LEGE nr. 1.726 din 17 martie 1912

LEGE Parlamentul
Sursa oficială
Vezi pe legislatie.just.ro
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 18 martie 1912
Intrat în vigoare
18.03.1912
Forma consolidată din
18.03.1912

pentru trecerea în proprietatea Statului a mosiilor stapanite de persoane juridice cu caracter de utilitate publică

Titlul I — Despre trecerea în proprietatea Statului a mosiilor stapanite de persoane juridice cu caracter de utilitate publică ↑ Cuprins

Articolul 1

Toate mosiile, afară de păduri și munti, cari sînt proprietăți ale județelor, comunelor, Casei Scoalelor, Casei Bisericii, trec în proprietatea Statului, în condițiunile mai jos stabilite:

Pentru mosiile asupra cărora zisele persoane juridice nu au în prezent decât nudă proprietate, legea de fața se va aplica cînd se va stinge dreptul uzufructuarilor. Pentru mosiile aparținînd comunelor urbane din Dobrogea, situate în apropierea imediata a razei orașelor, ministerul va putea, prin înțelegere cu zisele comune, sa lase tot sau parte din zisele moșii în stăpânirea lor.

Articolul 2

Persoanele juridice cu caracter de utilitate publică (Eforia spitalelor civile din București, Așezămintele Brancovenesti, ale bisericii Cretzulescu, seminarul Nifon, Epitropia Sf. Spiridon din Iași, spitalurile, azilurile, Academia Română, epitropia bisericii Madona-Dudu din Craiova, bisericile, persoanele juridice create prin hrisoave speciale, etc.), sînt autorizate a vinde Statului mosiile lor în aceleași condițiuni, oprind pe seama lor muntii, pădurile cu pământul lor, conacul proprietății cu o întindere de pămînt pînă la 50 hectare maximum, precum și terenurile petrolifere în regiunile recunoscute azi ca atare. Se exceptează la aceasta dispozițiune mosiile dăruite sau lăsate prin testament cu clausa expresă, absolută și generală, de a nu se putea instraina prin vânzare sau schimb. Dacă pădurile situate pe proprietățile vândute au o întindere mai mica de doua sute hectare, așezămintele sus zise le pot vinde prin licitațiune publică, conform legii contabilității, cumparand cu valoarea lor renta Statului, care va fi inalienabila. Asemenea vor putea vinde prin licitațiune publică conacurile cu pământurile lor, intrebuintandu-se prețul în același mod. Vînzările făcute astfel către Stat vor fi scutite de orice taxe de timbru și înregistrare.

Articolul 3

Statul menține existenta și autonomia diferitelor așezăminte de utilitate publică și binefacere, cari vor continua a funcționa în viitor ca și în trecut pe baza actelor de fondatiune, testamentelor, hrisoavelor, legilor anterioare, păstrând în patrimoniul lor averea mobiliară, imobile urbane, muntii, pădurile cu pământul lor, conacurile mosiilor, împreună cu pământul lor, terenurile petrolifere și acele din moșii cari nu se vor vinde, conform art. 2.

Articolul 4

Persoanele juridice prevăzute la art. 1 și 2 vor primi ca preț al mosiilor trecute în proprietatea Statului un titlu nominativ de renta 4% perpetua, inalienabila și inconvertibila. Titlul se va inmana părții vanzatoare în momentul vânzării, înscriindu-se totodată în registrul datoriei publice a Statului român. Acea renta se va calcula astfel încît sa reprezinte echivalentul venitului net actual al mosiilor vândute Statului, majorat după cum urmează. În patru perioade succesive de 10 ani fiecare, renta cuvenită fiecărui asezamant va fi sporită cu 10%; întâiul spor fiind la 1 Aprilie anul 1922, iar al patrulea și cel din urma la 1 Aprilie 1952. Pentru mosiile ale căror contracte de arendare azi în curs sînt anterioare anului 1906, prețul pămîntului se va face conform art. 11 din legea de fața, adică după evaluarea pămîntului fixată de consiliul superior al agriculturii pentru constituirea izlazurilor comunale în diferite regiuni ale tarii, sporită cu 20% peste sporul de 10% admis de legea invoelilor agricole. Prețul fixat astfel se va plati printr'un titlu de renta perpetua 4% nominativă inalienabila și inconvertibila, precum se arata mai sus. Actele de vânzare a mosiilor arendate înainte de anul 1906, și ale căror contracte nu vor fi expirat încă la promulgarea legii de fața, se vor putea totus face imediat după promulgarea legii, cu condițiunea ca Statul sa verse regulat la Casa așezământului vînzător, la termenele stipulate în contracte, arenzile acestor moșii; iar titlurile de renta perpetua constituită după norma fixată mai sus, pentru evaluarea venitului net ale acestor moșii, se vor remite așezămintelor vanzatoare în ziua expirării contractelor de arendare.

Articolul 5

Venitul rentei plătite de Stat va fi administrat și întrebuințat în același mod și va avea aceeas destinatiune ca și actualele venituri trase din arenzile mosiilor stapanite de persoanele juridice sus zise.

Articolul 6

Administratorii, epitropii, reprezentanții sus ziselor așezăminte vor fi datori, sub a lor răspundere, sa predea toate titlurile de proprietate, actele, documentele vechi și recente, contractele de arenda, precum și planurile, hotarniciile, sentințele judecătorești privitoare la mosiile ce se vor fi vândut Statului. În caz cînd o parte din mosiile trecute în proprietatea Statului vor consista în păduri cari rămîn în stăpânirea persoanelor juridice sus zise, dacă întinderea mosiei ce consista în pămînt de aratura, balti, etc., va fi mai mica decât acea acoperită de păduri, titlurile și documentele originale despre cari se vorbește mai sus vor rămîne în păstrarea administrațiilor acelor așezăminte și se vor scoate copii legalizate de tribunal, cari se vor remite Statului.

Administrațiile așezămintelor vor trebui sa țină totdeauna originalele la dispoziția Statului și sa i le încredințeze, de va fi nevoe a fi înfățișate în justiție. Statul are aceeas obligațiune față de așezăminte, cînd titlurile și actele originale se afla în păstrarea sa.

Articolul 7

Procesele în curs de judecată se vor duce înainte de Stat, care este de drept substituit în locul așezămintelor azi proprietare. În caz de evicțiune a tot sau a parte dintr'una din mosiile dobândite de Stat se va face o scădere proporțională a rentei plătită pentru acea moșie.

Articolul 8

Statul va intră în posesiunea mosiilor persoanelor juridice prevăzute la art. 1 cu începere de la Sf. Dumitru care va urma promulgarea legii de fața, iar pentru cele vândute de persoanele juridice prevăzute la art. 2, imediat după vânzare.

Contractele de arendare în fiinta se vor respecta de administrația domeniilor Statului pînă la expirare.*)

-----------------

Notă *) Art 8. Modificat cu Legea publicată în "Monitorul Oficial" No. 17 din 20 Aprilie 1912.

Titlul II ↑ Cuprins

Secțiunea I — Despre vînzarea în loturi a mosiilor Statului

Articolul 9

Toate mosiile trecute în proprietatea Statului în modul arătat mai sus se vor parcela cat mai în graba spre a se vinde în loturi la locuitorii români cultivatori de pămînt, sub condițiunile și în modul cum se arata mai jos: Tot după regulile hotărâte prin legea de fața se vor vinde și mosiile ce sînt astăzi proprietatea Statului și cari după legea din 1889 urmează a fi vândute în loturi. Mosiile prevăzute la art. 5 din legea de la 7 Aprilie 1889, afară de acelea pe cari s'ar afla ape minerale, se vor putea parcela și vinde, însă numai în ceea ce privește suprafața sub solul și toate cele aflate în subsol rămînînd absolut proprietate a Statului, care va putea da orice concesiuni de mine, cariere, petrol, etc., despagubind pe proprietarii suprafețelor numai pentru partea din suprafața luată pentru trebuințele exploatării produselor subsolului.

Articolul 10

Mosiile se vor împărți în modul următor: Trei din patru părți se vor vinde în loturi mici de cinci hectare (putând câteva să fie ceva mai mari sau mai mici, după împrejurări), iar a patra parte se va vinde în loturi mari de 15, 20 și 25 hectare; în regiunea dealurilor și a muntilor vor putea fi în mod excepțional și câteva loturi de 3 hectare. Mosiile mai mici de 400 hectare nu se vor vinde decît în loturi mici. Nimeni nu va putea lua direct, nici prin persoane interpuse mai mult de 25 hectare. Acei cari se vor dovedi ca au cumpărat și posed prin persoane interpuse mai mult de un lot de douăzeci și cinci hectare, vândut în baza prezentei legi, vor fi deposedati de către minister pe cale administrativă, fără somațiune sau judecata și Statul va reintra în proprietatea loturilor cu îndatorirea restituirii sumelor primite.

Secțiunea II — Despre vînzarea loturilor mici

Articolul 11

Loturile cele mici vor fi vândute astfel: prețul vânzării va fi cel fixat în diferitele regiuni de către consiliul superior de agricultura cu ocaziunea constituirii izlazurilor comunale, majorat cu 20% peste majorarea de 10% admisă de legea invoelilor agricole. Cumpărătorii vor plati înainte de punerea lor în posesiune 15% din prețul de cumparatoare, iar restul îl vor plati în 40 de ani și în 80 de rate simestriale calculate cu dobînda de 4% la capital și cota necesară pentru amortizare în termenul hotărît.

Articolul 12

Între taranii doritori de a cumpara un lot vor fi preferați:

1. Cei cari locuesc pe moșia ce se vinde;

2. Cei cari locuesc pe mosiile invecinate, la o depărtare mai mica de 5 km.

3. Acei stabiliți în orice parte a tarii cu îndatorirea de a se aseza la locul cumpărat, Între cumpărătorii din grupurile de mai sus vor fi preferiti:

a) Veteranii rasboiului din 1877-1878, cultivatori de pămînt;

b) Acei cari vor avea mai mulți copii sau nepoti de jos în vieata;

c) Taranii absolvenți ai scoalelor inferioare de agricultura. În caz de paritate de condițiuni și de neajungerea numărului loturilor se va da precădere aceluia care va da un avans mai mare. În caz de paritate de condițiuni și în privinta avansului se va proceda prin tragere la sorți. Comunele vor avea dreptul sa cumpere cu precădere înainte de toți doua loturi mici. Cumpărătorii, cari nu sînt locuitori pe moșia vândută sau din vecinătate, vor fi obligați să se aseze la lotul cumpărat și vor primi pe lîngă lotul cumpărat încă un loc de casa de doua mii metri patrati. Spre acest sfîrșit se va alipi la vatra satului o întindere de pămînt proporțională cu întinderea mosiei, care să serve la așezarea celor veniti de aiurea, prin cumpărare de loturi și la mărirea comunelor prin creșterea în viitor a populației.

Secțiunea III — Despre vînzarea loturilor mari

Articolul 13

Loturile mari se vor vinde tot pe baza prețului hotărât la art. 11, cu îndatorire pentru cumpărător de a plati la punerea în posesie 20% din prețul total iar restul de 80% în termen de 30 de ani în doua rate semestriale pe fiecare an calculate cu dobînda de 4% la capital și cota necesară pentru amortizare în termenul hotărît.

Cumpărătorii loturilor mari și mici vor avea facultatea de a plati, de vor voi, tot sau parte din prețul rămas neachitat cu anticipatie; în acest caz, li se va bonifica o scădere de 10% asupra sumei plătită cu anticipatie. Pentru loturile mari vor fi admiși la concurenta cultivatorii de pămînt, prevăzuți la art. 12, din toată țara, fără precădere pentru cei asezati pe moșia pusă în vânzare sau în vecinătate; vor avea precădere:

a) Absolvenții scoalelor superioare de agricultura;

b) Veteranii rasboiului din 1877-1878 cultivatori de pămînt, și unii și alții cu obligațiunea de a se stabili în condițiunile și cu sancțiunile prevăzute în lege la lotul cumpărat. Ei au preferinta față de toți ceilalți concurenți, fără sporirea avansului, care va fi numai cel prevăzut pentru loturile mari. Afară de aceste două categorii de cumpărători ce au precădere, de vor fi mai mulți concurenți decât numărul loturilor mari scoase în vânzare, va avea precădere acela care va oferi un avans mai mare. În caz de egalitate în ofertele de avans, se va da precădere aceluia care va avea mai mulți copii și nepoti în linie de jos în vieata. În caz de egalitate și la aceasta condițiune, se va trage la sorți.

Articolul 14

Pe lîngă taranii români, cultivatori de pămînt, pot cumpara loturi mici și mari: preotii, institutorii, invatatorii. În caz cînd dânșii ar fi transferati în alta comuna decât aceea în care este situat lotul cumpărat de dânșii, vor putea păstra lotul arendandu-l, cu îndatorirea însă de a se reintoarce și de a se aseza la lot îndată ce prin demisiuni, ieșire la pensiuni sau orice alta pricina nu ar mai ocupa funcțiunea lor.

Articolul 15

Acei cari vor cumpara un lot mic sau mare vor fi datori a se aseza în termen de un an la lotul cumpărat și sa-l cultive în persoana, fără a-l putea arenda, afară de cazul cînd proprietarul ar fi în imposibilitate de a-l cultiva (femeie vaduva, copii mici, infirmitate, serviciu militar). În acest caz arendarea se va face cu aprobarea ministerului de agricultura și domenii, pe un termen care nu va trece peste trei ani; orice contract mai lung este nul și neexistent. Prețul arenzei nu se va putea lua înainte decât pe un singur an; orice plata anticipata pe un termen mai mare este nulă și neexistenta. Acei cari nu se vor aseza la lotul cumpărat în termenul prevăzut, ca și acei cari vor fi înstrăinat loturi, fie direct, fie în mod deghizat, prin arendare, antichresa, obligațiuni, procuri, etc., precum și acei cari vor fi luat în arenda unul sau mai multe loturi în contra dispozițiunilor din acest articol, vor fi deposedati, fără somațiune sau judecata, pe cale administrativă. Aceasta sancțiune se aplică și celor ce au cumpărat, în virtutea legilor anterioare și nu s'au conformat indatoririi impusa de art. 4 al legii din 5 Aprilie 1886 și art. 3 din 7 Aprilie 1889. Aceștia vor avea un termen de cinci ani de la promulgarea legii pentru a se aseza la loturile lor sau a le vinde. Aceste vânzări se vor face cu autorizația ministerului, către persoanele cari, conform legii de fața, pot cumpara loturi mici sau mari. După trecerea termenului de cinci ani, vor fi deposedati cum se arata mai sus. Se exceptează de la aceasta sancțiune locuitorii plugari din comunele urbane cari au cumpărat loturi în virtutea acestor legi, dacă și le cultiva singuri și cari loturi sînt la o depărtare de cel mult zece kilometri dela comuna urbana unde locuesc. Asemenea vor fi deposedati cu aceleași forme și condițiuni și aceia cari, după ce se vor fi așezat, vor fi părăsit lotul cumpărat sau îl vor fi arendat, afară de cazul și de condițiunile prevăzute mai sus. O lipsa justificată și temporară nu se considera ca o parasire. Cumpărătorii loturilor sau moștenitorii lor vor fi îndatorați a se aseza la lot și a-l cultiva îndată ce ar inceta cauza care a justificat lipsa lor și arendarea lotului. Aceasta sub sancțiunea prevăzută mai sus. În caz cînd nu ar voi a se reaseza la lot, vor putea sa-l vanza, cu autorizația ministerului de agricultura și domenii, la unul din cei ce după lege au dreptul de a cumpara loturi, pentru aceasta li se vor acorda un termen de doi ani socotiți din ziua în care ar fi trebuit să se aseze la lot și sa-l cultive. De nu vor uza de aceasta facultate în termenul prescris, vor fi deposedati, conform prescripțiunilor de mai sus. Femeile mostenitoare sau proprietare a unui lot, cari se vor marita după un bărbat, domiciliat în alta comuna, vor avea și ele dreptul de a vinde lotul lor, în condițiunile arătate mai sus, în termen de doi ani de la căsătorie.

Cumpărătorii de loturi mici sau mari cari nu vor fi achitat patru rate semestriale din preț, vor fi deposedati de către minister, pe cale administrativă, fără somațiune ori judecata și fără ca ministerul să fie obligat în prealabil a urmări încasarea ratelor, fie în baza legii de urmărire, fie în alt mod.

Articolul 16

Cumpărătorii de loturi mari, cari vor achită cu anticipatie prețul integral, vor putea arenda sau vinde loturile cumpărate, dar numai după un interval de zece ani de stabilire efectivă pe lotul cumpărat și de cultivare personală; iar vînzarea nu se va putea face decât către acele persoane cari au calitate de a cumpara asemenea loturi, conform art. 9 și 14 de mai sus. Orice vânzare sau arendare facuta înainte de acest termen de 10 ani, este nulă și inexistenta și atrage deposedarea conform prescripțiunilor de mai sus.

Articolul 17

În caz de deposedare se va restitui celui deposedat avansul și amortizarea plătită. Deposedarea va avea drept efect reintoarcerea lotului în posesiunea Statului, care îl va vinde din nou în condițiunile legii de fața.

Articolul 18

Cu începere de la 8 Iunie 1916, data la care expira termenul inalienabilitatii prevăzut de art. 132 din Constitutiune, pământurile arătate în sus zisul articol, precum și acele ce se vor vinde pe temeiul legii de fața, se vor supune - în ceea ce privește alienabilitatea lor - regulelor ce urmează: Ele vor putea fi liber vândute sau dăruite de către proprietarii lor; însă numai către români cultivatori de pămînt, adică acelora cari fac cultura lor singuri și cu ajutorul familiei precum și acelora cari sînt desemnați prin art. 14 al legii de fața. Schimbul însă va rămîne permis conform legilor în vigoare. Nouii cumpărători vor fi supuși obligațiunii de reședința în limitele și cu sancțiunile stabilite prin art. 15 și 16 de mai sus. Orice înstrăinare facuta în folosul unei persoane care nu intră în categoriile aliniatului precedent, fie ea deghizată sub forma de contracte de antichreza, de arendare cu termen lung, procuri sau orice fel de acte, sub orice titlu, constitutive de drepturi reale sau personale asupra unor asemenea loturi, este nulă și neexistenta. Nulitatea va putea fi cerută atît de partea interesată, cat și de procurorul tribunalului locului care va avea acțiune pentru aceasta.

Pentru loturile mici vândute după legile anterioare, precum și pentru cele mici și mari vândute pe temeiul actualei legi, al căror preț nu va fi integral plătit, în cazul cînd vor fi înstrăinate cu călcarea dispozițiunilor de mai sus, ministerul agriculturii și domeniilor va rezilia actele de vânzare, fără somațiune, punerea în întîrziere sau judecata, procedând la deposedarea lor pe cale administrativă după normele arătate la art. 15. Statul va reintra în proprietatea lotului cu îndatorirea restituirii sumelor primite conform art. 17.

Secțiunea IV — Mijloace de înlesnire pentru stabilirea cumparatorilor

Articolul 19

Pentru crearea de sate noui, în părțile tarii unde înființarea de puțuri este anevoioasa și costisitoare, Statul va face cu cheltuiala sa un număr de puțuri sau alte instalații pentru indestularea lor cu apa, potrivit cu trebuințele și numărul locuitorilor. Asemenea va putea face înlesniri, dând material sau bani cu împrumut pentru construirea caselor și dependintelor celora cari se vor muta de la locuinta lor la lotul cumpărat la alta comuna. Aceste avansuri nu se vor da decât treptat cu înaintarea lucrărilor de construcții. Suma totală la care se va putea ridica avansul se va hotărî prin regulamente de aplicare a legii de față. Prețul materialului, după estimatia ce se va face, avansurile se vor restitui în termen de 10 ani cu dobînda de 4% în rate semestriale.

Secțiunea V — Dispozițiuni penale

Articolul 20

Acei cari primind bani sau materiale ca să-și construiască case și nu le vor fi întrebuințat pentru scopul în vederea căruia li s'a dat, se vor pedepsi ca inselatori, conform art. 333 din Condica penală. Aceasta penalitate se va aplica și veteranilor, cari primind de la Stat vite, carute, unelte de muncă, etc., conform legii și le vor fi vândut în loc de a se aseza la lotul concedat și de a le întrebuința la cultura pămîntului.

Secțiunea VI — Dispozițiuni privitoare la indivizibilitatea loturilor și comasarea lor

Articolul 21

Loturile cumpărate sînt indivizibile, fie ca ar fi transmise prin vînzare, moștenire, cu sau fără testament, fie prin orice alt mod de achizitiune. Loturile mari nu pot fi împărțite decât numai în porțiuni cari sa nu fie mai mici de 5 hectare. Cînd un lot mare va fi transmis la un număr de moștenitori, cari sa nu permită ca fiecare să aibă cel puțin 5 hectare sau cînd pentru un lot zilnic vor fi mai mulți moștenitori, atunci lotul mic sau fracțiunile de 5 hectare ale lotului mare se vor atribui câte unui singur moștenitor în modul și obligațiunile ce se se arata mai jos. Dacă părțile majoră se înțeleg de buna voe asupra aceluia sau acelora cari urmează să fie proprietar al lotului sau al fractiunei de lot, ele se vor prezenta înaintea judecătorului de ocol, constatând aceasta învoire. De vor fi între moștenitori minori sau interzisi, ei vor fi reprezentați de tutorul sau curatorul lor; în caz cînd acesta va fi tatăl sau muma, fără îndeplinirea vreunei formalități, iar în caz cînd tutorul sau curatorul va fi altul, atunci judecătorul de ocol va examina, dacă învoiala ocrotește interesele minorului sau ale interzisului și în caz contrar nu va legaliza învoiala. Pentru femeile maritate, va trebui consimțămîntul și al femei și al bărbatului. Proprietarul unui lot de 5 hectare, spre derogare la dispozițiile codului civil, e liber sa desemneze prin testament pe acela dintre moștenitorii săi în proprietatea căruia va trece lotul; în acest caz, sultele celorlalți se vor fixa și se vor plati de către beneficiar comostenitorilor conform prescripțiunilor de mai jos.

Articolul 22

În caz de neînțelegere între moștenitori, după cererea oricăreia din părți, judecătorul de ocol în termen de 15 zile de la cerere, va chema părțile înaintea sa printr'o citație colectivă, adresată pe numele moștenirii, la ultimul domiciliu al defunctului. Judecătorul va cauta mai intaiu sa aducă părțile la înțelegere asupra aceluia sau acelor a cari vor deveni proprietari ai lotului sau fracțiunilor de loturi și asupra prețului ce va fi de plătit celorlalți comostenitori, și în cazul, cînd va stabili înțelegerea, aceasta învoiala va fi constatată de el printr-un proces-verbal, care se va iscăli de judecător și de părți, În cazul cînd judecătorul nu va reieși sa stabilească înțelegerea între părți, va trage la sorți lotul sau fracțiunile de loturi între comostenitori, cari ar dori sa devină proprietari, făcînd el însuși prețul în caz de neînțelegere și asupra acestui punct. Pentru aceasta operațiune, judecătorul va încheia proces-verbal semnat de părțile interesate. În toate aceste cazuri, proces-verbal de constatare se va inainta în original, din oficiu, ministerului de agricultura și domenii, de către judecătorul de ocol care va păstra în dosarul sau o copie adeverita de dânsul. Ministerul, la rândul sau, va trimite tribunalului situațiunei imobilului, acest proces-verbal, spre a se transcrie în registrul de mutațiuni, după care tribunalul va fi dator a-l înapoia ministerului în termen de 15 zile de la transcriere, sub pedeapsa pentru grefier de daune interese. Toată procedura în aceasta materie va fi gratuita.

Articolul 23

Dacă nici una din părți nu voește a lua lotul sau fracțiunile de lot, judecătorul va face aceasta constatare, anuntand ministerul agriculturii și al domeniilor, care va relua lotul, restituind moștenitorilor avansul și sumele plătite drept amortizare. Suma de restituit se va inainta judecătorului de ocol, care o va distribui moștenitorilor, potrivit cu drepturile fiecăruia.

Articolul 24

Ministerul agriculturii și al domeniilor este în drept să facă sa înceteze stăpânirea în devălmășie a loturilor, atunci cînd aceasta stare de indiviziune a ținut cinci ani; spre acest sfîrșit va invita părțile interesate sa procedeze la imparteala, conform regulelor de mai sus, și, în caz de neurmare, va fi în drept sa ceara de la judecătorul de ocol, ca din oficiu, sa procedeze la facerea împărțelii după regulile stabilite mai sus.

Articolul 25

Moștenitorul asupra căruia se va adjudeca lotul, va lua de drept în sarcina sa întreaga suma datorită Statului, iar partea succesorală cuvenită fiecărui moștenitor, o va plati-o fiecăruia în bani în termen de 3 ani și cu o dobînda de 7% pe un an, care se va plati din 6 în 6 luni, începînd după trecerea de o luna de la facerea actului de imparteala. În caz de neplata la vreme a dobânzii sau a capitalului, comostenitorii vor putea, după o trecere de 10 zile de la data cînd trebuia să fie facuta plata, sa ceara de la judecătorul de ocol, în formele prevăzute la art. 22, rezilierea împărțelii și refacerea unor noui imparteli, cari se va face cu formele și în termenele prevăzute mai sus, și cu excluderea moștenitorului, care nu și-a îndeplinit obligațiunea de la dreptul de a i se atribui lotul. În cazul cînd zisul moștenitor, în cursul posesiunii sale ar fi făcut clădiri sau alte îmbunătățiri funciare, aceasta nu va putea împiedica scoaterea din nou a lotului pentru imparteala, drepturile sale la despăgubire urmând sa și-le stabilească în urma prin judecata.

Articolul 26

Spre a înlesni aceasta plata, moștenitorul suszis, se va putea imprumuta la Creditul comunal și județean, care este autorizat a face avansurile necesare.

Acest împrumut se va face pe un termen care să nu treacă peste termenul rămas pînă la stingerea definitivă a datoriei, pentru plata către Stat a prețului de cumparatoare a lotului. Ratele împrumutului se vor plati direct creditului comunal și județean de către Stat, care la rândul sau le va incasa de la debitor, împreună cu anuitatea datorită pentru plata prețului primitiv al lotului. Suma cu care se va imprumuta de la Creditul comunal și județean, sub garanția Statului, nu va putea trece peste cifra indoita a avansului și a amortizărilor efectuate pînă în ziua împărțelii.

Articolul 27

Cumpărătorii de loturi mici cari se vor muta din comuna lor spre a se aseza la lotul cumpărat, vor putea vinde pământul ce l-ar avea în comuna de unde se muta, unui alt locuitor din acea comuna și sa ceara la Stat a fi scăzut la plata lotului ce cumpara cu o sumă reprezentând valoarea pămîntului, ce l-a vândut și cu care va fi debitat către Stat cumpărătorul zisului pămînt. Suma cu care se va putea scalda unul și debita celălalt nu va putea trece peste valoarea pămîntului din localitate, fixat după normele arătate la art. 11.

Articolul 28

Acei cari vor cumpara loturi mari în alta comuna, unde sînt obligați a se muta, vor fi datori a vinde fraților, surorilor sau descendenților din frați și surori pământul ce l-ar avea în comuna din care se muta, în condițiunile și după regulile stabilite la art. 27.

Articolul 29

Pentru acoperirea cheltuielilor necesitate prin aplicarea legii de fața, măsurători, parcelari, constructiuni, înființare de puțuri, avansuri pentru construcții, se deschide pe seama ministerului agriculturii și domeniilor, un credit de 5.000.000 lei, care se va acoperi din excedente, prin emisiune de renta, prin împrumut, sau prin alte mijloace.

Articolul 30

Din ratele ce se vor plati de cumpărători de loturi mari și mici, partea reprezentând dobînda banilor se va înscrie în veniturile generale ale Statului, iar partea reprezentând amortizarea va fi întrebuințată în cumpărare de renta a Statului, a carei dobînda se va capitaliza tot prin cumpărare de renta. Fondul constituit astfel va fi întrebuințat pentru plata pădurilor ce se cumpara de Stat prin aplicațiunea art. 23 din legea Casei rurale, precum și pentru cheltuelile rezultând din aplicarea legii pentru punerea în valoare a pământurilor din zona de inundație a Dunarei.

Articolul 31

Orice dispozițiune a legii din 7 Aprilie 1889 cu diferitele modificări ce a primit, contrarii legii de fața, sînt și rămîn abrogate.

Articolul 32

Un regulament de administrație publică va determina modul de aplicare a dispozițiunilor legii de fața. Această lege, s'a votat de Adunarea deputaților în ședința de la 29 Februarie anul 1912 și s'a adoptat cu unanimitate de 73 voturi.

Președinte, C. P. Olanescu

(L.S.A.D.) Secretar, A. Rosetti

Această lege, s'a votat de Senat în ședința dela 12 Martie anul 1912 și s'a adoptat cu majoritate de 41 voturi, contra 5.

Vice-președinte, General Tell

(L.S.S.) Secretar, Dr. Cerkez

Promulgăm această lege și ordonăm ca ea să fie investită cu sigiliul Statului și publicată în Monitorul Oficial.

Dat în București, la 17 Martie 1912.

CAROL (L.S.St.)

Ministrul Agriculturii și

Domeniilor, Ministrul de Justiție

I.N. Lahovari M.G. Cantacuzino

---------------

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.