LEGE Nr. 64 din 8 iulie 1992

Memorandumul

privind politica economică a Guvernului României

Domnului Michel Camdessus,

Director general

Fondul Monetar Internațional

Washington, D.C. 20431

U.S.A.

MEMORANDUM

privind politica economică a Guvernului României

I. Introducere

1. România se afla în mijlocul realizării unui program cuprinzator de reforma, care are drept scop transformarea rapida a tarii, de la un sistem de planificare centralizata la o economie de piața. Atingerea unei stabilitati macroeconomice constituie fundamentul necesar pentru reusita programului de reforma. Ca urmare, scopul principal al programului pe 1992 este încheierea fazei de stabilizare a procesului reformei.

2. Programul pe 1992 urmărește eliminarea actualelor dezechilibre interne și externe. În afară de continuarea unei politici financiare prudente, atingerea acestui obiectiv reclama introducerea unor noi măsuri structurale menite sa imbunatateasca alocarea resurselor și creșterea producției potențiale și efective. Aceste măsuri includ continuarea progresului în ceea ce privește liberalizarea piețelor, introducerea unei politici corespunzătoare în domeniul ratelor dobinzii, crearea în fapt a unei proprietăți private și dezvoltarea unui cadru legal și instituțional care să faciliteze funcționarea sectorului particular. Existenta unui sistem valutar și comercial deschis care să permită integrarea României în economia mondială continua să fie cheia politicii în sectorul extern.

3. Schimbarea situației actuale caracterizată prin scăderea producției și existenta unei inflatii ridicate constituie una din cele mai bune cai pentru asigurarea protecției sociale. În același timp, Guvernul este convins ca reforma economică și ajustarea pot reusi numai dacă se iau măsuri care să reducă povara ajustarii care apasa asupra celor mai vulnerabile grupuri ale populației. Protecția socială prevăzută în program este menita sa usureze aceasta povara printr-o politica bine definită.

II. Politici și evolutii economice recente

4. În 1991 economia a fost greu afectată de un număr de evolutii negative neprevăzute, iar scăderea producției a fost mai mare decît se aștepta. Produsul intern brut (PIB) real a scăzut cu 13%, producția industriala fiind cu aproximativ 21% sub nivelul sau din 1990. Aceste scaderi reflecta un număr de factori corelati, inclusiv absenta unei finanțări externe, scăderea comerțului cu U.R.S.S. și cu alte tari din fostul C.A.E.R., problemele asociate cu criza din Golf, lipsa de materii prime și energie din import, precum și dezorganizarea economică și blocajele din sistemul de plati datorate arieratelor dintre întreprinderi. Industriile grea, energo-intensiva și extractiva au fost cele mai grav afectate. Inundatiile și problemele asociate cu aplicarea reformei agrare au contribuit la declinul producției agricole.

Scăderea PIB-ului real s-a reflectat în creșterea somajului. La sfîrșitul lunii iunie 1991 existau 195000 de șomeri înregistrați, din care 128000 primeau ajutoare de șomaj. Aceste cifre au crescut la 337500 și respectiv 266000 la sfîrșitul anului 1991.

5. În pofida unei politici financiare prudente, inflatia a fost mult mai mare decît asteptarile. Din noiembrie 1990, luna în care a început programul de liberalizare a prețurilor și pînă la sfîrșitul anului 1991, nivelul prețurilor a crescut cu 345%. Unificarea cursului de schimb în noiembrie 1991, care a ridicat rata de la 60 lei la 180 lei pentru un dolar S.U.A., a mărit, de asemenea, presiunea asupra nivelului prețurilor. Printre produsele afectate, prețurile energiei (cu excepția celei pentru consumul casnic) au crescut imediat, ca o reflectare a efectelor de propagare ale acestei miscari a cursului de schimb. Salariile reale au scăzut cu 22 % de la data începerii liberalizarii prețurilor, în pofida creșterii plăților pentru salarii prevăzute în schema de indexare a salariilor.

6. Rezervele internaționale nete (RIN) ale sistemului bancar au scăzut în 1991 cu 822 milioane dolari S.U.A. În cursul anului 1991, scăderea RIN a fost dominata de evoluția contului curent; mai puțin de jumătate din deficitul contului curent a fost compensat prin intariri nete de capital. Factorii principali care au afectat evoluția contului curent au fost colapsul comerțului cu fostele tari membre ale C.A.E.R. și cu unele tari din Orientul Mijlociu, precum și constringerile financiare decurgind din căderea intrărilor de capital pe termen mediu și lung; ca urmare, fluxurile comerciale au fost cu mult mai mici decît se prevazuse în programul pe 1991.

7. Politica monetara a fost ancora principala a programului nostru economic și ca urmare, un obiectiv important al Băncii Naționale a României (B.N.R.) a fost menținerea expansiunii creditului intern în cadrul sistemului bancar sub un strict control. Pînă în septembrie 1991, activele interne nete ale sistemului bancar au crescut cu 99 miliarde lei (19,2% din masa monetara de la începutul perioadei). Aceasta suma a fost ceva mai mica decît prevederile din programul sprijinit de aranjamentul stand-by din 1991, datorită creditului net acordat Guvernului, care a crescut mult mai puțin decît se planificase - ca urmare a unui deficit mai mic decît se prevazuse pentru administrația generală -, precum și datorită scaderii masive a creditelor pentru fondurile extrabugetare.

8. Combinarea slabei discipline financiare a întreprinderilor cu o politica monetara strinsa a condus, totuși, la o rapida acumulare de plati arierate între întreprinderi care au împiedicat implementarea unei politici financiare stricte și au contribuit la crearea unei presiuni inflationiste. Aceste arierate, estimate a fi ajuns la o sumă globală de circa 1800 miliarde lei la începutul anului 1992, și ca o sumă neta de circa 400 miliarde lei au condus, de asemenea, la un "blocaj" serios al sistemului de plati, cu consecințe negative asupra producției. Din luna octombrie, B.N.R. a început să permită o expansiune a creditului bancar către întreprinderi, în efortul de a usura problema arieratelor.

La 23 decembrie 1991, Parlamentul a ratificat o lege prin care se cere sporirea creditului bancar pentru lichidarea arieratelor dintre întreprinderi. Aceasta operațiune, cunoscută sub numele de compensare globală, s-a încheiat la sfîrșitul lunii ianuarie 1992.

9. Pentru a tine presiunea inflației sub control și pentru a reduce efortul de ajustare pe fagasul normal, B.N.R. a sterilizat în februarie 1992 cea mai mare parte a lichidității injectate în economie ca rezultat al compensării globale. Mai mult, Guvernul recunoaște importanța transmiterii unui semnal clar întreprinderilor în ceea ce privește angajamentul sau de a împiedica reaparitia arieratelor și de a evita în viitor orice alta operațiune de compensare globală. În legătură cu aceasta, au fost adoptate doua hotărîri guvernamentale pentru a forta rambursarea creditelor primite în cadrul compensării globale și pentru a impune întreprinderilor o disciplina financiară severă. Hotărîrea Guvernului privind disciplina financiară stabilește ca toate firmele trebuie să-și îndeplinească obligațiile legale în ordinea scadentelor, indiferent de faptul ca plățile trebuie făcute către muncitori, Guvern, furnizori etc. Aceasta hotărîre stabilește, de asemenea, ca firmele pot fi declarate insolvabile dacă nu-și îndeplinesc obligațiile în termen de 30 de zile. Firmele declarate insolvabile mai dispun de încă 30 de zile, înainte ca ele să fie supuse rambursarii forțate, inclusiv prin proceduri de faliment, dacă nu reușesc să obțină un aranjament cu creditorii lor. Parlamentului i-a fost prezentat un proiect de lege în care este incorporată Hotărîrea Guvernului privind disciplina financiară, pentru a-i conferi acesteia o mai mare forta legală, prin stabilirea răspunderii juridice și administrative a consiliului directorilor din întreprinderi pentru conducerea financiară a acestora. În plus, o noua lege a falimentului se afla în prezent în dezbaterea Parlamentului, pentru actualizarea și întărirea codului comercial existent.

10. La 1 aprilie 1991 ratele dobinzilor au fost liberalizate în cadrul reformei sistemului financiar. În pofida acestei măsuri, ratele dobinzilor la depozite s-au miscat puțin, reflectînd în buna parte rigiditatea sistemului financiar, precum și lipsa stimulentelor pentru bănci în vederea creșterii dobinzilor spre a atrage depozite în condițiile unor plafoane de credit specifice băncilor. Noile bănci au fost în măsura sa atragă depozite de la C.E.C. printr-o calitate mai buna a serviciului, dar dimensiunea lor foarte mica nu a presat prea mult asupra C.E.C.-ului, care în esenta a rămas reticent la creșterea dobinzilor.

În vederea creșterii costului fondurilor pentru bănci, B.N.R. a ridicat rata dobinzii de refinantare în cîteva etape, în cursul anului 1991 și din nou la începutul anului 1992, la 28% comparativ cu 3% la sfîrșitul anului 1990. Totuși, în ciuda eforturilor Guvernului de a spori presiunea pentru liberalizarea ratelor dobinzii, acestea au rămas negative în termeni reali.

11. Pentru a face fața dezechilibrelor macroeconomice mari și în creștere din anii anteriori, Guvernul a promovat un program fiscal moderat în 1991 iar realizarile din cursul anului au fost mai mari decît cele prevăzute. În ultimul trimestru al anului 1991 au apărut unele dificultăți în colectarea impozitelor ca urmare a blocajului din sistemul de plati. Totuși, după ce compensarea globală a fost încheiată în ianuarie 1992, toate arieratele din impozite, din anul anterior, au fost lichidate. Deficitul total al administrației generale a fost de numai 16,2 miliarde lei (0,8% din PIB) în comparatie cu deficitul mult mai mare prevăzut de 50,2 miliarde lei (2,4% din PIB).

În programul din 1991, fondul de șomaj și alte fonduri extrabugetare nu au fost incluse în administrația generală. Dacă aceste fonduri, care au înregistrat excedente mai mari în anul 1991, ar fi fost incluse, soldul administrației generale ar fi fost, de asemenea, excedentar cu 5,6 miliarde lei (0,3% din PIB).

12. După unificarea din 11 noiembrie 1991, cursul de schimb al leului a fluctuat între 180 lei/dolar S.U.A. și aproximativ 200 lei/dolar S.U.A.

În ceea ce privește regimul comerțului, consecvent cu efortul reformei către o economie de piața, Guvernul a liberalizat regimul exportului prin reducerea constanta a numărului de produse care sînt interzise sau sînt supuse cotelor de export și prin creșterea limitelor cotelor. Guvernul a eliminat, de asemenea, restricțiile cantitative la import.

III. Programul macroeconomic al Guvernului pentru 1992

13. Programul macroeconomic al Guvernului pentru 1992 urmărește, în special: a) oprirea declinului creșterii economice reale; b) reducerea drastica a ratei inflației de la circa 15% lunar, în primele doua luni ale anului, la 1,2% lunar pînă la sfîrșitul anului; și c) sporirea rezervelor internaționale cu 500 milioane dolari pentru a acoperi 1,7 luni de importuri pînă la sfîrșitul anului. Pentru atingerea acestor obiective, autoritățile intenționează sa mențină politici financiare (fiscale și monetare) prudente și o politica adecvată a ratelor dobinzilor; să asigure o limitare a salariilor printr-o politica strinsa a veniturilor; să urmeze o politica flexibila a cursului de schimb. Aceste politici de stabilizare macroeconomica vor fi completate cu politici structurale menite să facă economia mai eficienta și mai productiva. Măsurile de reforma structurală vor include liberalizarea în continuare a prețurilor, privatizarea, întărirea disciplinei financiare prin restructurarea și lichidarea întreprinderilor de stat și continuarea reformelor în domeniile financiar și fiscal.

14. De curînd, Guvernul a luat o serie de măsuri în efortul de a pune bazele programului sau economic pentru 1992 și a da semnale potrivite pentru crearea unei perspective favorabile reformei.

Măsurile, menționate mai sus, au fost luate pentru a rezolva problemele legate de arieratele dintre întreprinderi. Ratele dobinzii la împrumuturi și depozite au fost ridicate în ianuarie 1992. În sistemul comerțului exterior un nou tarif vamal a intrat în vigoare în luna respectiva. Mai multe reforme în domeniul impozitelor au fost introduse la începutul anului. Detalii ale programului de ajustare, incluzind aceste măsuri, precum și cele viitoare, sînt descrise mai jos.

1. Politica fiscală și protecția socială

15. Menținerea unei discipline fiscale stricte și reducerea dimensiunii sectorului guvernamental sînt elemente cheie ale programului economic al Guvernului, atît în ceea ce privește efortul de stabilizare pe termen scurt cît și cel pe termen mediu. Pentru 1992, proiectul bugetului supus spre aprobare Parlamentului prevede un deficit al administrației generale de cel mult 2% din PIB.

Realizarea acestui obiectiv va fi o sarcina deosebit de dificila, avînd în vedere recenta experienta a țărilor est-europene care arata ca veniturile din impozitul pe profit și din ICM vor scădea iar presiunile de sporire a cheltuielilor curente și de capital vor crește. Avînd în vedere aceste dificultăți, precum și nevoia de a menține credibilitatea programului de ajustare și creșterea acumularilor interne pentru finanțarea investițiilor necesare pentru restructurarea economiei, Guvernul este hotărît totuși să urmeze o politica fiscală prudenta. Credem ca în aceste condiții, realizarea sarcinii în privinta deficitului bugetar va reprezenta un efort de ajustare substanțial.

16. În ceea ce privește veniturile, totalul acestora urmează să fie de 33,5% din PIB în 1992 comparativ cu 36,7% din PIB în anul anterior, în termeni comparabili.

Mai multe reforme importante în domeniul impozitelor au fost introduse de la 1 ianuarie 1992, cu scopul de a spori simplitatea și transparenta sistemului de impozite și a minimaliza stimulentele pentru evaziunea fiscală.

În acest sens, schema ICM-ului cuprinde acum cinci categorii (niveluri) în comparatie cu peste 20 cîte existau înainte. Schema impozitului pe profitul întreprinderilor a fost, de asemenea, simplificata; acum exista doua niveluri de 35% și 45%, în comparatie cu schema progresiva ce conținea înainte 67 de niveluri. De asemenea, se asteapta ca măsurile luate pentru eliminarea problemelor legate de formarea în trecut a arieratelor între întreprinderi sa impulsioneze colectarea taxelor, în special pentru impozitul pe profitul întreprinderilor.

17. Politica de menținere a unui control strict asupra tuturor categoriilor de cheltuieli, care a avut succes în 1991, va fi îmbunătățită în 1992 prin adoptarea unui sistem de plafoane de cheltuieli în numerar pentru menținerea cheltuielilor lunare în concordanta cu încasarea veniturilor. Guvernul este hotărît sa elaboreze un program pentru reducerea nivelului subvențiilor la un număr de 16 bunuri de consum esențiale, inclusiv unele articole energetice de uz gospodăresc. La 1 mai și din nou la 1 septembrie 1992, nivelul subvențiilor va redus cu 25% comparativ cu nivelurile acestora din perioada ianuarie-aprilie 1992, pe măsura ce prețurile vor fi majorate, urmînd ca ele să fie eliminate integral pînă la sfîrșitul anului 1993.

Guvernul a stabilit, de asemenea, un program pentru restructurarea întreprinderilor, care se asteapta sa reducă subvențiile către întreprinderi, inclusiv către industria miniera. Acest program este discutat în prezent cu Banca Mondială.

18. Beneficiind de date îmbunătățite și de experienta unui an, Guvernul a hotărît sa extindă definitia sectorului fiscal în cadrul programului, pentru a avea o explicație mai cuprinzatoare a operațiunilor fiscale.

În acest scop, fondul pentru șomaj, care în anul 1991 a avut un excedent echivalent cu 1,4% din PIB, va fi inclus în obiectivele fiscale. Ținînd cont de dezvoltarea producției și de închiderile de întreprinderi, s-a prevăzut ca acest fond să aibă în 1992 un deficit de 0,4% din PIB, care a fost inclus în totalul deficitului de 2% din PIB.

19. Reflectînd hotărîrea sa de a menține o politica fiscală conservatoare, Guvernul este gata sa introducă, printr-o scurta notificare, un set de măsuri fiscale pentru situații neprevăzute, în vederea protejării obiectivelor politicii fiscale. Devieri de la program pot aparea, de exemplu, datorită evoluției macroeconomice și a efectelor sale asupra diferitelor venituri și cheltuieli prevăzute în buget. Printre cele mai importante măsuri potențiale pe care Guvernul le-a identificat, în cazul în care, în cursul anului, obiectivul privind deficitul fiscal ar fi amenintat, se pot enumera: creșterea ratelor impozitului pe profitul întreprinderilor; introducerea unui impozit pe venitul agricol, de la jumătatea anului; trecerea colectării ICM-ului asupra importurilor de la primul punct de vînzare interna la punctele vamale, indexarea impozitelor locale asupra proprietății, care în prezent sînt stabilite în sume fixe; introducerea de accize asupra unor produse cum sînt băuturile alcoolice, tutunul și benzina. Dacă în cursul anului 1992 apare necesitatea unor bugete suplimentare, Guvernul este hotărît să le mențină echilibrate.

20. Guvernul se va sprijini în mare parte pe creditul bancar pentru satisfacerea nevoilor sale de finanțare, deși se va strădui sa emita titluri guvernamentale pentru a acoperi parte din deficit. Ca urmare, programul limitează modificarea cumulată a creditului net acordat Guvernului de sistemul bancar și aceasta va constitui un criteriu de performanță (anexa nr. 1). La stabilirea acestei limite, un considerent important a fost acela de a lasă suficient loc cererilor sectorului privat pentru credite din sistemul bancar. Limita va fi ajustata, în sensul micsorarii, cu suma finanțării interne din surse nebancare și cu orice echivalent în moneda locală al creditelor externe, inclusiv al creditelor de la Banca Mondială, care sînt folosite pentru finanțarea cheltuielilor incluse în buget.

21. Guvernul acorda o mare prioritate reformelor structurale în sistemul de impozite care reduc distorsiunile ce împiedica alocarea eficienta a resurselor și depune eforturi pentru a menține obiectivul de baza al echității. Se fac pregatiri pentru înlocuirea ICM-ului cu taxa asupra valorii adăugate (TVA) și Guvernul este hotărît sa introducă o taxa simplificata pe valoarea adăugată la începutul anului 1993. Guvernul intenționează, de asemenea, sa înlocuiască sistemul progresiv de impozite cu impozitul pe venitul global, începînd cu 1 ianuarie 1994.

22. Guvernul este hotărît sa mențină și sa întărească protecția socială pentru prevenirea unor greutăți suplimentare pentru populație în timpul perioadei de tranzitie. În 1990-1991 au fost aprobate legi care au îmbunătățit sistemul de pensii, indemnizațiile de boala, incapacitate temporară de muncă, natalitate și au introdus indemnizația pentru șomaj.

Aceste categorii de indemnizații se vor menține, în mare, neschimbate în 1992, iar totalul plăților de acest fel din buget va fi echivalent cu 9,6% din PIB, adică ceva mai scăzut decît în 1991, deoarece numărul angajaților ce vor opta pentru o pensionare înainte de îndeplinirea limitei de vîrsta se estimeaza a fi mai redus.

Cu toate acestea, se asteapta ca somajul sa crească rapid în cursul anului 1992 și sa ajungă la 1,5 milioane (14% din forta de muncă).

Ca urmare, perioada pentru care se acordă ajutorul de șomaj a fost extinsă de la 6 luni la 9 luni și a fost introdus un ajutor de șomaj suplimentar, însă mult mai mic, pentru perioada care depășește 9 luni. Se asteapta ca suma totală a ajutoarelor de șomaj ce vor fi acordate în 1992 să se ridice la 2,2% din PIB, față de 0,2% din PIB în 1991. Pe lîngă aceste ajutoare, Guvernul acorda subvenții substanțiale populației pentru produse alimentare de baza, energie și transport public. Aceste subvenții s-au ridicat în 1991 la circa 5,5% din PIB, aceeași suma fiind prevăzută și pentru 1992. Guvernul se va strădui, totuși, sa imbunatateasca modul de stabilire a subvențiilor și va cauta sa sporeasca utilizarea transferurilor în numerar ca o formă mai eficienta de sprijinire a veniturilor. În aceasta privinta, Guvernul intenționează sa elimine reducerea cu 20% a impozitelor, acordată persoanelor cu copii, și sa simplifice sistemul alocațiilor pentru copii.

2. Politica monetara

23. Politica monetara va fi una dintre cele doua pirghii principale ale programului pe 1992 și, împreună cu politica fiscală și cea salariala, vor avea sarcina de a reduce presiunile inflationiste care vor rezultă din ajustarile și liberalizarile selective de prețuri, modificările cursului de schimb și socurile externe. Guvernul considera ca implementarea unei politici monetare stricte are o deosebită importanța pentru stabilirea credibilitatii programului sau de reforma și pentru reducerea inflației. Pentru a obține reducerea dorita a inflației, este necesară o politica stricta în domeniul creditului; în consecința, Guvernul a stabilit obiective pentru creșterea masei monetare pe baza unor previziuni moderate în ceea ce privește evoluția prețurilor și cererea de bani.

În acest scop, Guvernul va permite o creștere de 88% a masei monetare (în moneda naționala). Programul de credite pentru 1992 este proiectat să fie compatibil cu aceasta creștere monetara prevăzută și cu creșterea stabilită de 476 milioane dolari S.U.A. a rezervelor internaționale nete. Urmare celor de mai sus, creșterea activelor interne nete ale sistemului bancar va fi de 67% din masa monetara înregistrată la sfîrșitul anului 1991. Plafoanele pentru creșterea activelor interne nete ale sistemului bancar vor constitui un criteriu de performanță, asa cum se detaliază în anexa nr. 2.

24. Banca Naționala a României a trecut la metode indirecte de control monetar și a renunțat la stabilirea plafoanelor de credit specifice băncilor. În aceasta privinta, Banca Naționala a României implementeaza măsurile recomandate de misiunile recente de asistența tehnica ale F.M.I.; cerințele pentru rezerve și licitarea creditelor de refinantare au fost deja introduse. În scopul creșterii eficacitatii politicii de credit și pentru a nu permite ca pierderile din trecut ale întreprinderilor sa devină o povara pentru sistemul financiar, Parlamentul a adoptat, în februarie 1992, o lege care prevede că datoriile neonorate către sistemul bancar, provenite dinainte de 1991, să fie înlocuite cu conturi speciale de datorie publică, care să fie plătite, între altele cu sumele obținute din vînzarea de active ale statului și din recuperarea creanțelor întreprinderilor.

3. Politica ratelor dobinzii și reforma sectorului financiar

25. Pentru îmbunătățirea eficientei alocării creditelor și pentru furnizarea de stimulente acumularilor financiare, Guvernul se va baza pe o structura flexibila a ratelor dobinzilor și va asigura ca acestea sa reflecte condițiile pieței. Politica adecvată a ratelor dobinzilor constituie un complement necesar al politicii cursului de schimb și, în aceasta privinta, ratele interne ale dobinzilor trebuie să fie suficient de atractive pentru a incuraja acumularile și deținerea de active interne. Ca urmare, Guvernul a hotărît sa ia măsuri care să asigure ratelor interne ale dobinzilor niveluri real pozitive.

26. În plus, trebuie luate, totuși măsuri pentru promovarea cererii de active financiare interne și îmbunătățirea funcționarii piețelor interne în special prin a face C.E.C.-ul o vie restructurare, mai sensibil la realitatile economice și la forțele pieței. De acum, Guvernul va cere C.E.C.-ului ca la instrumentele sale negociabile existente (de exemplu obligațiunile C.E.C.) sa plătească dobinzi care să reflecte condițiile pieței. Pentru promovarea unei structuri bancare competitive, băncilor străine li s-a acordat dreptul de a acționa pe piața interna. Pînă acum, patru bănci străine își desfășoară activitatea în România, iar Guvernul va continua sa încurajeze astfel de activități.

4. Prețuri și salarii

27. Guvernul va continua politica sa de liberalizare a prețurilor. Prețurile a 16 bunuri de consum, încă controlate, vor fi majorate în doua etape în 1992 și liberalizate integral pînă la sfîrșitul anului 1993. În ceea ce privește energia, Guvernul se angajează sa revizuiasca prețurile acesteia cel puțin lunar, și să facă acele ajustari necesare care să mențină prețurile interne, ținînd cont de modificarea cursului de schimb, de toate costurile de prelucrare necesare, precum și de impozite, la nivelurile pieței mondiale pe întreaga durata a programului. Prețul intern al gazului natural, care este acum cu aproximativ 30% mai scăzut decît prețurile practicate pe plan internațional, va crește cu 10% trimestrial, în termeni reali, pînă cînd va atinge paritatea prețurilor mondiale.

28. Politica veniturilor, cealaltă pirghie principala a programului este considerată de Guvern ca fiind esențială pentru frînarea presiunilor inflationiste și promovarea competitivitatii economiei românești.

În consecința, Guvernul a adoptat o politica de indexare a salariilor pe termen lung, cu intenția de a menține creșterile de salarii sub rata inflației. În plus, Guvernul urmează o politica a veniturilor impozabile care stabilește impozite penalizatoare pentru acele întreprinderi la care cheltuielile cu salarii depășesc fondul de salarii de referința stabilit care ia în considerare performanțele economice ale fiecărei întreprinderi. Asemenea impozite pot atinge pînă la 500%. Consideram ca aceasta politica stimuleaza, de asemenea, eliminarea excedentului de forta de muncă. În cadrul analizei de la jumătatea programului se va examina evoluția salariilor și funcționarea politicii privind salariile impozabile.

5. Reforma întreprinderilor și privatizarea

29. Guvernul considera privatizarea activelor statului ca fiind esențială pentru realizarea unei economii de piața, întărirea disciplinei financiare a întreprinderilor și îmbunătățirea productivitatii și eficientei acestora.

În acest scop, Guvernul a declansat un program amplu de privatizare. Legea privatizării, promulgată în anul 1991, prevede privatizarea a circa 6000 de întreprinderi proprietate de stat. Procesul privatizării unora din aceste întreprinderi a început. Capitalul aferent restului întreprinderilor va fi transferat în proporție de 30% la cinci Fonduri ale Proprietății Private (FPP) și 70% la un Fond al Proprietății de Stat (FPS). Aceste fonduri vor fi înființate la 1 iunie 1992.

30. Legea privatizării prevede, de asemenea, posibilitatea pentru întreprinderile comerciale de a vinde pînă la 75% din valoarea totală a activelor lor sub forma de unități comerciale și utilizarea sumelor astfel obținute pentru finanțarea investițiilor.

Se preconizeaza ca cel puțin 400 de unități comerciale să fie vîndute pînă la jumătatea anului 1992. Progresele înregistrate în procesul privatizării întreprinderilor și a vinzarii activelor vor fi evaluate în cadrul analizei de la jumătatea programului. Mai mult decît atît, Guvernul va continua vînzarea locuințelor către populație, aplicarea Legii fondului funciar, și distribuirea terenurilor.

31. Guvernul preconizeaza, de asemenea, lichidarea/închiderea întreprinderilor de stat neviabile, ca un element esențial al programului sau. În plus, pentru completarea procesului de privatizare și de lichidare a întreprinderilor va fi adoptată o strategie de restructurare. În scopul intaririi constringerilor de ordin bugetar asupra întreprinderilor, Guvernul a supus spre aprobare Parlamentului o noua lege a falimentului dar, între timp, va aplica procedurile de faliment din Codul comercial existent. Guvernul va stabili, de asemenea, cu sprijin din parte Băncii Mondiale, în cadrul împrumutului propus, pentru ajustarea structurală, un sistem de urmărire lunară a situației financiare a întreprinderilor, inclusiv a arieratelor dintre întreprinderi.

32. Prin liberalizarea prețurilor și măsurilor de reforma economică în curs de aplicare, întreprinderile vor putea sa ia decizii bazate pe piața, utilizînd criterii de rentabilitate. Este imperios necesar, însă ca în luarea deciziilor lor operationale, întreprinderile sa nu considere ca va avea loc o operațiune de compensare globală. Ca urmare, Guvernul acorda o mare importanța aprobării proiectului de lege de către Parlament pentru a combate problemele de risc moral rezultate din compensarea globală precedenta. Adoptarea legii va fi un subiect pentru analiza de la jumătatea perioadei programului.

Mai mult, disciplina financiară a întreprinderilor va fi intarita printr-o hotărîre a Guvernului, care cere întreprinderilor proprietate de stat sa perceapă dobinzi la nivelul pieței pentru creditele noi acordate între întreprinderi (ce urmează să fie urmărite prin sistemul financiar de monitorizare); aceluiași scop îi va servi elaborarea unei legi a competitivitatii, implementarea rapida a procedurilor de faliment și o supraveghere bancară stricta care să sprijine deciziile de împrumut fundamentate strict pe considerente economice.

6. Sectorul extern și obiectele balanței de plati pe 1992

33. Unul dintre obiectivele de baza ale efortului reformei din România a fost acela de a integra România în economia mondială prin eliminarea deformarilor din sistemul comercial și valutar. După cum s-a menționat anterior, un progres remarcabil s-a înregistrat deja. În cadrul sistemului valutar, un element de baza al acestui efort l-a constituit unificarea piețelor valutare la 11 noiembrie 1991. În consecința, România s-a confruntat cu o dilema serioasă de politica economică. Nivelul scăzut al rezervelor lichide și lipsa finanțării externe au creat o presiune mare asupra cursului de schimb. Aceasta presiune a fost agravată de insuficienta valutei cedate, provenind din încasările din export.

În acest ultim aspect, perspectivele unei deprecieri a cursului de schimb, alimentate de lipsa valutei, au acutizat problema cedarii, asa cum au făcut-o și ratele dobinzii insuficient de atractive la sumele deținute în lei.

În efortul de a menține nivelul prețurilor pentru negocierile de salarii, au fost făcute unele intervenții oficiale, care au menținut cursul de schimb sub 200 lei pentru un dolar S.U.A. În plus, a apărut un mare decalaj între cursul de schimb interbancar și cel practicat la casele de schimb, ca o consecința a efortului de a controla fuga capitalurilor prin segmentarea celor două piețe și limitarea sumei pe care persoanele fizice o pot cumpara de la casele de schimb. Totuși, Guvernul a făcut fața obligațiilor sale externe, chiar și în aceste condiții grele.

34. În vederea îmbunătățirii situației și stimulării exporturilor de a renunța la tendinta de utilizare crescinda a aranjamentelor de barter și a altor aranjamente de compensare, Guvernul examinează modificarea anumitor elemente ale sistemului sau valutar, inclusiv a cerinței de cedare 100% a valutei.

Sistemul valutar va funcționa în flotare dirijata, pe baza unei proceduri clasice de fixing, iar casele de schimb valutar vor participa la piața interbancara. Rezervele externe vor fi folosite pentru operațiuni de nivelare și nu pentru susținerea unui curs greu de menținut.

În conformitate cu obiectivele sale de reducere a deformarilor din economie, Guvernul se sprijină pe politici financiare adecvate, inclusiv pe politica dobinzilor, pentru a face activele interne suficient de atractive în vederea sprijinirii cursului de schimb.

35. În sistemul comercial un nou cod al tarifelor vamale a intrat în vigoare la începutul lunii ianuarie 1992. Codul anterior nu a fost considerat corespunzător necesităților României pe termen lung de a avea un sistem rațional și transparent, ca parte integrantă a strategiei sale de dezvoltare în perspectiva.

În general, noul cod al tarifelor vamale prevede taxe mai scăzute și mai puțin dispersate decît precedentul.

Tariful mediu, calculat pe baza unei medii ponderate este de circa 12%. Deci, chiar dacă s-ar utiliza o suprataxa de import moderata, temporară și uniforma gradul de protecție ad valorem ar rămîne scăzut. În concordanta cu orientarea spre piața a efortului reformei, au fost luate și alte măsuri menite sa liberalizeze sistemul comercial. Cerințele de aprobări din partea ministerelor interesate, care au acoperit 86 de articole au fost eliminate la mijlocul anului 1991.

În ceea ce privește exporturile, numărul exporturilor "controlate", inclusiv cele interzise și acele supuse cotelor temporare au fost în mod constant reduse. Începînd cu luna martie 1992, 33 de articole au fost interzise temporar, în timp ce numai 35 articole au fost supuse cotelor temporare de export; limitele pentru 13 din aceste ultime articole au fost majorate în luna respectiva. Guvernul intenționează sa elimine, practic, pînă la jumătatea anului 1992, toate cerințele pentru licențe de import și export (cu cîteva excepții, cum ar fi produse explozive și toxice legate de asigurarea sănătății publice și securității naționale). În plus, cu excepția unor bunuri supuse controlului prețurilor și subvențiilor și a cîtorva produse care sînt considerate strategice și deficitare pe piața interna (ex: lemn, grîu, zahăr), toate cotele de export vor fi eliminate.

În viitor, pe măsura ce controlul prețurilor și subvențiile pentru diferitele bunuri vor fi eliminate, în mod automat vor fi eliminate și cotele corespunzătoare.

36. Reformele structurale prezentate mai sus, împreună cu orientarea spre exterior a politicii valutare și comerciale, au ca scop susținerea creșterii exportului. În același timp se va acționa pentru crearea unui sistem informațional referitor la prețuri și piețe externe, accesibil tuturor exportatorilor potențiali.

În timp ce accentul principal al eforturilor pentru creșterea exporturilor se pune pe folosirea de stimulente adecvate decurgind din politica economică, se spera ca aceste eforturi vor impulsiona în continuare promovarea exporturilor.

37. Guvernul apreciază ca programul pe 1992 va fi aplicat într-un context dificil. Se estimeaza ca deficitul contului curent în 1992 va fi de 1,3 miliarde dolari S.U.A., cu o intrare neta de capital estimată la 1,7 miliarde dolari S.U.A.(exclusiv finanțarea excepționala) și avînd în vedere necesitatea aducerii rezervelor internaționale la un nivel rezonabil, România are nevoie de o finanțare excepționala de circa 650 milioane dolari S.U.A. care urmează a fi satisfacuta prin trageri de la Fond și de țările Grupului celor 24.

În conformitate cu obiectivul balanței de plati totale pe 1992, care reclama un excedent de circa 476 milioane dolari S.U.A., s-au stabilit sarcini trimestriale pentru rezervele internaționale nete ale sistemului bancar care vor constitui un criteriu de performanță (anexa nr.3).

38. Guvernul acorda o mare importanța rolului pe care investițiile străine directe îl poate juca în restructurarea economică și în menținerea datoriei externe la niveluri controlabile. În cadrul strategiei de atragere a investițiilor străine, sistemul valutar a fost modificat în sensul eliminării restrictiilor de repatriere a dividendelor și veniturilor. Investitorii străini pot, de asemenea, deschide și menține conturi în valută.

În conformitate cu prevederile Legii investițiilor străine, care a intrat în vigoare în mai 1991, nu exista nici o limitare în ceea ce privește participarea capitalului străin la formarea de societăți comerciale în România, iar investițiile sînt încurajate în aproape toate sectoarele de activitate; se aplică, de asemenea, unele scutiri de impozite. Se estimeaza ca intrările din investiții străine directe se vor ridica la circa 200 milioane dolari S.U.A. în 1992 și la sume mult mai mari în anii următori.

39. Referitor la crearea datoriei externe, Guvernul considera ca trebuie manifestată grija ca sursele de finanțare externa să fie utilizate astfel încît povara rezultată pentru serviciul datoriei să fie suportabila, iar solvabilitatea externa menținută. Pentru realizarea acestui deziderat, Guvernul supraveghează foarte strict toate împrumuturile externe contractate sau garantate de către sectorul public și a fost creat un Comitet interministerial care va inventaria toate creditele posibile și va decide asupra prioritatilor înainte de acordarea garanțiilor guvernamentale. Mai mult, Guvernul intenționează sa limiteze contractarea datoriei externe publice sau garantată public cu scadente peste 1 an și pînă la inclusiv 12 ani, la 3,5 miliarde dolari S.U.A. în 1992, cu un subplafon separat de 2,5 miliarde dolari S.U.A. pentru împrumuturile cu scadente peste 1 an și pînă la inclusiv 5 ani.

Aceste două categorii de plafoane vor constitui criterii de performanță (anexa nr. 4). Sectorul public își va limita contractarea sau garantarea datoriei pe termen scurt numai la creditele comerciale normale de import.

7. Aplicarea și revizuirea programului

40. Guvernul considera ca politicile și măsurile stabilite în acest memorandum sînt compatibile cu obiectivele programului sau dar, dacă va fi cazul, va lua orice măsuri suplimentare care pot deveni necesare. În orice caz, autoritățile române se vor consulta în mod strins cu Fondul în conformitate cu politica acestuia referitoare la astfel de consultări și va furniza Fondului informațiile solicitate pentru urmărirea progresului în atingerea obiectivelor programului.

Pentru a facilita urmărirea implementarii programului, o analiza împreună cu Fondul va trebui efectuată pînă la 15 octombrie 1992. Aceasta analiza se va concentra asupra mersului reformelor structurale, îndeosebi în domeniile reformei sectorului întreprinderilor, liberalizarii prețurilor, privatizării și reformei sectorului financiar.

O atenție deosebită în cadrul analizei se va acorda, de asemenea, realizării politicii fiscale și monetare, evoluției salariilor, ratelor dobinzii, finanțării externe și funcționarii pieței valutare.