilizate în favoarea organului fiscal urmând a stinge obligațiile rămase din eșalonarea la plată dacă garanția nu este constituită în termenul prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. k)."
13. La articolul 10 alineatul (1), literele a) și g^1) se modifică și vor avea următorul cuprins:
"a) să se declare și să se achite, potrivit legii, obligațiile fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eșalonare la plată. Eșalonarea la plată își menține valabilitatea și dacă aceste obligații sunt declarate și achitate până la data de 25 a lunii următoare scadenței prevăzute de lege, inclusiv, sau până la finalizarea eșalonării la plată în situația în care acest termen se împlinește după data stingerii în totalitate a obligațiilor fiscale eșalonate la plată;
.........................................................................
g^1) să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înștiințării de plată, obligațiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale ce au fost suspendate în condițiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și pentru care suspendarea executării actului administrativ fiscal a încetat după data comunicării deciziei de eșalonare la plată, cu excepția situației în care contribuabilul a solicitat eșalonarea acestor sume;"
14. La articolul 10 alineatul (1), după litera g^1) se introduce o nouă literă, litera g^2), cu următorul cuprins:
"g^2) să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înștiințării de plată, obligațiile fiscale stabilite de alte autorități a căror administrare a fost transferată Agenției Naționale de Administrare Fiscală după emiterea unei decizii de eșalonare la plată, cu excepția situației în care contribuabilul a solicitat eșalonarea la plată a acestor sume."
15. La articolul 10 alineatul (1), după litera j) se introduce o nouă literă, litera k), cu următorul cuprins:
"k) să constituie garanția în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (16^1), în cel mult 15 zile de la data comunicării, de către organul fiscal, a înștiințării cu privire la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor."
16. La articolul 10 alineatul (2), litera c) se abrogă.
17. După articolul 10 se introduc două noi articole, articolele 10^1 și 10^2, cu următorul cuprins:
"ARTICOLUL 10^1
Modificarea deciziei de eșalonare la plată în perioada de valabilitate a eșalonării
(1) Pe perioada de valabilitate a eșalonării, decizia de eșalonare la plată poate fi modificată la cererea contribuabilului prin includerea în eșalonare a următoarelor obligații fiscale cuprinse în certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal competent:
a) cele prevăzute la art. 3 alin. (2^2);
b) cele stabilite prin decizie de impunere, anterior emiterii unei decizii de eșalonare la plată, desființate în procedura de soluționare a contestațiilor și menținute prin noul act administrativ emis potrivit art. 216 alin. (3) din Codul de procedură fiscală;
c) obligațiile fiscale stabilite de alte autorități a căror administrare a fost transferată Agenției Naționale de Administrare Fiscală după emiterea unei decizii de eșalonare la plată.
(2) Cererea se depune până la împlinirea termenului prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. b), g^1) sau g^2), după caz, și se soluționează de organul fiscal competent prin decizie de modificare a deciziei de eșalonare la plată sau decizie de respingere, după caz.
(3) Cuantumul și termenele de plată a noilor rate de eșalonare se stabilesc prin grafice de eșalonare care fac parte integrantă din decizia de modificare a deciziei de eșalonare la plată.
(4) Odată cu depunerea cererii, contribuabilul trebuie să constituie și garanțiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, corespunzător perioadei de timp rămase din eșalonarea la plată acordată.
(5) Contribuabilul nu trebuie să constituie garanții în situația în care valoarea garanțiilor deja constituite acoperă obligațiile fiscale rămase din eșalonare, precum și obligațiile fiscale pentru care se solicită modificarea deciziei de eșalonare la plată. În situația garanțiilor deja constituite potrivit art. 9 alin. (2) lit. d), se încheie un act adițional la contractul de ipotecă/gaj.
(6) Prevederile art. 17^1 se aplică în mod corespunzător și penalităților aferente sumelor prevăzute la alin. (1).
(7) Contribuabilul are obligația să plătească sumele prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere, în situația în care cererea de modificare a deciziei de eșalonare se respinge.
ARTICOLUL 10^2
Renunțarea la eșalonarea la plată
(1) Contribuabilul poate renunța la eșalonarea la plată pe perioada de valabilitate a acesteia, prin depunerea unei cereri de renunțare la eșalonare.
(2) În cazul renunțării la eșalonare, contribuabilul trebuie să achite obligațiile fiscale rămase din eșalonare, până la data la care intervine pierderea valabilității eșalonării la plată. Prevederile art. 10 alin. (4) și art. 17^1 alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(3) În cazul nerespectării obligației prevăzute la alin. (2), sunt aplicabile prevederile referitoare la pierderea valabilității eșalonării la plată."
18. La articolul 13, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (5) și (6), cu următorul cuprins:
"(5) Contribuabilul poate solicita organului fiscal competent menținerea unei eșalonări a cărei valabilitate a fost pierdută din cauza nerespectării condițiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a)-h) și j), o singură dată pe perioada de valabilitate a eșalonării, dacă depune o cerere în acest scop înainte de executarea garanției de către organul fiscal competent. Cererea se soluționează prin emiterea unei decizii de menținere a valabilității eșalonării, cu păstrarea perioadei de eșalonare aprobate inițial.
(6) Pentru menținerea valabilității eșalonării, contribuabilul are obligația să achite obligațiile fiscale exigibile la data comunicării deciziei de menținere a valabilității eșalonării, cu excepția celor care au făcut obiectul eșalonării a cărei valabilitate a fost pierdută, în termen de 90 de zile de la data comunicării deciziei. Prevederile art. 10 sunt aplicabile în mod corespunzător."
19. La articolul 15^1, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
"(2) În situația în care cererea de acordare a eșalonării la plată a fost respinsă sau retrasă, contribuabilii prevăzuți la alin. (1) trebuie să achite obligațiile fiscale de a căror plată depinde menținerea autorizației, acordului ori a altui act administrativ similar în scopul menținerii actului, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de respingere sau a deciziei prin care se ia act de retragerea cererii. În acest caz, o nouă cerere de acordare a eșalonării la plată se poate depune numai după achitarea acestor obligații fiscale."
20. După articolul 16 se introduce un nou articol, articolul 16^1, cu următorul cuprins:
"ARTICOLUL 16^1
Prevederi speciale pentru contribuabilii cu risc fiscal mic
(1) În cazul contribuabililor cu risc fiscal mic, organul fiscal competent poate aproba eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale restante, pe o perioadă de cel mult 12 luni, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) contribuabilul depune o cerere la organul fiscal competent;
b) sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 4, cu excepția celei prevăzute la alin. (1) lit. b);
c) contribuabilul depune, în cel mult 30 de zile de la data comunicării certificatului de atestare fiscală, o garanție în valoare de minimum 20% din sumele ce pot face obiectul eșalonării la plată înscrise în certificatul de atestare fiscală emis în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
(2) În sensul prezentului articol este considerat cu risc fiscal mic contribuabilul care, la data depunerii cererii, îndeplinește, cumulativ, următoarele condiții:
a) nu are fapte înscrise în cazierul fiscal;
b) niciunul dintre administratori și/sau asociați nu a deținut, în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, calitatea de administrator sau asociat la persoane juridice care au fost lichidate sau la care a fost declanșată procedura insolvenței și la care au rămas obligații fiscale neachitate;
c) nu se află în inactivitate temporară înscrisă la registrul comerțului sau în registre ținute de instanțe judecătorești competente;
d) nu are obligații fiscale restante mai mari de 6 luni;
e) nu a înregistrat pierderi fiscale în fiecare an din ultimii 3 ani fiscali consecutivi.
(3) Cererea depusă potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) se soluționează de organul fiscal competent în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. Acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data comunicării certificatului de atestare fiscală de către organul fiscal competent și data depunerii garanției de către contribuabil.
(4) În condițiile prezentului articol, contribuabilii care, la data depunerii cererii, nu au obligații fiscale restante pot solicita eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale declarate, precum și a obligațiilor fiscale stabilite prin decizie de impunere și pentru care nu s-a împlinit scadența sau termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, după caz."