NORMĂ nr. 5 din 2013

la normă

GHID

Derogări pentru activitățile de formator

de piață și operațiunile de pe piața primară

conform Regulamentului (UE) nr. 236/2012 al

Parlamentului European și al Consiliului privind

vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale

swapurilor pe riscul de credit

I. Domeniu de aplicare

1. Prezentul ghid se aplică firmelor de investiții, instituțiilor de credit, entităților din țări terțe, firmelor menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (l) din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind piețele instrumentelor financiare (MiFID).

2. Prezentul ghid se aplică în legătură cu notificarea privind derogarea pentru activitățile de formator de piață și pentru dealerul primar autorizat conform articolului 17 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit ("Regulamentul").

II. Definiții

SEE: Spațiul Economic European

Regulamentul ESMA: Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei

MiFID: Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare

III. Scop

3. Scopul prezentului ghid este:

- să vină în sprijinul entității notificatoare în procesul de notificare, specificând și descriind conținutul notificării scrise și furnizând un formular standard de notificare;

- să creeze o procedură comună de transmitere a formularului de notificare, de evaluare a eligibilității activităților entității notificatoare pentru derogare și de monitorizare a condițiilor de eligibilitate după ce se beneficiază de derogare.

IV. Obligații de conformare și de raportare

Statutul ghidului

4. Prezentul document este un ghid publicat în temeiul articolului 16 din Regulamentul ESMA. În conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul ESMA, autoritățile competente și participanții la piețele financiare trebuie să depună toate eforturile necesare pentru a respecta aceste ghiduri și recomandări.

5. Autoritățile competente cărora li se aplică ghidul trebuie să se conformeze acestuia, încorporându-l în practicile lor de supraveghere, inclusiv în cazurile în care anumite orientări din cadrul documentului vizează în principal participanții la piețele financiare.

Obligații de raportare

6. Autoritățile competente cărora li se aplică prezentul ghid trebuie să notifice ESMA dacă se conformează sau intenționează să se conformeze ghidului, menționând motivele neconformității, în termen de două luni de la publicare. Formularul standard de notificare este disponibil pe site-ul ESMA.

7. Participanții la piețele financiare nu au obligația de raportare.

V. Context și introducere

8. Regulamentul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 24 martie 2012 este aplicabil începând de la 1 noiembrie 2012.

9. Articolul 17 din Regulament prevede derogarea pentru activitățile de formator de piață și operațiunile de pe piața primară. Dispozițiile Regulamentului impun notificarea autorității competente cu privire la intenția de a beneficia de respectiva derogare, după cum se stabilește la articolul 17 alineatul (5) (statul membru de origine pentru derogarea pentru activitățile de formator de piață) și la articolul 17 alineatul (6) (autoritatea competentă relevantă în raport cu datoria suverană, pentru derogarea pentru dealerul primar autorizat), în timp ce activitățile derogate pot să se desfășoare și în alte jurisdicții, în afara sferei de supraveghere a respectivei autorități. În cazul special al entităților din țări terțe neautorizate în Uniune, notificarea trebuie să fie transmisă autorității competente pentru principalul loc de tranzacționare din Uniune în care desfășoară activități entitatea din țara terță (a se vedea secțiunea VII privind stabilirea autorității competente).

10. Pentru a se asigura condiții echitabile de concurență, coerența practicilor pieței și convergența practicilor de supraveghere în SEE, ESMA a elaborat prezentul ghid privind activitățile de formator de piață, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) din Regulament și privind o abordare comună a aplicării derogărilor conform articolului 17.

11. Conform articolului 2 alineatul (1) litera (k), "activitățile de formator de piață" înseamnă activitățile unei firme de investiții, ale unei instituții de credit, ale unei entități dintr-o țară terță sau ale unei firme menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (l) din Directiva 2004/39/CE (MiFID), care este membră a unui loc de tranzacționare sau a unei piețe dintr-o țară terță, al cărui cadru juridic și de supraveghere a fost declarat de Comisie ca fiind echivalent, în temeiul articolului 17 alineatul (2), atunci când acționează în calitate de agent principal pentru un instrument financiar tranzacționat într-un loc de tranzacționare sau în afara acestuia, în oricare din următoarele moduri:

a. prin oferirea simultană a unor cotații de cumpărare și de vânzare ferme de mărime comparabilă și la prețuri competitive în scopul asigurării lichidității pieței în mod regulat și continuu;

b. în cursul activității sale obișnuite, prin executarea ordinelor clienților sau ca răspuns la solicitările clienților de a tranzacționa;

c. prin limitarea riscului pozițiilor generate în urma executării sarcinilor menționate la literele (a) și (b).

12. Articolul 2 alineatul (1) litera (n) definește "dealerul primar autorizat" ca o persoană fizică sau juridică ce a semnat un acord cu un emitent de datorie suverană sau care a fost recunoscută în mod oficial drept dealer primar de către un emitent de datorie suverană sau în numele acestuia și care, în temeiul respectivului acord sau al respectivei recunoașteri, s-a angajat să acționeze în calitate de agent principal în raport cu operațiunile de pe piața primară și de pe piața secundară legate de datoria emisă de respectivul emitent.

13. Dispozițiile articolului 17 alineatul (1) menționează derogări pentru entitățile care efectuează tranzacții rezultând din activitățile de formator de piață de la obligațiile de transparență privind pozițiile scurte nete pe acțiuni și instrumente aferente datoriei suverane, restricțiile privind vânzările în lipsă fără acoperire de acțiuni și de instrumente aferente datoriei suverane și interdicția de a încheia tranzacții fără acoperire cu swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane. Trebuie să se sublinieze că derogarea se aplică numai tranzacțiilor efectuate în cadrul activităților de formator de piață, astfel cum sunt definite în alineatul 11 literele (a)-(c); nu se aplică întregului domeniu de activitate al entității notificatoare. Astfel cum se arată clar la considerentul 26, derogarea nu acoperă tranzacțiile în cont propriu ale respectivelor entități.

14. Conform articolului 17 alineatul (3) din Regulament, persoanelor cărora li se aplică derogări în calitate de dealeri primari autorizați, astfel cum sunt definiți aceștia în articolul 2 alineatul (1) litera (n), nu li se cere să notifice pozițiile scurte nete pe datoria suverană, nu sunt supuse restricției privind vânzările în lipsă fără acoperire de instrumente aferente datoriei suverane și nu li se interzice să încheie tranzacții fără acoperire cu swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane. Trebuie să se sublinieze faptul că derogarea nu se aplică întregului domeniu de activitate al dealerilor primari autorizați. Este, de asemenea, important să se ia în considerare că această derogare se aplică oricăror instrumente financiare, inclusiv swapurilor pe riscul de credit aferente datoriei suverane pentru care respectiva persoană este dealer primar autorizat și acționează în această calitate.

15. Aplicarea derogărilor conform articolului 17 alineatul (1) și articolului 17 alineatul (3) se poate face numai în cazul în care a fost efectuată în scris notificarea prealabilă a intenției de a aplica derogarea către autoritatea competentă relevantă, cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de data avută în vedere pentru prima aplicare a derogării.

16. Autoritatea competentă poate interzice aplicarea derogării de către persoana care trimite notificarea atunci când consideră că persoana în cauză nu satisface condițiile pentru derogare. Interdicția motivată va fi comunicată în scris în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea notificării complete, incluzând toate informațiile relevante menționate la punctul 65. Dacă autoritatea competentă consideră că notificarea satisface condițiile de derogare, aceasta poate informa în consecință entitatea notificatoare fără să mai aștepte expirarea perioadei de 30 de zile calendaristice.

17. Se recunoaște faptul că cerința referitoare la cele 30 de zile în avans prevăzută de Regulament poate prezenta dificultăți de ordin practic în anumite cazuri (de exemplu, oferta publică inițială). Într-un astfel de caz trebuie să fie notificată cât mai repede posibil autoritatea competentă, astfel încât să i se dea posibilitatea: i) să prelucreze notificarea într-o perioadă mai scurtă de 30 de zile și îi) să confirme entității notificatoare că nu intenționează să interzică aplicarea derogării. ESMA înțelege că o astfel de comunicare pozitivă expresă din partea autorității competente permite entității să aplice derogarea începând cu data la care primește notificarea.

18. În plus, autoritatea competentă în cauză poate decide în orice moment să retragă avantajele derogării, în cazul în care intervin schimbări în circumstanțele persoanei fizice sau juridice astfel încât aceasta nu mai satisface condițiile de derogare. Acest lucru poate rezultă din propria inițiativă și evaluarea autorității competente sau dintr-o notificare ulterioară, primită conform articolului 17 alineatul (9) sau (10) de la persoana fizică sau juridică, specificând o schimbare care afectează capacitatea sa de a beneficia de derogare.

VI. Definiția și domeniul de aplicare a derogării pentru activitățile de formator de piață

19. Pentru a se asigura faptul că derogarea este aplicată în mod uniform este important să se ajungă la o înțelegere comună privind activitățile care fac obiectul derogării. Mai exact, pentru a se califica pentru derogare, activitățile de formator de piață trebuie să fie realizate prin acționarea în calitate de agent principal pentru un instrument financiar în oricare din cele două calități și activități aferente de limitare a riscului specificate la articolul 2 alineatul (1) litera (k), fie în sau în afara unui loc de tranzacționare, de către următoarele entități:

a. o firmă de investiții care este membră a unui loc de tranzacționare; sau

b. o instituție de credit care este membră a unui loc de tranzacționare; sau

c. o entitate dintr-o țară terță care este membră a unei piețe dintr-o țară terță, al cărei cadru juridic și de supraveghere a fost declarat echivalent de către Comisie în temeiul articolului 17 alineatul (2); sau

d. o entitate dintr-o țară terță care este membră a unui loc de tranzacționare din Uniunea Europeană; sau

e. o firmă astfel cum a fost menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (l) din Directiva 2004/39/CE , care este membră a unui loc de tranzacționare.

20. Astfel cum rezultă din cele de mai sus, există 3 condiții preliminare pentru ca activitățile specifice ale unei entități să fie supuse derogării de la dispozițiile Regulamentului:

a. calitatea de membră a pieței pe care

b. acționează ca agent principal într-una dintre calitățile definite la punctul 11 de mai sus

c. pentru instrumentul financiar în legătură cu care notifică derogarea.

21. Cu toate acestea, persoanei nu i se solicită să își desfășoare activitățile de formator de piață exclusiv în acel loc ori pe acea piață sau să fie recunoscută ca formator de piață ori furnizor de lichiditate conform regulilor respectivului loc de tranzacționare sau respectivei piețe. De asemenea, nu există nicio cerință de a avea o obligație contractuală separată de desfășurare a unor activități de formator de piață. De exemplu, o persoană poate beneficia de derogare prin tranzacționarea în cadrul unui loc de tranzacționare sau pe o piață pentru a limita riscul pentru poziții, rezultat din activitățile sale, în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (k) punctul (i) sau articolului 2 alineatul (1) litera (k) punctul (îi) din Regulament, desfășurate în afara locului de tranzacționare respectiv sau pieței respective.

22. ESMA consemnează că serviciile Comisiei Europene și-au prezentat în scris analiza juridică a definiției formării pieței de la articolul 2 alineatul (1) litera (k) din Regulament, care specifică în mod clar că evaluarea fiecăreia dintre condițiile de mai sus pentru calificarea activităților de formator de piață trebuie să fie realizată în legătură cu fiecare instrument financiar în parte. Potrivit acestei analize realizate de Comisia Europeană, activitățile de formator de piață având ca obiect instrumentele care nu sunt admise la tranzacționare sau nu sunt tranzacționate în cadrul unui loc de tranzacționare, cum este în prezent cazul multor swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane, unor obligațiuni suverane sau unor instrumente financiare derivate care nu sunt admise la tranzacționare sau nu sunt tranzacționate într-un loc de tranzacționare, nu se pot califica pentru derogare în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Regulament, întrucât cerința privind calitatea de membru nu poate fi satisfăcută.

23. Trebuie reținut faptul că derogarea vizează numai activități care, în circumstanțele specifice fiecărei tranzacții, sunt realizate realmente în calitatea de formator de piață, astfel cum este definită aceasta în articolul 2 alineatul (1) litera (k) din Regulament. Prin urmare, nu se așteaptă ca persoanele care își notifică intenția de a beneficia de derogare să dețină poziții scurte importante în legătură cu activitățile de formator de piață în alte condiții decât pe perioade foarte scurte.

24. Activitățile de arbitraj (în special cele executate între instrumente financiare diferite, însă care au drept activ suport aceleași valori mobiliare) nu sunt considerate activități de formator de piață în sensul Regulamentului și, prin urmare, nu pot face obiectul derogării.

25. Atunci când se desfășoară activități de limitare a riscului în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (k) punctul (iii), mărimea poziției obținute în scop de limitare a riscului trebuie să fie proporțională cu mărimea expunerii protejate, pentru ca aceste activități să se califice pentru derogare. Persoana trebuie să poată justifica, la cererea autorității competente, motivul pentru care nu a fost posibilă o corespondență perfectă între dimensiuni. Diferența trebuie să fie în toate cazurile nesemnificativă.

26. Odată ce sunt îndeplinite condițiile, activitățile de formator de piață ale unei entități având ca obiect sau având legătură cu instrumentul respectiv pot, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1), face obiectul derogării de la articolele 5, 6, 7, 12, 13 și 14 din Regulament, adică de la obligația de transparență în legătură cu pozițiile scurte nete pe acțiuni și instrumente aferente datoriei suverane, de la restricțiile aplicabile vânzărilor în lipsă fără acoperire de acțiuni și de instrumente aferente datoriei suverane și de la interdicția de a încheia tranzacții fără acoperire cu swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane.

27. Cu toate acestea, activitățile de formator de piață pentru swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane nu fac obiectul derogării de la articolul 8 din Regulament, adică de la notificarea către autoritatea competentă a pozițiilor fără acoperire pentru swapurile pe riscul de credit al datoriei suverane, în cazurile în care autoritatea competentă a suspendat restricția privind astfel de instrumente în conformitate cu articolul 14 alineatul (2).

O derogare în funcție de instrument

28. Conform articolului 2 alineatul (1) litera (k), activitățile de formator de piață, la rândul lor, sunt definite ca acțiuni în calitate de agent principal pentru un instrument financiar. Prin urmare, derogarea în temeiul articolului 17 alineatul (1) se aplică activităților având ca obiect un instrument financiar, adică în mod diferit de la un instrument la altul, și nu trebuie să fie considerată drept o derogare globală pentru activitățile de formator de piață, în general. Notificarea transmisă cu ocazia prezentării intenției de a utiliza derogarea în temeiul articolului 17 alineatul (1) și utilizarea în continuare a acestei derogări trebuie, prin urmare, să se refere la un instrument financiar emis de un emitent anume în conformitate cu Regulamentul, adică:

a. acțiunile unui emitent care intră sub incidența regimului juridic relevant;

b. un emitent de datorie suverană astfel cum este definit în Regulament.

29. Orice astfel de notificare a derogării trebuie să identifice:

a. în cazul acțiunilor, instrumentul individual pentru care sunt notificate activitățile de formator de piață în scop de derogare;

b. în cazul datoriei suverane și al swapurilor pe riscul de credit al datoriei suverane, după caz, emitentul suveran pentru datoria căruia sunt notificate activitățile de formator de piață în scopul derogării.

30. Dacă activitățile de formator de piață au drept obiect un instrument financiar, altul decât acțiunile sau instrumentele aferente datoriei suverane, care creează poziții lungi sau scurte astfel cum sunt definite în articolele 3 și 4 din Regulament, notificarea trebuie să specifice categoria instrumentului financiar conform părților 1 și 2 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) nr. 918/2012 al Comisiei și acțiunea corespunzătoare sau emitentul suveran. Este important să se rețină faptul că activitățile având ca obiect acțiunea sau instrumentul aferent datoriei suverane în cauză vor fi supuse derogării numai în măsura în care acestea sunt întreprinse în scopul limitării riscului pentru activitățile de formator de piață având ca obiect respectivul instrument financiar, conform articolului 2 alineatul (1) litera (k) punctul (iii) din Regulament.

31. Aceste informații ar trebui să permită autorității competente să decidă, preferabil în funcție de fiecare instrument sau în funcție de fiecare emitent suveran, dacă să interzică ori nu aplicarea derogării în temeiul articolului 17 alineatul (7).

32. În scopul derogării în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Regulament, instrumentele financiare menționate la punctul 30 sunt înțelese ca fiind acele instrumente financiare listate ale căror poziții trebuie să fie luate în considerare la calcularea poziției scurte nete. Respectiv, în cazul acțiunilor - instrumentele enumerate în partea I din anexa I la Regulamentul delegat (UE) nr. 918/2012 al Comisiei:

a. opțiuni;

b. warrante acoperite;

c. contracte futures;

d. instrumente legate de un indice;

e. contracte pentru diferență;

f. acțiuni/unități emise de fonduri de investiții tranzacționabile;

g. swapuri;

h. spread bets;

i. pachet de produse de investiții de retail sau profesionale;

j. instrumente financiare derivate complexe;

k. certificate legate de acțiuni;

l. certificate globale de depozit.

În cazul emitenților suverani, instrumentele enumerate în partea 2 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) al Comisiei nr. 918/2012 :

a. opțiuni;

b. contracte futures;

c. instrumente legate de un indice;

d. contracte pentru diferență;

e. swapuri;

f. spread bets;

g. instrumente financiare derivate complexe;

h. certificate legate de datoria suverană.

33. În special, activitățile unei persoane în calitate de formator de piață având ca obiect instrumente financiare derivate și fonduri de investiții tranzacționabile (exchange-traded funds, ETF), în cazul cărora activul (activele) suport al(e) instrumentelor financiare derivate și, respectiv, elementele constitutive ale ETF în cauză sunt instrumente financiare care intră sub incidența regimului juridic relevant, se pot califica pentru derogare în măsura în care tranzacționarea activelor suport relevante este realizată în scopul limitării riscului pentru activitățile de formator de piață având ca obiect instrumentele financiare derivate și ETF în cauză.

34. Această abordare corespunde textului Regulamentului. Trebuie reamintit, de asemenea, că, în conformitate cu principiile generale privind interpretarea legislației europene, astfel cum sunt aplicate în general, o derogare inclusă într-un text juridic european trebuie să fie interpretată în sens restrâns. Mai mult, orice altă interpretare ar limita eficacitatea Regulamentului - extinzând în fapt fără limită operarea derogărilor.

Obligația privind calitatea de membru

35. Orice persoană fizică sau juridică ce intenționează să beneficieze de derogarea privind activitățile de formator de piață și care notifică autoritatea competentă relevantă cu privire la intenția sa în acest sens trebuie să fie membru al unui loc de tranzacționare [respectiv, al unei piețe reglementate sau al unui MTF, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (14) și articolul 4 alineatul (15) din MiFID] sau al unei piețe "echivalente" dintr-o țară terță, în care acționează ca agent principal pentru un instrument financiar în oricare dintre cele două calități și activități de limitare a riscului aferente, specificate în articolul 2 alineatul (1) litera (k).

36. În fiecare caz, instrumentul care face obiectul notificării trebuie să fie admis la tranzacționare sau tranzacționat în locul ori pe piața al cărei membru este persoana respectivă. În ceea ce privește instrumentele financiare menționate la punctul 30, nu este necesară condiția de a fi membru al locului în care acțiunea sau instrumentul aferent(ă) datoriei suverane în cauză este admis(ă) la tranzacționare ori tranzacționat(ă).

VII. Stabilirea autorității competente care trebuie să fie notificată

37. Regulamentul specifică autoritatea competentă căreia o persoană fizică sau juridică trebuie să îi notifice intenția sa de a beneficia de derogare privind activitățile de formator de piață ori în calitate de dealer primar autorizat. Cu toate acestea, există o distincție între o entitate dintr-o țară terță neautorizată în Uniune și alte persoane, autorizate, înregistrate sau care domiciliază în Uniune.

38. În ceea ce privește persoanele autorizate în Uniune, autoritatea competentă relevantă (ACR) care trebuie să fie notificată este:

- pentru derogarea privind activitățile de formator de piață, autoritatea competentă din statul membru de origine al acelei persoane, așa cum este definit la articolul 2 alineatul (1) litera (i) din Regulament;

- pentru derogarea privind dealerii primari autorizați, autoritatea competentă din statul membru al datoriei suverane respective.

39. În cazul unei entități dintr-o țară terță neautorizată în Uniune (entitate dintr-o țară terță), în articolul 17 alineatul (8) din Regulament este definită autoritatea competentă relevantă ca fiind aceea a locului principal de tranzacționare din Uniune în care efectuează tranzacții. Prin urmare, dacă o entitate dintr-o țară terță intenționează să beneficieze de derogare privind activitățile de formator de piață având ca obiect un anumit instrument financiar sau în calitate de dealer primar, trebuie să notifice autoritatea competentă a locului de tranzacționare în care își desfășoară majoritatea activităților de tranzacționare în Europa.

40. Entitatea din țara terță trebuie să își evalueze activitatea din cursul anului precedent pe baza cifrei de afaceri [astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (9) din Regulamentul (CE) al Comisiei nr. 1.287/2006 ] pentru fiecare loc de tranzacționare în timpul desfășurării activităților sale de formator de piață având ca obiect instrumente financiare în Europa și executării de operațiuni în calitate de dealer primar autorizat pe piața secundară având ca obiect instrumente aferente datoriei suverane și trebuie să identifice în care dintre locurile de tranzacționare europene (respectiv piața reglementată sau MTF) este cea mai activă.

41. Aceasta ar asigura fiecărei entități dintr-o țară terță un punct unic de intrare în Europa, o singură autoritate competentă europeană căreia trebuie să îi adreseze notificarea, indiferent de instrumentul financiar respectiv.

VIII. Principii generale și criterii de calificare în vederea eligibilității pentru derogare

42. Principiile și criteriile de mai jos nu sunt menite să completeze sau modifice definiția activităților de formator de piață*1), ci mai degrabă să stabilească standardele pe care trebuie să le ia în considerare autoritățile competente atunci când apreciază dacă o entitate care notifică o derogare în temeiul articolului 17 alineatul (5) din Regulament are dreptul să beneficieze de aceasta.

---------------

*1) În special, aceste criterii nu intenționează să extindă sau să restrângă domeniul de aplicare al formării de piață astfel cum este definit în prezent în MiFID sau cum va fi definit după revizuirea MiFID.

VIII.I. Principii generale

43. O persoană, astfel cum este definită mai sus, care intenționează să beneficieze de derogarea prevăzută la articolul 17 alineatul (1) din Regulament trebuie:

- să fie membră a unui loc de tranzacționare în care respectivul instrument financiar este admis la tranzacționare sau tranzacționat și în care desfășoară o activitate de formator de piață în legătură cu respectivul instrument;

- să respecte regulile generale și cerințele speciale aplicabile activităților de formator de piață impuse de locul de tranzacționare sau de piața din țara terță, după caz;

- să păstreze evidențele referitoare la ordinele și tranzacțiile în legătură cu activitățile de formator de piață pentru care solicită derogarea, astfel încât acestea să poată fi identificate cu ușurință față de activitățile de tranzacționare în cont propriu;

- să pună în aplicare proceduri interne cu privire la activitățile de formator de piață pentru care solicită derogarea, care să permită identificarea imediată a acestor activități și punerea la dispoziție cu promptitudine a înregistrărilor pentru autoritatea competentă, la cerere;

- să dețină resurse pentru conformitate și audit eficace și un cadru care să îi permită să monitorizeze activitățile de formator de piață pentru care solicită derogarea;

- să poată demonstra în orice moment autorității competente că activitățile sale de formator de piață respectă principiile și criteriile din ghid.

VIII.II. Principiile și criteriile de calificare care trebuie să fie aplicate prin "oferirea simultană a unor cursuri de cumpărare și de vânzare ferme de mărime comparabilă și la prețuri competitive în scopul asigurării lichidității pieței în mod regulat și continuu" [articolul 2 alineatul (1) litera (k) punctul (i)]

44. Principiul aplicabil prevalent în cazul tuturor claselor de active este că o entitate, care notifică intenția de a beneficia de derogare în privința activităților sale de formator de piață în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (k) punctul (i), trebuie să furnizeze lichiditate pieței în mod regulat și continuu prin oferirea simultană a unor cotații de cumpărare și de vânzare ferme de mărime comparabilă și la prețuri competitive. Este important să se observe faptul că cerințele legate de prezență, preț și dimensiune nu sunt independente, ci interacționează unele cu altele. Activitățile de formator de piață în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (k) punctul (i) care sunt supuse derogării în temeiul articolului 17 vor fi acelea în cadrul cărora o persoană oferă prețuri competitive și de mărimi comparabile, în conformitate cu criteriile de calificare specificate, cel puțin pentru prezența în timp obligatorie menționată, după caz.

45. ESMA consideră potrivit să includă în acest ghid criteriile de calificare pe baza cărora autoritățile competente trebuie să evalueze notificările transmise în temeiul articolului 17 alineatul (5) în legătură cu titlurile de capital și instrumentele financiare derivate având ca activ suport titluri de capital tranzacționate într-un loc de tranzacționare. Criteriile pentru alte clase de active care intră sub incidența Regulamentului pot fi publicate de ESMA la momentul potrivit. ESMA va ține seama de concluziile referitoare la Regulamentul privind instrumentele financiare (MiFIR) și MiFID în legătură cu definiția activității de formator de piață, pentru a asigura coerența normelor europene. ESMA va continua să monitorizeze evoluțiile pieței și ar putea modifica în viitor criteriile de calificare definite.

46. În ceea ce privește prezența, o persoană care desfășoară activități de formator de piață în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (k) punctul (i) trebuie să fie prezentă în registrul de ordine sau să ofere cotații într-un loc de tranzacționare pentru titlurile de capital sau pentru instrumentul/instrumentele financiar(e) derivat(e) având ca activ suport titluri de capital pentru care solicită derogarea, pe o durată suficientă din perioada obligatorie de tranzacționare. În această privință, Regulamentul nu pare să impună o prezență neîntreruptă, deși prevede că prezența trebuie să fie regulată și continuă. Prin urmare, prezența pe piață trebuie să însemne:

a. desfășurarea de activități care se califică pentru derogare, în fiecare zi în care este deschisă piața;

b. transmiterea de ordine care satisfac criteriile menționate mai jos, cu o frecvență rezonabilă, respectiv fără întreruperea activității de formator de piață pentru o perioadă semnificativă de timp, în cursul unei singure sesiuni de tranzacționare.

47. În ceea ce privește cerința de oferire simultană a unor cotații de cumpărare și de vânzare ferme de mărime comparabilă și la prețuri competitive, Regulamentul nu specifică dacă prețurile comunicate trebuie să fie competitive în mod similar la cumpărare/vânzare. De aceea, ESMA consideră că intervalul de variație ofertă-cerere propus de persoana care desfășoară activități de formator de piață poate fi asimetric, adică poate fi deplasat în raport cu punctul central al intervalului de variație ofertă-cerere de pe piață, care este comunicată pentru instrumentul financiar respectiv. Competitivitatea prețurilor poate fi, prin urmare, diferită în ceea ce privește oferta și cererea la un moment dat, în funcție de orientarea strategiei, în măsura în care entitatea care desfășoară activități de formator de piață respectă obiectivul furnizării de lichiditate pe piață. În orice caz, posibila asimetrie nu trebuie să conducă la lipsa de competitivitate a prețului ofertei sau al cererii.

48. Ținând cont de considerentele de mai sus, în ceea ce privește acțiunile care se califică drept acțiuni lichide conform MiFID:

a. o prezență regulată și continuă pe piață ar însemna că activitățile de formator de piață trebuie să fie desfășurate fie lunar, fie zilnic, în cel puțin 80% din timpul de tranzacționare total. Această prezență în timp poate fi redusă în cazul unor situații de piață anormale, astfel cum sunt definite conform regulilor locului de tranzacționare respectiv. În ceea ce privește acțiunile lichide conform MiFID al căror preț este stabilit exclusiv prin licitație într-un loc de tranzacționare, conceptul prezenței în timp regulate și continue nu are un înțeles comparabil cu cel prevalent în cazul acțiunilor a căror tranzacționare este realizată în mod continuu. În astfel de cazuri, criteriul prezenței regulate și continue trebuie să fie evaluat cel puțin pe baza standardelor pentru formatorii de piață recunoscuți/furnizorii de lichiditate pentru instrumentele în cauză, definite de regulile locului de tranzacționare în care respectivul instrument este admis la tranzacționare. Pentru a solicita derogarea pentru activitățile de formator de piață având ca obiect aceste instrumente, persoana în cauză ar trebui să emită ordine de cumpărare și vânzare competitive în etapa anterioară deschiderii licitației, astfel încât prețurile sale să fie disponibile când licitația se încheie, iar prețul de închidere al instrumentului să fie stabilit;

b. prețurile competitive trebuie să se încadreze în spreadurile maxime ofertă/cerere care sunt impuse formatorilor de piață/furnizorilor de lichiditate recunoscuți conform regulilor locului de tranzacționare în care sunt comunicate acestea pentru instrumentele respective. În cazul în care locul de tranzacționare nu prevede reguli referitoare la spreadurile maxime ofertă/cerere pentru formatorii de piață sau furnizorii de lichiditate recunoscuți, se poate face referire la cerințele prevăzute în regulile pentru formatorii de piață/furnizorii de lichiditate recunoscuți de un alt loc de tranzacționare în care instrumentul respectiv este tranzacționat în mod activ. Dacă o astfel de alternativă nu este posibilă, în ultimă instanță, prețul competitiv trebuie să fie măsurat ca o proporție din spreadul mediu observat pentru instrumentul respectiv în locul în care este tranzacționat instrumentul. Orice asimetrie între prețurile de vânzare și de cumpărare se supune condițiilor prevăzute la punctul 47 de mai sus;

c. dimensiunea ordinelor comunicate de formatorii de piață în registrul de ordine sau de cotații nu trebuie să fie mai mică decât cea solicitată în cazul formatorilor de piață/furnizorilor de lichiditate recunoscuți, în baza normelor locului de tranzacționare în care sunt tranzacționate acțiunile respective. În cazurile în care locul de tranzacționare nu prevede norme referitoare la dimensiunea ordinului sau a cotației pentru formatorii de piață sau furnizorii de lichiditate recunoscuți, se poate face referire la cerințele prevăzute în normele pentru formatorii de piață/furnizorii de lichiditate recunoscuți de un alt loc de tranzacționare în care instrumentul respectiv este tranzacționat în mod activ. Dacă o astfel de alternativă nu este posibilă, în ultimă instanță, dimensiunea ordinelor sau a cotațiilor publicate în calitate de formator de piață trebuie să fie evaluată în raport cu dimensiunea medie de tranzacționare (DMT) pentru instrumentul respectiv.

49. În ceea ce privește acțiunile care nu se califică drept acțiuni lichide conform MiFID și instrumentele financiare derivate având ca activ suport titluri de capital tranzacționate într-un loc de tranzacționare:

a. Obligația de a menține o prezență regulată și continuă pe piață trebuie să fie evaluată pe baza standardelor definite în regulile locului de tranzacționare în care instrumentul respectiv este admis la tranzacționare pentru formatorii de piață/furnizorii de lichiditate recunoscuți pentru astfel de instrumente.

b. Prețurile competitive trebuie să se integreze în spreadurile maxime de cerere/ofertă pentru formatorii de piață/furnizorii de lichiditate prevăzute de locul de tranzacționare. Orice asimetrie între prețurile de vânzare și cumpărare se supune acelorași condiții ca cele prevăzute la punctul 47 de mai sus.

c. Dimensiunea ordinelor nu trebuie să fie în mod semnificativ mai mică decât cea solicitată formatorilor de piață/furnizorilor de lichiditate recunoscuți, în baza regulilor locului de tranzacționare unde sunt tranzacționate instrumentele respective.

În ceea ce privește acțiunile nelichide, în cazul în care locul de tranzacționare menționat mai sus nu prevede reguli referitoare la unul dintre criteriile prezentate la literele b ori c pentru formatorii de piață sau furnizorii de lichiditate recunoscuți, se poate face referire la cerințele prevăzute în regulile pentru formatorii de piață/furnizorii de lichiditate recunoscuți de un alt loc de tranzacționare unde instrumentul respectiv este tranzacționat în mod activ.

Dacă o astfel de alternativă nu este posibilă, în ultimă instanță și în funcție de criteriile aplicabile:

- prețurile competitive trebuie să fie măsurate ca o proporție din spreadul mediu observat pentru instrumentul respectiv în locul în care este tranzacționat instrumentul sau trebuie să se situeze în final în spreadul maxim de cerere/ofertă prevăzut de locul de tranzacționare;

- dimensiunea ordinelor sau a cotațiilor publicate în calitate de formator de piață trebuie să fie evaluată în raport cu dimensiunea medie de tranzacționare (DMT) pentru instrumentul respectiv în locul în care este tranzacționat acesta.

În ceea ce privește instrumentele financiare derivate având ca activ suport titluri de capital, în cazul în care locul de tranzacționare menționat mai sus nu prevede reguli referitoare la unul dintre criteriile prezentate la literele a, b și c pentru formatorii de piață sau furnizorii de lichiditate recunoscuți, se poate face referire la cerințele relevante prevăzute în regulile pentru formatorii de piață/furnizorii de lichiditate recunoscuți de un alt loc de tranzacționare, în care un instrument financiar derivat similar este tranzacționat în mod activ, dacă este cazul.

50. O entitate poate demonstra că satisface aceste criterii prin trimitere fie ex post, la istoricul tranzacțiilor efectuate, fie ex ante, la tranzacțiile pe care intenționează să le efectueze în viitor.

51. ESMA propune ca autoritățile competente să utilizeze următoarea abordare în ceea ce privește evaluarea notificării privind intenția de a beneficia de derogare:

a. Dacă o persoană poate demonstra că este parte la un contract sau un program privind activitatea de formator de piață sau de furnizor de lichiditate cu un loc de tranzacționare ori un emitent, care satisface sau depășește cele 3 criterii de mai sus, există prezumția că notificarea trebuie să fie acceptată de către autoritatea competentă. Trebuie reținut faptul că indiferent dacă este sau nu parte la contract, persoana respectivă trebuie să satisfacă criteriile relevante conform articolului 2 alineatul (1) litera (k), de exemplu, să fie membră a unui loc de tranzacționare, să acționeze ca agent principal etc.

b. Dacă o persoană nu este parte la un contract sau program precum cele descrise mai sus, aceasta trebuie să prezinte dovezi că satisface criteriile menționate mai sus și celelalte cerințe prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (k).

52. În plus, persoana notificatoare trebuie să poată furniza informații sau dovezi suplimentare la cererea ad hoc a autorității competente. În special:

a. dovezi referitoare la dimensiunea comparabilă a ordinelor;

b. dovezi referitoare la prețurile competitive ale ordinelor;

c. dovezi referitoare la prezența regulată și continuă pe piață.

VIII.III. Principiile și criteriile de calificare care trebuie să fie aplicate când acționează "în cursul activității sale obișnuite prin executarea ordinelor clienților sau ca răspuns la solicitările clienților de a tranzacționa" [articolul 2 alineatul (1) litera (k) punctul (îi)]

53. Pe lângă principiile generale prezentate la punctul 43, pentru ca tranzacțiile ca agent principal prin executarea ordinelor clienților sau ca răspuns la solicitările clienților să reprezinte activități de formator de piață în sensul Regulamentului, o persoană trebuie să demonstreze autorității competente că este o firmă de investiții, o instituție de credit, o entitate sau o firmă dintr-o țară terță, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) litera (l) din Directiva 2004/39/CE , și că astfel de acțiuni sunt și vor face parte din "activitatea sa obișnuită".

54. Pentru a se califica pentru derogare în această calitate, formatorii de piață trebuie:

a. să furnizeze în mod regulat prețuri clienților sau să își mențină capacitatea de a furniza o cotație, ca răspuns la cererea clienților; și

b. să fie pregătiți să tranzacționeze cu clienții, la cerere.

55. Prin urmare, autoritatea competentă va lua în considerare aspecte precum:

- eventualitatea că persoana respectivă acționează deja în mod frecvent și sistematic în legătură cu instrumentul financiar în cauză, atunci când execută ordinele clienților sau răspunde la solicitările acestora, și în ce măsură o face. Dacă activitatea de formator de piață se desfășoară având ca obiect instrumente tranzacționate ad hoc și rar, este esențial ca formatorul de piață să fie în orice moment al activității sale pregătit și gata să furnizeze prețuri clienților și să tranzacționeze ca răspuns la solicitările clienților, existând așteptarea rezonabilă ca acesta să tranzacționeze orice instrument solicitat de un client. Acestea trebuie să fie instrumente sau categorii de instrumente definite în prealabil, de exemplu, indici principali sau instrumente de pe piața reglementată. Prezentarea strategiei de afaceri de bază poate fi utilizată ca o dovadă relevantă în sprijinul eligibilității activității pentru derogare, în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (k) punctul (îi);

- amploarea activității (în legătură cu care este notificată derogarea), în comparație cu tranzacțiile în ansamblu în nume propriu ale persoanei;

- situațiile în care persoana nu acționează încă în mod frecvent și sistematic în legătură cu instrumentul financiar respectiv pentru a executa ordinele clienților sau pentru a răspunde la solicitările clienților;

- eventualitatea că persoana se așteaptă în mod rezonabil să procedeze astfel în viitor, și are motive pentru o astfel de așteptare și premise de afaceri care o justifică (inclusiv în raport cu tranzacționarea pentru clienți având ca obiect alte instrumente financiare). Așteptarea rezonabilă privind tranzacționarea având ca obiect un instrument financiar anume poate fi menționată într-o notificare către autoritățile competente.

VIII.IV. Limitarea anticipată a riscului în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (k) punctul (iii)

56. O entitate care acționează ca agent principal anticipând ordinele sau solicitările clienților a căror materializare o așteaptă în viitorul apropiat poate beneficia de derogarea de formator de piață în măsura în care limitarea anticipată a riscurilor este necesară pentru desfășurarea activităților reale de formator de piață și nu este întreprinsă din alte motive, de exemplu motive speculative. Dacă nu se primește ordinul sau solicitarea anticipată a clientului de furnizare a unei cotații, poziția acumulată prin limitarea anticipată a riscului trebuie să fie lichidată în mod prompt și organizat (și, în orice caz, imediat ce este fezabil).

57. Formatorul de piață trebuie să poată demonstra că tranzacționarea în anticiparea solicitării clienților este corelată cu tranzacțiile efectuate în cursul desfășurării activităților de formator de piață în orice moment.

IX. Procedura de derogare

58. Utilizarea derogării conform Regulamentului se bazează pe obligația de notificare a intenției. Nu este o procedură de autorizare sau licențiere. Cu toate acestea, autoritatea competentă notificată poate interzice derogarea, fie în momentul notificării, fie ulterior, dacă aceasta consideră că nu mai sunt îndeplinite condițiile de derogare.

59. Luându-se în considerare aria geografică extinsă a derogării pentru un instrument financiar specific și impactul potențial asupra piețelor europene, autoritatea competentă unică ce primește notificarea pentru respectivul instrument răspunde pentru decizia sa referitoare la interzicerea sau neinterzicerea utilizării acesteia.

60. În plus, conform Regulamentului, răspunderea pentru interzicerea utilizării derogării revine autorității competente notificate. Prin urmare, ESMA consideră că orice decizie luată de autoritatea competentă respectivă de a refuza unei persoane derogarea trebuie să fie justificată și formulată în scris.

61. În funcție de legile și reglementările naționale, chiar dacă Regulamentul nu prevede acest lucru, o autoritate competentă notificată referitor la intenția de a beneficia de o derogare poate răspunde oficial persoanei care transmite notificarea că nu are obiecții cu privire la derogarea respectivă.

62. În acest context, este, prin urmare, esențial să se aplice în mod armonizat dispozițiile Regulamentului referitoare la (a) notificarea intenției de beneficiere de derogare, (b) conținutul acesteia, (c) abordarea privind prelucrarea notificărilor primite de autoritățile competente respective și (d) abordarea privind evaluarea condițiilor de derogare, care poate conduce la decizia luată de o autoritate competentă de a interzice utilizarea derogării, incluzând criteriile care trebuie să fie luate în considerare, fie în momentul notificării inițiale, fie ulterior.

Notificarea intenției

63. Abordarea comună privind cerințele de informații menționate în notificarea intenției de a utiliza derogarea trebuie să fie echilibrată astfel încât să asigure primirea de informații suficiente de către autoritățile competente. Aceste informații trebuie să le permită să pună în aplicare o procedură eficientă de evaluare a notificării și, în același timp, să evite impunerea unor cerințe de notificare disproporționate persoanelor care intenționează să beneficieze de derogare.

64. Notificarea trebuie să fie transmisă autorității competente relevante în format electronic, conform modelului furnizat în anexele I și II, în limba acceptată de autoritatea competentă din respectivul stat membru, iar primirea acesteia trebuie să fie confirmată în scris, dacă se impune acest lucru prin cadrul legal și de reglementare din statul membru respectiv. Dacă sunt transmise documente suplimentare, acestea pot fi redactate într-o limbă uzuală în domeniul finanțelor internaționale.

65. În funcție de tipul de derogare (pentru dealeri primari autorizați sau activități de formator de piață), entitatea notificatoare trebuie să furnizeze informațiile următoare:

a. în ceea ce îi privește pe dealerii primari autorizați:

i. datele de identificare ale părții notificatoare;

îi. datele de identificare ale persoanei de contact aparținând părții notificatoare;

iii. copie a acordului/recunoașterii semnate cu un emitent suveran sau o persoană care acționează în numele acestuia.

b. în ceea ce privește activitățile de formator de piață:

iv. datele de identificare ale părții notificatoare;

v. datele de identificare ale persoanei de contact aparținând părții notificatoare;

vi. statutul părții notificatoare:

1. instituție de credit;

2. firmă de investiții;

3. entitate din țară terță; sau

4. firmă, după cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) litera (l) din Directiva 2004/39/CE .

vii. piața al cărei membru este persoana notificatoare;

viii. o descriere a activităților, menționându-se calitatea specifică în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (k) din Regulament:

1. calitatea în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (k) punctul (i);

2. calitatea în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (k) punctul (îi) și natura serviciilor de facilitare pentru clienți:

a. executarea ordinelor inițiate de clienți;

b. răspunsul la solicitările de tranzacționare ale clienților.

ix. pentru fiecare calitate, instrumentul/instrumentele financiar(e) în legătură cu care este notificată intenția de a utiliza derogarea. Aceasta se poate realiza sub forma unei liste cu instrumentele financiare individuale sau a unei specificări clare a instrumentelor utilizate (de exemplu, FTSE 100 la o dată specifică), cu condiția să rezulte o listă finală de instrumente specifice și să permită autorității competente să identifice în mod clar toate instrumentele individuale pentru care se declară derogarea;

x. în cazul existenței unui acord contractual de furnizare a serviciilor de formator de piață - descrierea principalelor atribuții și activități în baza contractului sau o copie a contractului;

xi. dacă activitățile de formator de piață sunt desfășurate având ca obiect instrumentele menționate la punctul 30, de exemplu, ETF, instrumentele financiare derivate listate etc. - categoria corespunzătoare de instrumente financiare conform părților 1 și 2 din anexa I la Regulamentul delegat (UE) nr. 918/2012 al Comisiei;

xii. dacă nu se poate face dovada niciunei activități anterioare de formator de piață în legătură cu un instrument financiar anume (de exemplu, IPO, intenția de a începe o nouă activitate de formator de piață în legătură cu un nou instrument financiar etc.):

1. în ceea ce privește activitățile de formator de piață în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (k) punctul (i) - indicarea volumelor zilnice anticipate ale activităților de formator de piață având ca obiect un instrument financiar;

2. în ceea ce privește activitățile de formator de piață în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (k) punctul (îi) - indicarea volumelor săptămânale anticipate ale activităților de formator de piață având ca obiect un instrument financiar.

66. În ceea ce privește derogarea ca dealer primar autorizat sau pentru activitățile de formator de piață, statutul părții notificatoare (firmă de investiții, instituție de credit, membru al pieței) reprezintă o condiție care trebuie să fie evaluată în mod clar și verificată pe baza dovezilor care trebuie să fie furnizate de entitatea notificatoare.

67. Trebuie reținut faptul că o astfel de evaluare poate fi mai complexă în cazul entităților din țări terțe: pe lângă verificarea faptului că piața din țara terță a solicitantului este declarată echivalentă, pot fi necesare cooperarea și schimbul de informații cu autoritățile de reglementare din țara terță, iar acestea se vor realiza conform dispoziției de la articolul 38 din Regulament.

Monitorizarea condițiilor de derogare

68. În conformitate cu articolul 17 alineatul (9) și articolul 17 alineatul (10), o persoană care a transmis o notificare în temeiul articolului 17 alineatul (5) sau (6) va notifica cât mai curând posibil în scris autoritatea competentă relevantă dacă au intervenit schimbări care afectează eligibilitatea respectivei persoane de a beneficia de derogare. Pe baza schimbărilor notificate, autoritatea competentă va evalua în termen de două săptămâni dacă activitățile relevante se califică în continuare pentru derogare.

69. În cadrul abordărilor și practicilor de supraveghere comune, autoritățile competente pot întreprinde din proprie inițiativă controale tematice, pentru a verifica în orice moment dacă activitățile desfășurate de persoana fizică sau juridică satisfac condițiile de derogare.

Situația specifică a măsurilor de urgență

70. Dacă, în circumstanțe excepționale, o autoritate competentă adoptă o măsură temporară, exercitându-și competențele în temeiul capitolului V secțiunea 1 din Regulament, care depășește domeniul de aplicare uzual, aceasta poate decide să aplice o derogare pentru activitățile de formator de piață sau de dealer primar autorizat în raport cu măsurile respective. Aceasta reprezintă o atribuție opțională a autorității care adoptă măsura respectivă. În special, autoritatea competentă poate face uz de o anumită libertate de apreciere în acordarea unei asemenea derogări. Fără a aduce atingere specificării altor derogări de către autoritatea competentă, dacă se aplică o derogare activităților de formator de piață, acestea din urmă trebuie să fie înțelese astfel cum sunt definite în Regulament.

Cooperarea între autoritățile competente

71. Conform dispozițiilor Regulamentului, derogarea este acordată de autoritatea competentă relevantă pentru persoana notificatoare și, în cazul unei entități dintr-o țară terță, de autoritatea competentă pentru locul de tranzacționare în care au loc majoritatea tranzacțiilor sale și trebuie să fie acceptată în întreaga Uniune.

72. Cu toate acestea, este posibil ca, în cazul anumitor instrumente financiare, autoritatea competentă locală a pieței (care este autoritatea din țara gazdă pentru persoana notificatoare) să primească date mai cuprinzătoare în scopul verificării performanței reale a activităților de formator de piață în legătură cu care i se acordă derogarea persoanei în cauză. Respectiv, în cursul îndeplinirii funcției sale de supraveghere zilnică a activităților de tranzacționare pe piața locală, autoritatea din țara gazdă poate descoperi dovezi ale posibilei nerespectări a condițiilor de derogare pentru activitățile de formator de piață de către o persoană anume. Într-un astfel de caz, autoritatea din țara gazdă va prezenta dovezile respective autorității din țara de origine.

73. După luarea în considerare și analizarea dovezilor furnizate, autoritatea din țara de origine va coopera în continuare, în conformitate cu articolele 35 și 37 din Regulament.

74. Dezacordurile dintre autoritățile competente vor fi soluționate conform dispozițiilor articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 privind ESMA.

X. Măsuri tranzitorii

75. Conform articolului 17 alineatul (14) din Regulament, notificarea unei autorități competente se poate efectua în orice moment în perioada de 60 de zile calendaristice înainte de data de 1 noiembrie 2012. Cu toate acestea, notificările efectuate înainte de intrarea în vigoare a ghidului și care nu sunt conforme cerințelor prevăzute în prezentul document vor fi examinate și evaluate pe baza prevederilor ghidului, în termen de 6 luni de la punerea în aplicare a ghidului.

76. Trebuie reținut faptul că Regulamentul nu conține o clauză de anterioritate privind derogările pentru activitățile de formator de piață acordate înainte de aplicarea acestuia. Prin urmare, entitățile ale căror activități au fost supuse derogării de la regimurile juridice naționale de vânzări în lipsă, înainte ca Regulamentul să devină aplicabil, trebuie să notifice în scris autoritățile competente relevante despre intenția lor de a beneficia de derogare în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Regulament.