LEGE nr. 756 din 20 mai 1865

Pastorii austrieni ce frecuenta cu vitele loru România, se impartu în urmatorele categorii:

Despre pastorii ce aru intra din statele Austriei

Pastorii austrieni venindu din statele Austriei, sînt liberi să între în România, cu ori-ce numeru și felu de vite aru avea; atatu pentru pasune sau ernatec, catu și pentru a le trece transitu.

Vitele austriene se recunoscu, după actele speciale (Regie C. C.) pe cari pastorii proprietari sau scutari, trebuie a le avea ori candu intră în România; agenții fiscali de la punctului de frontieră deci, voru îngădui intrarea de vite austriene, numai pe temeiulu unoru asemenea acte, și prin plata taxeloru de intrare ce se prescriu mai josu.

Pasportele nu se recunoscu ca regii, și prin urmare acei ce aru cere să între cu asemenea acte (pasporte), nu potu fi ingaduiti în condițiunile legii de fața, ci numai prin plata dreptului de importu sau de transitu.

Dacă peste numerulu viteloru coprinse în regiile C. C, pastorii aru aduce d'o dată și alte vite, ele voru fi libere a se introduce în condițiunile prescrise pentru comerciulu generalu, adică sau prin plata dreptului de importatiune, de voru fi destinate pentru consumatiune în intrulu terii, sau prin plata dreptului de transitu, de se voru declara de transitu.

Asupra diferintei de mai putinu, pastorii se apera de ori-ce plata.

Tacsele de intrare (oeritulu și cornaritulu), pentru vitele austriene, se statornicescu precumu urmeda:

De la versta de unu anu pînă la doui, platescu câte parale cinci-spre-dece de capu; era de la doui ani în susu, platescu ca cei mari de felulu loru, adică câte trei-deci parale, precum se coprinde la litera b) de sub acestu articolu.

Tacsele de intrare, se platescu îndată, după deslararea și constatarea viteloru la biuroulu vamalu pe unde pastorii austrieni, ar veni cu vitele loru spre introducerea în intrulu terii.

Pentru fie-care turma de vite austriene, câte s'aru constata după regii, agentulu fiscalu de la punctului de intrare (vamesulu) va da biletu de intrare imprimatu. Biletulu nu se poate da de catu numai pe numele unui singuru pastoru; proprietaru sau scutaru. În biletulu ce s'aru da, va trebui a fi specificatu numerulu regiei C. C. pe care s'a intemeiatu, numele pastorului, termenulu ce aru cere pentru pusune, sau ernaticulu în tera, No. și felulu viteloru și tacsa de intrare (oeritulu și corneritulu) ce aru plati pentru acele vite.

Pentru fie-care biletu, care se da dupe dispositiunile Art. 7, osebitu de tacsa de intrare, pastorulu va plati câte unu leu, care se va înscrie totu în acelu biletu, și în recipisa de încasarea baniloru, ce agentulu fiscalu (vamesulu) este datoru a'i libera osebitu.

Tacsele ce se percepea în trecutu sub titlu de plocone, numeratore, și revasu se desfiinteda.

Termenulu ce va trebui să se acorde pastoriloru austriani nestabiliti în tera, va fi totu-d'auna de unu anu de dile.

Termenulu acordatu se înscrie în biletulu de intrare ca sa serve de controlu la rafuirea acelui biletu.

Pastorii austriani intrandu în România și platindu tacsele de intrare prin îndeplinirea reguleloru prescrise mai susu fără a mai fi supuși la alte tacse fiscali se voru bucura de drepturile urmatore:

Pentru stricăciuni voru fi supuși la despăgubire după legile terei pentru ispasa fără alta intervenire.

Dacă vitele aru fi statu la pasune în tera mai putinu de optu luni de dile, pastorii nu potu fi ingaduiti sa scota producții fără plata.

Pentru vitele sau productiunile ce aru avea pastorii prisosu se supunu la plata de ecsportatiune, era pentru lipsa de asemenea vite sau productiuni se supunu la plata dreptului de importatiune.

Despre pastorii austrieni aflați în tera cu vitele de mai multu timpul

Pastorii C.C. cu vite aflați în tera, de mai multu timpul, se impartu în doue categorii.

Despre pastorii austrieni ce s'au aflatu stabiliți în tera înainte de 1860

Pastorii austrieni ce erau stabiliți în tera cu vitele lor, pînă la 1860, se indatorezu a presenta actele (biletele) din trecut pentru plata dreptului de intrare (oeritul și cornaritul) și pentru timpul cat s'ar constata ca n'au plătit, vor plati acest dreptu, calculandu-se, după tacsele esistente pînă la finele anului 1864, pentru numerulu și felulu viteloru constatate, plus prasila unui an, de la cele fatatore.

Din anul 1865 înainte, pastorii austrieni stabiliți în câmpuri vor plati o dată pe fie care anu, tacsele ce se statornicescu prin legea de fața, către agenții fiscali competinti (vamesi) cei mai apropiati.

Pastorii ce n'ar avea a presenta biletele spre a se recunosce de austrieni, sînt ținuți a presenta acte constatatore în regula pentru numerul și felulu viteloru ce are a se aduce din Austria, candu n'aru putea produce nici bilete de intrare, nici osebite acte constatatore, se declara de pamenteni, și se supun la plata drepturiloru de importu, pentru numerulu și felulu viteloru ce aru avea la promulgarea legii de fața, după o constatare prealabilă ce s'aru face.

Pastorii austrieni ce ar fi statorniciti cu vitele lor în tera platindu tacsele de intrare (oeritulu și cornaritulu) se vor bucnra și de tote drepturile prevedute la Art. 11 de mai susu, afară de scutirile de la litera b, pentru haine, unelte și altele, pe care ei obicinuitu le cumpera din tera.

Pentru ca unu pastor austrian din cei statorniciti priu câmpuri, sa pota scote productiunile, este tinutu sa presinte la biuroulu vamei de esire biletulu de plată dreptului de intrare, pînă în ultimulu anu.

Despre pastorii austrieni intrati de la 1860 și neinapoiati cu vitele în termenile prescrise prin biletele de coborîre

Pastorii Austrieni care n'au inapoiatu în totalu sau în parte vitele ce au fostu coprinse în biletele cu termene ficse, pînă la espirarea termeniloru aretate în ele, voru urma, a fi îndatorați la plata dreptului de importatiune, după numerulu și felulu viteloru ce se voru constata după registrele de intrare.

Despre pastorii celor-l-alte State limitrofe (afară de Austria).

Pastorii din Rusia, Turcia și Serbia, cari după trebuinta aru veni sa pasuneze în România turmele lor de vite, se voru îngădui totu în condițiunile legei de fața, dacă ei ar fi recunoscuți în asemenea cualitate (de pastori) prin acte speciale ale guverneloru respective

Candu însă n'aru fi ast-felu recunoscuți (ca pastori) voru fi ingaduiti numai prin plata dreptului de importatiune, sau asigurându unu asemenea dreptu, ori în deposite, sau garanții solvabile, dacă aru avea sa stea în tera într'unu termenu marginitu.

Dispositiuni generale

Dreptulu de intrare se platesce odată pe anu, precumu se statorcesce mai susu. Candu însă unu pastoru din cei ce sue spre inapoere în Austria, vitele ce aru avea aru intra de doua sau de trei ori în cursulu unui anu, el este datoru a plati dreptulu de câte ori aru intra, privindu-se în totu d'auna vitele ca din nou aduse.

Pastorii streini stabiliți în tera de mai multu timpul, cari aru declara dorința sa impamentenesca vitele loru voru plati odată pentru totu d'auna dreptulu de importatiune, pentru vitele ce ar avea afară de prasila unui anu din acele fatatore, care se scutesce, și în urma prin plata dreptului de patenta, vor fi liberi a întreprinde ori ce comerciu și a se bucura de tote drepturile comerciantiloru pamenteni, pentru ce priveace vitele loru.

Pastorii streini ce sue și cobora vitele loru, pe fie care anu la eapirarea termenului din biletele ce aru avea, sînt datori să facă declarația la biuroulu de vama cel mai apropiatu, dacă au intentiune de a mai remanea încă la pasune în tera sau ca să se statornicesca tot sub titlulu de strein. În ambele casuri pastorii sînt datori ca îndată după declarare sa platesca dreptul de intrare după numerulu și felulu viteloru ce s'aru constata după biletulu de plată dm anul ce a precedatu, pe acelu în care s'ar urma declararea plus prasila de la cele fatatore. Remane înțeles ca la preschimbarea bileteloru, trebuie a se avea în vedere și catimele productiuniloru, facendu-se împlinirea dreptului de importu pentru acele ce ar fi remasu în tera.

Declararile ce agenții fiscali competenți (vamesii) aru primi după dispositiunile art. 20 de mai sus, sînt datori ca după inregistarea și încasarea baniloru, asemenat reguliloru, să le comunice administrației vamiloru înaintând și biletele originali refuite spre a nu se mai urmări pastorii.

Pastoriloru strieni ce sue și coboru, cari pînă la espirarea termeniloru din biletele de intrare, n'aru scote vitele nici n'aru face nici una din declarațiunile coprinse la art. 20, li se vor recunosce prin faptu vitele ca inpamentenite și se vor supune a plati dreptul de importatiune.

Asemenea se va urma și cu vitele pastoriloru străini statorniciti prin câmpuri, cari aru câtă să se sustragă de la plata dreptului de intrare pe fie-care anu.

Suirea și coborirea viteloru din muntii Austriei, sau chiaru din ai terei, cari s'aru opera mai sus de linia picheteloru de iarna sau de vera precumu și intrarea sau esirea prin diferitele linii de hotaru fără scirea agentiloru vamali, este popritu cu totulu; ori ce numeru de vite s'aru dovedi ast-felu (suite și coborîte fără forme) se voru confisca prin incheiare de procesu verbalu în asistența și de persoane private, după care va urma, ca asemenea vite să se venda prin licitație.

Din pretulu resultatu, doue părți se voru incasa în profitului fiscului și o parte se va da doveditoriloru chiaru dacă doveditorii aru fi agenți fiscali.

Turmele de vite mari cari dupu felulu perului aru putea face imposibilu sau chiaru anevoiosu controlului la esire, se pota și infera după trebuinta cu o marca ce se va stabili inadinsu.

Pastorii streini ce s'aru statornici în tera de și platescu dreptulu de intrare pe fie-care anu, după dispositiunile de la art. ..., sînt însă datori esebitu a se supune și la o constatare priri numeratore a numerului și felulu viteloru din cinci în cinci ani. Asemenea constatări se voru opera prin agentulu fiscalu competentu cel mai apropiatu și autoritatea communala.

Actulu de constatare ce se va libera pastorului, va servi pentru perceperea dreptului de intrare, pentru cei cinci ani viitori, după constatare, adaogindu-se numai prasila pe unu anu pentru cele fatatore.

Sumele percepute din dreptulu de intrare al pastoriloru austrieni, se incaseda și se versa prin îndeplinirea dispositiuniloru prescrise prin legea de comptabilitate.

Unu regulamentu specialu, va precisa modulu esecutarii legii de fața.

Dispositiunile contrarii acestei legi sînt și remanu abrograte.

Acesta lege s'a votatu de adunare Electiva a României în ședința din 12 Martie anul 1865 și s'a adoptatu cu umanitate de optu deci și optu voturi.

Vice-președinte

Sc. Voinescu

SENATUL ROMÂNIEI.

Senatulu României a adoptatu acesta lege în ședința din 12 Maiu anul 1865.

Vice-președinte

N. Docan

Facemu cunoscutu și ordonamu ca cele de fața investite cu sigiliulu Statului, și trecute în Monitorulu Oficialu, sa fia adresate curtiloru, tribunaleloru și autoritățiloru administrative, ca să le înscrie în registrele loru, să le observe și să facă a se observa, și Ministerulu Nostru Secretaru de Statu la Departamentului Justiției, Culteloru și Instructiunei Publice și celu de Finance, suntu însărcinați cu aducerea la îndeplinire a legei de fața.

Dat în Bucuresci, la 20 Maiu 1865.

ALECSANDRU IOAN.

SIGILIULU DOMNESCU

Ministru Secretaru de Statu la

Departamentului Justiției,

Culteloru și Instructiunei

Publice

G. Vernescu

Ministru Secretaru de Statu la

Departamentului Financeloru

I. Srat

-------