privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire și de depunere a declarațiilor de impozite și taxe
Ministrul finanțelor,
în baza prevederilor art. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire și de depunere a declarațiilor de impozite și taxe, aprobată și modificată prin Legea nr. 73/1998 și modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 78/1998, și ale art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 447/1997 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor, cu modificările ulterioare,
având în vedere necesitatea îmbunătățirii procedurii de întocmire și de depunere a declarațiilor de impozite și taxe,
emite următorul ordin:
Se aprobă Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire și de depunere a declarațiilor de impozite și taxe, aprobată și modificată prin Legea nr. 73/1998, cu modificările ulterioare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Monitorul Oficial al României, Partea I.
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul ministrului finanțelor nr. 964 din 12 mai 1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire și de depunere a declarațiilor de impozite și taxe, aprobată și modificată prin Legea nr. 73/1998.
Direcția generală proceduri fiscale și sistem informațional pentru veniturile statului și direcțiile generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene și a municipiului București, precum și unitățile lor subordonate vor lua măsuri pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Ministrul finanțelor,
Decebal Traian Remes
NORME METODOLOGICE
pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire și de depunere a declarațiilor de impozite și taxe, cu modificările și completările ulterioare
A. Regimul derogatoriu de depunere a declarațiilor de impozite și taxe
1. În caz de inactivitate temporară, anunțată organelor fiscale și înscrisă în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 232 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, depunerea declarațiilor de impozite și taxe poate fi facuta conform unui regim de declarare derogatoriu.
2. Regimul de declarare derogatoriu consta în depunerea anuală a Declarației privind obligațiile de plată la bugetul de stat, cod M.F. 14.13.01.01.
3. Regimul de declarare derogatoriu se aproba de către organul fiscal în a cărui evidenta este înregistrat plătitorul, pe baza unei cereri formulate de acesta.
Cererea poate fi depusa, concomitent cu anunțarea inactivității temporare, la organele fiscale, potrivit pct. 1.
O dată cu cererea, plătitorul este obligat să depună dovada înscrierii inactivității temporare la registrul comerțului.
4. Regimul de declarare derogatoriu va fi aplicat pentru perioade de inactivitate temporară mai mari de 12 luni. Obligațiile de declarare aferente activității desfășurate anterior perioadei de inactivitate temporară se mențin.
5. Cererea va fi aprobată cu condiția ca plătitorul sa nu aibă, la data aprobării, obligații fiscale restante către bugetul de stat.
Cererea poate fi respinsă și în cazul în care organul fiscal considera, motivat, ca acordarea regimului de declarare solicitat poate conduce la apariția unor cazuri de evaziune fiscală.
Organul fiscal care soluționează cererea poate condiționa aprobarea acesteia de îndeplinirea unor obligații fiscale rezultate din situația concretă a plătitorului.
6. O dată cu aprobarea cererii, plătitorului îi vor fi comunicate, în scris, condițiile în care aceasta a fost aprobată.
7. Regimul de declarare derogatoriu aprobat se întrerupe, dacă:
a) plătitorul obține în perioada pentru care s-a aprobat regimul derogatoriu venituri financiare sau excepționale mai mari de 10 milioane lei. În acest caz, pentru perioadele în care s-au obținut aceste venituri, declarațiile vor fi depuse la termenele legale aplicabile regimului normal de declarare;
b) plătitorul depune cerere de rambursare. În acest caz, se aplică prevederile legale privind regimul normal de declarare.
8. Regimul derogatoriu aprobat își încetează valabilitatea, iar plătitorul este obligat sa reintre, din oficiu, în regimul normal de declarare, dacă:
a) nu îndeplinește condițiile stabilite de organul fiscal la aprobarea cererii;
b) obține orice fel de venituri din exploatare;
c) are angajați cărora le plătește venituri de natura salariilor.
B. Procedura întocmirii și depunerii declarației rectificative
1. Declarațiile de impozite și taxe pot fi corectate de către plătitori, din proprie inițiativă, prin depunerea unei declarații rectificative la organul fiscal competent.
Sumele rezultate din corectarea taxei pe valoarea adăugată, facturate în mod eronat de plătitor, precum și cele rezultate din corectarea erorilor de înregistrare în evidenta, reprezentând taxa pe valoarea adăugată, se înregistrează la randurile de regularizări din decontul lunii în care au fost operate corectiile. În acest caz, nu se va depune declarație rectificativa.
2. Declarația rectificativa se întocmește pe același model de formular ca și declarația de impozite și taxe care se corecteaza, înscriindu-se lângă cuvântul "Declarație" mențiunea "rectificativa".
3. Declarația rectificativa va fi completată înscriindu-se toate datele și informațiile prevăzute de formular, inclusiv cele care nu diferă față de declarația inițială. Randurile și coloanele care conțin date și informații modificate vor fi marcate printr-un asterisc [*)].
4. Declarația rectificativa va fi semnată și se va depune la același organ fiscal la care a fost depusa declarația inițială, fie direct la registratura acestuia, fie la oficiul poștal, prin scrisoare cu valoare declarata.
5. Depunerea declarației rectificative în termenul de prescripție a dreptului organelor fiscale de a stabili diferențe de impozite și taxe conduce la întreruperea prescripției. De la data depunerii declarației rectificative începe să curgă o noua prescripție pentru perioada la care aceasta se referă.
Depunerea declarației rectificative după expirarea termenului de prescripție constituie o recunoaștere voluntara a impozitelor și diferențelor de impozite astfel declarate, acestea fiind considerate legal stabilite și datorate.
6. Declarația rectificativa poate fi depusa ori de câte ori plătitorul constata erori în declarația inițială.
Dacă plătitorul depune declarația rectificativa în 15 zile de la termenul stabilit de organul fiscal competent pentru efectuarea corecturilor - termen comunicat, în scris, plătitorului, conform procedurii stabilite la art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 68/1997, aprobată și modificată prin Legea nr. 73/1998 -, plătitorul va fi sancționat cu avertisment pentru întocmirea incorectă a declarației inițiale.
7. Declarația rectificativa nu mai poate fi depusa în cazul în care organele de control fiscal se prezintă la sediul, domiciliul sau reședința plătitorului pentru desfășurarea unei acțiuni de control fiscal pentru impozitele și taxele aferente perioadelor supuse controlului.
C. Procedura verificării modului de completare a declarației de impozite și taxe
1. Organul fiscal va verifica modul de completare a declarației depuse de plătitor.
2. În cazul în care în declarația depusa de plătitor se poate identifica tipul erorii, respectiv eroare de calcul, de completare sau eroare de aplicare a cotelor de impozitare, stabilirea obligației de plată se va face prin corectarea erorii și prin înscrierea sumelor corecte, avându-se în vedere următoarele:
a) aplicarea corecta a cotelor de impozitare prevăzute de legislația fiscală în vigoare;
b) înscrierea corecta a sumei reprezentând impozitul sau taxa datorată, rezultată din înmulțirea cotei legale de impozitare cu baza impozabilă sau taxabila;
c) înscrierea corecta a sumelor în rubricile prevăzute de formular și anularea celor înscrise eronat în alte rubrici;
d) corectarea calculelor aritmetice care au avut drept rezultat înscrierea în declarație a unor sume eronate.
3. Dacă în declarația depusa se constata erori a căror cauza nu se poate stabili sau se constata elemente lipsa, importante pentru stabilirea obligației fiscale, organul fiscal va solicita, în scris, plătitorului să se prezinte la sediul sau pentru efectuarea corecturilor necesare.
D. Procedura stabilirii din oficiu a impozitelor și taxelor
1. Organele fiscale competente au dreptul de a stabili, din oficiu, obligația de plată, dacă:
a) plătitorul nu se prezintă în termen de 15 zile de la termenul stabilit de organul fiscal pentru efectuarea corecturilor, în cazul depunerii unei declarații în a carei completare au fost constatate erori;
b) plătitorul nu depune declarația de impozite și taxe în termen de 15 zile de la primirea înștiințării prin care organul fiscal îi notifica depășirea termenului legal de depunere a declarației.
2. Dacă în declarația depusa se constata erori a căror cauza nu se poate stabili sau se constata elemente lipsa, importante pentru stabilirea obligației fiscale, precum și în cazul în care plătitorul nu depune declarația de impozite și taxe, organele fiscale vor stabili, din oficiu, obligația de plată, folosind metoda estimarii.
Estimarea obligației de plată se va face pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al plătitorului, referitoare la perioade de raportare din ultimele 12 luni:
- declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat, depuse pentru perioadele anterioare;
- procese-verbale de control;
- raportări contabile.
În cazul în care la dosarul fiscal al plătitorului nu exista astfel de documente, plătitorul în cauza va fi supus de îndată unui control fiscal.
3. Din documentele prevăzute la pct. 2 se va selecta ultimul debit cunoscut al plătitorului, care va fi folosit drept etalon în cadrul procedurii de estimare.
4. Prima etapa în stabilirea obligației de plată va fi actualizarea debitului folosit drept etalon, avându-se în vedere rata inflației comunicate de Comisia Naționala pentru Statistica, aferentă perioadei cuprinse între data stabilirii debitului folosit drept etalon și data stabilirii din oficiu.
Rezultatul astfel obținut va fi ajustat pe baza oricăror date și informații deținute de organele fiscale (de exemplu: date și informații obținute în urma controalelor efectuate la alți contribuabili care au legături de afaceri cu plătitorul în cauza, date din dosarul fiscal al plătitorului, informații de la terți etc.).
5. Debitul stabilit conform pct. 4 va fi majorat cu 20% .
6. În aplicarea acestei proceduri organul fiscal va întocmi o nota de constatare, care va cuprinde, în mod obligatoriu, elementele care au fost avute în vedere la stabilirea din oficiu, modul de calcul al debitului, precum și penalitățile aplicate pentru nedepunerea la termen a declarației de impozite și taxe.
Nota de constatare va fi aprobată de către conducătorul unității fiscale, iar impozitele și taxele stabilite prin aceasta vor fi comunicate plătitorului printr-o înștiințare de plată, transmisă conform legii.
7. Impozitele și taxele stabilite din oficiu de organele fiscale competente se corecteaza:
a) la data depunerii efective de către plătitor a declarației referitoare la impozitele și taxele care au fost stabilite din oficiu;
b) la data efectuării unui control fiscal care se desfășoară pentru impozitele și taxele care au fost stabilite din oficiu.
8. Penalitățile calculate la suma impozitelor și taxelor stabilite din oficiu sunt datorate asa cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioară a impozitelor și taxelor.
-------------------
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.