NORMĂ nr. 38 din 23 decembrie 2015

(1) Prezenta normă reglementează tipurile de rezerve tehnice constituite pentru activitatea de asigurări generale, respectiv de asigurări de viață, precum și modul de calcul al acestora în scopul înregistrării în evidențele contabile și întocmirii situațiilor financiare anuale.

(2) Prezenta normă se aplică:

(3) În cuprinsul prezentei norme, referirile la societăți se citesc ca referiri la toate entitățile prevăzute la alin. (2), cu excepția cazului în care se prevede altfel.

(1) Valoarea rezervelor tehnice constituite, menținute și înregistrate în evidențele contabile de către societăți nu poate fi mai mică decât valoarea obținută prin calculul acestor rezerve potrivit prevederilor prezentei norme.

(2) Rezervele tehnice vor fi evidențiate în contabilitate distinct, pe fiecare categorie de asigurări practicată, respectiv asigurări generale și de viață, și potrivit tipurilor de rezerve prevăzute de prezenta normă; evidențele tehnico-operative ale societății permit totodată identificarea tipurilor de rezerve tehnice aferente fiecărei clase de asigurări din cadrul celor două categorii de asigurări menționate, pentru care societatea este autorizată să le subscrie.

(3) În cazurile în care contractul de asigurare prevede încasarea primelor și plata despăgubirilor în valută, rezervele tehnice aferente sunt constituite și menținute în valută; calculul rezervei de prime se efectuează în valuta în care s-a încheiat contractul de asigurare, iar calculul rezervei de daună se efectuează în valuta în care urmează să se plătească despăgubirea.

(4) În scopul aplicării prevederilor prezentei norme, primele brute subscrise aferente unui contract de asigurare se stabilesc astfel:

(5) Sumele transferate rezervelor tehnice reprezintă obligații ale societăților și se deduc din veniturile acestora pentru determinarea profitului.

(1) Societățile constituie, mențin și înregistrează în contabilitate următoarele tipuri de rezerve tehnice aferente obligațiilor asumate prin contractele de asigurări generale, respectiv de asigurări de viață încheiate:

(2) Suplimentar rezervelor tehnice prevăzute la alin. (1), societățile constituie următoarele rezerve tehnice:

(1) Rezerva tehnică prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a) se calculează lunar prin însumarea cotelor-părți din primele brute subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferența dintre volumul primelor brute subscrise și această rezervă să reflecte primele brute alocate părții din riscurile expirate la data calculării.

(2) Rezerva de prime se calculează separat pentru fiecare contract de asigurare, iar rezerva totală de prime constituită va fi obținută prin însumarea valorilor calculate pentru fiecare contract.

(3) Determinarea rezervei de prime aferente unui contract de asigurare se face prin metode actuariale.

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (3), pentru contractele de asigurări generale în cazul cărora riscul asigurat este distribuit uniform și liniar pe durata derulării lor, rezerva de prime aferentă contractului se determină astfel:

(5) Valoarea totală a rezervei de prime Rpt, aferentă tuturor contractelor de asigurări, se determină astfel:

(1) Rezerva tehnică prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. b) se constituie și se actualizează lunar, în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de societate, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plății acestor daune.

(2) Rezerva de daune avizate se constituie pentru daunele avizate și în curs de lichidare pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor daune.

(3) Dacă despăgubirea/indemnizația de asigurare se va plăti sub formă de anuități, rezerva de daune avizate va fi calculată prin metode actuariale.

(4) Valoarea totală a rezervei de daune avizate care trebuie constituită se determină prin însumarea valorilor rezervei calculate pentru fiecare contract de asigurare.

(5) În calculul rezervei de daune avizate se includ valoarea estimată a despăgubirii cuvenite pentru dauna avizată, precum și cheltuielile cu constatarea și evaluarea pagubei, respectiv costurile de lichidare a daunei, aferente serviciilor prestate de terțe persoane, cum ar fi: cheltuielile cu expertizele tehnice, cheltuielile de judecată și altele de acest tip.

(6) În cazul pretențiilor de despăgubiri care fac obiectul unei acțiuni în instanță, rezerva de daune avizate se constituie și se menține la nivelul pretențiilor solicitate în instanță, în limita sumei asigurate, la care se adaugă și valoarea estimată a cheltuielilor totale de judecată.

(7) Prin excepție de la prevederile alin. (6), în cazul pretențiilor de despăgubiri pentru daune morale ca urmare a vătămărilor corporale sau decesului, rezerva de daune avizate se constituie pe baza jurisprudenței și a practicii societății, conform procedurilor interne de calcul al acestui tip de rezervă pentru asemenea situații.

(8) Procedurile interne de calcul al rezervei de daune avizate pentru cazurile de daune morale ca urmare a vătămării corporale sau decesului, prevăzute la alin. (7), sunt aprobate de conducerea societății și notificate A.S.F. cu 30 de zile calendaristice înainte de aplicarea lor.

(9) Societățile întocmesc și mențin evidențe distincte a daunelor avizate, care să permită A.S.F. să controleze în orice moment cuantumul și modalitatea de constituire a rezervei de daune.

(1) Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exercițiului financiar, în cazul în care se constată că cheltuielile aferente daunelor estimate în viitor depășesc rezervele de prime constituite minus cheltuielile de achiziție amânate și, drept urmare, în perioadele viitoare valoarea rezervei de prime calculată în conformitate cu art. 4 minus cheltuielile de achiziție amânate nu va fi suficientă pentru acoperirea daunelor ce vor apărea în exercițiile financiare următoare. Prin cheltuieli aferente daunelor se înțelege valoarea estimată a despăgubirii cuvenite, precum și cheltuielile cu constatarea și evaluarea pagubei, respectiv costurile de lichidare a daunei, aferente serviciilor prestate de terțe persoane, cum ar fi: cheltuielile cu expertizele tehnice, cheltuielile de judecată și altele de acest tip.

(2) Pentru contractele de asigurări generale, valoarea rezervei pentru riscuri neexpirate Rn se determină astfel:

(3) Rezerva pentru riscuri neexpirate se determină la nivel de clasă de asigurare.

(1) Rezerva tehnică prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. e) se constituie pentru contractele de asigurări la care se prevăd reduceri de primă, în cazul reînnoirii acestora, și/sau restituiri de primă, în cazul participării contractanților la profitul societăților.

(2) Rezerva pentru participare la beneficii și risturnuri se constituie, de asemenea, și pentru contractele de asigurări de viață la care se prevede dreptul beneficiarului contractului de a participa la beneficiile obținute din fructificarea rezervei matematice, conform obligațiilor asumate.

(1) Rezerva tehnică prevăzută la art. 3 alin. (2) lit. a) se creează de către societățile care au în derulare contracte de asigurare care acoperă riscurile de catastrofe naturale prin aplicarea lunară a unui procent de minimum 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente acestor contracte, până când fondul de rezervă atinge cel puțin nivelul reținerii proprii, sau 10% din acumularea răspunderilor asumate prin contractele de asigurare care acoperă riscurile de catastrofe naturale.

(2) Pentru urmărirea modului de calcul al acestei rezerve, societățile țin o evidență separată a contractelor care acoperă riscuri de catastrofe naturale.

(1) Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de valoarea unităților într-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de valoarea activelor conținute într-un fond intern deținut de societate, de regulă divizat în unități, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauză trebuie reprezentate cât mai exact posibil de aceste unități sau, în cazul în care nu sunt înființate unități, de activele în cauză.

(2) Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de un indice al acțiunilor sau de altă valoare de referință, altele decât cele menționate la alin. (1), rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauză trebuie reprezentate cât mai exact posibil de unitățile care trebuie să reprezinte valoarea de referință sau, în cazul în care nu sunt înființate unități, de activele care prezintă garanția și tranzacționabilitatea adecvate și care corespund cât mai exact posibil celor pe care se bazează valoarea de referință specifică.

(3) Când beneficiile menționate la alin. (1) și (2) includ o garantare a randamentului investițiilor sau alte beneficii garantate, rezervele tehnice suplimentare corespunzătoare se află sub incidența prevederilor art. 2-8 și ale art. 10 și 11.

(1) Societățile întocmesc, păstrează la sediile lor centrale și actualizează permanent un registru special de evidență a activelor care acoperă rezervele tehnice brute, denumit în continuare Registru, cu respectarea prevederilor prezentului articol.

(2) Societățile care desfășoară atât activitate de asigurări generale, cât și de asigurări de viață întocmesc, păstrează și actualizează permanent câte un registru pentru fiecare dintre cele două categorii de asigurări practicate.

(3) Registrele se întocmesc în formatele prevăzute în anexele nr. 1 și 2, care fac parte integrantă din prezenta normă, se organizează pe secțiuni, în funcție de tipul activelor care acoperă rezervele tehnice brute, și se păstrează pe suport electronic.

(4) În Registrul special de evidență a activelor care acoperă rezervele tehnice brute constituite pentru asigurările de viață, conform anexei nr. 2, se evidențiază distinct activele deținute în țară și cele din străinătate, atât pentru asigurările de viață fără componentă de acumulare (tradiționale), cât și pentru cele de viață și anuități legate de fonduri de investiții (unit-linked).

(5) Valoarea totală a activelor înscrise în Registru, evaluate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, trebuie să fie, în orice moment, cel puțin egală cu valoarea rezervelor tehnice brute determinată în conformitate cu prevederile prezentei norme.

(6) Informațiile aferente activelor care acoperă rezervele tehnice din Registru sunt completate cu soldurile de deschidere ale exercițiului financiar 2016 sau, în cazul societăților autorizate de către A.S.F. după această dată, cu soldurile existente la data autorizării.

(7) Terenurile și construcțiile sunt evidențiate pe fiecare teren sau imobil.

(8) Titlurile de stat, obligațiunile municipale și depozitele bancare sunt evidențiate pe fiecare activ.

(9) Disponibilitățile bănești existente în conturile curente și în casierie, în lei și în valută, sunt evidențiate la valoarea soldului final al perioadei pentru care se face raportarea, care se justifică cu datele înscrise în balanța disponibilităților în conturi curente pe bănci și casierie, pe valute, pe baza extraselor de cont și a registrelor de casă.

(10) Valorile mobiliare tranzacționate sunt evidențiate pe fiecare componentă a portofoliului.

(11) Creanțele aferente primelor brute subscrise sunt evidențiate la valoarea soldului final al perioadei pentru care se face raportarea, care va trebui justificat cu fișa analitică a conturilor 401 "Decontări privind primele de asigurare" și 405 "Decontări privind operațiunile de coasigurare" sau prin alte evidențe operative privind primele brute subscrise și neîncasate.

(12) Societățile notifică A.S.F., de îndată, cu privire la crearea de sarcini asupra unui activ înscris în Registru și au obligația de a urmări ca activele existente să acopere rezervele tehnice brute; notificarea este însoțită de documente justificative, precum extras de carte funciară, raport de evaluare, contract de garanție etc.

(13) În situația în care un activ înscris în Registru este grevat de sarcini în favoarea unui creditor sau a unui terț, cu consecința indisponibilizării unei părți din valoarea acestui activ pentru acoperirea rezervelor tehnice brute, această situație se înscrie în Registru, iar suma indisponibilă nu este inclusă în valoarea totală menționată la alin. (5).

(14) Dacă un activ admis să acopere rezervele tehnice este grevat de sarcini în favoarea unui terț sau a unui creditor fără a îndeplini condițiile prevăzute la alin. (13) ori dacă un creditor are un drept de a cere compensarea creanței sale cu creanța societății, în caz de insolvență și faliment ale acesteia, această situație se înscrie în Registru, iar acelor active li se aplică prevederile legale în vigoare.

(15) Componența activelor înscrise în Registru conform prevederilor prezentului articol, în momentul deschiderii procedurii falimentului, nu trebuie să se modifice și nu se poate opera vreo schimbare în Registru, cu excepția corectării erorilor pur materiale, decât cu avizul A.S.F. și cu aprobarea judecătorului-sindic.

(16) Sub rezerva prevederilor alin. (15), lichidatorii trebuie să adauge la valoarea activelor respective toate veniturile obținute din fructificarea lor, precum și valoarea primelor încasate în activitatea în cauză între momentul deschiderii procedurii falimentului și cel al plății daunelor aferente activității de asigurare sau, după caz, cel al transferului de portofoliu.

(17) Dacă produsul realizării unor active este mai mic decât valoarea lor estimată în registre, lichidatorii sunt obligați să furnizeze o justificare privind acest lucru A.S.F., precum și judecătorului-sindic.

(18) Societățile transmit trimestrial A.S.F. registrele în format electronic, semnate de către conducerea societății, în aplicația ASF-EWS, până în ultima zi calendaristică a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se face raportarea.

(1) Prezenta normă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și intră în vigoare la 1 ianuarie 2016.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei norme se abrogă: