ORDONANTA nr. 15 din 27 ianuarie 2000

În înțelesul acestei convenții:

1. nava înseamnă orice nava maritima și orice ambarcatiune plutitoare de orice fel, construită sau adaptată pentru a transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, cu condiția ca acea nava capabilă sa transporte produse petroliere sau alta marfa să fie considerată nava numai atunci când transporta produse petroliere în vrac, ca marfa, și în timpul oricărui voiaj ulterior acestei incarcaturi, în afară cazului în care se poate dovedi că nu are la bord reziduuri din acea marfa de produse petroliere în vrac;

2. persoana înseamnă orice persoană fizica sau juridică, de drept public sau privat, inclusiv un stat sau orice subdiviziuni ale sale;

3. armator înseamnă persoana sau persoanele înregistrate ca armatori de nave sau, în absenta înregistrării, persoana sau persoanele proprietare de nave. În cazul în care o nava este proprietatea statului sau este operata de o companie în care statul este înregistrat ca "operator de nava", cuvântul armator va insemna asemenea companie;

4. statul de înregistrare a navei înseamnă, pentru navele înregistrate, statul de înregistrare a navei, iar pentru navele neinregistrate înseamnă statul al cărui pavilion îl arboreaza nava;

5. hidrocarburi înseamnă orice produs petrolier persistent, precum țițeiul, pacura, motorina și uleiul de ungere, fie ca este transportat la bordul unei nave ca marfa sau în tancurile de combustibil ale acelei nave;

6. paguba produsă prin poluare înseamnă:

7. măsuri preventive înseamnă orice măsuri rezonabile luate de orice persoană după ce un incident a avut loc, pentru a preveni sau pentru a minimiza efectele poluarii;

8. incident înseamnă orice eveniment sau serie de evenimente având aceeași origine, care cauzează pagube datorate poluarii sau creează o amenințare grava și iminenta de a cauza asemenea pagube;

9. Organizație înseamnă Organizația Maritima Internationala;

10. Convenția răspunderii, 1969, înseamnă Convenția internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1969. Pentru statele părți la protocolul din 1976 la aceasta convenție, termenul va include Convenția răspunderii, 1969, amendata de acest protocol.

Aceasta convenție se va aplica exclusiv:

(i) pe teritoriu, incluzând marea teritorială a statului contractant; și

(îi) în zona economică exclusiva a statului contractant, stabilită conform legii internaționale, sau, dacă un stat contractant nu are stabilită o asemenea zona, într-o suprafața, dincolo și adiacent cu marea teritorială a acelui stat, determinata de acel stat conform legilor internaționale și extinzandu-se nu mai mult de 200 mile marine de la linia de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale;

1. În afară excepțiilor prevăzute la paragrafele 2 și 3 ale prezentului articol, armatorul unei nave, din momentul producerii incidentului sau când incidentul consta într-o serie de evenimente, din momentul primului eveniment, va fi răspunzător pentru pagubele poluarii pricinuite de nava ca rezultat al acelui incident.

2. Armatorul navei nu va avea nici o răspundere pentru efectele poluarii, dacă poate dovedi ca paguba prin poluare:

3. Dacă armatorul navei dovedește ca pagubele poluarii au rezultat, în întregime sau parțial, fie din cauza unei acțiuni sau a unei omisiuni făcute cu intenția de a crea daune de către persoana care a suportat efectele, fie din neglijența acelei persoane, armatorul poate fi exonerat, în totalitate sau parțial, de răspunderea lui față de acea persoana.

4. Nu vor fi cerute compensații pentru efectele poluarii împotriva armatorului în alt mod decât în baza prezentei convenții. Cu condiția respectării paragrafului 5 al prezentului articol, nu vor fi făcute cereri de compensații pentru daunele provocate de poluare, conform acestei convenții sau altfel, împotriva:

5. Nici o parte a acestei convenții nu va prejudicia nici un drept de recurs al armatorului împotriva unei terțe părți.

Când se produce un incident în care sunt implicate doua sau mai multe nave și rezultă din acesta pagube de poluare, armatorii tuturor navelor implicate, în afară cazurilor exonerate de art. III, vor fi împreună răspunzători pentru totalitatea acestei pagube care nu este rezonabil separabila.

1. Proprietarul unei nave va fi îndreptățit la limitarea răspunderii lui, conform acestei convenții, în legătură cu orice incident, la o sumă totală, calculată astfel:

2. Proprietarul navei nu va fi îndreptățit la limitarea răspunderii civile, conform acestei convenții, dacă se dovedește ca paguba de poluare se datorează acțiunii sale personale sau omisiunii făcute cu intenția de a crea aceasta paguba sau din nepasare și cunoscând faptul ca astfel de paguba s-ar putea produce.

3. Pentru a beneficia de limitarile prevăzute la paragraful 1 al acestui articol armatorul va constitui un fond pentru o sumă totală reprezentând limita răspunderii sale la instanța judecătorească competența sau la o alta autoritate competentă a oricăruia dintre statele contractante, în fața căreia este introdusă acțiunea în conformitate cu prevederile art. IX, sau, dacă nu a fost introdusă acțiunea, la instanța judecătorească ori la alta autoritate competentă a oricăruia dintre statele contractante, în fața căreia acțiunea poate fi introdusă conform art. IX. Fondul poate fi constituit fie prin depunerea sumei, fie prin prezentarea unei scrisori de garanție bancară sau a altei garanții, acceptată de legislația statului contractant unde fondul este constituit și considerată a fi adecvată de către instanța judecătorească competența sau de alta autoritate competentă.

4. Fondul va fi distribuit proporțional între creditori, în funcție de sumele creanțelor admise.

5. Dacă înainte de distribuirea fondului proprietarul navei sau oricare dintre angajații ori agenții lui sau altă persoană care îi prestează asigurarea ori alta garanție financiară a plătit, ca urmare a evenimentului în discuție, o indemnizație pentru paguba produsă prin poluare, aceasta persoana va dobândi până la concurenta sumei pe care aceasta a plătit-o prin subrogare în drepturile de compensare de care s-ar fi bucurat persoana despagubita în condițiile prezentei convenții.

6. Dreptul de subrogare prevăzut la paragraful 5 al prezentului articol poate, de asemenea, să fie exercitat de către o altă persoană decât cele menționate în acel paragraf pentru sumele pe care aceasta le poate plati pentru acoperirea pagubei produse prin poluare, cu condiția ca o astfel de subrogare să fie admisă prin aplicarea legii naționale.

7. Dacă proprietarul sau o altă persoană stabilește ca ar putea fi obligat sa plătească ulterior, total sau parțial, o astfel de suma de compensare, pentru care o astfel de persoana ar fi urmat sa beneficieze de dreptul de subrogare în baza paragrafelor 5 și 6 ale prezentului articol, în cazul în care compensarea a fost plătită înainte de distribuirea fondului, instanța judecătorească competența sau alta autoritate competentă a statului unde a fost constituit fondul poate să dispună rezervarea provizorie a unei sume suficiente pentru ca o astfel de persoana să poată să își impună ulterior drepturile asupra fondului.

8. În măsura în care sunt rationale, cheltuielile la care s-a expus și sacrificiile consimțite de bunăvoie de către proprietar, în scopul de a preveni sau de a micșora o poluare, îi conferă drepturi asupra fondului, echivalente cu ale celorlalți creditori.

9a) Unitatea de cont la care se referă paragraful 1 al prezentului articol este dreptul special de tragere, definit astfel de Fondul Monetar Internațional. Suma menționată la paragraful 1 va fi convertită în moneda naționala, în baza valorii monedei naționale în raport cu dreptul special de tragere la data constituirii fondului la care se referă paragraful 3. Valoarea monedei naționale, în funcție de drepturile speciale de tragere ale unui stat contractant care este membru al Fondului Monetar Internațional, va fi calculată în conformitate cu metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internațional în ziua în chestiune pentru operațiunile sau tranzacțiile sale. Valoarea monedei naționale în raport cu drepturile speciale de tragere ale unui stat care nu este membru al Fondului Monetar Internațional va fi calculată în maniera determinata de acel stat.

9b) Totuși un stat contractant care nu este membru al Fondului Monetar Internațional, a cărui lege nu permite aplicarea prevederilor paragrafului 9a) poate, în momentul ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării la aceasta convenție și oricând după aceasta, declara ca unitatea de cont la care se referă paragraful 9a) va fi egala cu 15 franci aur. Francul aur la care se referă acest paragraf corespunde unei unități alcătuite din șaizeci și cinci și jumătate miligrame aur, cu titlul de aliaj 900%. . Convertirea francului aur în moneda naționala va fi facuta în conformitate cu legea acelui stat.

9c) Calcularea menționată în ultima fraza a paragrafului 9a) și convertirea menționată în paragraful 9b) vor fi făcute astfel încât sa exprime moneda naționala a statului contractant, cat mai mult posibil, până la valoarea reală pentru suma menționată la paragraful 1, ca și cum ar rezultă din aplicarea primelor 3 fraze ale paragrafului 9a). Statele contractante vor comunică depozitarului maniera de calculare conform paragrafului 9a) sau rezultatul conversiei conform paragrafului 9b), după caz, la depunerea unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la aceasta convenție și oricând exista o schimbare a acestora.

10. În înțelesul acestui articol, tonajul navei va fi tonajul brut, calculat în conformitate cu regulile de măsurare a tonajului, cuprinse în anexa I la Convenția internationala pentru măsurarea tonajului navelor, 1969.

11. Asiguratorul sau orice altă persoană care asigura garanția financiară poate constitui un fond, conform prezentului articol, în aceleași condiții și cu aceleași efecte ca și cum fondul ar fi constituit de către proprietar. Un asemenea fond poate fi constituit chiar dacă, conform prevederilor paragrafului 2, proprietarul navei nu este îndreptățit la limitarea responsabilității lui, dar constituirea nu poate în acest caz sa prejudicieze drepturile pe care le au victimele împotriva proprietarului navei.

1. În cazul în care proprietarul navei, după un incident, a constituit un fond conform art. V și este îndreptățit la limitarea răspunderii sale:

2. Dispozițiile de mai sus se aplică totuși numai dacă reclamantul are acces la instanța judecătorească competența care administrează fondul, iar fondul poate fi utilizat pentru a acoperi cererea acestuia.

1. Proprietarul unei nave înmatriculate într-un stat contractant și care transporta mai mult de 2.000 tone de hidrocarburi în vrac, ca incarcatura, este obligat ca mențină o asigurare sau o alta garanție financiară, precum o cauțiune bancară sau un certificat eliberat de un fond de despăgubire, la o cifra fixată prin aplicarea limitelor răspunderii prevăzute la art. V paragraful 1, pentru a acoperi răspunderea sa pentru paguba produsă prin poluare, conform dispozițiilor prezentei convenții.

2. Pentru fiecare nava se eliberează un certificat, emis de autoritatea competentă a statului contractant, conform paragrafului 1, prin care se atesta ca se afla în vigoare o asigurare sau o garanție financiară conform prevederilor prezentei convenții. Pentru o nava înmatriculată într-un stat contractant un astfel de certificat va fi emis sau va fi autentificat de o autoritate competentă a statului în care nava este înmatriculată; pentru o nava care nu este înregistrată într-un stat contractant certificatul va fi emis sau va fi autentificat de autoritatea competentă a oricărui stat contractant. Acest certificat va fi conform modelului prezentat în anexa și va cuprinde următoarele date:

3. Certificatul va fi întocmit în limba sau în limbile oficiale ale statului care îl eliberează. Dacă limba utilizata nu este engleza sau franceza, textul va include o traducere în una dintre aceste limbi.

4. Certificatul va fi păstrat la bordul navei și o copie de pe acesta va fi depusa la autoritatea care păstrează registrul de înmatriculare, iar pentru navele care nu sunt înmatriculate într-un stat contractant, la autoritatea competentă care emite sau autentifica asemenea certificate.

5. O asigurare sau o alta garanție financiară nu va satisface cerințele acestui articol, dacă aceasta poate inceta, din alte motive decât expirarea termenului de valabilitate a asigurării sau a garanției, indicat în certificat în aplicarea paragrafului 2 al acestui articol, înainte de expirarea unui termen de 3 luni socotit de la data preavizarii autorității menționate la paragraful 4 al prezentului articol, cu condiția ca certificatul sa nu fi fost restituit acestei autorități sau ca un nou certificat valabil sa nu fi fost emis în interiorul acestei perioade. Aceste dispoziții se aplică, de asemenea, oricărei modificări a asigurării sau a garanției financiare, de natura sa atragă neîndeplinirea dispozițiilor acestui articol.

6. Statul de înmatriculare stabilește condițiile de emitere și de valabilitate a certificatului, sub rezerva dispozițiilor acestui articol.

7. Certificatele emise sau autentificate de autoritatea unui stat contractant în conformitate cu paragraful 2 vor fi acceptate de celelalte state contractante în scopul acestei convenții și vor fi considerate ca având aceeași valoare cu a certificatelor emise sau autentificate de către ele însele, chiar dacă au fost emise sau au fost autentificate în raport cu o nava neinregistrata în statul contractant. Un stat contractant poate oricând sa ceara consultarea statului de emitere sau de autentificare, dacă acesta crede ca asiguratorul sau garantul numit în certificat nu este capabil din punct de vedere financiar să facă fața obligațiilor impuse de aceasta convenție.

8. Cererea de compensare a pagubelor produse prin poluare poate fi formulată direct împotriva asiguratorului sau persoanei de la care emana garanția financiară care acoperă răspunderea proprietarului pentru pagubele produse prin poluare. În acest caz pârâtul poate, chiar dacă proprietarul nu este îndreptățit să își limiteze responsabilitatea în conformitate cu art. V paragraful 2, să se prevaleze de limitele răspunderii prevăzute la art. V paragraful 1. În plus pârâtul se poate prevala de mijloacele de apărare pe care proprietarul însuși ar fi îndreptățit să le invoce (cu excepția celor bazate pe falimentul sau pe punerea în stare de lichidare a proprietarului). În plus pârâtul poate să se prevaleze în apărare de faptul ca pagubele provocate prin poluare rezultă dintr-o greseala intenționată a proprietarului însuși, iar el nu poate să se prevaleze de nici unul dintre mijloacele de apărare pe care el ar fi îndreptățit să le invoce într-o acțiune intentată de proprietar împotriva lui. Pârâtul va avea în toate cazurile dreptul de a cere proprietarului sa i se alăture la proces.

9. Orice sume constituite de asigurare sau de o alta garanție financiară, conform paragrafului 1 al acestui articol, vor fi disponibile exclusiv pentru satisfacerea reclamatiilor în baza acestei convenții.

10. Un stat contractant nu va autoriza o nava supusă prevederilor prezentului articol și care arboreaza pavilionul sau să facă comerț, dacă acea nava nu deține un certificat eliberat în baza paragrafului 2 sau 12 al acestui articol.

11. Sub rezerva dispozițiilor acestui articol, fiecare stat contractant se va asigura, în conformitate cu legislația sa naționala, ca asigurarea sau alta garanție specificată la paragraful 1 al acestui articol este în vigoare în legătură cu orice nava, indiferent unde este înmatriculată, care intra sau iese dintr-un port de pe teritoriul sau ori care soseste sau părăsește terminalele din largul marii, în marea sa teritorială, dacă nava transporta mai mult de 2.000 tone de hidrocarburi în vrac.

12. Dacă o nava proprietate de stat nu este asigurata sau nu are o alta garanție financiară, dispozițiile prezentului articol nu se aplică acelei nave, dar nava va avea un certificat eliberat de autoritatea competentă a statului de înmatriculare, care să ateste ca nava este proprietatea statului și ca răspunderea civilă este acoperită în limitele prevăzute la art. V paragraful 1. Un astfel de certificat se întocmește pe cat posibil potrivit modelului indicat în paragraful 2 al prezentului articol.

Drepturile de compensare prevăzute de prezenta convenție se vor stinge, dacă nu va avea loc o acțiune în justiție în decurs de 3 ani de la data producerii pagubei. Cu toate acestea, nici o acțiune în justiție nu mai poate fi intentată după împlinirea a 6 ani de la data la care a avut loc incidentul producător de paguba. Acolo unde acest incident consta într-o serie de incidente, perioada de 6 ani începe să curgă de la data producerii primului incident din seria respectiva.

1. În cazul în care un incident a cauzat o paguba prin poluare pe teritoriu, incluzând marea teritorială, sau pe o suprafața, desemnată de art. II, a unui stat contractant sau când s-au luat măsuri de prevenire ori pentru a minimiza paguba prin poluare pe acest teritoriu, incluzând marea teritorială, nu se poate formula cererea de despăgubire decât în fața instanței judecătorești competente a acestui stat sau a acestor state contractante. Pârâtul trebuie preavizat într-un termen rezonabil despre introducerea unei astfel de cereri.

2. Fiecare stat contractant se va preocupa ca instanțele sale judecătorești competente să aibă competența sa judece astfel de acțiuni de compensare.

3. După constituirea fondului potrivit dispozițiilor art. V instanțele judecătorești competente ale statului contractant în care a fost constituit fondul sunt singurele competente sa hotărască asupra tuturor problemelor legate de repartiția și de distribuirea fondului.

1. Orice hotărâre a unei instanțe judecătorești competente, în baza art. IX, care este executorie în statul de origine unde nu mai poate fi atacată cu recurs ordinar, va fi recunoscută de orice stat contractant, cu excepția cazului în care:

2. O hotărâre judecătorească recunoscută conform paragrafului 1 al acestui articol va fi executorie în fiecare stat contractant imediat ce formalitățile cerute în acel stat au fost îndeplinite. Formalitățile nu vor permite, în esenta, repunerea pe rol a fondului cererii.

1. Dispozițiile prezentei convenții nu se vor aplica navelor de război sau altor nave aparținând statului ori operate de acesta și folosite, pentru perioada respectiva, numai pentru serviciul necomercial.

2. În ceea ce privește navele care aparțin unui stat contractant și care sunt folosite în scopuri comerciale, fiecare stat va fi pasibil de a fi chemat în fața instanțelor judecătorești competente, menționate la art. IX, și va renunța la toate apărările de care ar putea să se prevaleze, decurgând din calitatea sa de stat suveran.

Aceasta convenție va înlocui orice convenție internationala în vigoare sau care este deschisă pentru semnare, ratificare sau aderare la data la care prezenta convenție este deschisă pentru semnare, dar numai în măsura în care aceste convenții ar fi contrarii acesteia; totuși nici o prevedere a acestui articol nu va afecta obligațiile statelor contractante față de statele necontractante, decurgând din aceste convenții internaționale.

Prevederi tranzitorii

Următoarele prevederi tranzitorii se vor aplica în cazul unui stat care la data incidentului este parte și la prezenta convenție și la Convenția răspunderii, 1969:

Clauze finale

Clauzele finale ale acestei convenții vor fi art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenția răspunderii, 1969. Referirile la aceasta convenție privind statele contractante vor fi considerate referiri la statele contractante ale acestui protocol.

CLAUZE FINALE

(art. 12-18 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenția răspunderii, 1969)

Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea

1. Acest protocol va putea fi semnat începând cu data de 15 ianuarie 1993 până la data de 14 ianuarie 1994 de către toate statele.

2. Sub rezerva paragrafului 4, orice stat poate deveni parte la acest protocol prin:

3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea va fi facuta prin depunerea unui instrument formal cu astfel de efect la secretarul general al Organizației.

4. Orice stat contractant la Convenția internationala pentru stabilirea unui fond internațional de compensare pentru daune provocate prin poluarea cu hidrocarburi, 1971, de aici incolo cunoscută ca fiind Convenția fondului, 1971, poate ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol numai dacă ratifica, accepta, aproba sau adera în același timp la protocolul din 1992 pentru amendarea convenției, în afară cazului în care denunta Convenția fondului, 1971, cu efect de la data la care acest protocol intră în vigoare pentru acest stat.

5. Un stat care este parte la acest protocol, dar nu este parte la Convenția răspunderii, 1969, va fi legat de prevederile Convenției răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, în raporturile cu alte state părți la acesta, dar nu va fi legat de prevederile Convenției răspunderii, 1969, în raporturile cu statele părți la aceasta.

6. Orice instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, depus după intrarea în vigoare a unui amendament la Convenția răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi considerat ca se aplică convenției astfel amendate, modificată de astfel de amendament.

Intrarea în vigoare

1. Acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data la care 10 state, incluzând 4 state care dețin fiecare nu mai puțin de un milion de unități de tonaj brut în tancuri petroliere, vor depune instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la secretarul general al Organizației.

2. Totuși orice stat contractant la Convenția fondului, 1971, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la acest protocol, poate declara ca acel document nu va fi considerat ca fiind efectiv în înțelesul acestui articol până la sfârșitul unei perioade de 6 luni, conform art. 31 din protocolul din 1992 care amendeaza Convenția fondului, 1971. Un stat care nu este stat contractant la Convenția fondului, 1971, dar care depune un instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare la protocolul din 1992 care amendeaza Convenția fondului, 1971, poate face o declarație în conformitate cu acest paragraf, în același timp.

3. Orice stat care a făcut o declarație în conformitate cu paragraful precedent poate să o retragă oricând printr-o notificare adresată secretarului general al Organizației. Orice asemenea retragere va avea efect la data primirii notificării, cu condiția ca acel stat va fi considerat ca a depus instrumentul sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, în legătură cu acest articol, la acea data.

4. Pentru orice stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la acest protocol după ce condițiile prevăzute la paragraful 1 pentru intrarea lui în vigoare au fost îndeplinite, acest protocol va intra în vigoare la 12 luni de la data depunerii de către acel stat a instrumentului corespunzător.

Revizuiri și modificări

1. Organizația poate stabili o conferința în scopul revizuirii sau al modificării Convenției răspunderii, 1992.

2. Organizația va stabili o conferința a statelor contractante în scopul revizuirii sau al modificării Convenției răspunderii, 1992, la cererea a nu mai puțin de o treime din numărul statelor contractante.

Amendamente la limitarea sumelor

1. La cererea a cel puțin unei pătrimi din numărul statelor contractante, orice propunere de modificare a limitelor răspunderii, astfel cum sunt descrise la art. V paragraful 1 din Convenția răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, va fi comunicată de secretarul general tuturor membrilor Organizației și tuturor statelor contractante.

2. Orice amendament propus și comunicat conform celor de mai sus va fi supus spre analizare Comitetului legal al Organizației cel mai târziu la 6 luni de la data comunicării lui.

3. Toate statele contractante la Convenția răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, vor fi îndreptățite sa participe la lucrările Comitetului legal pentru analizarea și adoptarea amendamentelor, indiferent dacă sunt membre ale Organizației sau nu.

4. Amendamentele vor fi adoptate cu majoritatea a două treimi a statelor contractante prezente și cu drept de vot în Comitetul legal, extinsă conform celor prevăzute la paragraful 3, cu condiția ca cel puțin jumătate din statele contractante să fie prezente la data votării.

5. Când lucrează la o propunere de modificare a limitelor răspunderii, Comitetul legal va ține seama de incidentele anterioare și, în mod special, de numărul pagubelor rezultate, de schimbările în evaluarea monetara și de efectul amendamentului propus asupra costului asigurării. Se va tine seama, de asemenea, și de relația dintre limitele prevăzute la art. V paragraful 1 din Convenția răspunderii, 1969, amendata de acest protocol, și de cele prevăzute la art. 4 paragraful 4 din Convenția internationala pentru stabilirea unui fond internațional de compensare pentru pagubele cauzate de poluarea cu hidrocarburi, 1992.

6a) Nici un amendament la limitele răspunderii, conform acestui articol, nu poate fi luat în considerare înainte de data de 15 ianuarie 1998 și nici la mai puțin de 5 ani de la data intrării în vigoare a prevederilor amendamentului prevăzut la acest articol. Nici un amendament, conform acestui articol, nu va fi luat în considerare înainte ca acest protocol să între în vigoare.

7. Orice amendament adoptat în concordanta cu paragraful 4 va fi notificat de Organizație tuturor statelor contractante. Amendamentul va fi considerat ca fiind acceptat la sfârșitul unei perioade de 18 luni de la data notificării, în afară cazului în care în acea perioada nu mai puțin de o pătrime din numărul statelor care erau state contractante la data adoptării amendamentului de către Comitetul legal a comunicat Organizației că nu accepta amendamentul, caz în care amendamentul este respins și nu va mai avea efect.

8. Un amendament considerat ca fiind acceptat în conformitate cu paragraful 7 va intra în vigoare la 18 luni de la data acceptării lui.

9. Toate statele contractante vor fi obligate de amendament, în afară de cazul în care ele denunta acest protocol, în conformitate cu art. 16 paragrafele 1 și 2, cu cel puțin 6 luni înainte de intrarea în vigoare a amendamentului. Astfel de denunțare va avea efect când amendamentul intră în vigoare.

10. Când un amendament a fost adoptat de Comitetul legal, dar perioada de 18 luni necesară pentru acceptare nu a expirat încă, un stat care devine stat contractant în timpul acelei perioade va fi obligat de amendament, dacă acesta intră în vigoare. Un stat care devine stat contractant după acea perioada va fi obligat de amendamentul care a fost acceptat în conformitate cu paragraful 7. În cazurile referitoare la acest paragraf un stat devine obligat de un amendament când amendamentul intră în vigoare sau când acest protocol intră în vigoare ulterior pentru acel stat.

Denunțare

1. Acest protocol poate fi denunțat de orice parte oricând după data intrării sale în vigoare pentru acea parte.

2. Denunțarea va fi efectuată prin depunerea unui instrument la secretarul general al Organizației.

3. O denunțare va avea efect după 12 luni sau după o perioadă a carei durata poate fi specificată în instrumentul de denunțare de la depunerea sa la secretarul general al Organizației.

4. Asa cum s-a convenit între părțile la acest protocol, denunțarea de către oricare dintre ele a Convenției răspunderii, 1969, în conformitate cu art. XVI din aceasta, nu va fi interpretată în nici un fel ca o denunțare a Convenției răspunderii, 1969, amendata de acest protocol.

5. Denunțarea protocolului din 1992 de amendare a Convenției fondului, 1971, de către un stat care rămâne parte la Convenția fondului, 1971, va fi considerată ca o denunțare a acestui protocol. Astfel de denunțare va avea efect la data la care denunțarea protocolului din 1992 care amendeaza Convenția fondului, 1971, devine efectivă conform art. 34 din acel protocol.

Depozitar

1. Acest protocol și orice amendamente acceptate conform art. 15 vor fi depuse la secretarul general al Organizației.

2. Secretarul general al Organizației:

(i) fiecare noua semnare sau depozitare a unui instrument, împreună cu data acesteia;

(îi) fiecare declarație și notificare, conform art. 13, și fiecare declarație sau comunicare, conform art. V paragraful 9 din Convenția răspunderii, 1992;

(iii) data intrării în vigoare a acestui protocol;

(iv) orice propunere de amendare a limitelor răspunderii, care a fost facuta în conformitate cu art. 15 paragraful 1;

(v) orice amendament care a fost adoptat în conformitate cu art. 15 paragraful 4;

(vi) orice amendament considerat a fi acceptat conform art. 15 paragraful 7, împreună cu data la care amendamentul intră în vigoare în conformitate cu paragrafele 8 și 9 ale acelui articol;

(vii) depunerea oricărui document de denunțare a acestui protocol, împreună cu data depunerii și data de la care va avea efect;

(viii) orice denunțare considerată ca fiind facuta conform art. 16 paragraful 5;

(ix) orice comunicare legată de orice articol din acest protocol;

3. Imediat după intrarea în vigoare a acestui protocol textul va fi transmis de secretarul general al Organizației Secretariatului Națiunilor Unite pentru înregistrare și publicare conform art. 102 din Carta Națiunilor Unite.

Limbile

Acest protocol a fost redactat într-un exemplar original, în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola, toate textele fiind egal autentice.

Întocmit la Londra la 27 noiembrie 1992.

Drept care, subsemnații, fiind corespunzător autorizați de respectivele lor guverne în acest scop, au semnat acest protocol*).

----------