LEGE nr. 85 din 30 martie 2018

(1) Nivelul stocurilor minime reprezintă cel puțin cea mai mare valoare dintre cantitatea aferentă importurilor nete pe o perioadă de 90 de zile, calculată pe baza mediei zilnice a importurilor nete, și cantitatea aferentă consumului intern pe o perioadă de 61 de zile, calculată pe baza mediei zilnice a consumului intern.

(2) Media zilnică a importurilor nete se calculează pe baza valorii medii a echivalentului în țiței al importurilor din anul calendaristic precedent, stabilită potrivit prevederilor anexei nr. 1.

(3) Prin excepție de la alin. (2), media zilnică a importurilor nete care se ia în considerare la alin. (1) se determină, pentru perioada 1 ianuarie-30 iunie a fiecărui an calendaristic, pe baza cantităților importate în penultimul an calendaristic care precedă anul calendaristic în discuție.

(4) Media zilnică a consumului intern se calculează pe baza valorii medii a echivalentului în țiței al consumului intern zilnic din anul calendaristic precedent, stabilită și calculată potrivit prevederilor anexei nr. 2.

(5) Prin excepție de la alin. (4), media zilnică a consumului intern care se ia în considerare la alin. (1) se determină, pentru perioada 1 ianuarie-30 iunie a fiecărui an calendaristic, pe baza cantităților consumate în penultimul an calendaristic care precedă anul calendaristic în discuție.

(6) La solicitarea autorității competente, Institutul Național de Statistică va furniza datele statistice necesare stabilirii echivalentului în petrol al importurilor nete și al consumului intern.

(7) Datele și informațiile transmise de Institutul Național de Statistică către Eurostat, respectiv Chestionarul lunar de petrol și gaze, intitulate raportările Monthly Oil and Gas questionnaire - MOS-Oil, vor fi transmise, lunar, autorității competente în vederea verificării îndeplinirii obligațiilor de stocare, respectiv a numărului de zile de consum mediu zilnic.

(8) Calculul stocurilor minime deținute, exprimate în tone echivalent petrol, se realizează conform prevederilor anexei nr. 3.

(1) Autoritatea competentă va stabili, anual, până la data de 30 aprilie, prin ordin al conducătorului acesteia:

(2) Nivelul stocului de urgență care urmează să fie constituit de către fiecare titular al obligației de stocare va fi direct proporțional cu ponderea cantităților de țiței și/sau produse petroliere pe care fiecare dintre aceștia le-a introdus pe piața din România în totalul cantităților de țiței și/sau produse petroliere introduse pe piața din România în anul de referință.

(3) Titularii obligației de stocare vor transmite autorității competente, până la data de 31 martie a fiecărui an calendaristic, cantitățile de țiței și/sau produse petroliere pe care le-au introdus pe piața din România în anul calendaristic anterior, pe fiecare sortiment în parte, în tone și în tone echivalent petrol.

(4) Ori de câte ori se va face referire, prin prezenta lege, la un nivel cantitativ sau cantități de țiței și/sau produse petroliere și în măsura în care nu se prevede altfel, determinarea acestor cantități se va face în tone echivalent petrol.

(5) Nivelul stocurilor minime, aprobat potrivit prevederilor alin. (1) lit. b), poate fi redus doar pe perioada operației de înlocuire a unor cantități de produse petroliere care fac parte din structura sortimentală a acestora și numai în măsura în care înlocuirea acelor cantități de produse este necesară pentru menținerea utilității stocurilor minime, precum și în cazul punerii în circulație a stocurilor minime, în caz de disfuncționalitate majoră în aprovizionarea cu țiței și/sau produse petroliere, a situațiilor de urgență deosebită și a situațiilor de criză locală.

(6) Autoritatea competentă va verifica, trimestrial, numărul de zile de consum mediu zilnic, conform metodei stabilite potrivit prevederilor alin. (1) lit. a).

(7) În cazul în care, în urma verificărilor, se constată că numărul de zile de consum mediu zilnic este diferit față de cel stabilit conform prevederilor alin. (1) lit. a), autoritatea competentă va dispune măsuri pentru corectarea nivelului stocurilor și va notifica, în termen de maximum 5 zile lucrătoare, operatorii economici, titulari ai obligației de stocare, cu privire la acestea. Operatorii economici au la dispoziție 30 de zile pentru corectarea nivelului stocurilor.

(8) Ordinul conducătorului autorității competente prevăzut la alin. (1) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(1) Stocurile specifice pot fi compuse exclusiv din una sau mai multe dintre următoarele categorii de produse, definite la pct. 3.4 din anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1.099/2008:

(2) În vederea stabilirii sortimentelor de produse petroliere din care se constituie stocul specific, autoritatea competentă va selecta acele produse petroliere al căror consum intern totalizat reprezintă cel puțin 75% din consumul intern din anul de referință, calculat în conformitate cu prevederile anexei nr. 2. Selectarea produselor petroliere se realizează în ordinea descrescătoare a ponderilor acestora în consumul intern din anul de referință, calculat în conformitate cu prevederile anexei nr. 2.

(3) Calcularea cantităților de produse petroliere selectate pentru constituirea stocului specific se realizează cu respectarea nivelurilor minime prevăzute pentru stocurile specifice din anexa nr. 4.

(4) În cazul în care stocul specific nu asigură consumul mediu zilnic calculat în conformitate cu prevederile anexei nr. 4, pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile, autoritatea competentă elaborează un raport anual în care prezintă măsurile adoptate pentru garantarea și verificarea disponibilității și accesibilității fizice a stocurilor de urgență, precum și măsurile adoptate pentru controlul utilizării stocurilor în situațiile prevăzute la art. 7. Raportul se transmite Comisiei Europene până la sfârșitul primei luni a anului calendaristic la care se referă.

(5) În cazul în care nu sunt constituite stocuri specifice pentru minimum 30 de zile de consum, cel puțin o treime din stocurile de urgență sunt menținute sub formă de produse petroliere în conformitate cu prevederile alin. (1) și (2).

(6) În situația prevăzută la alin. (5), prin excepție de la prevederile art. 4 alin. (1) lit. d), titularii obligației de stocare au libertatea de a alege structura sortimentală, cu respectarea ponderii de cel puțin o treime produse petroliere și cel mult două treimi țiței.

(1) În cazul constituirii și menținerii de stocuri specifice, autoritatea competentă transmite Comisiei Europene, pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, o notificare în care se precizează nivelul respectivelor stocuri și durata menținerii acestora, care nu poate fi mai mică de un an calendaristic.

(2) Structura sortimentală a produselor petroliere din care se constituie stocul specific se menține pe o perioadă de un an și poate fi modificată numai începând cu prima zi a unei luni calendaristice.

(1) Stocurile minime se folosesc în cazul apariției unor situații de disfuncționalitate majoră în aprovizionare, a situațiilor de urgență deosebită sau a situațiilor de criză locală, în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(2) Este interzisă împiedicarea punerii în circulație și/sau livrarea efectivă către piețe și utilizatorii finali a stocurilor de urgență și/sau a stocurilor specifice, inclusiv a celor deținute, pe teritoriul României, în contul altor state membre, în cazul apariției situației de disfuncționalitate majoră în aprovizionare, a situației de urgență deosebită sau a situației de criză locală.

(1) Stocurile minime se constituie cel mai târziu la data de 1 iulie a fiecărui an calendaristic și se mențin, în mod continuu, pentru următoarele 12 luni calendaristice, pe perioada 1 iulie anul curent - 30 iunie anul următor.

(2) Obligația de stocare stabilită potrivit prezentei legi nu afectează sub nicio formă dreptul de proprietate asupra produselor petroliere care fac obiectul stocurilor minime deținute.

(3) În considerarea interesului public pentru a cărui realizare sunt destinate, stocurile specifice constituite și menținute potrivit prezentei legi, precum și stocurile specifice constituite și menținute pe teritoriul României, în contul altor state membre, precum și cele transportate pe teritoriul României nu pot fi urmărite și executate silit.

(1) Obligația de stocare poate fi realizată, în mod direct, de către titularul obligației de stocare, prin constituirea și menținerea stocurilor minime în depozite operate de către acesta sau, pe bază de contract, de către alți operatori economici.

(2) Obligația de stocare poate fi realizată și prin delegare, caz în care constituirea și menținerea stocurilor minime, în contul și la dispoziția titularului obligației de stocare, se realizează de către titularul delegat al obligației de stocare în depozite operate de acesta sau, pe bază de contract, de către alți operatori economici.

(3) Obligația de stocare pentru stocurile specifice nu poate fi delegată.

(1) Autoritatea competentă notifică operatorii economici cu privire la modalitatea care a fost utilizată pentru calculul obligațiilor de stocare care le sunt impuse cu cel puțin 200 de zile înainte de începerea perioadei la care se referă obligația în cauză.

(2) Dreptul de delegare a obligației de stocare va putea fi exercitat în orice moment începând cu data notificării operatorilor economici de către autoritatea competentă cu privire la obligațiile de stocare care le sunt impuse pentru perioada anului calendaristic.

(3) Prin derogare de la alin. (2), operatorii economici își exercită dreptul de delegare a obligației de stocare către o entitate centrală de stocare cu cel mult 170 de zile înainte de începutul perioadei la care se referă obligația de stocare în cauză.

(1) Titularii obligației de stocare vor putea delega obligația de stocare pentru o cantitate de țiței și/sau produse petroliere care să nu depășească 70% din cantitatea de țiței și/sau produse petroliere pentru care au obligația de stocare.

(2) Fiecare titular al obligației de stocare va îndeplini obligația de stocare prin constituirea și menținerea, pe teritoriul României, în mod direct sau prin delegare, a cel puțin 50% din stocurile minime pentru care are obligația de stocare.

(3) Prin ordin al conducătorului autorității competente, titularii obligației de stocare pot fi obligați să delege obligația de stocare către entitatea centrală de stocare din România, până la o anumită dată, pentru o perioadă determinată și pentru cantități de țiței și/sau produse petroliere de până la 30% din cantitățile de țiței și produse petroliere pentru care fiecare dintre aceștia are obligația de stocare. În acest caz, entitatea centrală de stocare din România are obligația de a accepta delegarea obligației de stocare, în limitele stabilite prin ordinul conducătorului autorității competente.

(1) Delegarea obligației de stocare nu este valabilă decât în măsura în care a fost acceptată de titularul delegat al obligației de stocare și în măsura în care respectă prevederile prezentei legi.

(2) Titularul obligației de stocare nu este exonerat de răspundere pentru neîndeplinirea obligației de stocare în cazul în care a delegat obligația de stocare, iar titularul delegat al obligației de stocare nu constituie și nu menține stocurile minime pentru care a acceptat delegarea obligației de stocare în contul și la dispoziția titularului obligației de stocare.

(1) Titularii obligației de stocare, cu excepția entității centrale de stocare din România, pot delega obligația de stocare, dar numai:

(2) Orice modificare sau prelungire a unei delegări, dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), va fi valabilă doar dacă a fost autorizată, în prealabil, în aceleași condiții ca și delegarea inițială.

(3) Orice modificare sau prelungire a unei delegări, dintre cele prevăzute la alin. (1) lit. d), se consideră o nouă delegare și va fi valabilă doar dacă a fost notificată, în prealabil, autorității competente.

(4) În cazul delegărilor prevăzute la alin. (1) lit. c) și d), obligațiile de stocare nu pot face obiectul subdelegării.

(1) Entitatea centrală de stocare din România poate subdelega obligațiile de stocare care i-au fost delegate în legătură cu stocurile de urgență, dar numai:

(2) Entitatea centrală de stocare din România nu va putea accepta delegarea obligațiilor de stocare, având ca obiect stocurile de urgență și/sau stocurile specifice deținute în contul altor state membre, decât în măsura în care stocurile de urgență și/sau stocurile specifice vor fi deținute pe teritoriul României.

(3) În cazul subdelegărilor/delegărilor prevăzute la alin. (1) și (2), obligațiile de stocare nu pot face obiectul unei noi subdelegări.

(4) Orice subdelegare a obligațiilor de stocare, dintre cele prevăzute la alin. (1), precum și orice modificare sau prelungire a acesteia se vor realiza doar după:

(5) Orice subdelegare și/sau delegare a obligațiilor de stocare, dintre cele prevăzute la alin. (2), precum și orice modificare sau prelungire a acestora se vor realiza doar după autorizarea de către autoritatea competentă.

(6) În cazul în care stocurile specifice sunt constituite și menținute pe teritoriul României, în mod direct, de către entitatea centrală de stocare din România, în combinație cu alte stocuri petroliere, entitatea centrală de stocare din România nu va putea deplasa cantități de produse din respectivele stocuri petroliere combinate, într-o proporție egală cu cantitatea care reprezintă stocurile specifice, sau, după caz, operatorul economic care operează depozitele petroliere unde sunt menținute acele stocuri petroliere combinate nu va putea deplasa cantități de produse din respectivele stocuri petroliere combinate, într-o proporție egală cu cantitatea care reprezintă stocurile specifice, fără autorizare prealabilă acordată, în scris, de către entitatea centrală de stocare din România.

(7) În situația în care pe teritoriul României sunt menținute stocuri specifice, în contul altor state membre, în combinație cu alte produse petroliere, titularul delegat al obligației de stocare sau, după caz, operatorul economic care operează depozitele petroliere unde sunt menținute acele stocuri petroliere combinate nu va putea deplasa cantități de produse din respectivele stocuri petroliere combinate, într-o proporție egală cu cantitatea care reprezintă stocurile specifice, fără autorizarea prealabilă acordată, în scris, de către proprietarul/proprietarii stocurilor specifice și de către autoritatea competentă.

(8) Entitatea centrală de stocare din România nu va putea constitui și menține stocuri specifice, în combinație cu alte stocuri petroliere, pe teritoriul altor state membre, decât în cazul în care operatorul economic care operează depozitul petrolier unde urmează să fie constituite și menținute acele stocuri specifice, în combinație cu alte stocuri petroliere, își asumă angajamentul, în scris, de a nu permite deplasarea respectivelor stocuri petroliere combinate, într-o proporție egală cu cantitatea care reprezintă stocurile specifice, fără o autorizare prealabilă acordată, în scris, de către entitatea centrală de stocare din România.

(9) Procedura de autorizare și, după caz, de notificare a delegării/subdelegării obligațiilor de stocare va fi aprobată de autoritatea competentă, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(1) Titularii obligației de stocare au următoarele obligații:

(2) Registrele speciale ale stocurilor de urgență și registrele speciale ale stocurilor specifice, prevăzute la alin. (1) lit. h), vor cuprinde toate datele și informațiile necesare pentru determinarea structurii sortimentale a stocurilor minime deținute, a nivelului cantitativ al fiecărui produs petrolier care intră în componența stocurilor minime deținute, a locației stocurilor minime deținute și, în cazul delegării, în tot sau în parte, a obligației de stocare, pentru identificarea titularului delegat al obligației de stocare și determinarea structurii sortimentale a stocurilor minime deținute, a nivelului cantitativ al fiecărui produs petrolier care intră în componența stocurilor minime deținute, a locației stocurilor minime deținute, de către titularul delegat al obligației de stocare, în contul titularului obligației de stocare.

(3) Modelul registrelor prevăzute la alin. (1) lit. h) va fi aprobat de către autoritatea competentă în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(1) Autoritatea competentă va ține un registru general al stocurilor de urgență deținute potrivit prezentei legi.

(2) Registrul detaliat și actualizat permanent al stocurilor de urgență va cuprinde, în special, datele și informațiile privind localizarea precisă a depozitelor petroliere unde sunt constituite și menținute stocurile de urgență, iar pentru fiecare depozit petrolier în parte, titularii obligației de stocare care au constituit și mențin stocuri de urgență, în mod direct sau prin delegare, va cuprinde datele și informațiile privind produsele petroliere care fac obiectul stocurilor de urgență, ale proprietarului stocurilor, prin referire la categoriile de produse petroliere prevăzute la pct. 3.4 din anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1.099/2008, și nivelul cantitativ al fiecărui produs petrolier care intră în componența stocurilor de urgență constituite și menținute, în mod direct sau prin delegare, de către/pentru fiecare titular al obligației de stocare în parte.

(3) Abrogat.

(4) În termen de 15 zile de la solicitarea Comisiei Europene, autoritatea competentă va transmite o copie a registrului general al stocurilor de urgență care nu va cuprinde datele referitoare la localizarea depozitelor petroliere.

(5) Modelul registrului prevăzut la alin. (1) va fi aprobat de către autoritatea competentă în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(1) Autoritatea competentă va ține un registru general al stocurilor specifice deținute potrivit prezentei legi.

(2) Registrul general al stocurilor specifice va cuprinde, cel puțin, datele și informațiile privind localizarea precisă a depozitelor petroliere unde sunt constituite și menținute stocurile specifice, iar pentru fiecare depozit petrolier în parte va cuprinde datele și informațiile privind titularul/titularii obligației de stocare care au constituit și mențin stocuri specifice, în mod direct sau prin delegare, și nivelul cantitativ al fiecărui produs petrolier care intră în componența stocurilor specifice constituite și menținute, în mod direct sau prin delegare, de către/pentru fiecare titular al obligației de stocare în parte.

(3) În termen de 15 zile de la solicitarea Comisiei Europene, autoritatea competentă va transmite o copie după registrul general al stocurilor specifice, care nu va cuprinde datele referitoare la localizarea depozitelor petroliere.

(4) Modelul registrului prevăzut la alin. (1) va fi aprobat de către autoritatea competentă în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(1) Autoritatea competentă va întocmi și va comunica Comisiei Europene situații statistice referitoare la stocurile minime deținute, în conformitate cu prevederile anexelor nr. 5 și 6.

(2) Autoritatea competentă va întocmi și va comunica Comisiei Europene situații statistice lunare privind stocurile comerciale deținute pe teritoriul României, fără a include în aceste situații informații sensibile din punct de vedere comercial sau informații referitoare la datele de identificare ale operatorilor economici care dețin stocurile comerciale.

(3) În situațiile statistice referitoare la stocurile de urgență nu vor fi incluse cantitățile aferente stocurilor de urgență care fac obiectul unor măsuri asigurătorii sau al unor proceduri de executare silită și nici cantitățile aferente stocurilor de urgență și care sunt deținute de titularii obligației de stocare care fac obiectul procedurii concordatului preventiv, al falimentului sau al dizolvării.

(1) Biocombustibilii și aditivii sunt incluși în calculul obligațiilor de asigurare a nivelului stocului minim numai în cazul în care aceștia au fost amestecați în produsele de care se ține seama pentru calculul stocurilor minime, conform prezentei legi.

(2) Biocombustibilii și aditivii sunt incluși în nivelul stocurilor minime deținute atunci când aceștia au fost amestecați, conform Hotărârii Guvernului nr. 935/2011 privind promovarea utilizării biocarburanților și a biolichidelor, cu modificările și completările ulterioare, cu produsele petroliere care compun stocurile minime deținute sau atunci când sunt depozitați pe teritoriul României și există reglementări legale în vigoare privind obligativitatea amestecării acestora cu produsele petroliere care compun stocurile minime și urmează să fie utilizați în activitatea de transport.

(1) Entitatea centrală de stocare din România se poate constitui sub forma unei asociații, în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare, prin asocierea dintre statul român, reprezentat de organul de specialitate al administrației publice centrale prevăzut la art. 34 alin. (5) sau, după caz, de un organ al administrației publice de specialitate, la propunerea autorității competente, și unul sau mai mulți operatori economici care au calitatea de titular al obligației de stocare, până la data de 31 decembrie 2023. Termenii și condițiile asocierii se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(2) În situația în care nu se va constitui în forma și în termenul prevăzute la alin. (1), entitatea centrală de stocare din România se constituie ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. Organizarea și funcționarea entității centrale de stocare din România se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității competente.

(3) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale entității centrale de stocare din România se va asigura din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat.

(4) Veniturile proprii ale entității centrale de stocare din România se constituie din tarife percepute pentru prestarea de servicii necesare îndeplinirii obligațiilor de stocare delegate din partea titularilor obligațiilor de stocare, precum și din vânzarea stocurilor petroliere.

(5) Metodologia stabilirii tarifelor prevăzute la alin. (4) se aprobă prin decizie a conducerii entității centrale de stocare din România, cu avizul autorității competente și cu cel al Ministerului Finanțelor.

(6) Cuantumul tarifelor aferente veniturilor proprii se aprobă prin decizie a conducerii entității centrale de stocare din România, cu avizul autorității competente.

(1) Entitatea centrală de stocare din România are rolul de a achiziționa, constitui, menține și vinde stocuri petroliere, în scopul constituirii și menținerii stocurilor minime, potrivit prezentei legi.

(2) Entitatea centrală de stocare din România este singura entitate cu capacitatea de folosință specializată de a achiziționa, constitui, menține sau vinde stocuri specifice.

(1) Entitatea centrală de stocare din România va publica:

(2) Entitatea centrală de stocare din România va stabili condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b), astfel încât acestea să fie obiective, transparente și nediscriminatorii.

(3) Tarifele percepute de entitatea centrală de stocare din România pentru realizarea operațiunilor necesare îndeplinirii obligațiilor de stocare delegate vor fi astfel stabilite încât să nu depășească costurile integrale ale operațiunilor prestate și nu vor putea fi solicitate înainte de constituirea stocurilor minime deținute. Entitatea centrală de stocare din România va putea însă condiționa acceptarea delegării de constituirea de către titularul obligației de stocare a unei garanții de plată a tarifelor percepute pentru realizarea sarcinilor legate de îndeplinirea obligației de stocare.

(1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea competentă va elabora și va supune spre aprobare Guvernului planul de urgență pentru gestionarea situațiilor de disfuncționalitate majoră în aprovizionarea cu țiței și/sau produse petroliere, a situațiilor de urgență deosebită și a situațiilor de criză locală.

(2) Planul de urgență prevăzut la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului care cuprinde, cel puțin:

(3) După aprobarea planului de urgență, autoritatea competentă va aproba, în termen de 60 de zile, procedurile de urgență cuprinzând măsurile necesare pentru aplicarea planului de urgență.

(4) În cazul în care se impune aplicarea procedurilor de urgență prevăzute la alin. (3) este interzisă orice măsură care ar împiedica transferul, utilizarea sau punerea în circulație a stocurilor de urgență sau a stocurilor specifice deținute pe teritoriul României în contul unui alt stat membru.

(5) Planul de urgență și procedurile de urgență se actualizează ori de câte ori este nevoie.

(1) În situația în care autoritatea competentă este în posesia unor date și informații pe baza cărora poate presupune că a apărut o situație de disfuncționalitate majoră în aprovizionarea cu țiței și/sau produse petroliere în România, va solicita Comisiei Europene să constate existența disfuncționalității grave în aprovizionare.

(2) În cazul în care, ca urmare a consultării de la alin. (1), Comisia Europeană stabilește că există o situație de disfuncționalitate majoră în aprovizionarea cu țiței și/sau produse petroliere în România și autorizează utilizarea parțială sau totală a stocurilor constituite și păstrate în temeiul prezentei legi, autoritatea competentă declară situația de disfuncționalitate majoră în aprovizionarea cu țiței și/sau produse petroliere în România și pune în aplicare planul și procedurile de urgență.

(3) În situația constatării unor situații de urgență deosebită sau de criză locală, autoritatea competentă declară situația de urgență deosebită sau, după caz, situația de criză locală și pune în aplicare planul și procedurile de urgență și informează Comisia Europeană cu privire la cantitățile de produse petroliere care au fost puse în circulație din stocurile de urgență și/sau stocurile specifice, potrivit planului și procedurilor de urgență.

(4) Declararea situațiilor de disfuncționalitate majoră în aprovizionare cu țiței și/sau produse petroliere în România, a situațiilor de urgență deosebită și a situațiilor de criză locală se face prin decizie a conducătorului autorității competente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se notifică Comisiei Europene.

(1) Autoritatea competentă asistă Comisia Europeană atunci când aceasta decide să efectueze verificări ale nivelului de pregătire pentru situații de urgență, precum și în cazul în care aceasta decide să efectueze verificări ale stocurilor constituite și păstrate în conformitate cu prezenta lege.

(2) În situația în care la nivelul Grupului de coordonare pentru țiței și produse petroliere se propune participarea unor agenți autorizați sau a reprezentanților unor state membre la verificările nivelului de pregătire pentru situații de urgență și/sau ale stocurilor corespunzătoare din România sau din alt stat membru, autoritatea competentă va analiza oportunitatea unei asemenea participări și va mandata membrul desemnat în Grupul de coordonare pentru țiței și produse petroliere să susțină poziția României față de acest demers.

(1) În situația în care Comisia Europeană anunță România asupra deciziei de a efectua verificări ale nivelului de pregătire pentru situații de urgență și/sau ale stocurilor corespunzătoare din România, în termen de o săptămână de la data primirii anunțului autoritatea competentă furnizează, în regim de confidențialitate, reprezentanților Comisiei Europene sau agenților autorizați datele referitoare la locația stocurilor.

(2) Autoritatea competentă și titularii obligației de stocare asigură condițiile necesare pentru efectuarea inspecției și acordarea de asistență persoanelor autorizate de Comisia Europeană să realizeze verificările nivelului de pregătire pentru situații de urgență și/sau ale stocurilor corespunzătoare din România. În acest sens se asigură personalului autorizat de Comisia Europeană inclusiv accesul pentru consultarea tuturor documentelor și registrelor referitoare la stocurile constituite și păstrate în conformitate cu prezenta lege, precum și accesul la locațiile în care sunt păstrate aceste stocuri și la documentele referitoare la acestea, cu respectarea prevederilor legale în domeniul informațiilor clasificate și al protecției datelor cu caracter personal.

(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către agenți constatatori desemnați de autoritatea competentă.

(2) Contravențiilor prevăzute la art. 30 le sunt aplicabile, în măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, dispozițiile cuprinse în Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezenta lege, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(1) Competența organizării punerii în aplicare a prezentei legi revine autorității competente.

(2) În exercitarea competențelor autorității competente privind organizarea executării prezentei legi, conducătorul acesteia va putea emite ordine, decizii și instrucțiuni care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Autoritatea competentă are obligația de a nu divulga informațiile sensibile din punct de vedere comercial pe care le-a dobândit cu ocazia exercitării atribuțiilor prevăzute de prezenta lege.

(4) Stocurile petroliere aferente stocurilor intangibile și nivelului destinat intervențiilor operative ale rezervei de stat sau rezervelor de mobilizare nu intră sub incidența prezentei legi, inclusiv în ceea ce privește instituirea obligațiilor de stocare, de evidență sau de calcul al stocurilor minime.

(5) În limita existenței unor eventuale capacități de stocare disponibile și/sau stocuri disponibile în patrimoniul Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, aceasta poate desfășura activități cu caracter comercial în calitate de titular delegat al obligației de stocare, conform art. 13 alin. (1) lit. d), conform procedurii inițiate și supuse spre aprobare Guvernului de către Ministerul Afacerilor Interne.

(6) Cantitățile existente care depășesc nivelurile prevăzute la alin. (4) pot intra sub incidența dispozițiilor prezentei legi, cu condiția stabilirii lor prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, în corelare cu nivelul maxim de constituire prevăzut în Nomenclatorul produselor rezervă de stat, având următoarele destinații: