LEGE nr. 661 din 22 februarie 1923

Sînt supuse unui impozit de 12 la suta pe numele proprietarilor, uzufructuarilor sau titularilor oricărui alt drept real de folosință, veniturile proprietăților funciare agricole sau celor asimilate lor, constatate conform prevederilor prezentei legi.

Pentru veniturile proprietăților arendate impozitul este sporit la 14 la suta, afară de cele ce aparțin minorilor orfani, ori cele arendate obstilor sau cooperativelor locale de exploatare. Dacă contribuabilul locueste în străinătate mai mult de 6 luni, în cursul unui an, impozitul va fi de 24 la suta, fără deosebirea de mai sus, afară de cazul cînd este trimis în calitate de funcționar public, ori cu o însărcinare oficială, sau în cazul cînd sade acolo cel mult 6 ani, pentru studii universitare sau asimilate lor sau 2 ani pentru studii speciale.

Aceasta sporire de cota nu se aplică contribuabililor cari au o întindere de pămînt pînă la 5 hectare inclusiv, cu domiciliul la aplicarea legii în tari străine, decât după 3 ani dela această dată și dacă pînă atunci nu se reintorc în țara.

Venitul impozabil se determina din 5 în 5 ani de comisiunile de recensământ prevăzute de art. 80. Comisiunile de recensământ vor face evaluări și impuneri în fiecare comuna, avînd sa stabilească:

1. Întinderea proprietăților în parte pe proprietari și distribuirea lor pe categorii și clase. Vor fi 12 categorii și anume:

1) pamanturi arabile;

2) fanete;

3) izlazuri;

4) grădini de legume cu caracter permanent;

5) livezi de pruni și de alți arbori fructiferi;

6) vii;

7) mlastini, terenuri necultivabile;

8) păduri;

9) balti;

10) pepiniere și grădini de flori ornamentale;

11) terenuri de agrement rurale;

12) orice alta categorie neprevăzută aci.

Clasificarea se va face după calități și numai pentru proprietățile de categoriile 1-6 inclusiv. Pentru teritoriile unde se afla întocmit cadastrul se va ține seama de intinderile, categoriile și clasificarile cadastrale, dacă aceste lucrări sînt ținute în regula. Acolo unde nu e cadastru numărul claselor nu va fi mai mare de șase pentru o singura categorie de proprietăți.

2. Valoarea locativă medie pe hectar pentru proprietățile de categoriile 1-6, cari va fi aceeași pentru toate proprietățile de aceeași categorie și clasa din comuna. Aceasta valoare locativă se stabilește ținându-se seama de mijlocia contractelor de arendare din comuna încheiate în ultimii 4 ani, de mijlocia pe 4 ani a valoarei productiunii la hectar, scăzând cheltuielile obișnuite, sau de prețul mediu de vânzare al proprietăților în ultimii 4 ani, socotindu-se dobînda de 5 la suta, fără ca pe baza acestui din urma criteriu valoarea locativă să depășească prețul mediu al arendarilor din regiune.

În valoarea locativă astfel stabilită se considera cuprinse veniturile proprietății, realizate din orice ramura de productiune agricolă sau din transformarea produselor proprii, afară de veniturile din stabilimente industriale de sine stătătoare, aflate pe proprietăți, cum: mori, fabrici de spirt și alte asemenea.

3. Venitul impozabil pe proprietăți, și anume:

4. Condițiunile în cari se exploatează fiecare proprietate, dacă e arendată sau exploatată de proprietar, ori dacă proprietarul domiciliază în străinătate, și în fine,

5. Sa stabilească impozitul cuvenit a se plati pentru fiecare proprietate, după cota aplicabilă.

La prețul contractelor de arenda, după cari se fac evaluarile și se stabilesc veniturile, se vor adaoga toate sarcinile impuse arendașului, cari legalmente privesc pe proprietar, cum și accesoriile în bani sau în natura pe cari arendașul e obligat a le da peste arenda. Pentru proprietățile din comunele în cari se afla cadastru valoarea locativă și venitul, se vor putea fixa în raport cu evaluarile cadastrale, ținându-se seama de valorile analoage stabilite la recensământ.

Pădurile din cari nu se trage nici un folos nu se impun decât atunci cînd sînt date în tăiere. Cele date în arenda spre alta folosință decât exploatarea lor prin tăiere, sau cari aduc asemenea foloase proprietarului se impun după valoarea locativă pe hectar, stabilită conform art. 4. Cele puse în exploatare prin tăiere se impun potrivit procedurii prevăzută de art. 95, din momentul cînd sînt date altora în tăiere sau cînd începe exploatatiunea, cu cota de 10 la suta, fără distinctiune în ce privește cota dacă pădurile sînt arendate sau exploatate de proprietar. În cazul cînd taierea are ca urmare defrișarea, cota va fi de 20 la suta, afară de acelea cari din oficiu sînt destinate defrișării.

În toate cazurile cota va fi sporită la 24 la suta pentru contribuabilii ce locuesc în străinătate în condițiunile prevăzute de art. 3, alin. 3. Pentru pădurile înființate din nou, dela punerea în aplicare a legii, venitul rezultat din prima tăiere este impus pe jumătate. Cîștigurile rezultând din exploatatiune fac obiectul unei impuneri separate, conform art. 30.

Terenurile afectate unei concesiuni miniere sînt supuse la acest impozit numai în ce privește venitul agricol al suprafatei și în afară de taxele prevăzute de legea minelor. Impozitul va inceta pentru întinderea ce n'ar mai putea aduce venit agricol din cauza lucrărilor de exploatare ale subsolului.

Sînt scutite de acest impozit:

1. În mod permanent:

2. În mod vremelnic:

Scăderea impozitului va avea loc dela 1 Ianuarie ce urmează cererii, iar epoca de scădere decurge în tot cazul dela 1 Ianuarie a anului ce urmează aceluia în care a avut loc faptul ce motiveaza scăderea.

Proprietarii, uzufructuarii sau titularii oricăror drepturi reale de folosință sînt obligați sa declare proprietățile, intinderile de terenuri posedate, arendările și contractele respective, precum și orice alte acte și împrejurări necesare constatării și asezarii impunerii. Ei vor face declarațiunile după formularele și în termenul ce se va hotărî și publică de ministerul de finanțe. Ele pot fi făcute colectiv, pe formulare anume întocmite, de către toți locuitorii dintr'o comuna, sat ori catun, sub îngrijirea și atestarea primăriei respective și se vor depune prin îngrijirea primarului la perceptia locului, cu cel puțin 3 zile înainte de începerea lucrărilor comisiunii. Comisiunile vor tine seama de aceste declarațiuni la stabilirea impunerilor, evaluarile făcându-se conform art. 4.

Ziua începerii lucrărilor comisiunii într'o comuna se va afișa la primărie și perceptie, cu cel puțin 10 zile înainte, dresandu-se proces-verbal. Pentru comunele unde se tine cadastru în regula, proprietarii sînt dispensați a declara datele cuprinse în el.

Comisiunile vor dresa procese-verbale de stabilirea categoriilor, a claselor și a evaluării pe hectar, conform art. 4, punctele 1 și 2, și, îndată ce aceste lucrări sînt terminate, vor afișa procesele-verbale la primăria comunei. După aceasta, vor întocmi tablouri de distribuirea proprietăților pe categorii și clase, cum și de stabilirea veniturilor și impozitului pe proprietăți și proprietari. Aceste tablouri se vor afișa la primărie, imediat după întocmirea lor. Afișarea proceselor-verbale și a tablourilor se va constata prin proces-verbal.

Contribuabilii, precum și oricare reprezentant al fiscului au dreptul să facă apel în contra acestor hotărîri, în termen de 20 de zile dela aceasta afișare, înaintea comisiunii de apel. Apelul se declara la administrația de constatare respectiva sau la circumscripțiile de constatare ale comunelor unde vor funcționa comisiuni de apel.

Toate apelurile dintr'o comuna, în ce privește gruparea terenurilor pe categorii și clase, cum și valoarea locativă medie pe hectar, se vor putea conexă și judeca prin aceeași hotărîre, și deciziunea data în aceasta privinta va avea putere de lucru judecat față de toți contribuabilii comunei pentru proprietățile aflate în aceeași categorie și clasa. Apelul unuia profita tuturor contribuabililor din comuna.

Contribuabilii vor fi citați colectiv, în ce privește judecarea acestor apeluri, făcându-se publicații cu cel puțin 8 zile înainte de ziua fixată pentru judecata, la primărie, școala, biserica și casele delegaților sătești. Apelantii pot fi reprezentați prin locuitori ai comunei.

Hotărîrea comisiunii de apel rămîne definitivă în ce privește clasificarea pe categorii și stabilirea valorilor locative; ea poate fi atacată în recurs pe calea arătată la articolul 85. Procedura și judecata apelurilor și a recursurilor, cum și orice schimbări a impunerilor în cursul periodului de 5 ani, se vor îndeplini conform dispozițiunilor cuprinse în titlul III.

Sînt supuse unui impozit de 12 la suta pe numele proprietarilor, uzufructuarilor sau titularilor oricărui alt drept real de folosință, veniturile nete din proprietățile cladite sau celor asimilate lor și cari nu sînt prevăzute la cap. 1. Dacă contribuabilul locueste în străinătate mai mult de 6 luni în cursul unui an, impozitul va fi de 20 la suta, afară de cazul cînd este trimis în calitate de funcționar public ori cu o însărcinare oficială, sau în cazul cînd sade acolo cel mult 6 ani pentru studii universitare sau asimilate lor sau 2 ani pentru studii speciale cum și dacă se afla în condițiunile prevăzute de art. 3, alin. IV. Fac parte din clădiri, instalatiunile mobiliare și accesoriile cari devin imobile prin destinație. Se va ține seama de excepțiunea prevăzută la art. 30 pentru stabilimentele proprii ale întreprinderilor industriale. Sînt asimilate clădirilor:

Pentru clădirile cari se închiriază cu mobile venitul impozabil la acest impozit este acela al clădirii fără mobile, afară de cel cari devin imobile prin destinație și servesc la exploatarea imobilelor. Venitul mobilelor va face obiectul impozitului pe veniturile din ocupatiuni necomerciale.

Venitul se determina pe baza valoarei locative a imobilului. Valoarea locativă se stabilește după contractele de închiriere, iar în lipsa lor, prin evaluarea directa în comparatie cu imobilele similare, sau pe baza unei vânzări recente a imobilului impozabil, socotindu-se la preț o dobînda de 5 la suta. Pentru terenurile virane venitul se stabilește după prețul mijlociu de vânzare al acestor terenuri, la care se socotește o dobînda de 5 la suta. La prețul contractului de închiriere se va adauga valoarea tuturor sarcinilor impuse chiriașilor, cari legalmente privesc pe proprietari.

Pentru clădiri și instalatiuni imobiliare venitul net impozabil se obține scăzând din valoarea locativă 20 la suta drept cheltuieli de gestiune, asigurări contra riscurilor, întreținere și amortizare. Pentru terenurile asimilate clădirilor valoarea locativă constitue venitul net impozabil.

Sînt scutite de acest impozit:

1. În mod permanent:

2. În mod vremelnic:

Valoarea locativă și venitul net impozabil se stabilește din 5 în 5 ani de către comisiunile de recensământ prevăzute la art. 80. Comisiunile de recensământ vor proceda atît la stabilirea venitului clădirilor cari nu se bucura de scutiri permanente, cat și la impunerea celor impozabile, pe loc la fiecare imobil, în intervalul de timp ce se va fixa și publică de ministerul finanțelor prin Monitorul Oficial.

Contribuabilii sînt datori a face declarațiuni pentru fiecare imobil în parte, la perceptiile respective, pe formularele oficiale, în termenele prevăzute prin publicațiunile ministerului de finanțe. Comisiunile vor tine seama de aceste declarațiuni și de actele prezentate, cum și de înscrierile cadastrale.

Pentru toate evaluarile se vor încheia procese-verbale pe imobile și contribuabili, cari vor fi predate la imobil, sub dovada de primire, contribuabilului sau unui membru din familie ori din serviciul sau. În cazul cînd cei în drept a primi procesul-verbal nu se afla fața pentru a da dovada, delegatul fiscului va afișa procesul-verbal de impunere la imobil, iar dacă prin declarația de impunere contribuabilul și-a ales alt loc pentru comunicarea impunerii, va fi comunicat la acel loc. Afișarea sau comunicarea se va constata prin proces-verbal.

Contribuabilii, cum și ori ce reprezentant al fiscului au dreptul să facă apel la comisia de apel prevăzută de art. 80, în termen de 20 de zile dela înmânarea procesului-verbal de impunere sau dela afișarea lui. Apelul se face la administrația financiară sau la perceptiile comunelor neresedinte în cari vor funcționa comisiuni de apel.

Hotărîrea comisiunii de apel rămîne definitivă în ce privește constatarea și evaluarea venitului; ea poate fi atacată în recurs pe calea arătată la art. 85. Procedura și judecata apelurilor și a recursurilor, cum și orice schimbări a impunerilor în cursul periodului de 5 ani se vor îndeplini conform dispozițiunilor cuprinse în titlul III.

Veniturile capitalurilor mobiliare și cele asimilate lor, conform dispozițiunilor din art. următor, sînt supuse unui impozit de 15 la suta, afară de cele mai jos arătate, pentru cari impozitul va fi de: 12 la suta pentru veniturile din acțiuni nominative ale societăților cu capital în majoritate național; 10 la suta pentru veniturile din depozite în numerar la bănci și de 8 la suta pentru cele din scrisurile de credit funciar formate prin asociație de proprietari și autorizate prin lege a emite asemenea obligațiuni, cum și din renta exproprierii, ori din titlurile societăților de locuințe ieftine create în baza legii din 13 Februarie 1910. Impozitul se aseaza asupra veniturilor brute, provenite din România de către oricine s'ar incasa, cum și cele din alta țara luate de către locuitorii tarii, acestea fiind impuse cu 15 la suta, fără distinctiune.

Veniturile impozabile sînt:

1. Dividendele și produsele de orice fel la acțiunile, obligațiunile și orice titluri sau drepturi din valori mobiliare, sub orice denumire, ale societăților și colectivităților de orice fel, afară de dividendele distribuite de băncile populare și cooperativele și federalele enumerate la art. 34, precum și dividendele încasate de băncile populare, cooperative și federale la sumele cu cari ele participa la capitalul centralelor lor, toate aceste dividende impunandu-se conform art. 35 la impozitul pe venitul întreprinderilor comerciale.

2. Cupoanele la rente și obligațiuni ale Statului Roman, județelor sau comunelor, cari nu au fost scutite de impozite prin legea de emisiune a lor.

3. Rentele viagere dela 25.000 lei anual în sus, cele mai mici fiind supuse la impozitul pe salarii.

4. Dobânzile și produsele de orice fel încasate de cei ce nu fac afaceri de banca, scont sau împrumut, pentru cari aceștia plătesc impozitul prevăzut de art. 30, ce se cuvin la sumele plasate în:

5. Tantiemele acordate de societăți în afară de cele plătite directorilor și funcționarilor întreprinderii, cari vor fi impuse la impozitul pe salarii.

6. Redevențele în bani sau în natura, precum și sumele primite dintr'o dată sau periodic pentru cesiuni de drepturi sau de exercițiul unor drepturi, concesiuni miniere sau închirieri ori arendări de întreprinderi comerciale ori industriale. Intra în venit valoarea instalatiunilor mobiliare sau imobiliare ce concesionarii, arendașii și chiriașii sînt obligați să facă în profitul beneficiarului.

Sînt scutite de acest impozit:

Impozitul este datorat din ziua exigibilitatii dreptului creditorilor. Perceperea se face pe cale de reținere de către debitorii dividendelor, cupoanelor, dobânzilor, rentelor, tantiemelor și produselor specificate la art. 23.

Impozitul va fi vărsat la stat, conform normelor și în termenele ce se vor stabili prin instrucțiunile Ministerului de Finanțe, aceste termene neputând fi mai mare de 3 luni dela reținere, iar pentru dobânzile plătite la creanțele ipotecare privilegiate sau chirografare, prevăzute la punctul 4, litera a al art. 23, de trei zile.

Pentru aceste din urma dobânzi, plata impozitului se va putea efectua prin aplicarea de timbre mobile speciale, pe înscrisul constatând achitarea lor, de îndată ce Ministerul Finanțelor va întocmi și va publică modalitățile de aplicarea și anularea acestor timbre, cum și limita pînă la care se pot face asemenea plati. Pînă la înființarea de timbre, perceptorul sau administrația financiară unde se vărsa impozitul vor face la cerere mențiune despre aceasta pe act. Lipsa acestor vize ori timbre sau a chitanței doveditoare de plată impozitului constituie o dovadă îndestulătoare de sustragerea dela plata, urmând a se aplică sancțiunile legale.

Perceperea și vărsarea impozitului pe veniturile din valorile mobiliare străine, se face pînă la o înțelegere cu diferitele State interesate, de către bancherul, agentul de schimb sau orice altă persoană care efectuează, în România, plata dobânzilor sau veniturilor produse de aceste valori. Oricine face o profesiune sau un comerț din a strânge, plati sau cumpara cupoane, cecuri sau orice alte instrumente de credit, create pentru plata acelor venituri din alte tari, este dator să facă o declarație despre aceasta la administrația financiară a reședinței sale și să se conformeze regulelor stabilite prin instrucțiunile Ministerului de Finanțe. Sînt dispensați de aceste declarațiuni cei obligați la publicarea bilanțului. Cei cari vor incasa din străinătate, fie direct, fie prin altul, asemenea venituri, sînt obligați a vărsa, impozitul la administrația financiară sau la perceptie, în termen de o luna, putând cere vizarea titlurilor pentru dovada plății impozitului.

Vărsarea impozitului reținut de către debitorii veniturilor menționate la punctul 6 de sub art. 23 se va face conform celor arătate în articolul 25, însă cu titlu provizoriu, pînă la stabilirea definitivă a impozitului de către comisiunile de impunere ce vor urma după acea vărsare. Constatarea se face pe baza declarațiunilor ce contribuabilii sînt obligați a da, în conformitate cu dispozițiunile art. 87, ținându-se seama de contracte, registre și orice acte, pe cari atît debitorii, cat și creditorii veniturilor sînt datori a le prezenta. Modalitățile și formele de constatare sînt cele prevăzute în titlul III.

Nu intră în venitul impozabil:

Impozitul e în sarcina creditorului chiar dacă prin contracte s'ar prevedea clauza contrarie; orice asemenea clauza contrarie este nulă.

Instanțele judecătorești și orice autoritate publică nu vor putea da curs nici unei cereri relative la asemenea acte sau creanțe ce fac obiectul impozitului de fața și nu vor opera nici o radiere de sarcini, privilegii sau ipoteci asupra imobilelor pînă nu se va justifica plata impozitului, afară de cazurile de dispensa prevăzute de lege.

Sînt supuse unui impozit de 10 la suta veniturile nete din întreprinderile comerciale și industriale, din exploatări agricole făcute de arendasi, cum și din exploatări de păduri sau de mine făcute fie de către arendasi sau concesionari, fie de proprietari. Impozitul se sporește cu 2 la suta, pentru veniturile nete din operațiuni de banca, scont sau împrumuturi și se reduce cu 2 la suta pentru veniturile nete ale întreprinderilor cari au de obiect exclusiv exploatări industriale, miniere sau de transport pe cale ferată sau pe apa.

În venitul întreprinderilor industriale se socotesc a fi cuprinse veniturile imobilelor afectate industriei cari aparțin exploatatorilor, și cari n'ar putea servi decât în scopul pentru care sînt întrebuințate, fiind legate de exploatarea industriala respectiva. Ele nu sînt dar supuse la impozitul pe veniturile proprietăților agricole sau al celor cladite, ci la cel de fața. Venitul impozabil se stabilește în fiecare an pe baza venitului rezultat în anul ce precede celui de impunere sau în perioada de 12 luni, care a servit la stabilirea ultimului bilanț, în cazul cînd bilanțul nu se încheie pe anul civil.

Venitul net impozabil se obține scăzându-se din veniturile brute rezultate din operațiunile făcute în cursul anului cheltuielile proprii ale întreprinderii, și anume:

1. Chiria sau arenda imobilelor cari servesc întreprinderilor comerciale ori industriale, sau cari sînt destinate exploatării. Dacă aceste imobile sînt proprietatea exploatatorului și sînt impozabile la impozitele pe veniturile proprietăților agricole sau al celor cladite, se va scădea venitul brut evaluat și impus acolo;

2. Dobânzile capitalurilor împrumutate întreprinderii, dacă aceasta are o personalitate juridică distinctă de aceea a împrumutătorului, fie acele dobânzi fixe, fie sub forma participării la beneficiile întreprinderii debitoare;

3. Salariile, retribuțiunile, indemnizarile și remizele plătite agenților, lucrătorilor, funcționarilor întreprinderii, fie în bani, fie în natura;

4. Participările obligatorii la beneficii ale lucrătorilor sau funcționarilor, stabilite prin contract sau statute, precum și gratificatiunile neobligatorii pînă la 50 la suta, din totalitatea retributiunilor anuale;

5. Costul materiilor prime transformate în cursul anului de exploatare pe care s'a încheiat bilanțul;

6. Amortismentul de cel mult 5 la suta pe an din costul imobilelor ce aparțin întreprinderii al căror venit e cuprins în acela al exploatării, și impus la un loc, conform art. 30, alin. III, pînă la amortizarea lor completa. Pentru clădirile uzinelor amortismentul se poate ridica pînă la 8 la suta pe an, iar pentru instalatiunile imobiliare, pînă la 15 la suta, în condițiunile dela punctul 7 ce urmează;

7. Chiria instalatiunilor cari n'au caracterul de imobile prin natură. Dacă acestea aparțin exploatatorului, se vor scădea sumele necesare pentru amortizarea lor, fără a putea depăși 15 la suta din cost. Cota amortizărilor pentru diferitele categorii de industrii va fi fixată de Ministerul Finanțelor după normele ce se vor stabili de comisiunea centrala prevăzută la art. 84, luându-se și avizul comisiunii industriale de pe lîngă Ministerul Industriei și Comerțului;

8. Amortismentul capitalului investit în concesiuni de exploatări pe termen limitat, cari rămîne neamortizat într'unul din modurile prevăzute la alin. 6 și 7, precum și investirile în instalatiuni utilizabile cari rămîn în proprietatea concedentului. Aceasta parte de capital se amortizeaza repartizandu-se anual pînă la expirarea concesiunii;

9. Alocațiile la Casele de pensiuni și asistența ale funcționarilor, sau primelor plătite de întreprinderi pentru asigurarea funcționarilor pînă la cel mult 10 la suta din salarii, cum și sumele alocate din beneficii pentru instituțiuni de cultura și de asistența socială ale Statului, județelor și comunelor;

10. Cheltuelile diverse sau cheltuelile generale privind strict întreprinderea, între cari intra și cele de întreținere și de asigurare, și afară de impozitul de fața, care privește însuș obiectul întreprinderii. În afară de scazamintele prevăzute în acest articol, nici o alta scădere nu se mai poate face la stabilirea beneficiului net. Astfel nu se vor putea scădea sumele cheltuite spre a da o plus valoare instalatiunilor sau sumelor afectate sporirii întreprinderilor.

După alegerea beneficiului net al societăților anonime pe acțiuni, în urma scaderilor de mai sus, se mai scade:

Nu sînt supuse decât la impozitul complimentar prevăzut la art. 42 sumele ce intră în compunerea beneficiului net al societăților pe acțiuni pentru cari s'a plătit impozitul mobiliar și anume:

Cheltuielile speciale privitoare numai la sumele de mai sus nu pot fi scăzute din beneficiul impozabil. Din beneficiul net total rămas după scăderea rezervelor scutite, conform articolului precedent și a sumelor de mai sus, se impune cu cotele prevăzute la art. 30 ceea ce rămîne după deducerea dividendului, care e supus impozitului mobiliar. La stabilirea beneficiului net impozabil al institutiunilor financiare create de Stat se va scădea partea ce revine Statului pentru dreptul sau regalian concedat acelor instituțiuni. Societățile ipotecare prin asociațiune mutuala de proprietari, constituite pe baza Legii din 5 Aprilie 1873, nu sînt impuse decât pentru aceea parte a excedentului dintre venituri și cheltuieli, care, conform deciziunilor adunării generale, se restituie imprumutatilor societari prin imputare asupra ratelor datorite de ei.

Beneficiul distribuit ca dividend acționarilor de băncile populare, cooperativele și federalele enumerate la art. 34, neimpunandu-se la impozitul mobiliar, conform art. 23, este supus acestui impozit în condițiunile prevăzute la art. 35.

Se scutesc de impozit:

Impozitul se reduce:

Întreprinderile industriale și miniere noui se vor bucura de scutire de impozitul de fața pînă în al cincilea an dela punerea în funcționare, dacă beneficiul lor net anual nu trece de 8 la suta din capital împreună cu rezervele, și de o reducere la jumătate dacă aceasta rentabilitate e cuprinsă între 8-10 la suta. Intra între acestea și cele distruse de razboiu pentru partea refăcută, dacă aceasta trece de o treime din totalul instalatiunilor, clădiri și mașini. Aceste scutiri ori reduceri se acordă numai întreprinderilor cu capital industrial în majoritate național și sub rezerva îndeplinirii condițiunilor impuse de legile și regulamentele industriale și miniere pentru acordarea unor asemenea avantaje.

Impozitul se aseaza pentru fiecare întreprindere din România în parte pe numele exploatatorului la sediul directiunii fiecărei întreprinderi sau, în lipsa, acolo unde are loc principala activitate a întreprinderii. Societățile pe acțiuni sînt impuse la sediul lor pentru beneficiul realizat din toate întreprinderile și sucursalele lor din țara. Întreprinderile cari n'au sediul în țara sînt impuse la locul unde se afla sucursalele, pentru beneficiile realizate în țara, ele fiind obligate a le declara și a încheia bilanț pentru operațiunile și capitalul din cari a rezultat acele beneficii.

Constatarea venitului și stabilirea impozitului se face după normele de mai jos și pe baza declarațiunilor ce contribuabilii sînt obligați a da anual sau la începerea întreprinderilor, conform regulelor prevăzute la titlul III. Declarațiunea trebuie să cuprindă capitalul întrebuințat în întreprindere, venitul brut și net realizat în anul încheiat la 31 Decembrie precedent sau în perioada de timp pe cari e încheiat bilanțul, cifrele propuse ca scaderi conform art. 31, precum și toate justificările necesare în sprijinul cifrelor ce declara.

Declarațiunea va fi însoțită de bilanț și de contul de profit și pierdere; iar pentru cei ce n'au obligațiunea întocmirii lui și nici nu l-au încheiat în regula, pe lîngă cifrele indicate ca venituri și capital, vor declara cifra afacerilor.

Stabilirea venitului net impozabil se face într'unul din următoarele moduri:

1. După elementele bilanțului, pentru cei obligați la publicarea lui, sau pentru cei cari l-au încheiat în regula, corespunzînd cu registrele regulat ținute în conformitate cu art. 31.

2. Prin constatarea directa sau prezumții, în celelalte cazuri, bazate pe următoarele elemente:

Aprecierea veniturilor nete ale arendașilor, în cazul cînd nu țin o contabilitate regulată, și nu se poate dovedi acest beneficiu, se va face ținându-se seama de valoarea locativă a proprietății exploatate, stabilită la recensământ, conform normelor ce se vor stabili de comisiunea centrala prevăzută la art. 84. Pentru păduri și mine, în afară de prevederile legii minelor, venitul net al exploatatorilor, oricărei ar fi ei, se stabilește tot pe calea prevăzută la art. 38 și 39.

Pentru primul an de exercitare al unei întreprinderi, venitul se constata pe calea prevăzută de art. 39, alin b. Dacă întreprinderea a început în anul precedent, venitul acelui an serva de baza pentru cel de impunere, numai în cazul cînd este constatat prin bilanț, și dacă exercitarea a durat mai mult de 3 luni. În acest caz venitul se socotește raportandu-se la timpul cat a avut loc exercitarea. Cînd exercitarea în anul precedent a avut loc mai puțin de 3 luni, sau cînd venitul e constatat pe alta cale decât după bilanț, impunerea se stabilește după normele prevăzute la punctul 2, alin. b, din articolul 39.

Pentru societățile pe acțiuni impozitul, atît pe primul an, cat și pe al doilea, se stabilește după încheierea primului bilanț, cari va servi de baza la impunerea pe acești doi ani. Din impozitul ce se va stabili pe baza bilanțului ultimului an de exercitare, se va scădea impozitul plătit pe primul an.

Ca un complement al acestui impozit, veniturile aparținînd contribuabililor mai jos vizati, sînt supuse la un adaus de impozit dacă aceștia se găsesc în condițiunile ce urmează:

În afară de societățile pe acțiuni, la calculul rentabilitatii capitalul nu va fi socotit mai mic de jumătate din cifra afacerilor. Pentru comercianții și industriasii particulari, după ce se face calculul rentabilitatii, la impunere, se scade 10 la suta din beneficiul ales conform prevederilor acestui impozit. Impozitul complimentar se stabilește odată cu impozitul prevăzut de art. 30, potrivit dispozițiunilor din acest capitol și asupra aceluias venit, iar pentru societățile pe acțiuni și asupra sumelor arătate în art. 33, inclusiv dividendul. Cota de impunere variaza după rentabilitatea capitalului, adică după raportul dintre capital, împreună cu totalul rezervelor și beneficiul net, fără rezervele prevăzute de art. 32 și 124, însă inclusiv sumele prevăzute la art. 33, cum și dividendul, precum urmează.

Pentru institutiunile financiare create de Stat cu participarea lui progresiva la beneficii, o cota se va stabili ținându-se seama de partea din beneficii ce revine Statului conform conventiunii și legii speciale dintre Stat și aceste instituțiuni. Societățile pe acțiuni cari dau lucrătorilor sau funcționarilor participatii la beneficii, obligatorii prin statute sau prin lege de cel puțin 25 la suta din beneficiul net și cele profesionale vor plati impozitul complimentar redus cu o pătrime.

Veniturile nete provenite din salarii, lefuri publice și private, remunerații, gratificatii sau din indemnizații de orice fel, participari la beneficii ale lucrătorilor și funcționarilor, pensiuni, cum și din rente viagere mai mici de 25.000 lei anual, sînt supuse unui impozit conform prevederilor de mai jos, în cazul cînd aceste venituri se încasează periodic cu ora, cu ziua, săptămîna, luna sau anul și au caracter de continuitate. Cota impozitului este de: 4 la suta pînă la venitul de 4.000 lei lunar ori suma respectiva anuală, saptamanala, zilnica sau pe ora; 8 la suta pentru diferența ce trece de 4.000 lei lunar. Impozitul loveste toate veniturile sus menționate provenite din România de către oricine s'ar incasa, afară de lista civilă, cum și cele luate din alta țara de către orice locuitor al tarii.

Venitul net se stabilește adaugand la cifra retributiunii periodice de orice fel, pensiunilor sau rentelor viagere, valoarea indemnizațiilor sau suplimentelor în natura și scăzând sumele cheltuite cu îndeplinirea serviciului. Venitul net este impozabil numai dacă suma tuturor veniturilor aci impozabile depășește 750 lei lunar, ori suma respectiva anuală saptamanala, zilnica sau pe ora, rotunjindu-se prin neglijarea fracțiunilor sub 10 lei dela 750 pînă la 4.000 lei venit impozabil lunar, sau 48.000 lei anual, sub 100 lei dela aceste cifre în sus, iar pentru veniturile impozabile socotite pe zi sau pe ora prin neglijarea banilor.

Sînt scutiți de acest impozit agenții diplomatici și consulari străini, sub rezerva reciprocității diplomatice. Sînt scutiți de asemenea invalizii cari au infirmități dobândite în război, precum și văduvele și orfanii de război pentru pensiunile pe cari le primesc în aceste calități.

Venitul impozabil se obține scăzându-se din venitul net:

Toate instituțiile, Statul, județele, comunele, stabilimentele publice și de utilitate publică, societățile, comercianții, industriasii, meseriașii și oricine plătește sau procura funcționarilor, amploiatilor, comisilor, lucrătorilor, servitorilor sau altora salarii sau orice alte indemnizații în bani sau în natura, mai sus vizate, sînt obligați sa retina impozitul asupra sumelor ce plătesc. Impozitul reținut va fi vărsat la prescripțiile fiscale, în luna ce urmează aceleia în care s'a făcut reținerea, în conformitate cu instrucțiunile publicate ale ministerului de finanțe. La vărsare se va prezenta un stat, cuprinzînd toate indicatiunile pretinse prin instrucțiuni și prin formularele oficiale. Pentru salariile din alte tari, cei ce le primesc sînt obligați a face vărsarea impozitului direct la perceptii în termen de o luna.

Sînt supuse unui impozit de 8 la suta veniturile nete din profesiuni libere, cum și orice venituri neimpozabile la alt impozit elementar, din ocupatiuni necomerciale, din exploatatiuni lucrative exercitate în mod obișnuit sau accidental, sau orice alt venit intamplator. Pentru asemenea venituri ocazionale din afaceri izolate, cota de impunere va fi aceea prevăzută la impozitul elementar respectiv pentru afacerile de aceeas natură. Veniturile lucrărilor din profesiuni literare, artistice, științifice și didactice, sînt supuse unui impozit de 5 la suta.

Pentru locuitorii tarii și pentru cetățenii români, oriunde le-ar fi reședința, venitul impozabil va cuprinde toate cîștigurile realizate în țara sau străinătate mai sus vizate; pentru străinii locuind în alta țara, numai cele realizate în țara.

Venitul net va fi obținut scăzându-se din suma încasărilor totale, cheltuelile strict necesare pentru obținerea venitului. Pentru profesiunile libere aceste cheltuieli se fixează la 1/3 din totalul brut al venitului, afară de cazul cînd contribuabilul va dovedi ca aceste cheltuieli sînt superioare acestei treimi, în care caz se vor scădea cheltuielile sale reale.

Venitul impozabil și impunerea se stabilește:

Constatarea veniturilor prevăzute în art. precedent, alin. a, și stabilirea impozitului se face pe baza declaratiunii ce contribuabilii sînt obligați a da anual sau la începerea exercitării, conform regulelor prevăzute sub titlul III. Declarațiunea trebuie să cuprindă veniturile brute realizate în anul încheiat la 31 Decembrie precedent din fiecare fel de profesiune sau ocupațiune obișnuită, și cheltuielile necesare obținerii venitului. Ea poate fi sprijinita cu registre regulat ținute. Pentru veniturile cari au început în cursul anului precedent, însă au durat mai mult de trei luni, venitul va fi calculat raportandu-se la timpul cat au durat. Dacă în anul precedent au durat mai puțin de trei luni, ele vor fi stabilite după apreciere, cum se arata mai jos.

Comisiunile au dreptul sa aprecieze sinceritatea declarațiunilor, ținînd seama și de situațiunea contribuabililor. Onorariile fixe ale profesionistilor ca și jetoanele de prezenta fiind taxate la impozitul pe salarii, nu intra la impunere.

Pentru câștiguri ocazionale prevăzute de art. 51, alin. b, din afaceri izolate, ori din remize intamplatoare, cari nu sînt supuse altui impozit elementar, cei cari le-au realizat sînt obligați a declara îndată cîștigul, la perceptia locului unde s'a realizat. Impozitul va fi constatat conform art. 95 și se va achită îndată. Cei cari plătesc aceste sume sînt obligați a retine și a vărsa la Stat impozitul cu normele stabilite la art. 47.

Orice locuitor al tarii, major, afară de femei, sau cei ce au în țara reședința peste 6 luni într'un an, și cari nu sînt impozabili, la nici un fel de impozit prevăzut de prezenta lege, afară de personalul Corpului Diplomatic străin, vor plati un impozit minimal de 10 lei pe an. Se scutesc de acest impozit minimal infirmii incapabili de muncă, aflați în sarcina asistenței publice, precum și cei ajunsi la batranete înaintată, fără mijloace de viețuire, rezervistii cari au luat parte în campania anului 1877-1878 și invalizii din războiul 1914-1919.

Impozitul progresiv pe venitul global se aseaza asupra întregului venit anual al contribuabilului, care se compune atît din veniturile supuse la impozitele elementare, cat și din cele scutite de acele impozite, sau cele mai jos prevăzute din alte tari.

Sînt supuse acestui impozit persoanele fizice și anume:

1. Pentru toate veniturile lor din țara și din străinătate, orice locuitor al tarii, oricine are reședința obișnuită în România mai mult de 6 luni într'un an, cum și cetățenii români cari locuesc în alta țara. Dacă străinii cu reședința în România sînt supuși în alta țara, unui impozit progresiv pe venitul global, similar celui de fața, ei vor putea cere, pînă la o înțelegere cu Statele străine, ca veniturile impuse în străinătate sa nu mai fie impuse în țara decât pentru diferența dintre impozitul român și cel străin.

2. Pentru veniturile ce trag din țara, străinii, cari nu au nici domiciliul, nici reședința obișnuită în România.

Venitul global impozabil al unei persoane cap de familie cuprinde: veniturile sale personale, ale sotiei cu care convietuieste, de asemenea și ale celorlalți membri minori ai familiei ale căror venituri le are la dispoziție, urmând ca impozitul stabilit pe baza acestor venituri să fie plătit de fiecare în proporție cu veniturile sale cari intră în compunerea celui global. Veniturile sotiei și ale acestor membri provenite din salarii sau din exercitarea personală a unei profesiuni, comerț ori industrie se impun separat.

Nu sînt supuși acestui impozit:

Impozitul se aseaza:

Veniturile cari intră în compunerea celui global se calculează pe baza veniturilor respective ale anului precedent, precum urmează:

Venitul global se formează din cel general, scăzându-se:

1. Impozitele elementare și adiționale la veniturile cari compun pe cel global;

2. Dobânzile plătite la datoriile chirografare sau ipotecare, și privilegiate întru cat ele nu sînt deduse după lege la impunerile elementare;

3. Anuitatile rentelor la a căror plata contribuabilul este obligat, în baza unui titlu ce nu este constituit de el însuși, cum și cele constituite de el prin acte dotale ori către o institutiune de binefacere sau cu titlu oneros;

4. Deficitele încercate în anul precedent la întreprinderi agricole, comerciale sau industriale, pînă la concurenta venitului global, fără a putea fi repurtate asupra anilor următori;

5. Sumele date din venit pentru instituțiuni de cultura și de asistența socială ale Statului, județelor și comunelor, dacă ele n'au fost scăzute la impozitele elementare.

Pentru persoanele cari domiciliază în alta țara, însă au în România, cel puțin 6 luni într'un an, una sau mai multe resedinte, sau au domiciliul aci, însă trag veniturile lor în cea mai mare parte din alta țara, și dacă venitul global nu se poate stabili pe alta cale, el va fi stabilit în raport cu valoarea locativă a acestor resedinte în modul următor:

Venitul global este impozabil integral, numai dacă atinge suma de 10.000 lei anual. Aceasta limita va putea fi modificată prin legea bugetară de îndată ce cursul leului față de valoarea lui aur se va schimba cu mai mult de o treime în raport cu aceasta diferența din momentul aplicării prezentei legi. Porțiunea mai mica de 1.000 neglijează.

Venitul global se impune cu cotele de mai jos:

Veniturile luate din țara de către locuitorii altei tari, pentru cari nu se poate stabili venitul lor global, sau nici nu se poate preciza căror persoane fizice aparțin, atunci cînd ele se iau de societăți anonime din alte tari, vor fi supuse la izvorul acelor venituri, în locul impozitului pe venitul global, cu o supracota la impunerea elementara, de jumătate din cota acelui impozit elementar.

Impunerea se stabilește conform regulelor cuprinse în titlul III pe baza declarațiunilor contribuabililor, a înscrierii veniturilor în matricolele de contribuțiuni la impozitele elementare, și a tuturor constatărilor fiscului din orice acte.

Se vor acorda contribuabililor scaderi din impozitele constatate, cum se specifică mai jos:

Scazamintele pentru sarcini familiare se acordă din impozitul pe venitul global, conform prevederilor din tabela de mai jos, și, numai în caz cînd contribuabilul nu e impozabil la acest impozit, se vor acorda la impozitele elementare. Se considera membrii ai familiei pentru cari contribuabilul are drept la scădere:

1. Sotia care convietueste cu soțul ei, afară de cazul cînd are venit impozabil separat, conform art. 57, alin. 2, mai mult de jumătate din venitul global impozabil pe numele soțului.

2. Ascendenții, descendenții, copiii adoptivi și recunoscuți, în vîrsta mai mica de 21 ani, la 1 Ianuarie a anului pentru care se cere scăderea, sau excepțional și cei peste 21 ani, cari se afla de fapt în sarcina contribuabilului, frații minori și sora nemaritata, cu condițiune însă ca toți să fie intretinuti de contribuabil și sa nu aibă fiecare venit impozabil deosebit la global, mai mult de o pătrime din venitul global ale contribuabilului.

Contribuabilii vor prezenta, pe lîngă actele de naștere, dovezile ce se vor cere prin instrucțiunile publicate ale ministerului de finanțe. În cazul cînd contribuabilul nu este supus la impozitul pe venitul global, scaderile pentru persoanele în sarcina se vor opera în modul indicat în ultima coloana a tabelei de mai jos, la unul din impozitele elementare înscrise în roluri, după alegerea contribuabilului. Aceste scaderi nu se operează la impozitele asupra veniturilor prevăzute la art. 53 și 54. Scaderile vor fi:

Pentru contribuabilii al căror venit global cade sub limitele impozabile, se vor face reduceri din impozitele mai jos specificate în cazurile cînd veniturile nu întrec sumele de mai jos, și anume:

1. Dacă totalul veniturilor proprietăților agricole ale unui contribuabil nu trece de 2.000 lei, se va scădea 25% din impozitele proprietăților agricole de categoriile 1-6 prevăzute de art. 4, exploatate de contribuabilul însuș.

2. Dacă totalul veniturilor nete ale proprietăților cladite ce aparțin unui contribuabil nu trece de 2.000 lei în comunele cu populație pînă la 10.000 locuitori, de 3.000 în cele cu 10.001 pînă la 50.000 locuitori, de 5.000 în cele cu 50.001-250.000 locuitori și de 6.000 lei în cele cu peste 250.000 locuitori, se va scădea 25% din impozitul total al clădirii locuite de proprietar ori de titularul unui drept real de folosință, în cazul cînd el locueste în imobil.

3. Dacă totalul veniturilor nete comerciale, industriale, agricole, profesionale, ori din ocupatiuni obișnuite nu trece de 3.000 lei, impozitul se va reduce cu 50% pentru impunerea ce are de obiect principala ocupațiune a contribuabilului. Cotele reducerilor prevăzute de acest articol se adauga la cele din articolul precedent, făcându-se o singura reducere. Limitele venitului total prevăzute în acest articol peste cari nu se pot face scaderile, vor putea fi modificate prin legea bugetară, de îndată ce cursul leului față de valoarea lui aur se va schimba cu mai mult de o treime în raport cu aceasta diferența din momentul aplicarei prezentei legi.

Din impozitele elementare asupra veniturilor imobiliare se scade partea de impozit elementar corespunzătoare la suma plătită drept dobânzi la datoriile ipotecare sau privilegiate cari grevează imobilele respective, precum și pagubele provenite în cazuri de grindina și inundații în caz de totală distrugere, cînd recolta n'a fost asigurata. Spre a se opera aceste scaderi trebuie să se aducă dovada sarcinii ipotecare ori privilegiate și a plății impozitului mobiliar la dobânzile achitate pe anul precedent.

Nu se va pretinde dovada plății acestui impozit pentru dobânzile plătite la ipoteci constituite către bănci, instituțiuni de credit, sau celor ce fac afaceri de scont ori împrumuturi și cari sînt scutiți, conform art. 23, de impozitul mobiliar, nici pentru ratele datoriilor ipotecare către Creditele funciare urbane sau rurale, înființate pe baza legii speciale, cari rate, pentru împrumuturi cu termen dela 20 ani în sus, vor fi socotite integral la aceste reduceri.

În cazul cînd se fac scaderile prevăzute de articolele 67 și 68 din aceleași impozite imobiliare, din cari se face și scăderea prevăzută de art. 69, scaderile din primele doua articole se fac asupra părții ce rămîne după ce s'a scăzut impozitul cuvenit la dobânzile ipotecare, după prevederile celui din urma articol.

Se vor putea aplica cote adiționale pe lîngă unele dintre impozitele elementare, în limitele prevăzute aci, în folosul județelor, comunelor, camerelor de comerț și institutiunilor publice mai jos indicate. Impozitul se aplică și se calculează în total, asupra veniturilor impozabile, supuse fiecărui impozit și după încasare, se repartizează potrivit cotei fiecărei instituțiuni.

Impozitele pe lîngă cari se pot înființa asemenea impunere adiționale și maximul cotelor ce institutiunile sus menționate pot stabili sînt:

1. Pentru județe: 5 la suta pe lîngă impozitul pe veniturile proprietăților agricole, 2 la suta lîngă cel pe veniturile proprietăților cladite, 2 la suta pe lîngă cel pe veniturile comerciale și industriale și 1 la suta pe lîngă impozitul pe veniturile din profesiuni și ocupatiuni nesupuse la alte impozite.

2. Pentru comune: 3 la suta pe lîngă impozitul pe veniturile proprietăților agricole, 6 la suta pe lîngă cel pe veniturile proprietăților cladite și 3 la suta pe lîngă cel pe veniturile comerciale și industriale și 3 la suta pe lîngă impozitul pe veniturile din profesiuni și ocupatiuni nesupuse la alte impozite.

3. Pentru Camerele de comerț și industrie: 1 la suta pe lîngă impozitul pe veniturile comerciale și industriale.

4. Pentru asistența publică și cultura naționala: 3 la suta pe lîngă impozitul pe veniturile valorilor mobiliare impuse cu 15 și 12 la suta.

5. Pentru Camerele agricole și de muncă, în caz cînd ele se vor înființa, se vor putea stabili prin legile de înființarea lor, cote accesorii pe lîngă impozitele pentru veniturile respective din proprietățile agricole, din salarii ori exercitari profesionale, pînă la 0,5 la suta. Înlăuntrul cifrelor maximale de mai sus, aceste cote vor fi stabilite de instituții în conformitate cu legile lor organice și comunicate administrațiilor financiare cel mai târziu pînă la finele lunei Ianuarie a anului de impunere. Ele nu se pot modifica decât la începutul anului.

În cazul cînd o întreprindere comercială sau industriala este exercitată în alta comuna sau județ decât aceea unde se afla sediul directiunii și unde se aseaza impozitul elementar, conform art. 37, venitul ce serva de baza impunerii adiționale va fi distribuit pe comune și anume: 30 la suta la comuna unde se afla sediul directiunii, și 70 la suta la aceea unde are loc exercitarea întreprinderii; iar dacă aceasta exercitare se face în mai multe comune, cota de 70 la suta se va împărți pe comune, în raport cu importanța fiecărei exercitari. Pentru institutiunile și societățile creiate cu participare progresiva a județelor sau comunelor la beneficii, impozitele adiționale respective se vor stabili scăzându-se din beneficiul net partea de beneficiu ce revine județelor sau comunelor.

Dobânzile ce se vor percepe în conformitate cu art. 144, ca și amenzile aplicate după prezenta lege se vor vărsa în întregime la Stat drept cheltuieli de percepere.

Nici un fel de zecimi sau alte dări suplimentare, afară de cele de fața un pot fi înființate asupra impozitelor stabilite prin această lege sau asupra veniturilor supuse acestor impozite, în folosul nici unei instituțiuni publice.

Impunerile periodice, cele anuale, ca și la aplicarea legii se stabilesc precum urmează:

1. Pentru veniturile imobiliare la recensământ și după regulile stabilite la titlurile I, cap. I și II, prin comisiuni constituite în modul prevăzut la art. 80. Primul period de recensământ, începe la 1 Aprilie 1923, și se termina la 31 Decembrie 1927.

2. Pentru veniturile cari se constata și se impun anual la impozitele elementare și la cel pe venitul global, în fiecare an prin comisiunile instituite conform dispozițiunilor de mai jos, pe baza declarațiunilor, a vechilor impuneri și a constatărilor pregătitoare, făcute de delegații fiscului.

3. Pentru veniturile de constatat în cursul anului, cînd începe sau încetează exercitarea unei întreprinderi sau profesiuni, ori pentru câștiguri intamplatoare, prin agenții fiscului și în conformitate cu dispozițiunile art. 95.

Comisiunile anuale de impuneri cari constata veniturile impozabile și stabilesc impunerile în prima instanța se compun din:

Contribuabilul sau fiscal, prin funcționarii prevăzuți la art. 93, vor putea face apel împotriva hotărîrii comisiunilor de impunere, în termen de 20 zile dela pronunțarea ei, sau în caz cînd contribuabilul a fost lipsa la judecata sau la pronunțarea hotărîrii, în caz de amânarea ei, în termen de 20 zile dela comunicarea hotărîrii facuta în forma art. 98. În cazul cînd s'a făcut reclamatiune pe cale generală prevăzută la art. 84, termenul de apel curge dela comunicarea deciziunii comisiunii prevăzută de acel articol. Apelurile se fac și se înregistrează la administrația financiară sau la perceptia orașului neresedinta în care funcționează comisiunea de apel, conform prevederilor articolului următor.

Comisiunile de apel, cari vor judeca aceste apeluri, vor fi compuse din:

Deciziunile comisiunii de apel rămîn definitive în ce privește chestiunile relative la constatări de fapt, la evaluări și aprecieri.

Comisiunile de evaluare și impunere cum și cele de apel ale recensamantului, prevăzute de articolele 4 și 18, vor fi constituite în același mod ca și cele anuale de impuneri și de apel pentru cazurile de constatarea veniturilor imobiliare.

Motivele de apel și actele pe cari se bazează vor fi depuse, fie prin cererea de apel, fie prin memoriu aparte, pînă în ziua fixată pentru judecata. Comisiunea este obligată a judeca după memorii și actele prezentate, chiar în lipsa părții, în cazul cînd fiscal nu cere un termen spre a lua cunoștința de ele.

Comisiunile anuale de impunere, cele de apel, cum și cele instituite la punerea în aplicare a legii vor fi convocate și vor lucra în zilele ce se vor stabili prin instrucțiunile ministerului de finanțe, cari se vor publică în modul arătat la art. 100. Numărul comisiunilor și circumscripțiile în cari vor lucra vor fi determinate și publicate pe aceeas cale. În fiecare județ va funcționa cel puțin o comisiune de apel în orașul de reședința, iar dacă vor fi mai multe comisiuni, pot funcționa și în alte comune.

Comisiunile pot fi ajutate de experți-contabili sau de alta specialitate în modul care se va stabili de instrucțiuni. Membrii comisiunii de impunere sau de apel, cari nu sînt funcționari publici, ca și experții vor depune înainte de a funcționa jurământ în fața comisiunii. Ședințele pentru impunerile la venitul global nu sînt publice.

Se institue pe lîngă ministerul de finanțe o comisiune centrala fiscală, în vederea stabilirii de norme generale privitoare la constatări, evaluări și aprecieri în determinarea veniturilor impozabile, compusa din:

Comisiunea poate lua informațiuni dela orice specialist în materie. Aceasta comisiune va fi sesizată de către ministerul finanțelor, fie direct, fie în urma reclamațiunilor de natura generală facuta pentru contribuabili de către una din institutiunile sau organizațiunile mai jos notate.

Aceste reclamatiuni se pot face: de consiliul comunal pentru veniturile proprietăților agricole și a celor cladite; de Camerele de comerț pentru cele din exploatări comerciale, industriale, miniere, și în genere de organizațiunile profesionale recunoscute prin legi pentru veniturile profesionale sau alte venituri.

Reclamatiunile se depun în termen de 5 zile cari decurge, în ce privește stabilirea categoriilor, a clasificarii terenurilor și a evaluării lor pe hectar, dela afișarea procesului-verbal la primărie, iar în ce privește celelalte chestiuni relative la stabilirea veniturilor și impunerilor, dela terminarea lucrărilor comisiunii de impuneri, în fiecare comuna sau în suburbia respectiva dintr'o comuna.

Depunerea lor se va face la administrația financiară, care le înaintează urgent ministerului de finanțe, împreună cu lucrările. Deciziunile se dau fără chemări. Părțile interesate pot însă prezenta memorii scrise, de cari comisiunea este obligată a lua cunoștința la darea deciziunilor sale. Aceste deciziuni se comunică părții reclamante prin administrația financiară și se publică prin Monitorul Oficial și prin instrucțiuni. Normele stabilite prin aceste deciziuni sînt obligatorii pentru comisiunile de fond în judecarea cazurilor asemănătoare, atît la impunerile ce mai sînt de stabilit de comisiunile de impuneri cat și la judecarea apelurilor de către cele de apel.

Judecarea apelurilor în contra impunerilor pentru cari s'au introdus reclamatiuni la comisiunea centrala va fi suspendată pînă la comunicarea deciziunii acelei comisiuni. În caz cînd deciziunea comisiunii modifica evaluarea pe hectar a proprietăților agricole, ori gruparea lor pe categorii sau clase, dispozițiunile deciziunii se aplică la toate terenurile de aceeas categorie din comuna, chiar dacă nu s'a făcut apel.

În termen de 20 zile dela pronunțarea deciziunii de către comisiunea de apel, iar în lipsa contribuabilului la judecata sau la pronunțarea hotărîrii în caz de amânare a ei, dela comunicarea acestei deciziuni, facuta în forma prevăzută de art. 98, contribuabilul sau administrația financiară pot face recurs contra acestei deciziuni pentru motive de exces de putere, omisiune esențială, incompetenta sau violare de lege.

Recursurile se declara la administrația financiară respectiva. Ele se judeca de tribunalele locale în cazul cînd venitul anual impozabil care face obiectul litigiului din deciziunea comisiunii nu trece de 100.000 lei și de Înaltă Curte de Casație dacă trece de această sumă. Administrația financiară înaintează recursurile, împreună cu dosarele, tribunalului sau Înaltei Curți de casație. Instanțele de recurs fixează termenele de judecată, iar după judecare înapoiază dosarele administrației împreună cu deciziunile date. Jurisprudentele stabilite de Înaltă Curte de casație vor fi comunicate de ministerul finanțelor prin instrucțiuni publicate.

În caz de casare a deciziunii comisiunii de apel, afacerea se trimite înaintea aceleeasi comisiuni de apel, care este obligată sa refacă impunerea în conformitate cu decizia de casare. Dacă în recursurile judecate de tribunal se poate reface impunerea după actele din dosar, însuș tribunalul evoca fondul și stabilește impunerea, care se va executa de către autoritățile fiscale. Dacă comisiunea de apel nu se conformează deciziunii de casare, aceasta a doua deciziune poate fi atacată cu recurs în același termen și sub aceleași forme ca cea dintaiu. În același caz, instanța de recurs, evocand fondul, va judeca în ultima instanța.

Pentru înlesnirea constatărilor contribuabilii sînt obligați a da declarațiuni de impunere după deosebirile ce urmează:

I. Declarațiuni la recensământ, pentru veniturile imobiliare, cari se dau numai la începutul periodului de recensământ și pentru cari reguli speciale sînt prevăzute la cap. I și II de sub titlul II.

II. Declarațiuni anuale, pentru veniturile ce se impun anual la celelalte impozite elementare și pentru venitul global. Declarațiunile anuale se vor face separat, atît pentru venitul global, cat și pentru fiecare din veniturile supuse impozitelor elementare, în afară de excepțiunile de mai jos. Ele se vor da la perceptia în cuprinsul căreia se afla domiciliul sau principala reședința a contribuabilului și anume într'un singur exemplar pentru venitul global și pentru veniturile elementare ce se constata anual, al căror loc de impunere se afla în cuprinsul aceleiași perceptii, iar pentru ale al căror loc de impunere se afla în cuprinsul altei perceptii, în doua exemplare.

Dacă contribuabilul are un singur venit elementar de declarat în cuprinsul perceptiei locului de impunere la venitul global, este dispensat a mai face declarațiunea anuală pentru impozitul pe venitul global, fiind deajuns sa menționeze pe declarațiunea anuală a impunerii elementare ca n'are alt venit, iar dacă veniturile sale nu se schimba dela un an la altul, poate să nu mai dea o noua declarație anuală și în acest caz se presupune ca a menținut declarațiunea sa din trecut, atît întru cat nu s'a schimbat reședința arătată în acea declarație.

III. Declarațiuni în cursul anului. Contribuabilii cari încep în cursul anului exercitarea unei întreprinderi, exploatări, profesiuni sau au vreun venit accidental prevăzut la art. 58, sînt datori a face declarațiunile la perceptia respectiva în cursul anului, înaintea începerii exercitării, sau în termen de 10 zile după începere ori după realizarea venitului, impunerile urmând a fi stabilite conform art. 95.

IV. La punerea în aplicare a legii, declarațiunile se vor face și se vor preda în conformitate cu deciziunea și instrucțiunile ministerului de finanțe publicate prin Monitorul Oficial și prin ziare.

Declarațiunile trebuie să cuprindă toate indicatiunile necesare impunerii, arătate prin formularele oficiale ce se vor întocmi de ministerul finanțelor. Ele se vor face pe aceste formulare.

În regula generală declarațiunea se face de către contribuabil.

Pentru minori și interzisi de către cei ce le administrează veniturile, pentru persoanele morale de către cei ce le reprezintă.

Capul de familie face declarațiune pentru veniturile sotiei și celorlalți membrii ai familiei ale căror venituri intră în compunerea venitului sau global conform art. 57.

Locuitorii rurali, cum și lucrătorii marilor stabilimente industriale cu peste 50 lucrători pot face declarațiunilor lor, cu privire la impozitul pe venitul global, și pentru scaderi în mod colectiv, în conformitate cu instrucțiunile ce se vor da de către ministerul de finanțe. Declarațiunile vor fi semnate de contribuabil, de cel ce îl reprezintă legal sau de către procuratorii lor, în care caz se va anexa copie de pe procura. Dacă declarantul nu știe carte sau nu poate completa declarația, aceasta se va putea face verbal la perceptie sau primărie și declarantul va putea fi semnat de un funcționar fiscal sau administrativ, în asistența unui martor stiutor de carte, cari va semna alaturea de funcționar. La predare se va da declarantilor dovezi de primire cu numărul înregistrării.

Declarațiunile anuale se dau în cursul lunii Ianuarie pînă la finele acestei luni. Pentru marile întreprinderi comerciale și industriale, acest termen poate fi prelungit pînă la finele lunii Februarie, iar pentru societățile pe acțiuni pînă la aprobarea bilanțului, însă cel mult pînă la finele lunii Aprilie. Declarațiile nu sînt acte publice. Ele nu se pot cerceta decât de cei în drept a stabili impunerile sau de contribuabilul însuș ori de procuratorul lui. Funcționarii publici, membrii comisiunilor și oricine vor divulga orice informațiuni relative la lucrările de impuneri vor fi pasibili de penalitățile prevăzute de art. 305 din codul penal.

În cazurile cînd contribuabilii sînt dispensați de declarațiunile anuale conform art. 87, impunerile se stabilesc după matricule, sau după declarațiunea data pentru impozitul elementar. Pentru contribuabilii cari, deși obligați, n'au dat declarațiuni, ele se stabilesc în condițiunile art. 96.

Contractele de arendare sau locațiune prezentate, chiar avînd data certa pot fi inlaturate motivat la evaluarea valorilor locative a imobilelor în următoarele împrejurări:

Constatările pregătitoare ale impunerilor se fac de către funcționarii fiscului, desemnați în acest scop de ministerul finanțelor. Acești funcționari vor face constatările după matricule, după declarațiunile contribuabililor și actele prezentate și după orice alte acte, supunându-le judecații comisiunilor. Ei vor avea dreptul să facă cercetări la fața locului în tot ce privește constatarea veniturilor, sa ceara oricui orice informațiuni în aceasta privinta, sa pretindă prezentarea registrelor spre verificare și sa ceara contribuabililor lămuriri în scris sau verbal, sau sa'i cheme în acest scop la locul unde se face impunerea, în forma prevăzută de art. 98. În acest caz chemarea se va face numai de către administratori sau inspectorii financiari. Avizele și comunicările făcute de agenții fiscului privitoare la impozitul pe venitul global vor fi transmise sub plic închis.

Impunerile elementare cari se constata anual și impozitul pe venitul global nu se vor putea modifica decât dela 1 Ianuarie a fiecărui an pe cari zi se stabilește impozitul pentru un an întreg. Impunerile veniturilor imobiliare, cari sînt stabilite pe un period de 5 ani, se vor modifica dela 1 Ianuarie a fiecărui an, numai în cazurile cînd o proprietate a dispărut sau a luat naștere, cînd termenul de scutire a expirat ori s'au schimbat condițiunile de impunere stabilite prin lege, sau cînd, pentru orice motiv, un venit impozabil n'a fost impus pînă atunci. Contribuabilul e obligat a menționa în declarațiile anuale aceste împrejurări. Impunerile în aceste cazuri, se vor stabili prin comisiunile anuale la fel cu celelalte impuneri.

În cursul anului se vor putea efectua impuneri sau scaderi în următoarele cazuri:

Contribuabilul obligat la darea declaratiunii, care n'a dat-o în termen, sau dacă declarațiunea data e incompleta sau inexactă, ori nu da informațiunile complimentare cerute, în forma prevăzută de art. 93, va fi impus din oficiu, și anume:

Cu ocazia deschiderii unei succesiuni, agenții fiscului sînt obligați a cerceta impunerea defunctului pentru 5 ani trecuți dela punerea în aplicare a acestei legi. Cînd se constată că contribuabilul defunct a fost omis a fi impus pe rolurile anului deschiderii succesiunii sale, sau a unui din cei 5 ani anteriori, ori a fost necomplet impus prin ascunderea unei părți din venit, se va proceda la constatarea și încasarea impozitelor nepercepute din activul succesiunii, aceste impozite socotindu-se ca o sarcina succesorală.

Impunerea se face din oficiu de agenții fiscului conform art. 95, pe numele succesiunii. Impozitul se va incasa din totalul succesoral, înaintea oricărei alte datorii, moștenitorii urmând a repartiza între ei aceasta sarcina. Ei vor avea dreptul de contestatiune în termen de 30 zile dela comunicarea ce li se va face, cum și apel, potrivit dispozițiunilor art. 95, comisiunile fiind competinte în aceste cazuri a judeca pe 5 ani din urma.

Contribuabilii cari au dat declarațiuni anuale sau cari au făcut contestatiune înaintea comisiunilor de impunere conform art. 95 și 96 sau apel, vor fi citați a se prezenta înaintea acestor instanțe. Citația li se va preda prin agenții perceptiei respective, prin notarul comunei sau prin funcționarii poliției judiciare ori administrative cu cel puțin 5 zile înainte de data înfățișării la locul de impunere, iar dacă prin declarație, contestație, sau apel, s'a indicat domiciliul, citația se va preda la acel domiciliu.

Dacă persoana citata e gasita, i se înmânează citația, luându-se dovada de primire, semnată de ea; iar dacă nu știe carte, predarea se va constata prin punere de deget în asistența unui martor stiutor de carte, care să nu fie în serviciul autorității cari îndeplinește procedura.

În caz de refuz, citația se va lipi pe usa casei, dresandu-se un proces-verbal în asistența unui martor, conform alineatului de mai sus.

În caz de lipsa a contribuabilului, citația se va preda unei rude sau servitor, care locueste cu dânsul, sub luare de dovada; în lipsa și a acestor persoane, sau în caz de refuz ori imposibilitate de semnare a lor, citația se va lipi pe usa casei, dresandu-se un proces-verbal în acest sens, în asistența, unui martor stiutor de carte, care să nu fie în serviciul autorității cari îndeplinește procedura. De îndată ce se va organiza serviciul pentru transmiterea citațiilor prin posta, ele vor fi predate pe aceasta cale. În caz cînd contestațiunile sau apelurile se predau personal de contribuabili stiutori de carte și se poate fixa îndată termen de judecată, contribuabilul poate lua cunoștința de termen sub semnatura proprie chiar pe cererea sa. Toate termenele prevăzute în prezenta lege, pentru contestații, apel, comunicări, afisari și citații, se înțeleg pe zile libere.

Cererile de scaderi prevăzute la capitolul VIII de sub titlul II și la impozitele elementare, făcute prin declarațiunile anuale, vor fi supuse comisiunilor de impuneri și scaderile se vor stabili cu aceeas procedura și jurisdicțiune ca și impunerile anuale. Scazamintele vor fi operate în roluri, anual, odată cu impozitele anuale. La aplicarea legii se vor stabili prin instrucțiunile ministerului de finanțe, modalitățile de constatare și operarea acestor scaderi.

Zilele de începerea lucrărilor comisiunilor vor fi publicate de ministerul finanțelor, pe căile de publicitate oficială. Deosebit la fiecare perceptie și primărie rurală, se va afișa cu o zi înainte numele contribuabililor, cărora li se va face impunerea în ziua următoare.

Hotărîrile comisiunii de impunere, comisiunii de apel și ale instanțelor de recurs se dau fără drept de opoziție. Înaintea comisiunilor de apel și a instanțelor de recurs contribuabilii vor putea fi asistați de advocati. Fiscal va fi aparat înaintea acestor instanțe sau a celor de recurs printr'un delegat special, în baza unei adrese a administrației financiare sau a ministerului de finanțe. Înaintea instanțelor de recurs, părțile nu se citeaza. Termenele fixate se afișează la usa localului cu 10 zile înainte de ziua judecații. Pentru recursurile ce se judeca de Înaltă Curte de casație termenele se comunică administrațiilor financiare și se afișează la localurile lor, cu cel puțin 10 zile înainte de judecată.

Toată procedura pentru constatarea impozitelor prevăzute de prezenta lege e scutită de timbru.

Matricolele în cari se vor înscrie veniturile și contribuțiunile vor fi întocmite pe comune și suburbii în comunele urbane și pe comune, sate și cătune în cele rurale. Înscrierea în ele a veniturilor și impozitelor stabilite, cum și a prefacerilor urmate, conform legii, se face sub controlul organelor chemate a stabili impunerea. Veniturile supuse impozitelor elementare sînt trecute în matricolele rotunjite în zeci de lei prin întregirea unimilor. Matricolele nu sînt acte publice. Ele vor fi păstrate sub cheie și nu se va libera copie de pe ele decât direct contribuabilului interesat.

Rolurile pentru împlinirea contributiunilor se formează de către agenții fiscului după matricole. Toate prefacerile din matricole vor fi trecute și în rolurile respective, formandu-se noui recapitulari sub același control. Rolurile sînt acte publice. Certificate de pe cuprinsul lor se pot libera, la cerere, interesatilor, pe timbrul legal.

Orice sustragere dela plata impozitului pentru care legea de fața nu prevede o alta sancțiune, se pedepsește cu amendă egala cu impozitul la indoitul venitului sustras. În toate cazurile cînd contribuabilul a ascuns la impunere contracte, registre sau orice alte acte pe cari, conform legii, erau obligat a le prezenta și din cari ar fi rezultat venituri impozabile mai mari decât cele stabilite, amenda va fi egala cu impozitul la intreitul diferenței de venit. Impunerile veniturilor imobiliare vor fi modificate pe baza acelor acte, pentru anii ce urmează ai periodului de recensământ, cu procedura prevăzută de art. 94. Toate amenzile sus prevăzute cuprind și impozitul sustras și se stabilesc în modul mai jos indicat. Drepturile fiscului pentru stabilirea contraventiunilor se prescriu după trecere de 5 ani, socotiți dela 1 Ianuarie ce urmează anului cînd impunerea trebuia să aibă loc.

Pentru impozitele cari conform acestei legi se percep pe cale de reținere de către debitorii veniturilor impozabile, amenzile prevăzute de art. precedent sînt puse atît în sarcina debitorilor acelor venituri, cari n'au reținut impozitul cat și a creditorilor, în mod solidar. În cazul însă cînd impozitul este reținut și nu s'a vărsat în termen de către debitorul venitului, amenda se aplică numai acestuia.

Deosebit de amenzile de mai sus, contravenienții la dispozițiunile art. 26, alin. I și II, vor fi supuși unei amenzi de 5.000 pînă la 25.000 lei, iar în caz de recidiva sînt pasibili și de pedeapsa corecțională și anume dela 6 luni la un an.

Comercianții și industriasii cari nu țin registrele comerciale vor fi supuși la amenda egala cu impozitul. Aceasta amenda nu se aplică micilor meseriasi și micilor comercianți. Cei cari vor trece în registre alte cifre decât cele reale, în scopul de a nu se putea constata adevăratul venit impozabil, vor fi supuși la o amenda egala cu intreitul impozitului la venitul ce se va constata, în conformitate cu legea de fața.

Cînd comercianții sau industriasii mai sus prevăzuți țin registrele în regula, însă nu le comunică, sau refuza a procura actele ajutatoare, în termenele fixate, în forma prevăzută de art. 98, vor suferi amenzi de 50 - 1.000 lei pentru fiecare zi de întîrziere, afară de cazul cînd se legitimează întârzierea.

Persoanele cari au raporturi contractuale cu contribuabilii și vor refuza a da informațiunile cerute de fisc, cu privire la impunerea obiectului contractului, vor fi supuși la amenda de 50 - 5.000 lei.

Constatarea contraventiunilor prevăzute în legea de fața se va face prin încheierea de procese-verbale, întocmite de agenții fiscului. O copie de pe procesul-verbal, aprobat de minister sau de funcționarii desemnați în regulamentul legii ori în instrucțiunile de aplicare, se va notifica contribuabilului conform art. 98.

În termen de 20 zile dela data notificării, contribuabilul poate face apel contra procesului-verbal aprobat, la tribunalul locului unde s'a săvârșit contraventiunea.

Apelul trebuie să cuprindă, sub pedeapsa de nulitate, alegerea de domiciliu în cuprinsul circumscripției de resort a tribunalului. Motivele de apel vor fi depuse, fie prin cererea de apel, fie prin memoriu aparte, cu cel puțin 3 zile înaintea zilei fixate pentru judecata. Tribunalul, apreciind poate însă incuviinta depunerea motivelor în ziua judecații, în care caz oricare dintre părții poate cere un termen spre a lua cunoștința de ele. Judecata se va face de urgenta și cu precădere, conform regulelor dreptului comun. Hotărîrea tribunalului se da fără drept de opoziție. În termen de 20 zile dela pronunțarea tribunalului, ori dela comunicare, dacă s'a dat în lipsa apelantului, se va putea face recurs la Înaltă Curte de casație pentru motive de violare de lege, exces de putere, omisiune esențială și incompetinta. Hotărîrea Curții de casație se da fără drept de opoziție.

În caz cînd este locul la aplicarea pedepsei corecționale prevăzute de art. 107, procesul-verbal de constatare aprobat se trimite în copie parchetului spre a deschide acțiune publică.

Ministerul finanțelor poate, dacă va găsi cu cale, sa acorde denuntatorilor și agenților cari au constatat contraventiunile o primă egala cu cel mult a treia parte din suma amenzilor rămase definitive și încasate dela contravenienti.

Sumele constatate și înscrise în roluri ca impozite sau amenzi și rămase definitive, conform dispozițiunilor legii de fața, constituesc creanțe executorii în folosul Statului, cari nu pot fi reduse sau desființate prin nicio hotărîre judecătorească, în alt mod decât cel prevăzut în această lege. Ele sînt executorii cu titlu provizoriu, chiar și mai înainte de a rămîne definitive, îndată ce sînt constatate de comisiunile de impuneri sau în modul prevăzut prin lege, apelurile, contestațiunile și recursurile nefiind suspensive de executare. Rămîne a se face compensatiune sau restituire dacă debitul e micșorat, sau a se percepe diferența dacă e mărit.

Încasările se fac, fie dintr'odată, fie anual, trimestrial sau lunar, după următoarele deosebiri:

Sumele înscrise în roluri și neplătite la datele sus prevăzute vor fi urmărite, conform legii speciale de percepere și urmărire a veniturilor publice, 15 zile dela exigibilitatea lor. Ele vor produce după încunoștiințare în folosul Statului o dobînda de 9 la suta anual, care se calculează lunar dela prima zi a trimestrului ce urmează datei exigibilitatii și după efectuarea impunerii, conform art. 114. În calculul dobânzilor sumelor de bani se rotunjesc marindu-se pînă la un leu. Dobânzile vor fi înscrise în roluri și percepute odată cu impozitul respectiv. Dacă pînă la închiderea exercițiului anului de impunere nu sînt achitate, ele se înglobează în rămășițe, înscriindu-se ca debit pe rol.

Contestațiunile contra implinirei impozitelor cari se încasează pe cale de reținere și vărsare directa, urmează calea de judecată prevăzută de legea de percepere și urmărire pentru contestatiuni la urmăriri. Contestația se poate face tot în cursul anului în cari a avut loc încasarea, sau dacă aceasta s'a făcut în ultima luna la 30 zile după încasare. Amenzile referitoare la ele se încasează însă conform prevederilor art. 114 și 115 și cu aceleas sancțiuni, ele fiind stabilite și debitate cu aceeas procedura ca și pentru celelalte impozite.

Ministerul finanțelor va înființa carnete de contribuțiuni, pe cari contribuabilii vor fi obligați a le păstra. În aceste carnete se vor înscrie contribuțiunile ce are de plătit fiecare, situațiunea sa familiara după constatările comisiunii și plățile efectuate în contul contributiunilor.