LEGE nr. 27 din 28 decembrie 1966 (*republicată*)

a) angajații;

b) cei care au devenit invalizi în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare ori sarcinilor de stat sau obștești;

c) studenții și elevii deveniti invalizi în timpul și din cauza efectuării practicii profesionale;

d) urmașii celor prevăzuți mai sus.

a) pentru limita de vîrsta;

b) de invaliditate;

c) de urmaș.

a) vechimea în munca;

b) salariul tarifar de încadrare;

c) gradul de invaliditate și cauza care a provocat invaliditatea;

d) condițiile de la locul de muncă.

(1) Locurile de muncă, după condițiile în care s-a desfășurat activitatea, se împart în trei grupe în raport cu influența factorilor nocivi asupra organismului, solicitarea fizica și neuropsihica sau periculozitatea, după cum urmează:

(2) Stabilirea locurilor de muncă care se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza criteriilor și de către organele prevăzute prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

(3) Pentru fiecare an efectiv lucrat în locurile de muncă încadrate în grupele I și II se acordă următoarele sporuri de vechime în munca:

a) 6 luni pentru cei care au lucrat în locurile de muncă din grupa I;

b) 3 luni pentru cei care au lucrat în locurile de muncă din grupa a II-a.

a) la cererea unității, după împlinirea virstei de 62 ani, bărbații și 57 ani, femeile; pentru profesorii și conferentiarii din învățămîntul superior, precum și pentru directori, directorii adjuncți științifici, secretarii științifici, șefii de secție și șefii de sector-laborator din cercetarea științifică, după împlinirea virstei de 65 ani, bărbații și 60 ani, femeile;

b) la cererea celui îndreptățit, a tutorelui sau a curatorului sau, după împlinirea virstei de 60 ani, bărbații și 55 ani, femeile.

(1) Pentru angajații care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupele I și II și au vechimea în munca de 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, virstele de pensionare prevăzute la art. 7 se reduc cu cîte:

a) 6 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în locurile de muncă din grupa I;

b) 3 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în locurile de muncă din grupa a II-a.

(2) Virstele de pensionare se reduc numai cu ani întregi, fără a putea fi mai mici de 50 ani.

(1) Virstele de pensionare prevăzute la art. 7, art. 8 și art. 9, pentru femei, se reduc cu:

a) un an, pentru cele care au născut 3 copii și i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani;

b) doi ani, pentru cele care au născut 4 copii și i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani;

c) trei ani, pentru cele care au născut 5 copii sau mai mulți și i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani.

(2) Pensionarea la limitele de vîrsta astfel reduse se face numai la cererea angajatei.

(1) Personalul navigant profesionist din aeronautica civilă are drept la pensie integrală pentru limita de vîrsta la împlinirea virstei de 50 ani, dacă are o vechime în munca de cel puțin 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, în calitate de personal navigant.

(2) Vechimea în munca în calitate de personal navigant profesionist din aeronautica civilă se stabilește în raport de funcția îndeplinită, numărul orelor de zbor și tipul de aeronava.

(3) Personalul navigant profesionist din aeronautica civilă care are vechimea în munca, în aceasta calitate, cerută pentru acordarea pensiei integrale pentru limita de vîrsta, dar nu a împlinit vîrsta de 50 ani și este oprit de organele competente sa mai exercite funcții la bordul aeronavelor, deoarece nu mai corespunde din punct de vedere psihofizic, are drept la o pensie tranzitorie în cuantumul pensiei de invaliditate de gradul III, cauzată de boala obișnuită.

(4) Prin hotărîre a Consiliului de Miniștri se vor stabili funcțiile de personal navigant din aeronautica civilă, modul de calculare a vechimii în munca în aceste funcții și a pensiei.

(1) Personalul artistic din instituțiile artistice care are o vechime efectivă în profesie de 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, are drept la pensie integrală pentru limita de vîrsta la împlinirea virstelor ce se vor fixa prin hotărîre a Consiliului de Miniștri, în raport de funcțiile stabilite, dar nu mai puțin de 50 ani, bărbații și 45 ani, femeile.

(2) Funcțiile de personal artistic, instituțiile de arta, modul de calculare a vechimii în munca și a pensiei, se vor stabili, de asemenea, prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

(1) Pensia integrală pentru limita de vîrsta se stabilește în procente din salariul tarifar, la împlinirea vechimii minime, după cum urmează:

(2) Pentru cei care au lucrat în locuri de muncă încadrate în grupele I și II, procentele de mai sus se aplică dacă angajații au lucrat efectiv, în acele locuri, cel puțin 20 ani.

(3) Dacă angajații din grupele I și II de muncă au o vechime mai mica de la grupa a III-a de muncă, acordindu-se următoarele sporuri procentuale, proporțional cu anii munciti în grupa I și a II-a;

(4) Pentru fiecare an de vechime peste vechimea minima necesară obținerii pensiei integrale pentru limita de vîrsta se acordă un procent suplimentar de 0,5 la suta aplicat la salariul tarifar.

(1) Angajații care nu îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute pentru obținerea pensiei integrale pentru limita de vîrsta au drept la pensie, la împlinirea virstelor de 62 ani, bărbații și 57 ani, femeile dacă au cel puțin 10 ani vechime în munca.

(2) Pensia se calculează proporțional cu numărul anilor de muncă.

(1) Au drept la pensie de invaliditate cei care au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă.

(2) Pensia de invaliditate se acordă la cererea celui îndreptățit, a tutorelui sau a curatorului sau.

(3) Invaliditatile care dau drept la pensie sînt de trei grade, în raport cu incapacitatea de muncă și anume:

a) invaliditatea de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă și nevoia de îngrijire și supraveghere a invalidului de către altă persoană;

b) invaliditatea de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se servi fără ajutorul altei persoane;

c) invaliditatea de gradul III, caracterizată prin pierderea parțială a capacității de muncă.

a) pensia de invaliditate cauzată de accident de muncă sau boala profesională;

b) pensia de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obișnuită.

a) angajaților;

b) celor care îndeplinesc obligații militare;

c) studenților și elevilor care fac practica profesională;

d) celor care îndeplinesc sarcini de stat sau obștești.

(1) Prin accident de muncă, în înțelesul prezentei legi, se înțelege vătămarea violenta a organismului, precum și intoxicatia acuta profesională, care provoacă invaliditate ori deces, survenite în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, sarcinilor de stat sau obștești ori practicii profesionale.

(2) Accidentul survenit în timpul deplasarii de la domiciliu spre locul de muncă și de la locul de muncă spre domiciliu se asimilează, în sensul prezentei legi, cu accidentul de muncă, dacă s-a produs în perioada necesară pentru deplasare.

(3) Se asimilează, de asemenea, cu accidentul de muncă, în ce privește dreptul la pensie, accidentul survenit în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare.

(4) Prevederile alin. 2 se aplică, în mod corespunzător, și celor care îndeplinesc obligații militare, sarcini de stat sau obștești ori efectuează practica profesională.

(1) Se considera boli profesionale acelea care sînt cauzate de condițiile în care s-au desfășurat anumite munci.

(2) Bolile profesionale se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

(1) Cuantumul pensiei de invaliditate cauzată de accident de muncă sau boala profesională se stabilește, pentru angajați, în procente din salariul tarifar, în raport cu gradul de invaliditate și grupa de muncă, astfel:

a) pentru gradul I de invaliditate:

b) pentru gradul II de invaliditate, cuantumul pensiei este de 85 la suta din pensia stabilită pentru gradul I;

c) pentru gradul III de invaliditate, cuantumul pensiei este de 60 la suta din pensia stabilită pentru gradul I.

(2) Pentru cei prevăzuți la art. 17 lit. b, c și d, care nu au avut mai înainte calitatea de angajat, cuantumul pensiei este cel stabilit prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

(1) Pensia de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obișnuită se acordă angajaților.

(2) De asemenea, se acordă pensie de invaliditate cauzată de boala obișnuită celor care îndeplinesc obligații militare.

(3) Persoanele încadrate într-un grad de invaliditate, care au împlinit vîrsta de 60 ani, bărbații și 55 ani, femeile, și îndeplinesc condițiile cerute pentru obținerea pensiei de invaliditate, vor fi înscrise, din oficiu, la pensie pentru limita de vîrsta, drepturile stabilindu-se potrivit art. 24-26. Dacă îndeplinesc condițiile necesare pentru obținerea pensiei pentru limita de vîrsta, pot cere calcularea pensiei potrivit art. 13 sau art. 14, după caz.

(1) Pensia de invaliditate prevăzută la art. 22 se acordă celor care îndeplinesc obligații militare indiferent de vechimea în munca, iar angajaților dacă au, la data ivirii invaliditatii, vechimea în munca în raport de vîrsta arătată în tabelul următor:

(2) Pentru angajații bolnavi de tuberculoza nu se cere îndeplinirea vreunei condiții de vechime în munca.

(3) Pensia se acordă numai dacă invaliditatea survenită în timpul activității salariate sau îndeplinirii obligațiilor militare, precum și în termen de 90 zile de la încetarea activității salariate sau a obligațiilor militare, în acest din urmă caz, numai dacă cei în cauza au avut calitatea de angajat înainte de îndeplinirea obligațiilor militare.

(4) Pensia se acordă și în cazul cînd invaliditatea s-a ivit în termen de un an de la încetarea activității salariate sau a obligațiilor militare - pentru cei care au avut mai înainte calitatea de angajat - dacă invaliditatea este o consecința a unei boli contractate ori a unui accident survenit în timpul activității salariate sau a îndeplinirii obligațiilor militare.

(1) Cuantumul pensiei de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obișnuită, pentru angajații care au vechimea prevăzută de art. 23, se stabilește în procente de baza din salariul tarifar, în raport cu gradul de invaliditate, astfel:

a) pentru gradul I de invaliditate:

b) pentru gradul II de invaliditate, cuantumul pensiei este de 85 la suta din pensia de invaliditate de gradul I;

c) pentru gradul III de invaliditate, cuantumul pensiei este de 60 la suta din pensia de invaliditate de gradul I.

(2) Pentru cei prevăzuți la art. 22 alin. 2, care nu au avut mai înainte calitatea de angajat, cuantumul pensiei este cel stabilit prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

(3) Pentru angajații bolnavi de tuberculoza cuantumul pensiei se stabilește potrivit art. 21.

(1) Au drept la pensie de invaliditate cauzată de accident în afară de muncă sau boala obișnuită și cei care au o vechime mai mica decît aceea prevăzută la art. 23, dar nu mai puțin de 1/2 din aceasta vechime.

(2) Pensia se calculează conform art. 24, din cuantumul astfel stabilit se acordă pensia corespunzătoare vechimii avute în raport cu aceea cerută de art. 23.

(1) Pensionării de invaliditate de gradul I au dreptul, în afară de pensie, la o indemnizație pentru îngrijire de 300 lei lunar.

(2) De indemnizația prevăzută la alineatul precedent beneficiază și cei care, avînd o invaliditate de gradul I, primesc cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta.

(1) Pensionării de invaliditate sînt supuși revizuirii medicale periodice, în ceea ce privește capacitatea lor de muncă, cu excepția celor care:

a) prezintă invaliditati ireversibile;

b) au împlinit vîrsta de 55 ani, bărbații și 50 ani, femeile.

c) au împlinit vîrsta cerută pentru acordarea pensiei pentru limita de vîrsta, dacă pensionarea acestora se face la virste mai mici decît 55 ani, bărbații și 50 ani, femeile.

(2) Pensionării de invaliditate pot cere revizuirea medicală ori de cîte ori starea sănătății lor s-a îmbunătățit sau s-a agravat.

(3) Pensionării de invaliditate beneficiază de prevederile alin. 2 numai pînă la împlinirea virstei de 60 ani, bărbații și 55 ani, femeile. Pensionării de invaliditate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale pot cere revizuirea medicală și după împlinirea acestor virste.

(1) Invalizii de gradul I, care au vechimea în munca necesară pentru obinerea pensiei pentru limita de vîrsta, au dreptul la cuantumul acesteia, chiar dacă nu au împlinit vîrsta cerută pentru obținerea unei asemenea pensii.

(2) De dispozițiile alin. 1 beneficiază atît cei care au calitatea de pensionari de invaliditate, cît și cei care solicită înscrierea la pensie.

(3) Pensionării de invaliditate care primesc cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta rămîn supuși revizuirii medicale, cu excepția celor prevăzuți la art. 27 alin. 1.

(4) Cuantumul pensiei pentru limita de vîrsta se acordă din oficiu, ori de cîte ori acesta este mai avantajos.

(1) Au drept la pensie de urmaș, în condițiile prevăzute pentru fiecare în parte, membrii de familie și anume: copiii, sotia, soțul, părinții, frații și surorile, care se aflau în întreținerea susținătorului decedat.

(2) Membrii de familie au drept la pensie de urmaș numai dacă cel decedat era pensionar sau dacă, la data decesului, îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii.

(3) Dacă cel decedat nu era pensionar, dar îndeplinea condițiile de vechime în munca pentru acordarea pensiei pentru limita de vîrsta, membrii de familie au drept la pensie de urmaș, indiferent de data cînd a survenit decesul susținătorului.

(4) În cazul în care mama salariata a decedat din cauza unei nașteri, pensia copiilor se acordă ca pentru urmașii celor prevăzuți la art. 17 lit. d.

(5) Pensia de urmaș se acordă la cererea celui îndreptățit, a părintelui, tutorelui sau curatorului sau.

(1) Copiii au drept la pensie de urmaș:

a) pînă la vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăși vîrsta de 25 ani;

b) dacă s-au aflat în stare de invaliditate de orice grad, înainte de împlinirea virstelor arătate la lit. a, pe toată durata invaliditatii.

(2) În cazul decesului unuia dintre părinți, copiii au drept la pensie de urmaș, chiar dacă părintele rămas în viața se afla în munca.

(3) Copiii se considera ca se aflau în întreținerea susținătorului decedat prin însăși calitatea lor de copii.

(1) Sotia sau soțul are drept la pensie de urmaș, dacă:

a) a împlinit vîrsta de 55 ani, sotia și 60 ani, soțul, pe tot timpul vieții;

b) la data decesului unuia dintre soți, soțul supraviețuitor are unu sau mai mulți copii, pînă cînd copiii împlinesc vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăși vîrsta de 25 ani, ori pînă la căsătoria sau decesul lor înainte de împlinirea acestor virste;

c) se afla în stare de invaliditate, de orice grad, pe toată durata invaliditatii.

(2) De asemenea, sotia are drept la pensie de urmaș, pe tot timpul vieții, dacă:

a) a împlinit vîrsta de 50 ani și a născut, pînă la data decesului susținătorului, 5 sau mai mulți copii;

b) a împlinit vîrsta de 50 ani și are cel puțin 20 ani de căsătorie cu soțul decedat; dacă are între 15 și 20 ani de căsătorie are drept la pensie la împlinirea aceleiași virste, însă pensia se calculează proporțional cu anii de căsătorie.

(3) Sotia sau soțul are drept la pensie de urmaș pe timpul cît nu este salariat, membru al unei cooperative meșteșugărești sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

(4) Sotia sau soțul care nu îndeplinesc condițiile prevăzute în alin. 1 și 2 are drept la pensie de urmaș pînă la încadrarea în munca, dar nu mai mult de 6 ani de la decesul susținătorului.

(5) Sotia sau soțul care solicită pensie de urmaș în temeiul alin. 1 lit. a sau c are drept la aceasta pensie dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 5 ani, în cazul în care la data căsătoriei sustinatorul era pensionar pentru limita de vîrsta; în cazul în care decesul susținătorului a fost cauzat de un accident, de orice natura, sau de boala profesională, pensia de urmaș se acordă indiferent de durata căsătoriei.

(6) Sotia sau soțul se considera ca se afla în întreținerea susținătorului dacă avea același domiciliu sau dacă acesta i-a asigurat cele necesare existenței.

(1) Părintele are drept la pensie de urmaș, dacă:

a) a împlinit vîrsta de 60 ani, tatăl sau 55 ani, mama, pe tot timpul vieții;

b) a devenit invalid de orice grad, pe toată durata invaliditatii.

(2) Părinții au drept la pensie de urmaș pe timpul cît nu sînt salariați, membri ai unei cooperative meșteșugărești sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

(3) Comitetele executive ale consiliilor populare, în raza cărora domiciliază părinții care solicită pensia de urmaș, vor atesta dacă aceștia au fost în întreținerea susținătorului.

(1) Frații și surorile au drept la pensie de urmaș:

a) pînă la vîrsta de 16 ani sau, dacă continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăși vîrsta de 25 ani;

b) dacă s-au aflat în stare de invaliditate de orice grad înainte de împlinirea virstelor artate la lit. a, pe toată durata invaliditatii.

(2) Frații și surorile au drept la pensie de urmaș, dacă la data cererii de pensie sînt orfani de ambii părinți. În cazul ca au părinți în viața, pensia se acordă numai dacă aceștia nu primesc pensie, nu sînt încadrați în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

(3) Frații și surorile au drept la pensie de urmaș pe timpul cît nu sînt salariați, membri ai unei cooperative meșteșugărești sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

(4) Comitetele executive ale consiliilor populare, în raza cărora domiciliază frații și surorile care solicită pensia de urmaș, vor atesta dacă aceștia au fost în întreținerea susținătorului.

(1) În cazul cint sotia sau soțul supraviețuitor ori unul din părinții decedatului nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 31 sau 32, beneficiază de pensie de urmaș, pe tot timpul cît nu sînt încadrați în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu, dacă vreuna din aceste persoane îngrijește unu sau mai mulți copii, frați sau surori ai decedatului, care nu au împlinit vîrsta de 16 ani, pînă la împlinirea acestei virste ori pînă la căsătoria sau decesul lor, intervenite înainte de împlinirea virstei menționate mai sus.

(2) Prevederile alin. 1 se aplică soțului supraviețuitor numai în cazul în care acesta îngrijește unu sau mai mulți copii din alta căsătorie ori frați sau surori ai soțului decedat.

(1) Cuantumul pensiei de urmaș se stabilește luindu-se ca baza de calcul:

a) pensia susținătorului decedat, dacă era pensionar. În cazul cînd cel decedat era pensionar de invaliditate de gradul II sau III, se va lua ca baza de calcul pensia de invaliditate de gradul I, diferențiată după cauza care a determinat înscrierea la pensie a susținătorului decedat;

b) pensia pentru limita de vîrsta ce s-ar fi cuvenit susținătorului decedat;

c) pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate ce s-ar fi cuvenit celui decedat, diferențiată după cauza care a provocat decesul.

(2) În cazul cînd celui decedat i se cuvenea sau i s-ar fi cuvenit mai multe pensii din cele prevăzute la alin. 1, se va lua ca baza de calcul, din oficiu, pensia cea mai avantajoasă.

(3) Pentru stabilirea pensiei de urmaș cuvenită copiilor orfani de ambii părinți se vor lua ca baza de calcul pensiile cumulate ce se cuveneau sau s-ar fi cuvenit părinților decedati. În acest caz se vor lua în considerare pensiile cele mai avantajoase, ce se cuveneau sau s-ar fi cuvenit părinților, după normele prevăzute la alin. 1 și 2.

(4) Asupra bazei de calcul se aplică unul din următoarele procente:

(1) Angajații care nu îndeplinesc condițiile pentru obținerea unei pensii și sînt lipsiți de mijloace proprii de existenta au drept la ajutor social, ce se plătește din fondul de asigurări sociale de stat, dacă se încadrează în una din următoarele situații:

a) sînt în vîrsta de 62 ani, bărbații și 57 ani, femeile, și au o vechime de cel puțin 5 ani efectiv lucrati;

b) sînt invalizi de orice grad, în urma unei boli obișnuite sau a unui accident în afară de muncă, și au lucrat efectiv cel puțin 1/4 din vechimea prevăzută la art. 23, necesară pentru acordarea pensiei de invaliditate.

(2) Soțul supraviețuitor și copiii unui beneficiar de ajutor social decedat au dreptul la ajutor social de urmaș, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute pentru acordarea pensiei de urmaș și sînt lipsiți de mijloace proprii de existenta.

(3) Prin mijloace proprii de existenta se înțelege realizarea unor venituri lunare, egale cu cuantumul ajutorului social pentru categoria respectiva, sau mai mari.

(1) Vechime în munca se considera perioada cît o persoană a activat în calitate de angajat, indiferent de felul contractului de muncă și de modul de remunerare a muncii, situațiile prevăzute în Codul muncii ca fiind vechime sau vechime neîntreruptă în munca, perioadele de prizonierat, de persecutie rasială sau alte perioade stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri în care o persoană a desfășurat o activitate sau, datorită unor cauze ce nu le putea inlatura, a fost împiedicată de a o desfășura.

(2) Pentru angajații care prestează munca mai puțin de o norma întreaga, vechimea în munca se ia în considerare proporțional cu norma întreaga.

(3) Timpul cît angajatele care, potrivit legii, au fost încadrate în funcții cu jumătate de norma, pentru a crește copii pînă la vîrsta de 7 ani, se considera la vechimea în munca timp lucrat cu norma întreaga.

(4) Pentru cei care lucrează mai mult de o norma, se considera vechime în munca timpul corespunzător unei norme întregi.

(1) Timpul lucrat în străinătate de un cetățean străin se considera vechime în munca numai pe baza convențiilor încheiate între Republica Socialistă România și statul respectiv, în condițiile stabilite de aceste convenții.

(2) Convențiile referitoare la problemele de prevederi sociale, încheiate de statul român cu alte state, vor fi aplicate în mod corespunzător de toate sectoarele de activitate cu sisteme proprii de asigurări și pensii.

(1) Salariul tarifar care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei este media salariilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegerea angajatului, din ultimii 10 ani premergatori încetării activității salariate.*)

(2) Pentru angajații care au lucrat cel puțin 10 ani în locuri de muncă ce se încadrează în grupele I și II, salariul tarifar care se ia ca baza de calcul la stabilirea pensiei este media salariilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegerea angajatului, din ultimii 15 ani premergatori încetării activității salariate.

(3) Dacă în ultimii 10 ani, respectiv 15 ani, angajatul a lucrat mai puțin de 5 ani, baza de calcul a pensiei este media salariilor tarifare lunare din perioada în care a lucrat.

(4) Pentru perioadele de activitate anterioare datei de 1 august 1959, ce se iau în considerare la stabilirea bazei de calcul a pensiei, vor fi folosite salariile avute în vedere la recalcularea pensiilor conform decretului nr. 292/1959.

(1) Media salariilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza:

a) salariului tarifar lunar de încadrare, pentru cei retribuiți cu luna;

b) salariului tarifar de încadrare, corespunzător la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora;

c) salariului tarifar de calcul, pentru cei retribuiți cu cota procentuală;

d) salariului la care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, pentru cei angajați la persoane fizice.

(2) Pentru angajații care cumulează doua funcții, la stabilirea mediei salariilor tarifare lunare se ia în considerare salariul tarifar al funcției de baza, iar pentru cei care sînt încadrați în posturi cu o jumătate de norma, salariul tarifar de încadrare corespunzător normei întregi. Angajații care cumulează doua norme întregi de muncă pot opta pentru salariul cel mai avantajos.

(3) În salariul tarifar se cuprind orice sume care se includ, potrivit dispozițiilor legale, în acest salariu.

(1) Stabilirea pensiei și ajutorului social se face prin decizii date de către organele de pensii din cadrul direcțiilor sau oficiilor pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale.

(2) Împotriva deciziilor date de organele prevăzute de alin. 1 se poate face contestație, în termen de 60 zile de la comunicarea acestora, la comisiile de contestație de pe lîngă direcțiile pentru probleme de muncă și ocrotiri sociale.

(3) Deciziile organelor de pensii, arătate la alin. 1, necontestate în termen, precum și cele ale comisiilor de contestație, sînt definitive.

(1) Comisiile de contestație se numesc prin decizie a comitetului executiv al consiliului popular județean, respectiv al municipiului București, și vor avea următoarea componenta:

(2) Președintele și membrii comisiei vor avea cîte un supleant, numit în aceleași condiții.

(1) În cazul cînd o persoană a lucrat în mai multe sectoare de activitate care au sisteme proprii de asigurări și pensii, i se va stabili pensie sau ajutor social pentru limita de vîrsta în cadrul asigurărilor sociale de stat, luindu-se în considerare perioadele cît a lucrat în aceste sectoare, numai dacă cea mai mare parte din perioada de activitate pe care o are a lucrat efectiv ca angajat. Perioadele de timp cît a lucrat în alte sectoare de activitate se iau în considerare dacă ele se recunosc ca vechime în munca pentru acordarea unui drept de pensie de către acele sectoare.

(2) Vechimea în munca avută în calitate de angajat va fi luată în considerare de fiecare dintre sectoarele de activitate respective cu sisteme proprii de asigurări și pensii, cu excepția sectorului cooperativei agricole de producție.

(3) În cazul cînd nu este îndeplinită condiția prevăzută la alin. 1 pentru stabilirea dreptului în cadrul asigurărilor sociale de stat și cel în cauza optează pentru pensie în cadrul acestui sector, i se va putea stabili pensia numai pe baza vechimii avute ca angajat, fără a se lua în considerare și activitatea prestată în alte sectoare.

(4) Pensia de invaliditate și ajutorul social de invaliditate se acordă de sectorul de activitate în care s-a produs invaliditatea.

(5) În cazul cînd părinții au lucrat în sectoare diferite, cu sisteme proprii de asigurări și pensii, copiii orfani de ambii părinți vor primi pensie de urmaș, în condițiile legii, de la ambele sectoare.

(1) Încadrarea în grade de invaliditate se face prin decizii date de către comisiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă.

(2) Împotriva deciziilor date de comisiile prevăzute la alin. 1 se poate face contestație, în termen de 60 zile de la comunicarea acestora, la comisiile județene de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă.

(3) Normele de organizare și funcționare a comisiilor prevăzute la alin. 1 se stabilesc de Ministerul Muncii împreună cu Ministerul Sănătății.

(1) Sumele plătite fără temei cu titlu de pensie, ajutor social sau alte drepturi aferente, se recuperează de la cei care le-au primit.

(2) În cazul în care sumele plătite fără temei nu pot fi recuperate de la aceștia, angajații care se fac vinovați de producerea daunei vor fi ținuți răspunzători, potrivit dispozițiilor Codului muncii.

(3) Recuperarea de la pensionari sau beneficiari de ajutor social a sumelor plătite fără temei se face pe baza deciziei date de organele de pensii, care constituie titlu executoriu. Decizia se comunică celui în cauza și poate fi atacată în condițiile art. 43 și 44, contestația suspendind executarea pînă la soluționarea ei definitivă.

(4) Dreptul de a se cere restituirea sumelor plătite fără temei pensionarilor și beneficiarilor de ajutor social se prescrie în termen de 12 luni de la data efectuării plății.

(5) În caz de deces al pensionarului sau beneficiarului de ajutor social, sumele rămase nerecuperate nu se mai urmăresc.

(1) Pensia pentru limita de vîrsta a unui pensionar, care continua activitatea și care devine invalid ca urmare a unui accident de muncă, unei boli profesionale sau tuberculozei poate fi transformata, la cererea pensionarului, în pensie de invaliditate cauzată de accident de muncă, boala profesională sau tuberculoza.

(2) Pensionării de invaliditate de orice grad pot cere transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limita de vîrsta, dacă îndeplinesc condițiile de vechime în munca și de vîrsta, prevăzute de lege, pentru acordarea unei pensii pentru limita de vîrsta.

(3) Pensionării de invaliditate de oride grad, la împlinirea virstei de 60 ani, bărbații și 55 ani, femeile, cu excepția celor a căror invaliditate a fost cauzată de un accident de muncă sau de o boala profesională, vor fi trecuți, din oficiu, în categoria pensionarilor pentru limita de vîrsta, cu menținerea cuantumului pensiei de invaliditate, inclusiv a indemnizației de îngrijire, acordată invalizilor de gradul I. Aceștia pot cere calcularea pensiei, potrivit art. 13 sau art. 14, la îndeplinirea condițiilor necesare obținerii pensiei pentru limita de vîrsta.

(1) Pensionarul care rămîne sau se reincadreaza în munca după pensionare are dreptul sa i se recalculeze pensia, luindu-se în considerare și timpul muncit după stabilirea inițială a pensiei, după cum urmează:

a) pensionarului de invaliditate i se poate recalcula pensia atunci cînd solicita adăugarea unor perioade de vechime de cel puțin un an;

b) pensionarului pentru limita de vîrsta recalcularea i se poate face numai o singură dată, după pensionare.*)

(2) Pensionarul prevăzut la alin. 1 poate cere recalcularea pensiei folosind ca baza de calcul, potrivit prevederilor art. 41, fie salariul avut în vedere la stabilirea inițială a pensiei, fie salariile realizate în perioada lucrata după pensionare, numai dacă a lucrat în această perioadă cel puțin 3 ani.

(3) Pensionarul de invaliditate aflat în situațiile prevăzute la alin. 1, care a continuat activitatea cel puțin 3 ani, dintre care o perioadă după 1 ianuarie 1967, și care cere transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limta de vîrsta, poate solicita ca, odată cu adăugarea timpului lucrat după pensionare, sa folosească ca baza de calcul fie salariile tarifare din perioada lucrata după pensionare - astfel cum este prevăzut la art. 41 - fie salariul avut în vedere la stabilirea inițială a pensiei adus la nivelul celui în vigoare la data cererii de transformare.

(4) În cazul în care pensionarul își continua activitatea în alt sector de muncă decît acela care i-a stabilit pensia, recalcularea se face în condițiile arătate la alin. 1 și 2 de către sectorul care îi plătește pensia.

(5) De prevederile alin. 3 beneficiază, la cerere, și pensionării de invaliditate care au fost trecuți, din oficiu, în categoria pensionarilor pentru limita de vîrsta. La transformarea pensiei acestora se ia în calcul numai perioada lucrata pînă la împlinirea virstei de 62 ani, bărbații și 57 ani, femeile.*)

(1) Plata pensiei și a celorlalte drepturi aferente se suspenda pe timpul cît pensionarul:

a) își stabilește domiciliul pe teritoriul altei tari;

b) executa o pedeapsă privativă de libertate;

c) lucrează în baza unui contract de muncă, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 57, 58 și 59.

(2) De asemenea, dacă soțul supraviețuitor, pensionar urmaș, s-a recăsătorit, plata pensiei se suspenda pe tot timpul cît durează noua căsătorie, cu excepția situațiilor în care persoana cu care s-a recăsătorit este, la rindul ei, pensionar urmaș sau pensionar de invaliditate, nu este încadrată în munca sau nu exercita o profesie ori o meserie pe cont propriu.

(3) Plata ajutorului social se suspenda în situațiile prevăzute la alin. 1 lit. a și b, precum și pe timpul în care beneficiarul realizează venituri de orice natura egale cu cuantumul ajutorului social pentru categoria respectiva sau mai mari.

(4) Membrii de familie ai pensionarilor sau beneficiarilor de ajutor social aflați în situația prevăzută la alin. 1 lit. b, care îndeplinesc condițiile pentru a primi pensie sau ajutor social de urmaș, au drept la pensia sau ajutorul social care li s-ar fi cuvenit în aceasta calitate pe tot timpul suspendării plății drepturilor susținătorilor.

(1) În cazul prevăzut de art. 53 alin. 1 lit. b, dacă hotărîrea de condamnare a fost desfiintata și cel în cauza a fost achitat, se vor plati sumele datorate pe întreaga durata a suspendării, scăzîndu-se sumele plătite urmașilor.

(2) În caz de executare a pedepsei sau de grațiere ori de amnistiere a faptei pentru care pensionarul sau beneficiarul de ajutor social a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate și care a condus la suspendarea plății pensiei sau ajutorului social, plata se reia cu începere din prima zi a lunii următoare aceleia în care pensionarul sau beneficiarul de ajutor social a fost eliberat.

(3) Cînd încetează celelalte cauze de suspendare plata pensiei sau a ajutorului social se reia cu începere din prima zi a lunii următoare aceleia în care a intervenit încetarea cauzei de suspendare.

a) și-au provocat o invaliditate în mod voit, în vederea obținerii unui drept la pensie sau ajutor social, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau ajutor social decurgind din aceasta invaliditate;

b) au fost condamnați pentru uciderea sau cauzarea unei invaliditati susținătorului, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau ajutor social decurgind de pe urma acestui sustinator decedat.

(1) Pensionării cu pensii integrale pentru limita de vîrsta, precum și pensionării cu pensii acordate prin hotărîri ale Consiliului de Miniștri și ale altor organe competente, strict necesari unităților, mentinuti sau reincadrati în munca în funcții admise la cumul, au dreptul, pe timpul cît lucrează, sa primească pe lîngă salariu, și 50 la suta din pensie, dar nu mai puțin de 500 lei.

(2) Prevederile alin. 1 se aplică celor care se pensionează în condițiile art. 7 lit. b, numai după împlinirea virstei de 62 ani, bărbații și 57 ani, femeile.

(3) Ministerele, celelalte organe centrale și comitetele executive ale consiliilor populare județene și ale municipiului București stabilesc meseriile și funcțiile în care se admite cumulul pensiei cu salariul.

(1) Pensionării prevăzuți la art. 57 alin. 1 și 2 primesc, pe lîngă salariu, și pensia în întregime, pe timpul cît sînt angajați:

a) în posturi cu pînă la 1/2 norma inclusiv;

b) cu contracte de muncă pe durata determinata de pînă la 4 luni, în cursul unui an calendaristic;

c) la persoane fizice, cooperative agricole de producție și case de ajutor reciproc.

(2) De asemenea, beneficiază de pensie în întregime, pe lîngă salariu, și alte categorii de angajați, necesari organizațiilor socialiste, stabilite prin hotărîri ale Consiliului de Miniștri, indiferent de felul pensiei.

(1) Pensionării de invaliditate de gradul III vor primi, pe timpul cît sînt angajați, pe lîngă salariu, și pensia în întregime, fără ca acestea împreună să poată depăși salariul tarifar în vigoare, corespunzător funcției avute la data pensionării de invaliditate.

(2) În cazul în care salariul tarifar împreună cu pensia ori numai salariul tarifar depășesc salariul tarifar în vigoare, corespunzător funcției avute la data pensionării de invaliditate, pensia se reduce sau plata pensiei se suspenda, după caz. Salariul tarifar în vigoare este cel din luna pentru care se face plata.

(3) Pensionării de invaliditate gradul I și II, care au recomandarea organelor de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă pentru prestarea unei activități cu caracter reconfortant, vor primi, pe timpul cît sînt încadrați în munca, pensia în întregime.

(4) De prevederile alin. 1 și 2 beneficiază, pînă la împlinirea virstei de 62 ani, bărbații și 57 ani, femeile, și pensionării de invaliditate gradul III, cărora, la trecerea, din oficiu, în categoria pensionarilor pentru limita de vîrsta, li s-a menținut cuantumul pensiei de invaliditate.

(1) Persoanele care au desfășurat activitate revolutionara înainte de 23 August 1944 au dreptul la pensie în cadrul asigurărilor sociale de stat, în condițiile prezentei legi.

(2) Perioada de deținere în inchisori și lagare ca urmare a activității revoluționare desfășurate pînă la 23 August 1944 constituie vechime în munca. Pentru fiecare an cît persoana în cauza s-a aflat într-o astfel de deținere se acordă cîte 6 luni spor de vechime.

(3) Perioada în care o persoană a lucrat ca activist al Partidului Comunist Roman, al organizațiilor muncitoresti revoluționare și antifasciste, pînă la 23 August 1944, constituie de asemenea vechime în munca.

(4) La stabilirea pensiei, dovada perioadelor prevăzute în alin. 2 și 3 se face numai cu acte eliberate de organele care au evidenta unor asemenea situații.

(1) Persoanele care dovedesc cu acte ca au cotizat la fostele asigurări sociale în alta calitate decît aceea de angajat și îndeplinesc condițiile de vîrsta și vechime în munca, pot fi înscrise la pensie pentru limita de vîrsta, ca și angajații, numai dacă în ultimii 10 ani de activitate au lucrat ca angajați.

(2) Cei care au o vechime în munca de cel puțin 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, dar nu au lucrat cel puțin 10 ani ca angajați, au drept la o pensie de 650 lei lunar.

(3) Cei care au o vechime în munca mai mica de 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, dar nu mai puțin de 10 ani și nu îndeplinesc condiția de vechime ca angajați, prevăzută la alin. 1, au dreptul la o pensie calculată din pensia de 650 lei, proporțional cu vechimea dovedită, fără a putea fi mai mica de 455 lei lunar.

(4) Urmașii celor prevăzuți la alin. 1-3 inclusiv au drept la pensie de urmaș în condițiile prezentei legi.

(5) Cei care au o vechime în munca de 25 ani, bărbații și 20 ani, femeile, pensionați pentru timpul cotizat la fostele asigurări sociale în alta calitate decît aceea de angajat, și au lucrat după pensionare cel puțin 10 ani ca angajați, pot cere stabilirea unei pensii pentru limita de vîrsta, folosind ca baza de calcul media salariilor tarifare lunare din 5 ani de activitate consecutiva din ultimii 10 ani.

(1) Pensia de orice fel nu poate fi mai mare decît salariul tarifar pe baza căreia aceasta a fost calculată.

(2) Nimeni nu poate primi decît o singura pensie, indiferent de fondul din care aceasta este plătită ori de legea în care este prevăzut dreptul la pensie, cu excepția celor prevăzuți la art. 46 alin. 5 și art. 69 alin. 2. În cazul în care o persoană ce are drept la pensie în cadrul asigurărilor sociale de sta și I.O.V.R. a lucrat o perioadă ca membru în cooperativele agricole de producție, va putea primi, pe lîngă pensia de asigurări sociale și I.O.V.R., și pensia de la sectorul cooperativei agricole de producție pentru perioada cît a lucrat în acest sector.

(3) Persoanele îndreptățite la mai multe pensii pot opta oricînd pentru una din ele, chiar după ce s-a stabilit un drept la pensie. Cei care beneficiază de o pensie nu pot opta pentru ajutor social.

(1) Pensia și ajutorul social nu sînt impozabile.

(2) Cererile în fața oricăror organe care au drept scop stabilirea unui drept la pensie sau ajutor social, precum și toate actele procedurale în legătură cu aceste drepturi, sînt scutite de orice fel de taxe de timbru.

(1) Pensia și ajutorul social se plătesc cu incepedere de la data desfacerii contractului de muncă, data încetării plății ajutorului pentru incapacitate temporară de muncă sau data decesului susținătorului, după caz, dacă cererea împreună cu toate actele necesare a fost depusa la organele de pensii în termen de cel mult trei luni de la ivirea acestor situații.

(2) Dacă cererea împreună cu toate actele necesare nu a fost depusa în termenul prevăzut la alin. 1, pensia și ajutorul social se plătesc cu începere de la întîi a lunii următoare aceleia în care cererea cu actele a fost depusa la organele de pensii.

(3) Pensia pentru limita de vîrsta, pentru cei cărora nu li s-a desfăcut contractul de muncă, se plătește cu începere de la întîi a lunii următoare aceleia în care s-a depus cererea împreună cu actele necesare la organele de pensii.

(4) Pensia și ajutorul social se plătesc titularului sau mandatarului acestuia împuternicit cu procura, ori se depun la cererea titularului și pe numele sau, la C.E.C.

(5) În cazul în care titularul are capacitate de exercițiu restrînsa sau este lipsit de capacitate, plata se face părintelui, tutorelui sau curatorului sau, după caz.

(1) Contractul de muncă al angajaților pensionați la cererea unității se desface pe data înscrierii la pensie. Nedesfacerea contractului de muncă atrage anularea deciziei de pensionare.

(2) Pe data înscrierii la pensie se poate desface și contractul de muncă al celor pensionați la cererea lor.

(3) Contractul de muncă al angajaților care sînt și pensionari pentru limita de vîrsta și al celor cu pensii acordate prin hotărîri ale Consiliului de Miniștri sau ale altor organe competente, poate fi desfăcut oricînd.

(1) Invalizii și accidentatii de război, urmașii acestora, precum și urmașii celor morți sau dispăruți în război, primesc pensie potrivit prezentei legi în cuantumurile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

(2) Invalizii și accidentatii de război mari mutilati, precum și cei încadrați în gradul I sau II de invaliditate, au dreptul ca la încetarea activității sa beneficieze, pe lîngă pensia I.O.V.R., și de orice alta pensie pentru activitatea depusa după invaliditatea în război.

(1) Fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare se formează din contribuția tuturor angajaților. Aceasta contribuție este de 2 la suta din salariul tarifar lunar de încadrare și se vărsa prin unități, într-un cont special al Ministerului Muncii, la Banca Naționala a Republicii Socialiste România.

(2) Contribuția nu se retine pe timpul cît angajatul se afla în incapacitate temporară de muncă, în concediu de studii sau în concediu fără plata, dacă aceste concedii nu depășesc 30 zile într-un an calendaristic. Aceste perioade se considera însă ca perioade de contribuție. Contribuția nu se retine nici pe timpul concediilor fără plata mai mari de 30 zile, însă acest timp nu se considera perioada de contribuție.

(3) Banca Naționala a Republicii Socialiste România va plati, la sumele depuse, o dobinda anuală de 1,5 la suta cu care se întregește fondul pentru pensia suplimentară.

(1) Au dreptul la pensie suplimentară pensionării și beneficiarii de ajutor social din cadrul asigurărilor sociale de stat care au contribuit, în timpul activității salariate, la fondul pentru pensia suplimentară.

(2) De asemenea, au dreptul la pensie suplimentară pensionării urmași, dacă sustinatorul decedat a contribuit la fondul de pensii.

(1) Cuantumul pensiei suplimentare, pentru cei care au contribuit cel puțin 20 ani la fondul acestei pensii, este de 16 la suta din salariul tarifar folosit la calcularea pensiei de asigurări sociale.

(2) Pentru cei care au contribuit la fondul de pensii mai puțin de 20 ani, pensia suplimentară se stabilește astfel:

(3) Pentru beneficiarii de ajutor social pentru limita de vîrsta, pensia suplimentară se calculează pe baza mediei salariilor tarifare lunare din ultimii 5 ani de activitate consecutiva. Pentru beneficiarii de ajutor social invalizi, care au lucrat mai puțin de 5 ani, pensia suplimentară se stabilește pe baza mediei salariilor tarifare lunare din perioada de activitate.

(4) Angajații care, pînă la data pensionării, au contribuit mai puțin de 12 luni la fondul pentru pensia suplimentară, nu au drept la aceasta pensie. Fac excepție pensionării de invaliditate, beneficiarii de ajutor social invalizi, pensionării urmași și beneficiarii de ajutor social urmași care vor primi pensia suplimentară calculată în procentul prevăzut pentru 1-2 ani de contribuție.

(5) Celor prevăzuți la alin. 4, care nu au drept la pensie suplimentară, li se vor restitui sumele plătite cu titlu de contribuție.

(6) Angajați care au împlinit limita de vîrsta sau sînt invalizi și au încetat activitatea fără a putea fi înscriși la pensie sau ajutor social, deoarece nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, au drept la pensie suplimentară, dacă au contribuit cel puțin 12 luni. În aceste situații baza de calcul a pensiei suplimentare va fi cea prevăzută la alin. 3.

(1) Pensia suplimentară se stabilește de către organele și cu procedura prevăzută pentru pensia de asigurări sociale.

(2) Pensia suplimentară se plătește deosebit de pensia de asigurări sociale și de ajutorul social, indiferent de cuantumul acestora din urma.

(3) Prevederile din prezenta lege referitoare la plata și recalcularea pensiilor, precum și cele referitoare la cumul, pierderea dreptului de pensie sau suspendarea plății acesteia, se aplică în mod corespunzător și la pensiile suplimentare.

(1) Pensionării și beneficiarii de ajutor social ale căror pensii sau ajutoare sociale sînt egale sau mai mici decît cuantumul minim al pensiei de invaliditate gradul I pentru accident de muncă sau boala profesională, precum și membrii de familie ai acestora, au dreptul, în mod gratuit, la asistența medicală, medicamente și materiale sanitare și pentru tratamentul ambulatoriu.

(2) Pensionării și beneficiarii de ajutor social prevăzuți la alin. 1 primesc, în contul asigurărilor sociale, asistența medicală, întreținere, medicamente și materiale sanitare necesare pe tot timpul internării în sanatoriile balneare, inclusiv costul transportului.

(1) Ministerul Muncii, cu acordul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, va da instrucțiuni și indicații obligatorii în vederea aplicării unitare a prevederilor cuprinse în legislația de pensii.

(2) La Ministerul Muncii se constituie o Comisie centrala de pensii, în următoarea componenta:

(3) Componenta nominală a Comisiei centrale de pensii se stabilește de Colegiul Ministerului Muncii, la propunerea organelor ai căror delegați fac parte din comisie.

(4) La ședințele Comisiei centrale de pensii pot fi invitați reprezentanți ai celorlalte sectoare de activitate care au sisteme proprii de asigurări sociale și pensii, interesate în examinarea problemelor supuse dezbaterii.

(5) Secretariatul Comisiei centrale de pensii va fi asigurat de Direcția generală de asigurări sociale și pensii din Ministerul Muncii.

(6) Comisia centrala de pensii lucrează pe baza unui regulament aprobat de Colegiul Ministerului Muncii.

(7) Comisia centrala de pensii are următoarele atribuții:

a) elaborează proiecte de instrucțiuni și indicații pe baza și în executarea legislației de pensii, ce se supun ministrului muncii spre a fi emise potrivit alin. 1;

b) stabilește, la propunerea Direcției generale de asigurări sociale și pensii, soluții de rezolvare a unor cazuri individuale, inclusiv a acelora care au fost definitiv rezolvate potrivit art. 43;

c) sprijină Ministerul Muncii în îndrumarea activității de pensii a celorlalte sectoare de activitate care au sisteme proprii de asigurări sociale și pensii.

(1) Cererile de pensie sau ajutor social, precum și contestațiile introduse înainte de 1 ianuarie 1967, nerezolvate pînă la această dată, vor fi soluționate după normele legale în vigoare la data cererii.

(2) Cu începere de la 1 ianuarie 1967, pensionării și beneficiarii de ajutor social prevăzuți la alin. 1 vor primi drepturile majorate potrivit Hotărîrii Consiliului de Miniștri nr. 2361 din 25 octombrie 1966 și instrucțiunile de aplicare.

(3) Cererile de pensie sau ajutor social, introduse după data de 1 ianuarie 1967, se soluționează potrivit dispozițiilor legii noi, chiar dacă plata acestor drepturi se face și pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 1967.

(1) Pensionării pentru limita de vîrsta, pensionării de invaliditate și beneficiarii de ajutor social aflați în plata la 31 decembrie 1966, pot cere după 1 ianuarie 1967 recalcularea pensiei prin adăugarea unor perioade de vechime în munca, care conform legislației în vigoare pînă la acea data nu le-au fost luate în considerare și care, potrivit noii legi, constituie vechime în munca.

(2) De prevederile alin. 1 beneficiază și pensionării urmași ai căror sustinatori decedati au avut perioade de vechime care nu le-au fost luate în considerare la stabilirea pensiei.

(3) Recalcularea drepturilor prin adăugarea vechimii prevăzute la alin. 1 și 2 se va face pe baza salariului folosit la pensionare, sau mediei salariilor din ultimele 12 luni de activitate, pentru beneficiarii de ajutor social.

(4) Pentru fiecare an ce depășește vechimea cerută la acordarea pensiei integrale pentru limita de vîrsta se acordă un procent suplimentar de 0,5 la suta din salariul tarifar.

(5) Plata pensiei, astfel recalculata, se face de la întîi a lunii următoare aceleia în care s-a depus cererea împreună cu actele la organele de pensii. De la aceeași dată se acordă pensia recalculata și celor care au actele de vechime la dosarul de pensie.

(1) Pensionarilor pentru limita de vîrsta și pensionarilor de invaliditate aflați în plata la 31 decembrie 1966, care cer adăugarea unor perioade de vechime în munca prestată după pensionare, dar anterior datei de 1 ianuarie 1967, li se va recalcula pensia în raport de noua vechime, potrivit prevederilor art. 82.

(2) Pensionării urmași ai celor prevăzuți la alin. 1 beneficiază de recalcularea pensiei pentru vechimea în munca realizată de sustinatori după pensionare, în condițiile arătate la alin. 1.

(1) Pensionarilor de invaliditate aflați în plata la 31 decembrie 1966, cărora li se schimba gradul de invaliditate după această dată, li se vor stabili drepturile corespunzătoare noului grad de invaliditate potrivit prevederilor din prezenta lege. În cazul în care în urma revizuirilor medicale aceștia sînt trecuți în grade de invaliditate mai mari, însă din calcule rezultă pensii mai mici decît cele primite pînă la data revizuirii medicale, se va menține cuantumul pensiei avut pînă la acea data.

(2) Pensionarilor de invaliditate aflați în plata la 31 decembrie 1966 care solicită, după 1 ianuarie 1967, acordarea cuantumului pensiei pentru limita de vîrsta sau transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limita de vîrsta, li se vor stabili drepturile potrivit dispozițiilor din prezenta lege.

(1) Urmașii pensionarilor decedati pînă la 1 ianuarie 1967 au drept la pensie de urmaș stabilită potrivit legislației în vigoare pînă la acea data. Pensia de urmaș astfel stabilită se majorează cu procentele prevăzute de Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 2361/1966.

(2) Urmașii pensionarilor aflați în plata la 31 decembrie 1966 și care au decedat după această dată au drept la pensie de urmaș stabilită potrivit prevederilor din prezenta lege. Baza de calcul a pensiei de urmaș va fi pensia susținătorului decedat, majorată conform Hotărîrii Consiliului de Miniștri nr. 2361/1966, dacă a fost pensionar pentru limita de vîrsta sau de invaliditate gradul I; în cazul cînd acesta a fost pensionat de invaliditate de gradul II sau III, baza de calcul va fi pensia de invaliditate de gradul I.

(1) Cei care au pierdut dreptul la pensie sau ajutor social în baza legislației în vigoare pînă la 31 decembrie 1966 și îndeplinesc condițiile din prezenta lege pot cere pensie sau ajutor social după 1 ianuarie 1967, care se va stabili astfel:

a) cei care au avut calitatea de pensionari sau de beneficiari de ajutor social vor fi repuși în drepturi; pensia acestora se va recalcula potrivit actelor normative privitoare la pensii intervenite de la data pierderii dreptului și pînă la 31 decembrie 1966. Pensia recalculata se va majoră cu procentele prevăzute de Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 2361/1966;

b) pensionării de invaliditate și beneficiarii de ajutor social de invaliditate, dintre cei prevăzuți la lit. a, vor fi repuși în drepturi dacă vor fi încadrați într-un grad de invaliditate, considerindu-se ca au îndeplinită condiția de vechime în raport cu vîrsta. Cei care, potrivit prevederilor legislației în vigoare pînă la 31 decembrie 1966, sînt nerevizuibili, vor beneficia de pensia de invaliditate corespunzătoare gradului de invaliditate ce rezultă din ultima decizie.

(2) Cei care nu au avut calitatea de pensionari sau de beneficiari de ajutor social vor primi drepturile stabilite potrivit prezentei legi.

(3) Pensionarilor și beneficiarilor de ajutor social prevăzuți la alin. 1 lit. a, cărora nu li s-au luat în considerare anumite perioade de vechime care, potrivit noii legi, constituie vechime în munca, precum și celor care au realizat o vechime în munca după pierderea drepturilor, li se vor adauga, la cerere, aceste perioade potrivit prevederilor art. 82.

a) în grupa I de muncă, angajații care au lucrat în munci foarte grele sau foarte vătămătoare, asa cum sînt prevăzuți în tabelul nr. 1 anexa din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/1959, cu completările ulterioare;

b) în grupa a II-a de muncă, angajații care au lucrat în munci grele sau vătămătoare, asa cum sînt prevăzuți în tabelul nr. 2 anexa la Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/1959, cu completările ulterioare;

c) în grupa a III-a de muncă, angajații care au fost încadrați în grupele III și IV, asa cum sînt prevăzuți în tabelele nr. 3 și 4 anexe la Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 292/1959, cu completările ulterioare.

(1) Dispozițiile prezentei legi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1967.

(2) Pe aceeași dată se abroga Decretul nr. 292 din 30 iulie 1959, astfel cum a fost modificat și completat prin Decretul nr. 878 din 20 noiembrie 1962, precum și Regulamentul de aplicare aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1081 din 31 iulie 1959, modificat și completat prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 1173 din 20 noiembrie 1962.