LEGE nr. 27 din 17 mai 1994 *** Republicat

Impozitele și taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale și sunt reglementate prin prezenta lege.

Fondurile bănești constituite din impozitele și taxele locale se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor care se finanțează de la bugetele proprii ale unităților administrativ-teritoriale, în condițiile legii.

Persoanele fizice, persoanele juridice, asociațiile familiale, asociațiile agricole, unitățile economice ale unor persoane juridice, precum și cele ale organizațiilor politice și obștești, instituțiilor publice, fundațiilor și altora asemenea, unitățile de cult, filialele, sucursalele și reprezentantele autorizate sa funcționeze pe teritoriul României, aparținând persoanelor fizice și juridice străine, și altele similare, denumite în continuare contribuabili, au obligația de a plati impozitele și taxele locale reglementate prin prezenta lege.

Impozitul pe clădiri este anual și se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea acestora, indiferent de locul unde acestea sunt situate și de destinația acestora.

În cazul clădirilor proprietate de stat, aflate în administrarea sau folosință, după caz, a contribuabililor, impozitul pe clădiri se datorează de către cei care le au în administrare sau în folosință.

Pentru clădirile care constituie fondul locativ de stat, impozitul pe clădiri se datorează de către unitățile care le administrează.

Impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice se calculează prin aplicarea unei cotei stabilite de către consiliile locale, potrivit legii, care poate fi cuprinsă între 1,0-1,5% asupra valorii stabilite potrivit criteriilor și normelor de evaluare prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta lege.

Pentru clădirile altor contribuabili decât cei prevăzuți la art. 5, impozitul se calculează prin aplicarea cotei stabilite de către consiliile locale, potrivit legii, ce poate fi cuprinsă între 1,0-1,5% asupra valorii la care sunt înscrise clădirile în evidența contabilă a acestora.

La determinarea impozitului pe clădiri, în cazul contribuabililor, cu excepția celor prevăzuți la art. 5, se au în vedere atât clădirile aflate în funcțiune, cat și cele în rezerva sau conservare.

Clădirile aflate în funcțiune și a căror valoare a fost recuperată integral pe calea amortizarii sunt supuse în continuare impozitului pe clădiri, calculat pe baza valorii la care au fost înscrise în evidența contabilă.

Lista clădirilor și construcțiilor care nu sunt supuse impozitului pe clădiri este redata în anexa nr. 2 la prezenta lege.

Clădirile noi, dobândite în cursul anului, indiferent sub ce forma, se impun cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite. Impozitul se calculează pe numele noului contribuabil, proporțional cu perioada de timp rămasă până la sfârșitul anului.

Clădirile demolate în condițiile legii, clădirile distruse și cele transmise în administrarea sau, după caz, în proprietatea altor contribuabili, în cursul anului, se scad de la impunere cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste situații.

Scăderea de la impunere se acordă numai pentru partea de clădire demolata, distrusa sau transmisă în administrarea sau în proprietatea altor contribuabili.

Impozitul pe clădiri, în cazul contribuabililor persoane fizice, se stabilește pe baza declarației de impunere, depusa în condițiile prezentei legi de către proprietarul clădirii la organul fiscal teritorial pe raza căruia se afla clădirea. Pentru ceilalți contribuabili, impozitul se calculează de către aceștia prin declarație de impunere, care se depune la organele fiscale teritoriale și se verifica de către acestea.

Impozitul anual pe clădiri se plătește trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Contribuabilii, definiți potrivit legii, care dețin în proprietate suprafețe de teren, situate în municipii, orașe și comune, datorează impozitul pe teren conform dispozițiilor legii.

Impozitul pe teren se stabilește anual, în suma fixa pe metru patrat de teren, diferențiat pe categorii de localități, iar în cadrul localităților, pe zone, după cum urmează:

Contribuabilii, persoane fizice, care dețin în proprietate suprafețe de teren aferente curților, neocupate de clădiri, de până la 1.000 mp inclusiv, situate în municipii, orașe și comune, sunt scutiți de impozitul pe teren. Pentru suprafețele care depășesc 1.000 mp se datorează impozit pe venitul agricol, conform prevederilor legale.

Încadrarea terenurilor pe zone, în cadrul localităților, se face de către consiliile locale, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localităților, de caracterul zonei respective (zona de locuit sau industriala), apropierea sau depărtarea față de căile de comunicație, precum și de alte elemente specifice fiecărei localități în parte.

Contribuabilii care dobândesc dreptul de proprietate pentru unele terenuri proprietate de stat, avute anterior în administrare sau în folosință, datorează impozitul pe terenuri începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a survenit aceasta modificare.

Impozitul pe terenurile situate în orașele care trec în categoria municipiilor sau în comunele care trec în categoria orașelor, după caz, se modifica corespunzător noii incadrari a localității în care sunt situate terenurile, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a survenit aceasta modificare.

Impozitul pe teren, prevăzut la acest capitol, nu se aplică terenurilor pentru care se plătește taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultura sau silvicultura, datorată potrivit legii.

Impozitul pe teren nu se aplică terenurilor ocupate de clădirile și construcțiile prevăzute în anexa nr. 2, precum și terenurilor din perimetrul cimitirelor.

Impozitul pe teren se stabilește, se modifica și se încasează potrivit prevederilor art. 9-12.

Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică, aparținând contribuabililor, se stabilește în funcție de capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cmc sau fracțiune de capacitate sub 500 cmc, după cum urmează:

Pentru remorci de orice fel, semiremorci și rulote, aparținând contribuabililor, taxele anuale se stabilesc, în funcție de capacitatea acestora, astfel:

Pentru atase, taxa anuală se stabilește la nivelul a 50% din taxa datorată pentru motociclete, motorete și scutere.

Sunt scutite de taxa autoturismele, motocicletele cu atas și triciclurile cu motor care aparțin invalizilor și sunt adaptate invaliditatii acestora.

Capacitatea cilindrică a motorului și capacitatea remorcilor se dovedesc cu cartea de identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu factura de cumpărare sau cu alte documente legale din care să rezulte acestea.

Taxa asupra mijloacelor de transport pe apa, care aparțin contribuabililor, se stabilește anual, pentru fiecare mijloc de transport în parte, după cum urmează:

Barcile și luntrele, folosite de localnicii din Delta Dunării și Insula Mare a Brailei pentru transport de uz personal, nu sunt supuse taxei asupra mijloacelor de transport.

Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii în care au fost dobândite, iar în cazul înstrăinării sau radierii în timpul anului din evidentele organelor de poliție sau ale capitaniilor porturilor, după caz, taxa se da la scădere începând cu data de întâi a lunii în care a apărut una dintre aceste situații.

Taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește de către organele fiscale teritoriale pe raza cărora contribuabilii își au domiciliul sau sediul, după caz, pe baza declarației de impunere, depusa în condițiile prezentei legi.

Instituțiile publice, precum și persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul de călători în comun, din interiorul localităților, sunt scutite de plată taxei asupra mijloacelor de transport.

Transportul de călători în comun, din interiorul localităților, se referă și la cel care parcurge o distanta în afară localității, dacă se practica tarife stabilite în condițiile transportului în comun.

Taxa asupra mijloacelor de transport se plătește trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului, taxa datorată se repartizează în sume egale, la termenele de plată rămase până la sfârșitul anului.

Persoanele fizice sau juridice străine, care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor de transport, au obligația de a achită integral taxa datorată, la data luării în evidenta de către organele fiscale.

Certificatele, avizele și autorizațiile în domeniul construcțiilor, eliberate contribuabililor, sunt supuse unor taxe diferențiate, în funcție de valoarea construcțiilor sau a instalațiilor, de suprafața terenurilor și de natura serviciilor prestate, astfel:

2. Autorizația de construire pentru lucrările care se autorizeaza potrivit legii:

- 1% din valoarea autorizata a lucrării sau a construcției, inclusiv instalațiile aferente acesteia, pentru lucrări cu valoare până la 1 miliard lei inclusiv;

- 0,5% pentru lucrări peste 1 miliard lei, dar nu mai puțin de 10 milioane lei și nu mai mult de 300 milioane lei.

Pentru construcțiile de locuințe, taxele se reduc cu 50% .

Taxele prevăzute la acest punct nu se datorează în cazul eliberării de autorizații pentru lacasuri de cult, inclusiv construcțiile-anexe ale acestora, precum și pentru construcțiile ai căror beneficiari sunt instituții publice.

3. Autorizarea de foraje și excavari, necesare studiilor geotehnice, ridicarilor topografice, exploatarilor de cariera, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări:

- pentru fiecare mp .............. 1.500 - 2.000 lei.

4. Autorizarea construcțiilor provizorii de șantier, necesare execuției lucrărilor de baza, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea:

- 3% din valoarea autorizata a construcțiilor provizorii.

5. Autorizații de construire pentru organizarea de tabere de corturi, casute sau rulote, campinguri:

- 2% din valoarea autorizata a lucrării sau a construcției.

6. Autorizarea construcțiilor pentru lucrări cu caracter provizoriu: chioscuri, tonete, cabine, spații de expunere situate pe căile și în spațiile publice, precum și pentru amplasarea corpurilor și panourilor de afisaj, a firmelor și reclamelor:

- pentru fiecare mp 600 lei, dar nu mai puțin de 3.500 lei.

7. Autorizația de desființare, parțială sau totală, a construcțiilor și a amenajărilor se taxeaza cu 0,1% din valoarea impozabilă a acestora. În cazul desființării parțiale, cuantumul taxei se calculează proporțional cu suprafața construită dezafectata.

8. Pentru prelungirea certificatului de urbanism, precum și a autorizațiilor, conform prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, taxa care se percepe este de 50% din valoarea taxei inițiale.

9. Autorizațiile pentru lucrările de racorduri și bransamente la rețele publice de apa, canalizare, gaze, termice, energie electrica și telefonie:

12. Taxe pentru eliberarea autorizațiilor de orice fel, cu excepția celor din domeniul construcțiilor, precum și viza anuală a acestora

Valoarea autorizata a lucrărilor pentru care se percep taxe se stabilește pe baza celor declarate de solicitant în cererea pentru eliberarea autorizației de construire.

Consiliile județene și consiliile locale, prin organele tehnice de specialitate, vor regulariza taxa pentru autorizația de construire, prin declararea de către solicitant a valorii reale a lucrării, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare stabilit prin autorizația de construire.

Cuantumul taxelor menționate la art. 27 pct. 1, 3, 6, 9, 10, 11 și 12 se stabilește, în limitele prevăzute de lege, de către consiliile județene și consiliile locale.

Taxele prevăzute la acest capitol se plătesc înainte de eliberarea certificatelor, a avizelor și a autorizațiilor.

Dovada plății taxei se păstrează de către organul care a eliberat documentele respective.

Contribuabilii, definiți potrivit art. 3, care folosesc mijloace de publicitate prin afisaj și reclama, datorează următoarele taxe:

Pentru afisele de publicitate și reclama tipărite, taxele prevăzute la lit. a) și b) din cuprinsul acestui articol se datorează pe fiecare exemplar și se reduc cu 50% .

Cuantumul taxelor prevăzute la lit. a) și b) se stabilește de către consiliile locale pe teritoriul cărora se realizează publicitatea, afisajul sau reclama, în limitele prevăzute mai sus.

Pentru firmele, reclamele, afisajele și publicitatea realizate exclusiv într-o limbă străină, taxele prevăzute la art. 30 lit. a) și b) se majorează de 5 ori.

Contribuabilii, definiți potrivit art. 3, care solicită efectuarea serviciului de reclama și publicitate pe panouri exterioare, mijloace de transport și afisaj public, pentru tigari, produse din tutun și băuturi alcoolice, exceptând berea sub 12% alcool, pe bază de contract scris, sunt obligați sa plătească la bugetele locale o taxa de 20% din valoarea contractului.

Taxa devine exigibilă la data intrării în vigoare a contractului.

Taxa nu se datorează pentru activitățile sponsorizate în condițiile prevăzute de lege.

Taxa pentru afisele și biletele de publicitate netiparite este de 1.000 lei pentru fiecare exemplar. Plata taxei se face prin aplicarea de timbre fiscale - vârf și matca -, astfel încât sa nu poată fi dezlipite și refolosite.

Contribuabilii care efectuează reclama și publicitate în contul altora, prin expunerea de afișe și panouri în scop de reclama și publicitate, în alte condiții decât cele prevăzute la art. 32 și 33, sunt obligați sa plătească o taxa fixa, egala cu taxa prevăzută la art. 30 lit. a).

Pentru obiectele expuse în scop de reclama și publicitate în contul altora și care nu sunt destinate vânzării și desfășurării propriei activități se plătește o taxa lunară de 5.000 lei/obiect.

Taxa de publicitate, afisaj și reclama, datorată potrivit art. 30, 31 și 34, se plătește anticipat la bugetul consiliului local în raza căruia se realizează publicitatea, afisajul sau reclama.

În situațiile în care mijloacele de publicitate sau de reclama au o durată mai mare de un an, taxa se plătește în cursul lunii ianuarie a fiecărui an.

Taxa pentru reclama și publicitate, datorată potrivit art. 32 și 33, se vărsa la bugetul consiliului local în raza căruia se realizează aceste activități, până la data de 10 a lunii următoare celei în care taxa a devenit exigibilă și, respectiv, încasată.

Confecționarea afiselor și a biletelor de publicitate sau de reclama de către persoanele fizice sau persoanele juridice se poate efectua numai după ce se face dovada achitării taxei pentru întregul tiraj.

În cuprinsul tipariturii efectuate se face mențiunea cu privire la tirajul tipărit, cuantumul taxei de afisaj și documentul de plată a acesteia.

Pentru șederea, pe o durată mai mare de 48 de ore, în stațiunile turistice, declarate conform legii, consiliile locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, după caz, stabilesc taxa pentru șederea în respectivele stațiuni turistice.

Taxa pentru șederea în stațiunile turistice se plătește de către persoanele fizice în vârsta de peste 18 ani.

Persoanele care au domiciliul în aceste localități, cele aflate în deplasare în interesul serviciului, turistii cazati la cabanele turistice aflate în afară stațiunilor turistice, persoanele cu handicap, pensionării de orice fel, elevii și studenții sunt scutiți de plată taxei pentru șederea în stațiunile turistice.

Taxa pentru șederea în stațiunile turistice se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea sau se face tratamentul balnear, o dată cu luarea în evidenta a turistilor, și se vărsa la bugetul consiliului local în termen de 10 zile de la această dată.

În cazul în care taxa pentru ședere în stațiunile turistice este inclusă în chitanța sau în costul biletului de odihnă și tratament, persoanele juridice prevăzute la art. 40 vor vărsa la bugetul consiliului local suma aferentă acesteia, recuperată de la agențiile de turism prin intermediul cărora a fost valorificată chitanța sau biletul de odihnă și tratament, în termen de 10 zile de la luarea în evidenta a turistilor.

În exercitarea atribuțiilor ce le revin în administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, consiliile locale sau județene, după caz, pot institui taxe pentru: utilizarea temporară a locurilor publice; deținerea în proprietate sau în folosință, după caz, de utilaje autorizate sa funcționeze în scopul obținerii de venit; vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura și arheologie, precum și alte taxe.

Sumele provenite din taxele menționate la alineatul precedent constituie venituri proprii ale bugetelor locale.

Consiliile locale pot institui și alte taxe, altele decât cele reglementate de lege, pentru serviciile publice create la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor, în scopul satisfacerii unor necesitați ale locuitorilor, cu condiția ca taxele percepute să asigure cel puțin acoperirea cheltuielilor cu înființarea, întreținerea și, după caz, funcționarea acestor servicii.

Taxele speciale, instituite potrivit alineatului precedent, constituie venituri cu afectatie specială ale bugetelor locale, fiind destinate satisfacerii scopurilor pentru care au fost înființate.

Sumele rămase neutilizate, stabilite la sfârșitul exercițiului bugetar ca diferența între veniturile încasate și cheltuielile efectuate, se reportează în anul următor cu aceeași destinație.

Instituirea de noi taxe se publică în presa și se afișează la sediile consiliilor locale, precum și în alte locuri publice, cu cel puțin 30 de zile înainte de aplicare.

Pentru evidenta, urmărirea și încasarea taxelor prevăzute la art. 38 și 43, consiliile locale pot folosi, pentru localitățile unde volumul taxelor o justifica, personal angajat prin convenții civile, plătit pe bază de tarife din încasări stabilite ca atare de către consiliile locale respective.

Sumele plătite drept remiza se supun impozitului pe salarii, în condițiile legii.

Contribuabilii sunt obligați să depună declarații de impunere la organele fiscale teritoriale în raza cărora își au domiciliul, sediul sau se afla bunurile impozabile sau taxabile, după caz, în termen de 30 de zile de la data dobândirii clădirilor, construcțiilor, terenurilor, mijloacelor de transport și a altor bunuri supuse obligațiilor fiscale, potrivit prezentei legi, sau de la data la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului sau a taxei datorate.

Pentru neplata la termen a impozitelor și taxelor locale se datorează majorări de întârziere, conform dispozițiilor legale în materie.

În cazul în care ultima zi a termenului de plată este zi nelucrătoare, plata impozitului sau a taxei, după caz, se face fără majorări de întârziere, în ziua lucrătoare imediat următoare.

În situațiile în care impozitele și taxele locale datorate nu au fost stabilite ca urmare a nedepunerii declarației ori datele declarate nu corespund realității, stabilirea sau modificarea impozitului sau a taxei, după caz, se poate face pe 5 ani anteriori celui în care s-a efectuat constatarea.

Termenul de prescripție pentru dreptul de a cere executarea silită este de 5 ani.

Impozitul sau taxa, respectiv diferența de impozit sau de taxa, stabilite în condițiile menționate în cuprinsul acestui articol, se plătesc în termen de 30 de zile de la data comunicării.

La diferențele de impozit sau de taxe stabilite se calculează majorări de întârziere de la data când impozitul sau taxa era datorată.

Funcționarul vinovat de nestabilirea la timp a impozitelor și taxelor datorate răspunde pecuniar, în limita majorărilor de întârziere calculate.

Obiectiunile, contestațiile și plângerile formulate la actele de control sau de impunere se soluționează conform dispozițiilor legale în materie.

Consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București, precum și consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București pot acorda, de la caz la caz, pentru motive temeinic justificate, în cazul impozitelor și taxelor care sunt venituri ale bugetelor acestora și nu au fost plătite în termen, eșalonări la plata în cel mult 12 rate lunare, amânări la plata până la sfârșitul anului calendaristic, precum și reduceri sau scutiri de majorări de întârziere aferente impozitelor și taxelor locale neachitate.

Impozitul pe clădirile și construcțiile utilizate în mod exclusiv în agricultura, ca: grajduri, saivane, padocuri, magazii și patule pentru depozitarea furajelor și a produselor agricole și alte asemenea clădiri și construcții, se reduce cu 50% până la data de 31 decembrie 1998.

Impozitele și taxele locale, stabilite în sume fixe, vor putea fi majorate sau diminuate, anual, de către consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului București, cu până la 30% . Hotărârea de modificare trebuie adoptată până la data de 31 octombrie a fiecărui an și se aplică în anul următor.

Persoanele fizice, veterani de război, și cele prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, sunt scutite de plată impozitelor și taxelor locale reglementate prin prezenta lege.

Persoanele fizice, vaduve de război, sunt scutite de impozitele și taxele prevăzute la cap. II, III și VII. Pentru impozitele prevăzute la cap. II și III, scutirile se aplică și văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război.

Prevederile art. 10 alin. 1 lit. k) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, republicată, referitoare la scutirea de la plata taxelor și impozitelor pentru clădiri și terenul aferent, pentru autoturisme hycomat și mototricicluri, se mențin și în condițiile prezentei legi.

Facilitățile prevăzute în prezentul articol se acordă persoanelor fizice menționate mai sus, în proporție de 100% pentru bunurile proprii și de 50% pentru bunurile comune soților, stabilite conform prevederilor legale, în cazurile în care unul dintre soți beneficiază de facilitățile menționate.

Scutirea de impozite și taxe locale se acordă proporțional cu perioada rămasă până la sfârșitul anului, începând cu luna următoare celei în care persoanele în cauza prezintă actele doveditoare prin care se atesta situația respectiva.

Sunt scutite de la plata impozitelor și taxelor locale, reglementate prin prezenta lege, fundațiile testamentare constituite potrivit legii, cu scopul de a întemeia, întreține, dezvolta și ajuta instituții de cultura naționala, precum și de a susține acțiuni cu caracter umanitar, social și cultural.

Contribuabilii din străinătate, cu activitate în România, plătesc impozitele și taxele locale, majorările aferente și amenzile contravenționale stabilite potrivit prezentei legi, în lei, prin transformarea valutei necesare la cursul de schimb valutar în vigoare la data când se face plata.

Constituie contravenții la prezenta lege următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu constituie infracțiuni:

Contravenția menționată la lit a) se sancționează cu amendă de la 100.000 lei la 250.000 lei, iar cea de la lit. b), cu amendă de la 250.000 lei la 1.000.000 lei.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către organele fiscale teritoriale.

Contravențiilor prevăzute mai sus li se aplică dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25-27.

Dispozițiile prezentului articol nu sunt aplicabile contribuabililor, persoane juridice, pentru care se aplică dispozițiile legale specifice.

Stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea impozitelor și taxelor locale, a majorărilor de întârziere, precum și a amenzilor se efectuează de către organele de specialitate ale consiliilor locale.

În cursul anului 1998, consiliile locale au obligația organizării de compartimente de specialitate, în vederea preluării atribuțiilor prevăzute la alin. 1, stabilite conform legislației referitoare la administrația publică locală, începând cu data de 1 ianuarie 1999, data până la care acestea se vor realiza prin organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor.

Începând cu anul 1999 se va adopta o noua procedura de soluționare a obiectiunilor, contestațiilor și plangerilor formulate la actele de control sau de impunere.

În cazul neachitarii la termen a impozitelor și a taxelor locale reglementate de prezenta lege, organele fiscale teritoriale și organele consiliilor locale, pentru cele stabilite de acestea, pot dispune achitarea sumelor restante din conturile agenților economici, pe cale de decontare bancară, care constituie titlu executoriu, sau prin aplicarea gradelor de urmărire silită, prevăzute de lege, asupra elementelor patrimoniale ale debitorilor.

În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanțelor, norme privind metodologia de calcul, formularistica corespunzătoare referitoare la așezarea și urmărirea impozitelor și a taxelor locale*).

Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, contravențională sau penală, după caz, precum și materială sau civilă, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

Impozitele și taxele locale, reglementate prin prezenta lege, constituie venituri ale bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale în care contribuabilii își au domiciliul, sediul sau în care se afla bunurile impozabile sau taxabile, cu excepția taxelor care, potrivit dispozițiilor legale, se gestionează, se administrează și se utilizează ca venituri extrabugetare.

Impozitele și taxele locale, stabilite în sume fixe, valorile impozabile prevăzute în anexa nr. 1, precum și amenzile se indexează, anual, prin hotărâre a consiliilor locale, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an fiscal, pe baza indicelui de inflație aferent unei perioade de 12 luni, care se sfârșește la 1 noiembrie a aceluiași an și atunci când creșterea acestuia depășește 20%**).

------------

Dispozițiile prezentei legi se aplică și persoanelor fizice și persoanelor juridice străine, în măsura în care, prin convenții sau prin alte acorduri internaționale la care România este parte ori, pe bază de reciprocitate, nu se stabilește altfel.

În cazul impozitelor și taxelor locale datorate până la data de 31 decembrie 1997 inclusiv, pentru contestațiile aflate pe rol și pentru plângerile la instanțele judecătorești se aplică legislația în vigoare până la această dată.

Prevederile prezentei legi se aplică începând cu data de întâi a lunii următoare publicării ei în Monitorul Oficial al României, cu excepția cap. II, III și IV, care se vor aplica de la data de 1 ianuarie 1995*).

Pe data aplicării dispozițiilor prezentei legi se abroga: Legea nr. 25/1981 privind impozitele și taxele locale; Decretul nr. 425/1981 privind stabilirea și încasarea impozitelor și taxelor locale; Decretul nr. 504/1957 privind producția, vânzarea, circulația și desfacerea băuturilor alcoolice; art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1992 cu privire la impozitele și taxele locale, aprobată prin Legea nr. 114/1992, și pct. 3 din cap. I, pct. 5, 6, 7 și 9 din cap. II din anexa la aceasta ordonanța; pct. 8 lit. a), b) și c) paragraful 3^1 din Legea nr. 114/1992; art. 2, 3, 5, 6 și anexele nr. 2, 3 și 4 din Legea nr. 45/1992 privind stabilirea nivelului unor taxe în sume fixe datorate statului, în lei, de persoanele fizice și juridice și introducerea plății taxei asupra mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică și a mijloacelor de transport pe apa, deținute de regiile autonome, societățile comerciale și de ceilalți agenți economici organizați ca persoane juridice; Ordonanța Guvernului nr. 26/1992 privind taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor în domeniul construcțiilor; cap. VIII, XII, XIII, XIV, XV, XVI ȘI XVII din anexa nr. 2 la Ordonanța Guvernului nr. 10/1993 privind actualizarea, în funcție de rata inflației, a unor taxe stabilite în sume fixe pentru serviciile prestate în favoarea unor persoane fizice și juridice, precum și orice alte dispoziții contrare**).

------------