HOTĂRÂRE nr. 1.212 din 28 august 1970

HOTĂRÂRE Consiliul de Mini?tri
Sursa oficială
Vezi pe legislatie.just.ro
Publicat în
BULETINUL OFICIAL nr. 110 din 10 septembrie 1970
Intrat în vigoare
10.09.1970
Forma consolidată din
10.09.1970

privind acceptarea unor recomandări ale Consiliului de cooperare vamală

Consiliul de Miniștri al Republicii Socialiste România hotărăște:

Articolul UNIC

Se accepta recomandările Consiliului de cooperare vamală, înființat prin Convenția încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950, prevăzute în anexa.

Președintele

Consiliului de Miniștri,

ION GHEORGHE MAURER

RECOMANDAREA

din 5 decembrie 1953 a Consiliului de cooperare vamală cu privire la ajutorul administrativ reciproc

Considerind ca infracțiunile la legile vamale*), în special contrabanda, aduc prejudicii intereselor economice și fiscale ale statelor membre și intereselor legitime ale comerțului și ca ele pot fi combătute în mod eficace prin cooperarea între administrațiile vamale,

Consiliul recomanda, sub rezerva dispozițiilor art. IV al Convenției privind Consiliul, ca statele membre sa adopte următoarele măsuri referitoare la cooperarea între administrațiile vamale, în vederea prevenirii, cercetării și reprimării infracțiunilor la legile vamale:

1. În măsura posibilului, statele membre vor face sa coincida orele de deschidere și atribuțiile vamilor corespondente situate la frontierele lor comune.

2. La cererea expresă a administrației vamale a unui stat membru, administrația vamală a unui alt stat membru va supraveghea în mod special, în măsura posibilului:

a) trimiterile determinate de mărfuri semnalate de statul solicitant ca făcînd obiectul unui trafic important de contrabanda avînd ca destinație teritoriul acestui stat;

b) intrarea și ieșirea de pe teritoriul sau a oricărei persoane recunoscută ca ocupîndu-se cu contrabanda;

c) vehiculele, navele sau aeronavele suspecte de a fi folosite pentru contrabanda.

3. a) La cererea expresă a administrației vamale a unui alt stat membru, administrația vamală a unui stat membru va comunică, cît mai repede și cît mai amănunțit posibil, orice informație pertinenta de care dispune cu privire la o infracțiune la legile vamale, care face obiectul unei anchete a administrației solicitante;

b) Administrațiile vamale ale statelor membre își vor comunică reciproc, cît mai repede și cît mai amănunțit posibil, toate informațiile cu privire la noile mijloace sau metode de contrabanda vamală, ca și copiile raportate speciale sau ale studiilor întocmite de serviciile lor de cercetări cu privire la metode speciale de contrabanda vamală și care ar putea folosi altor state membre.

4. Administrațiile vamale ale statelor membre vor face schimb de liste cuprinzînd categoriile de mărfuri cunoscute ca fiind importate sau exportate prin contrabanda vamală.

5. Administrațiile vamale ale statelor membre vor da dispoziții reciproc satisfăcătoare pentru ca serviciile lor de cercetări să fie în legături personale și directe în vederea facilitării realizării scopurilor generale urmărite prin prezenta recomandare.

6. Documentația și informațiile primite vor fi considerate confidențiale și nu vor fi difuzate decît funcționarilor direct interesați. Recomanda, în plus, ca statele membre, ținînd seama de anumite particularități ale poziției lor geografice și de legislația lor naționala, sa examineze împreună posibilitatea de a ajunge la acorduri bilaterale sau multilaterale în vederea dezvoltării asistenței mutuale în materie vamală.

Consiliul solicita statelor membre care vor accepta prezenta recomandare sa notifice secretarului general acceptarea și sa arate, în același timp, categoriile de infracțiuni la care ele intenționează sa o aplice.

_______

Notă *) Evitind sa dea încă de pe acum o definiție precisa infracțiunilor vamale, Consiliul considera ca pentru aplicarea recomandarii ar putea fi considerate ca atare, în mod special, următoarele infracțiuni, în măsura în care sînt de competența administrațiilor vamale:

a) contrabanda și celelalte fraude care se referă la drepturile și taxele percepute la import sau export;

b) infracțiunile la prohibitiile și restricțiile stabilite în vederea asigurării unui control vamal mai eficace (de exemplu: importul unui anume produs printr-un punct de trecere determinat);

c) fraudele asupra licențelor de import și export;

d) infracțiunile la legile și regulamentele privind controlul devizelor, în măsura în care au obiect mărfuri.

RECOMANDAREA

din 30 noiembrie 1956 a Consiliului de cooperare vamală cu privire la mostrele ce trebuie considerate ca avînd valoarea neglijabila în sensul Convenției internaționale pentru facilitarea importului de mostre comerciale și de material publicitar

Consiliul de cooperare vamală,

considerind ca în virtutea art. II al Convenției internaționale pentru facilitarea importului de mostre comerciale și de material publicitar, încheiată la Geneva la 7 noiembrie 1952 și deschisă pentru semnare la 1 februarie 1953, mostrele de mărfuri de orice fel, admisibile la intrare, sînt exonerate de drepturi de import, cu condiția sa nu aibă decît o valoare neglijabila și să fie destinate numai pentru a servi la prospectarea de comenzi pentru mărfurile a căror mostra o constituie, recomanda ca pentru aplicarea acestor dispoziții statele membre care accepta prezenta recomandare sa admită ca fiind de valoare neglijabila și fără a face deosebire între cele însoțite de importator sau neinsotite:

1. materiile prime și produsele, cum ar fi firele textile, tesaturile, hîrtia, lemnul, metalele comune, marmura și alte pietre cioplite și pentru construcții, tăiate în bucăți, foi (în teancuri sau nu), plachete etc. ale căror dimensiuni le fac inutilizabile altfel decît pentru demonstratii;

2. tintele, cuiele, crampoanele, belciugele, cirligele, piunezele, taloanele, piulitele, buloanele de cale ferată, suruburile, niturile, verigile, piroanele și similare, ca și nasturii, cirligele, cataramele și alte obiecte marunte ce se folosesc ca accesorii sau ornamente pentru îmbrăcăminte, cu condiția ca aceste obiecte să fie materiale comune și să fie fixate pe cartele sau prezentate ca mostre după uzanțele comerțului și sa nu fie prezentate decît în cîte un exemplar din fiecare mărime și fiecare sort;

3. materiile prime și produsele ca: lemnul, pluta, naturala sau aglomerata, hîrtia, cartonul, tesaturile, fetrul, pielea tabacita și pieile, cauciucul, materiile plastice artificiale, ca și hainele, încălțămintea, palariile și alte lucruri din aceste materiale sau produse, care au devenit inutilizabile pentru altceva decît demonstratii, prin rupere, perforare, aplicare de mărci ce nu se pot șterge sau prin orice alt mijloc eficace. Din această categorie fac parte mai ales: colecții de hirtie de toate felurile, ca și obiectele din hirtie sau carton (de exemplu: plicurile și alte articole de corespondenta, hîrtia pentru tapete) devenite inutilizabile pentru altceva decît demonstratii prin lipirea lor la un loc sau pe un suport din material comun;

4. produsele susceptibile a fi condiționate sub forma de mostre de valoare neglijabila, potrivit dispozițiilor articolelor 1-3 de mai sus și constând din:

a) mărfuri neconsumabile (a căror demonstrare se face prin simpla prezentare: brichete, creioane automate etc.) de o valoare care să nu intreaca echivalentul de un dolar SUA și în măsura în care ele se compun din exemplare unice din fiecare sort sau calitate;

b) mărfuri consumabile: produse alimentare, băuturi, parfumuri, produse chimice etc. (a căror demonstratie implica distrugerea prin degustare, încercare, analize etc.) de o valoare care să nu intreaca echivalentul de un dolar SUA, chiar dacă sînt compuse total sau parțial din exemplare de același sort sau calitate, în măsura în care cantitatea și modul de prezentare a acestor mostre exclud orice posibilitate de comercializare.

Pentru aplicarea criteriului valorii de un dolar SUA, prevăzut de paragrafele a și b de mai sus, autoritățile vamale pot, în principiu, sa ia în considerare fiecare mostra în mod individual sau totalitatea mostrelor din aceeași colectie. Este totuși recomandabil să se dea cea mai larga aplicare posibila acestei dispoziții cînd se constată că este vorba în mod vadit de mostre comerciale putind fi considerate ca avînd valoare neglijabila.

Se înțelege ca facilitățile prevăzute în prezenta recomandare nu pot avea drept consecința restrîngerea acordării de facilități mai mari pe care anumite tari membre le acorda acum sau ar avea intenția să le acorde în viitor.

RECOMANDAREA

din 22 mai 1963 a Consiliului de coopeare vamală cu privire la comunicarea de informații referitoare la situația vamală a mărfurilor

Consiliul de cooperare vamală,

considerând ca, în anumite cazuri, autoritățile vamale ale tarii de import ar fi mai în măsura sa determine originea care ar trebui atribuită, conform propriilor lor reglementări, mărfurilor importate, dacă ele ar putea cunoaște situația vamală în care se găseau aceste mărfuri în țara de proveniență,

recomanda țărilor membre:

1. Sa furnizeze informații privind situația vamală în care se aflau mărfurile exportate, atunci cînd asemenea informații sînt cerute de o alta țara membra.

2. Sa indice în acest caz, cu condiția ca autoritățile vamale ale portului sau ale locului de export să poată dispune de aceste informații fără dificultate și fără sa trebuiasca să efectueze anchete sau cercetări speciale, ca mărfurile exportate:

a) se aflau sub un regim vamal suspensiv de drepturi și taxe de import (de exemplu: tranzit vamal, antrepozit vamal, import temporar);

sau

b) se găseau într-o zona libera, într-un port liber sau au fost transbordate; sau

c) fac obiectul unei cereri de drawback vamale bazate pe o alta dispoziție; sau

d) erau în circuitul liber. Se considera ca atare mărfurile care nu se încadrează în prevederile alineatelor a, b și c de mai sus.

3. Sa nu ceara asemenea informații decît în mod excepțional, pentru un mic număr de produse simultan și în timpul unei perioade scurte.

4. Sa comunice aceste informații după următoarele modalități:

a) exportatorul trebuie, de fiecare data, sa ceara aceasta în mod expres autorităților vamale;

b) informațiile se comunică, în principiu, pe un exemplar al unui document comercial (de exemplu: factura) prezentat în acest scop autorităților vamale ale tarii de export;

c) informațiile se datează și se semnează de funcționarul vamal și se stampileaza cu ștampila vămii;

d) documentul purtind aceasta atestare se transmite de către exportator importatorului interesat.

precizează:

1. Ca un stat membru care a acceptat prezenta recomandare nu este ținut sa furnizeze informațiile menționate mai sus unui stat care nu a acceptat recomandarea;

2. Ca autoritățile vamale ale tarii de export nu sînt ținute sa furnizeze informațiile care le sînt cerute după realizarea exportului;

3. Ca prezenta recomandare nu exclude comunicarea de informații complementare pe care anumite state membre accepta sau ar accepta să le furnizeze în baza unor dispoziții unilaterale, ori a unor acorduri bilaterale sau multilaterale;

cere statelor membre care ar accepta prezenta recomandare sa informeze despre aceasta pe secretarul general și sa indice data și modalitățile de punere în aplicare. Secretarul general va transmite aceste informații administrațiilor vamale ale statelor membre.

RECOMANDAREA

din 1 decembrie 1963 a Consiliului de cooperare vamală cu privire la folosirea titlurilor de admitere temporară pentru vehiculele de reportaje radiodifuzate sau televizate

Consiliul de cooperare vamală,

Considerind ca anumite state membre aplica regimul admiterii temporare la vehiculele de reportaje radiodifuzate sau televizate înzestrate cu echipamentul lor normal, importate de reprezentanții organizațiilor străine de radiodifuziune sau de televiziune,

Considerind ca este de dorit a se simplifica formalitățile vamale în vederea facilitării circulației acestor vehicule,

recomanda statelor membre ca, în măsura în care ele admit ca organizațiile străine de radiodifuziune sau de televiziune sa introducă în scutire de taxe vamale pe teritoriul lor vehiculele și materialul destinate sa înregistreze pe acest teritoriu reportaje radiodifuzate sau televizate sau sa transmită aceste reprotaje unor stații străine, aceste vehicule și echipamentul lor să poată fi introduse temporar în baza titlurilor folosite pentru importul temporar al vehiculelor de turism.

RECOMANDAREA

din 3 februarie 1963 a Consiliului de cooperare vamală pentru facilitarea exportului temporar de mărfuri trimise dintr-o țara într-alta pentru transformare, prelucrare sau reparatie

Consiliul de cooperare vamală,

considerind ca unele operații de export temporar de mărfuri trimise dintr-o țara în alta pentru transformare, prelucrare sau reparatie pot intimpina greutatea de a nu putea fi identificate la reimportul pe teritoriul de export, dificultate din cauza căreia s-ar putea ca aceste mărfuri sa nu beneficieze de scutire de drepturi și taxe la import sau de tarife reduse de care ar putea beneficia operațiunile în speta,

considerind ca, în cazul în speta și cînd autoritățile vamale nu pot îndepărta aceasta dificultate cerind reimportului o declarație scrisă referitoare la identitatea mărfurilor bazată, dacă este cazul, pe documente comerciale referitoare la operațiunea în cauza, aceasta operațiune ar putea fi facilitata prin posibilitatea autorităților vamale ale uneia dintre cele doua tari de a folosi rezultatele verificării și măsurile de identificare luate de autoritățile vamale ale celeilalte tari,

ținînd seama de spiritul de colaborare care conduce relațiile statelor reprezentate în Consiliului de cooperare vamală,

recomanda statelor membre ca, în concordanta cu articolul III paragraful g al Convenției privind crearea unui Consiliu de cooperare vamală, să contribuie la folosirea fisei de informații al carei model se afla anexat și a carei aplicare se va face după următoarele principii:

1. Fișa va putea fi folosită în cazul în care nu va fi posibila nici identificarea mărfurilor la reintoarcere prin folosirea mijloacelor obținute de control (sigilii, mărci, mostre etc.) și nici acceptarea unei declarații scrise a reimportatorului, referitoare la identitatea mărfurilor.

2. Exportatorul trebuie să se asigure ca autoritățile vamale ale tarii de import temporar sînt în măsura sa stabilească, sub rezerva unor condiții pe care le vor fixa, identitatea mărfurilor.

3. Cînd fișa a fost certificată de autoritățile vamale ale tarii de export temporar, autoritățile vamale ale tarii de import temporar vor trebui sa furnizeze certificarile prevăzute în fișa.

4. Autoritățile vamale ale tarii de import temporar trebuie să completeze, la cerere, fișele de informații, chiar atunci cînd mărfurile respective nu sînt importate sub regimul admiterii temporare (spre exemplu, atunci cînd ele sînt scutite de drepturile și taxe la import).

5. Administrațiile vamale ale țărilor interesate ar putea încheia între ele acorduri privind modificarea formei sau modului de folosire a fisei pentru a reglementa cazurile în care aceste măsuri ar fi necesare ca urmare a dificultăților deosebite în ce privește identificarea mărfurilor la reintoarcere.

Cere statelor membre care ar accepta prezenta recomandare să facă aceasta cunoscut secretarului general și să-i indice data și modalitățile punerii ei în aplicare. Secretarul general va transmite aceste informații administrațiilor vamale ale statelor membre.

NOTA

1. În formularele naționale, formatul (210 x 297 mm), marginile, largimea coloanelor și spațiul dintre linii ar trebui sa corespundă, pe cît posibil, modelului formularului cadru (anexa nr. 1).

2. Standardizarea se referă numai la dimensiuni și la prezentare; mențiunile din fiecare spațiu al formularului-cadru indica numai natura informațiilor care trebuie să figureze în acele spații. În consecința, fiecare țara poate înlocui aceste mențiuni în formularul sau național prin mențiuni pe care le va considera ca fiind cele mai corespunzătoare, cu condiția sa nu modifice natura informațiilor prevăzute în formularului-cadru.

3. De asemenea, administrațiile pot omite, în formularul lor, rubricile formularului-cadru de care nu au nevoie. Spațiile devenite disponibile pot fi utilizate pentru înscrierea unor mențiuni administrative.

4. Spațiul rezervat rubricilor impuse de administrații și care nu sînt prevăzute în modelul de formular cadru (anexa nr. 1), poate fi luat din spațiul de utilizare liber. Spațiul prevăzut pentru descrierea mărfurilor poate, de asemenea, să fie mărit reducîndu-se spațiul de utilizare liber și vice-versa. Pentru aceasta, este suficient să se deplaseze linia punctata.

--------

Anexa nr. 1 (modelul de formular cadru) este publicată în Buletinul Oficial nr. 110 din 10 septembrie 1970.

--------

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.