LEGE Nr. 101 din 16 septembrie 1992

LEGE Parlamentul
Sursa oficială
Vezi pe legislatie.just.ro
Publicat în
MONITORUL OFICIAL NR. 243 din 30 septembrie 1992
Intrat în vigoare
30.09.1992
Forma consolidată din
30.09.1992

pentru aderarea României la Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afară căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Articolul 1

România adera la Convenția europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afară căsătoriei, încheiată la Strasbourg la 15 octombrie 1975.

Articolul 2

În conformitate cu dispozițiile art. 1 din convenție, Ministerul Justiției va notifica secretarului general al Consiliului Europei măsurile luate pentru a asigura conformitatea legislației române cu dispozițiile convenției.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 11 iunie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

PREȘEDINTELE SENATULUI

academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 8 septembrie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR

MARȚIAN DAN

CONVENȚIA EUROPEANĂ

asupra statutului juridic al copiilor născuți în afară căsătoriei*)

(Strasbourg, 15 octombrie 1975)

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenții,

considerind ca menirea Consiliului Europei este de a infaptui o uniune mai strinsa între membrii săi, între altele inlesnind adoptarea unor reguli comune în domeniul juridic,

constatind ca într-un mare număr de state membre s-au realizat sau se întreprind eforturi în vederea îmbunătățirii statutului juridic al copiilor născuți în afară căsătoriei micsorind deosebirile între statutul juridic al acestor copii și cel al copiilor născuți din căsătorie, aceste deosebiri defavorizind pe cel dintii pe plan juridic și social,

considerind ca în acest domeniu, încă mai exista ample nepotriviri în dreptul statelor membre,

convinse ca trebuie îmbunătățită condiția copiilor născuți în afară căsătoriei și ca stabilirea unor anumite reguli comune privind statutul lor juridic ar înlesni înfăptuirea acestui obiectiv și ar contribui, în același timp, la armonizarea legislatiilor în acest domeniu al statelor membre,

considerind totuși ca este necesar să se stabilească etape progresive pentru acele state care apreciază a nu fi în măsura sa adopte de îndată unele dintre regulile prezentei convenții,

au convenit după cum urmează:

Articolul 1

Fiecare parte contractantă se angajează să asigure conformitatea legislației sale cu dispozițiile prezentei convenții și sa notifice secretarului general al Consiliului Europei măsurile luate în acest scop.

Articolul 2

Filiația față de mama a tuturor copiilor născuți în afară căsătoriei este stabilită prin singur faptul nașterii copilului.

Articolul 3

Filiația față de tata a tuturor copiilor născuți în afară căsătoriei poate fi constatată sau stabilită prin recunoaștere voluntara sau prin hotărîrea judecătorească.

Articolul 4

Recunoașterea voluntara a paternității nu poate forma obiectul unei opoziții sau contestații, cînd aceste proceduri sînt prevăzute prin legislația interna, decît în cazul în care persoana care vrea sa recunoască sau care a recunoscut copilul nu este, biologic, tatăl sau.

Articolul 5

În acțiunile referitoare la filiația față de tata, probele științifice apte sa stabilească sau sa înlăture paternitatea, urmează a fi încuviințate.

Articolul 6

1. Tatăl și mama unui copil născut în afară căsătoriei au aceeași obligație de întreținere față de acest copil ca cea care exista față de copilul născut din căsătorie.

2. Cînd obligația de întreținere a unui copil născut din căsătorie incumba unor anumiti membri ai familiei tatălui sau a mamei, copilul născut în afară căsătoriei beneficiază, de asemenea, de aceasta obligație.

Articolul 7

1. Cînd filiația unui copil născut în afară căsătoriei este stabilită față de cei doi părinți, exercitarea drepturilor părintești nu poate fi de drept atribuită numai tatălui.

2. Exercitarea drepturilor părintești urmează să poată fi transferata; cazurile de transfer sînt supuse legislației interne.

Articolul 8

Cînd tatăl sau mama unui copil născut în afară căsătoriei nu are exercițiul drepturilor părintești ori al dreptului privind încredințarea copilului, acest părinte poate obține un drept de vizitare în cazurile îndreptățite.

Articolul 9

Drepturile copilului născut în afară căsătoriei la succesiunea tatălui și mamei sale și a membrilor familiilor lor sînt aceleași ca și cînd s-ar fi născut din căsătorie.

Articolul 10

Căsătoria tatălui și mamei unui copil născut în afară căsătoriei conferă acestui copil statutul juridic al unui copil născut din căsătorie.

Articolul 11

1. Prezenta convenție este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificată, acceptată sau aprobată. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse pe lîngă secretarul general al Consiliului Europei.

2. Convenția va intra în vigoare după 3 luni de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare.

3. Ea va intra în vigoare, față de orice stat semnatar care o va ratifica, accepta sau incuviinta ulterior, după 3 luni de la data depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare sau aprobare.

Articolul 12

1. După intrarea în vigoare a prezentei convenții, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al consiliului sa adere la prezenta convenție.

2. Aderarea se va efectua prin depunerea, pe lîngă secretarul general al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare care va produce efect după 3 luni de la data depunerii sale.

Articolul 13

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenție.

2. Orice stat poate, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare ori în orice alt moment următor, sa extindă aplicarea prezentei convenții, prin declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat în declarație și căruia îi asigura relațiile internaționale sau pentru care este abilitat sa stipuleze.

3. Orice declarație facuta în temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasă, în ceea ce privește orice teritoriu desemnat în aceasta declarație, în condițiile prevăzute de art. 15 al prezentei convenții.

Articolul 14

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare sau cînd va face o declarație potrivit paragrafului 2 din art. 13 al prezentei convenții, sa formuleze cel mult trei rezerve cu privire la dispozițiile art. 2-10 ale acesteia.

Rezerve cu caracter general nu sînt admise; fiecare rezerva nu se poate purta decît asupra unei dispoziții.

2. Fiecare rezerva va produce efecte timp de cinci ani cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei convenții față de partea luată în considerare. Ea va putea fi reînnoită pentru perioade succesive de cîte cinci ani, prin mijlocirea unei declarații adresate înainte de expirarea fiecărei perioade secretarului general al Consiliului Europei.

3. Orice parte contractantă poate retrage, în total sau în parte, o rezervă formulată de ea în temeiul paragrafelor precedente prin mijlocirea unei declarații adresate secretarului general al Consiliului Europei și care urmează sa producă efecte de la data primirii sale.

Articolul 15

1. Orice parte contractantă va putea, în ceea ce o privește, sa denunțe prezenta convenție, adresind o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

2. Denunțarea va produce efecte după șase luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 16

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale consiliului și oricărui stat care a aderat la prezenta convenție:

a) orice semnare;

b) depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;

c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenții, potrivit art. 11;

d) orice notificare primită în aplicarea dispozițiilor art. 1;

e) orice declarație primită în aplicarea paragrafelor 2 și 3 ale art. 13;

f) orice rezerva formulată în aplicarea dispozițiilor paragrafului 1 al art. 14;

g) reînnoirea oricărei rezerve efectuate în aplicarea paragrafului 2 al art. 14;

h) retragerea oricărei rezerve efectuate în aplicarea paragrafului 3 al art. 14;

i) orice notificare primită în aplicarea art. 15 și data la care denunțarea va produce efecte.

Drept pentru care, subsemnații, legal împuterniciți, au semnat prezenta convenție.

Întocmită la Strasbourg la 15 octombrie 1975, în limbile franceza și engleza, ambele texte avînd aceeași valabilitate, într-un singur exemplar, care se va depune în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei o va comunică în copie certificată conform fiecăruia dintre statele semnatare și care adera.

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.