NORME METODOLOGICE din 29 noiembrie 2000

Notă Aprobate prin HOTĂRÂREA nr. 1.232 din 29 noiembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 652 din 13 decembrie 2000.

Secțiunea 1 — Definiții

Articolul 1

În înțelesul prezentelor norme metodologice termenii utilizați se definesc după cum urmează:

1.1. armator - persoana juridică sau fizica, română sau străină, care deține titlul de proprietate asupra navei la data producerii poluarii;

1.2. armator solicitant - armatorul care solicită autorității competente emiterea certificatului de asigurare sau alta garanție financiară;

1.3. asigurare sau alta garanție financiară:

a) asigurările de răspundere civilă pentru pagube produse prin poluare, limitată la sumele stabilite conform art. V pct. 1 din CLC, 1992;

b) cautiunile bancare/scrisori de garanție bancară;

c) certificate de garanție financiară sau alte garanții financiare similare;

1.4. asigurator sau garant:

a) asociațiile mutuale de asigurare de răspundere ale armatorilor - cluburile P I, pentru asigurările prevăzute la pct. 1.3 lit. a);

b) asiguratori membri Lloyd's, Internațional Underwriting Association of London (IUA), American Institute of Marine Underwriters (AIMU), Verein Bremer Seeversicherer e.V. (VBS), Verein Hamburger Assecuradeure (VHA), pentru asigurările prevăzute de la pct. 1.3 lit. a);

c) Fondul internațional de despăgubire, pentru certificatele de garanție financiară prevăzute la pct. 1.3 lit. c);

d) alți asiguratori/garanți români sau străini;

1.5. autoritatea competentă - autoritatea desemnată de statul parte la CLC, 1992. În România autoritatea competentă este Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale și de autoritate de stat în domeniul transporturilor navale, care eliberează Certificatul de asigurare sau alta garanție financiară în legătură cu răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, prin Autoritatea Navala Română.

(la 05-03-2003, Punctul 1.5. din Articolul 1 , Sectiunea 1 a fost modificat de Punctul 1, Articolul UNIC din HOTĂRÂREA nr. 212 din 27 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 05 martie 2003 )

1.6. certificat de asigurare sau alta garanție financiară - Certificatul de asigurare sau alta garanție financiară în legătură cu răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, care constituie documentul prin care autoritatea competentă atesta sau certifica, după cum este cazul, faptul ca armatorul menține o asigurare sau o alta garanție financiară conform art. V și VII din CLC, 1992;

1.7. CLC, 1992 (Internațional Convention on Civil Liability for Oil Pollution Damage, 1992) - Convenția internationala privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992;

1.8. fond - potrivit dispozițiilor art. V, VI și IX din CLC, 1992, înseamnă suma de bani pusă la dispoziție instanței judecătorești competente sau scrisorile de garanție uzuale emise de asiguratorii menționați la pct. 1.4, scrisorile de garanție bancară, precum și depozitele bancare, depuse de asiguratori/garanți sau de armator, în raport cu tipul de asigurare sau alta garanție financiară menținută de acesta, din care se vor plati creditorii pe baza înțelegerii dintre părți sau dintre reprezentanții părților și asiguratori/garanți ori pe baza unei hotărâri judecătorești, potrivit prevederilor art. IX pct. 3 din CLC, 1992;

1.9. Fond internațional de despăgubire - instituția care poate emite certificate de garanție financiară prevăzute la art. VII pct. 1 din CLC, 1992, și nu se identifica cu noțiunea de fond.

Aceasta instituție este constituită în condițiile Convenției internaționale pentru stabilirea unui fond internațional de compensare pentru daune provocate prin poluare cu hidrocarburi, 1971, cunoscută ca fiind Convenția fondului, 1971, în conformitate cu prevederile art. XII pct. 4 din CLC, 1992;

1.10. liniile de baza - liniile celui mai mare reflux de-a lungul țărmului sau, după caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale țărmului, inclusiv ale țărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice și ale altor instalații portuare permanente, astfel cum sunt definite în art. 1 din Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale și al zonei contigue ale României;

1.11. marea teritorială - fasia de mare adiacenta țărmului ori, după caz, apelor maritime interioare, având lățimea de 12 mile marine, masurata de la liniile de baza, astfel cum este definită în art. 1 din Legea nr. 17/1990;

1.12. zona economică exclusiva - zona care se întinde în partea ei exterioară până la o distanta de 200 mile marine de la liniile de baza de la care se măsoară lățimea marii teritoriale, astfel cum este definită în Decretul nr. 142/1986 privind instituirea zonei economice exclusive a României în Marea Neagra;

1.13. pagube produse prin poluare - pierderile/daunele provocate de nava, costurile și alte cheltuieli aferente, definite la lit. a) și b) ale pct. 6 al art. I din CLC, 1992.

Secțiunea a 2-a — Scopul și domeniul de aplicare a normelor metodologice

Articolul 2

Prezentele norme metodologice au ca scop aplicarea CLC, 1992, pe teritoriul României, incluzând marea teritorială și zona economică exclusiva, pentru pagubele produse prin poluare în sensul prevăzut la art. 1 pct. 1.13.

Articolul 3

(1) Armatorul unei nave petroliere care arboreaza pavilionul statului român, care transporta mai mult de 2.000 tone de hidrocarburi în vrac ca incarcatura, este obligat sa mențină o asigurare sau o alta garanție financiară conform art. 1 pct. 1.3 și sa posede la bordul navei sale certificatul de asigurare sau alta garanție financiară, emis de Autoritatea Navală Română.

(la 05-03-2003, sintagma: Ministerul Transporturilor a fost înlocuită de Litera a), Punctul 6, Articolul UNIC din HOTĂRÂREA nr. 212 din 27 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 05 martie 2003 )

(2) Forma și conținutul certificatului de asigurare sau alta garanție financiară sunt prezentate în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice.

(3) Armatorul unei nave petroliere care arboreaza pavilionul altui stat, care transporta mai mult de 2.000 tone de hidrocarburi în vrac ca incarcatura și trece prin marea teritorială, zona economică exclusiva, sau intra/iese într-un/dintr-un port românesc, este obligat sa mențină o asigurare sau o alta garanție financiară conform art. 1 pct. 1.3 și sa posede la bordul navei sale certificatul de asigurare sau alta garanție financiară, emis de autoritatea competentă a statului al cărui pavilion îl arboreaza, stat parte la CLC, 1992.

Articolul 4

(1) Armatorul unei nave petroliere care arboreaza pavilionul român sau străin și care transporta mai mult de 2.000 tone hidrocarburi în vrac ca incarcatura este obligat sa mențină o asigurare sau alta garanție financiară compatibila cu limita răspunderii sale, prevăzută la art. V din CLC, 1992, pe durata valabilității certificatului de asigurare sau alta garanție financiară, emis de autoritatea competentă.

(2) Dreptul de limitare a răspunderii civile a armatorului, în condițiile art. V din CLC, 1992, nu reflecta întinderea efectivă a pagubei produse prin poluare, care urmează să fie determinata de instanța judecătorească competența potrivit art. IX din CLC, 1992, sau prin tratative între părți ori între reprezentanții acestora și asiguratori sau garanți, după cum este cazul.

(3) Armatorul este îndreptățit la limitarea răspunderii civile în condițiile art. V pct. 1 din CLC, 1992, în afară de cazul în care sunt aplicabile cauzele de excludere a dreptului de limitare a răspunderii civile prevăzute la art. V pct. 2 din CLC, 1992.

Secțiunea a 3-a — Proceduri privind eliberarea certificatului de asigurare sau alta garanție financiară

Articolul 5

În vederea emiterii certificatului de asigurare sau alta garanție financiară armatorul va prezenta Autorității Navale Române următoarea documentație:

(la 05-03-2003, sintagma: direcției de specialitate din cadrul Ministerului Transporturilor a fost înlocuită de Litera b), Punctul 6, Articolul UNIC din HOTĂRÂREA nr. 212 din 27 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 05 martie 2003 )

1. cererea de certificare-tip, conform modelului prezentat la anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice;

2. lista cuprinzând nava/navele pentru care se solicita certificatele de asigurare sau alta garanție financiară, conform modelului prezentat în anexa nr. 3 la prezentele norme metodologice;

3. copie de pe certificatul de tonaj al navei/navelor;

4. pentru navele sub pavilion străin și certificatul de naționalitate, în original și în copie, copia rămânând la dosarul Autorității Navale Române;

5.1. originalul unei asigurări sau altei garanții financiare emise de asiguratorii sau garanții menționați la art. 1 pct. 1.4, cu datele privind durata și aplicabilitatea acesteia, pentru nava și armatorul solicitant, în forma și conținutul acceptabile autorităților competente din România și din celelalte state părți la CLC, 1992;

5.2. pentru asigurările încheiate cu asiguratorii menționați la art. 1 pct. 1.4 lit. d) armatorul solicitant va depune în plus dovezile necesare privind capacitatea de plată a asiguratorului/garantului sau, după caz, confirmarea existenței unei reasigurari încheiate cu asiguratorii prevăzuți la art. 1 pct. 1.4 lit. b).

Articolul 6

(1) În urma verificării documentației primite Autoritatea Navala Română va emite certificatul de asigurare sau alta garanție financiară în doua exemplare.

(la 05-03-2003, sintagma: direcția de specialitate din cadrul Ministerului Transporturilor a fost înlocuită de Litera b), Punctul 6, Articolul UNIC din HOTĂRÂREA nr. 212 din 27 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 05 martie 2003 )

(2) Un exemplar al certificatului de asigurare sau alta garanție financiară va fi păstrat la bordul navei și un exemplar va fi păstrat la Autoritatea Navala Română.

Articolul 7

(1) Autoritatea Navala Română, verifica existenta la bord a certificatului de asigurare sau alta garanție financiară și conformitatea acestuia cu prevederile CLC, 1992, pentru navele petroliere care transporta mai mult de 2.000 tone de produse petroliere în vrac ca incarcatura, indiferent de pavilion sau de statul de înregistrare, care intra sau ies într-un/dintr-un port românesc ori care sosesc sau părăsesc terminalele din largul marii.

(la 05-03-2003, sintagma: Inspectoratul Navigației Civile - I.N.C., prin capitaniile de port a fost înlocuită de Litera c), Punctul 6, Articolul UNIC din HOTĂRÂREA nr. 212 din 27 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 05 martie 2003 )

(2) Autoritatea Navală Română, denumită în continuare A.N.R., va lua măsurile necesare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, inclusiv de reținere a navei petroliere implicate, dacă este cazul, pentru îndeplinirea în mod corespunzător a cerințelor prevăzute la art. VII din CLC, 1992.

(la 05-03-2003, sintagma: Ministerul Transporturilor, prin Inspectoratul Navigației Civile - I.N.C., denumit în continuare I.N.C. a fost înlocuită de Litera d), Punctul 6, Articolul UNIC din HOTĂRÂREA nr. 212 din 27 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 05 martie 2003 )

Secțiunea a 4-a — Încetarea valabilității, anularea sau retragerea certificatului de asigurare sau alta garanție financiară

Articolul 8

Certificatul de asigurare sau alta garanție financiară nu se va putea emite dacă asigurarea sau alta garanție financiară poate inceta înainte de împlinirea a 3 luni de la data la care armatorul solicita eliberarea unui asemenea certificat, în condițiile CLC, 1992, din alte motive decât expirarea termenului de valabilitate.

Articolul 9

Certificatul de asigurare sau alta garanție financiară, emis de autoritatea competentă, își va inceta valabilitatea sau va fi considerat anulat/retras în următoarele condiții:

a) la expirarea duratei de valabilitate a asigurării sau a altei garanții financiare;

b) modificarea condițiilor și termenilor asigurării sau garanției financiare de natura sa atragă inaplicabilitatea prevederilor CLC, 1992, și în special a dispozițiilor art. VII din CLC, 1992;

c) dacă nava a suferit transformări importante ale construcției, echipamentelor, instalațiilor și armaturilor amenajărilor și materialului, fără aprobarea autorității competente a statului de pavilion;

d) la schimbarea pavilionului navei.

Articolul 10

(1) Armatorul are obligația de a aduce la cunoștința autorității competente:

a) orice modificare a termenilor și condițiilor asigurării sau garanției financiare;

b) orice alta împrejurare de fapt sau de drept care poate afecta în orice mod asigurarea sa de răspundere civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data la care o asemenea modificare sau împrejurare a devenit operativă ori s-a produs.

(2) În cazul neconformarii cu prevederile alin. (1), Autoritatea Navala Română retrage certificatul de asigurare sau alta garanție financiară pentru nava în cauza sau pentru orice alta nava a aceluiași armator și refuza sa dea curs cererii de emitere a unui alt certificat de asigurare sau alta garanție financiară pe o durată de 5 ani.

Secțiunea a 5-a — Proceduri în caz de poluare cu hidrocarburi

Articolul 11

Activitățile de prevenire și constatare a poluarii pe Dunarea maritima, litoralul românesc, apele maritime interioare, marea teritorială, zona contigua și în zona economică exclusivă a României sunt asigurate de Ministerul Apelor și Protecției Mediului, prin inspectoratele de protecție a mediului Tulcea și Constanta și prin Administrația Națională ”Apele Române” - Direcția Apelor Dobrogea - Litoral, de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, prin Autoritatea Navala Română, și de Ministerul de Interne, prin Inspectoratul General al Poliției de Frontiera Române - Direcția Poliției de Frontiera Constanta și inspectoratele județene ale poliției de frontieră.

(la 05-03-2003, Articolul 11 din Sectiunea a 5-a a fost modificat de Punctul 2, Articolul UNIC din HOTĂRÂREA nr. 212 din 27 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 05 martie 2003 )

Articolul 12

La observarea unei poluari inspectoratele județene ale poliției de frontieră, comandantii navelor maritime care arboreaza pavilionul statului român, conducătorii unităților de foraj marin, ai porturilor și instalațiilor de manipulare a hidrocarburilor vor informa imediat Autoritatea Navala Română, Administrația Naționala ”Apele Române” - Direcția Apelor Dobrogea - Litoral și inspectoratele de protecția mediului, care, împreună, constata poluarea. În funcție de gravitatea acesteia, Autoritatea Navala Română poate dispune reținerea poluatorului prin orice mijloace prevăzute de lege, prin forte proprii, prin inspectoratele județene ale poliției de frontieră sau de către nave ale marinei militare, în vederea investigarii, precum și a stabilirii cauzelor și responsabilităților de către instanța competența potrivit art. IX din CLC, 1992, sau, după caz, de către părți ori reprezentanții autorizați ai acestora și asiguratori sau garanți.

(la 05-03-2003, Articolul 12 din Sectiunea a 5-a a fost modificat de Punctul 3, Articolul UNIC din HOTĂRÂREA nr. 212 din 27 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 05 martie 2003 )

Articolul 13

(1) A.N.R. va înștiința imediat armatorul navei poluatoare despre incident, prin agenții săi sau direct, după cum este cazul, precum și pe corespondentul Clubului P I al navei sau agenții Lloyd's, Internațional Underwriting Association of London (IUA), American Institute of Marine Underwriters (AIMU), Verein Bremer Seeversicherer e.V. (VBS), Verein Hamburger Assecuradeure (VHA) sau ai celorlalți asiguratori sau garanți, după caz.

(la 05-03-2003, sintagma: I.N.C. a fost înlocuită de Litera f), Punctul 6, Articolul UNIC din HOTĂRÂREA nr. 212 din 27 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 05 martie 2003 )

(2) A.N.R. va pune în întârziere armatorul navei poluatoare, instiintandu-l despre intenția organismelor abilitate de a introduce cererea de despăgubire în fața instanței judecătorești competente, sub forma unui preaviz, conform dispozițiilor art. IX pct. 1 din CLC, 1992.

Articolul 14

Coordonarea măsurilor de eliminare a efectelor poluarii și a măsurilor preventive se va face pe litoralul românesc, apele maritime interioare, marea teritorială, zona contigua și zona economică exclusiva, potrivit reglementărilor legale în vigoare, de către Comandamentul Operativ pentru Depoluare Marina, organism de planificare și coordonare a activităților în caz de poluare marina cu hidrocarburi, în conformitate cu Planul național de pregătire, cooperare și răspuns în caz de poluare cu hidrocarburi, aprobat în condițiile legii, iar pe Dunarea maritima, de către prefectii județelor limitrofe.

(la 05-03-2003, Articolul 14 din Sectiunea a 5-a a fost modificat de Punctul 4, Articolul UNIC din HOTĂRÂREA nr. 212 din 27 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 05 martie 2003 )

Articolul 15

(1) Pagubele produse prin poluare vor fi suportate de armatorul navei poluatoare, respectiv de asiguratorul de răspundere civilă al acestuia sau de garantul menționat în certificatul de asigurare sau alta garanție financiară, emis de autoritatea competentă.

(2) În situația în care asiguratorul a constituit fondul prevăzut la art. 1 pct. 1.8 și sunt respectate cerințele prevăzute la art. VI pct. 2 din CLC, 1992, nava poluatoare nu mai poate fi reținută sau sechestrata după terminarea investigatiilor cu privire la cauzele poluarii.

(3) Investigațiile se vor efectua cu toată operativitatea necesară, în raport cu complexitatea cazului.

Articolul 16

Valoarea fondului prevăzut la art. 1 pct. 1.8 va fi estimată de Comandamentul Operativ pentru Depoluare Marina prin Administrația Naționala ”Apele Române” - Direcția Apelor Dobrogea - Litoral, inspectoratele de protecția mediului, împreună cu Autoritatea Navala Română și cu consultarea tuturor părților care participa la aplicarea măsurilor de eliminare a efectelor poluarii și a măsurilor preventive, precum și a celor care ar putea suferi pierderi sau daune ulterioare, cauzate de măsurile preventive.

(la 05-03-2003, Articolul 16 din Sectiunea a 5-a a fost modificat de Punctul 5, Articolul UNIC din HOTĂRÂREA nr. 212 din 27 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 05 martie 2003 )

Articolul 17

Fondul va fi pus la dispoziție instanței judecătorești competente potrivit art. V și IX din CLC, 1992, urmând ca din acesta să se facă plata despăgubirilor datorate pentru pagubele produse prin poluare, în raport cu răspunderile ce vor fi stabilite pe baza unei hotărâri judecătorești definitive ori irevocabile, după caz.

Articolul 18

(1) În cazul în care fondul nu se constituie voluntar, persoana juridică responsabilă cu administrarea zonei în care s-a produs poluarea, precum și persoanele fizice și juridice prejudiciate de poluare introduc în conformitate cu prevederile legale în vigoare, în nume propriu sau prin reprezentantul comun împuternicit, în fața instanței judecătorești competente, cererea de compensare a pagubelor produse prin poluare, direct împotriva asiguratorului sau garantului menționat în certificatul de asigurare sau alta garanție financiară, emis de autoritatea competentă a statului pavilionului navei sau a altui stat membru al CLC, 1992.

(2) În cazul în care poluarea s-a produs în zona economică exclusiva și fondul nu se constituie voluntar, Ministerul Finanțelor Publice formulează în fața instanței judecătorești competente, în numele statului român, cererea de compensare a pagubelor produse prin poluare.

(la 05-03-2003, sintagma: Ministerul Finanțelor a fost înlocuită de Litera h), Punctul 6, Articolul UNIC din HOTĂRÂREA nr. 212 din 27 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 05 martie 2003 )

Articolul 19

În cazul introducerii cererii de compensare a pagubelor produse prin poluare la instanța judecătorească competența, în condițiile art. 18 alin. (1), plata taxei judiciare de timbru se face după constituirea fondului, conform legislației în vigoare.

Articolul 20

Pe baza hotărârii executorii a instanței judecătorești competente fondul va fi distribuit proporțional, în funcție de sumele creanțelor admise de instanța, între cei care au suferit pierderi prin poluare, au contribuit la eliminarea poluarii și/sau au luat măsuri preventive pentru prevenirea sau minimizarea pagubelor prin poluare, conform prevederilor art. IX pct. 3 și art. X din CLC, 1992.

Articolul 21

Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

Anexa nr. 1

CERTIFICAT DE ASIGURARE SAU ALTĂ GARANȚIE FINANCIARĂ ÎN LEGĂTURĂ CU RĂSPUNDEREA CIVILĂ PENTRU PAGUBELE PRODUSE PRIN POLUARE CU HIDROCARBURI CERTIFICATE OF INSURANCE OR OTHER FINANCIAL SECURITY ÎN RESPECT OF CIVIL LIABILITY FOR OIL POLLUTION DAMAGE

la normele metodologice

Întocmit conform dispozițiilor art. VII din Convenția internațională privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992.

Issued în accordance with the provisions of article VII of the Internațional Convention on Civil Liability for Oil Pollution Damage, 1992.

Numele navei

Name of ship

Numărul sau literele distinctive

Distinctive number or letters

Portul de înmatriculare

Port of registry

Numele și adresaproprietarului

Name and address of owner

Subsemnatul atest ca nava sus-menționată deține polița de asigurare sau altă garanție financiară care satisface cerințele art. VII din Convenția internațională privind răspunderea civilă pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, 1992.

This is to certify that there is in force in respect of the above-named ship a policy of insurance or other financial security satisfying the requirements of article VII of the Internațional Convention on Civil Liability for Oil Pollution Damage, 1992.

Tipul de garanție ............................

Type of Security .............................

Durata garanției .............................

Duration of Security .........................

Numele și adresa asiguratorului (sau ale asigurătorilor) și/sau ale garanților ........................

Name and Address of the Insurer(s) and/or Guarantor(s) ...............

Numele .......................................

Name .........................................

Adresa .......................................

Address ......................................

Acest certificat este valabil până la ........

This certificate is valid until ..............

Emis sub autoritatea Guvernului ROMÂNIEI de către Autoritatea Navală Română

Issued under the authority of the Government of ROMANIA by Romanian Naval Authority

În ........... la data de .........

At .............. On .................

...............................

Semnatura și titlul emitentului

Signature and Title of issuing

Numai dacă nu este indicat altfel, semnătura acestui certificat atestă că

responsabilitatea răspunderii civile pentru pagubele produse prin poluare

revine asigurătorilor și/sau garantorilor menționați mai sus

Unless indicated to the contrary the signature of this certificate certifies that

liability under Internațional Convention on Civil Liability for Oil Pollution

Damage is covered by afore mentioned insurers and/or guarantor's.

(la 05-03-2003, Anexa nr. 1 a fost modificată de Punctul 7, Articolul UNIC din HOTĂRÂREA nr. 212 din 27 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 05 martie 2003 )

Anexa nr. 2

CERERE PENTRU ELIBERAREA CERTIFICATULUI DE ASIGURARE SAU ALTĂ GARANȚIE FINANCIARĂ ÎN LEGĂTURĂ CU RĂSPUNDEREA CIVILĂ PENTRU PAGUBELE PRODUSE PRIN POLUARE CU HIDROCARBURI APPLICATION FOR CERTIFICATE OF INSURANCE OR OTHER FINANCIAL SECURITY IN RESPECT OF CIVIL LIABILITY FOR OIL POLLUTION DAMAGE

la normele metodologice

AUTORITATEA NAVALA ROMÂNĂ

ROMANIAN NAVAL AUTHORITY

Tel: 040 241 602229

Fax: 040 241 601996

Incinta Port Constanta nr. 1 Județul Constanta

──────────────────────────────────────────────────────────────

1. Numele și statutul solicitantului

Name and status of applicant:

──────────────────────────────────────────────────────────────

2. Adresa sediului solicitantului:

Address of registered office:

Tel.:

Fax:

──────────────────────────────────────────────────────────────

3. Numele și adresa proprietarului navei (navelor), dacă este diferita față de cea de la pct. 1.

Name and address of owner of ships (if different from 1 above):

Tel.:

Fax:

──────────────────────────────────────────────────────────────

4. Subsemnatul solicit eliberarea unui certificat de asigurare pentru fiecare dintre navele

din anexa.

I hereby for a certificate to be issued în respect of each of the ships overleaf.

Data/Date ...........

Statutul în companie ...............

Status în Company: .................

Semnatura ...............

Signature ...............

(la 05-03-2003, Anexa nr. 2 a fost modificată de Punctul 7, Articolul UNIC din HOTĂRÂREA nr. 212 din 27 februarie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 05 martie 2003 )

Anexa nr. 3

LISTA cuprinzând navele care trebuie certificate conform dispozițiilor art. VII din CLC, 1992 SCHEDULE of ships to be certified în accordance with the provisions of article VII of CLC, 1992

la normele metodologice

Numele și tipul navei

Name and type of ship

Numărul oficial

Official number (CALL SIGN)

Pavilionul și portul de înregistrare

Flag and port of registry

Garanția

Security

Numele și adresa asigurătorului și sau ale garantului

Name and address of insurer and or guarantor

Numărul IMO

IMO number

Tipul

Type

Perioada valabilității

Period of valability

Tonajul brut

Gross tonnage

Numărul certificatului de asigurare sau altă garanție financiară

Certificate of insurance or other financial security number

Observații

Observations

-------

Secțiunea 1 — Definiții

Secțiunea a 2-a — Scopul și domeniul de aplicare a normelor metodologice

Secțiunea a 3-a — Proceduri privind eliberarea certificatului de asigurare sau alta garanție financiară

Secțiunea a 4-a — Încetarea valabilității, anularea sau retragerea certificatului de asigurare sau alta garanție financiară

Secțiunea a 5-a — Proceduri în caz de poluare cu hidrocarburi

Anexa nr. 1

Anexa nr. 2

Anexa nr. 3

Cookie-uri