LEGE nr. 431 din 29 decembrie 2023

(1) Prezenta lege stabilește măsuri pentru impozitarea minimă efectivă a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni sub forma:

(2) Pentru profitul excedentar al entităților constitutive care sunt impozitate la un nivel redus și care au sediul în România se datorează un impozit suplimentar național, în conformitate cu dispozițiile capitolului III.

(3) Cadrul legal de administrare a impozitelor reglementate de prezenta lege este stabilit prin Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Prezenta lege se aplică entităților constitutive care au sediul în România și care sunt membre ale unui grup de întreprinderi multinaționale sau ale unui grup național de mari dimensiuni, grup care are un venit anual de cel puțin echivalentul în lei al sumei de 750.000.000 euro, inclusiv veniturile entităților excluse prevăzute la alin. (4), înregistrat în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale, din cel puțin 2 dintre cele 4 exerciții financiare imediat anterioare exercițiului financiar de referință.

(2) În cazul în care unul sau mai multe dintre cele 4 exerciții financiare prevăzute la alin. (1) cuprinde/cuprind perioade mai lungi sau mai scurte de 12 luni, nivelul veniturilor prevăzute la alin. (1) se ajustează proporțional pentru fiecare dintre exercițiile financiare respective prin înmulțirea pragului de 750.000.000 euro cu rezultatul împărțirii numărului de zile al exercițiului financiar la 365 de zile, rotunjită la 4 zecimale.

(3) Pentru determinarea echivalentului în lei a pragurilor monetare în euro utilizate în cadrul acestei legi, anual, se va utiliza cursul de schimb mediu stabilit pe baza cursurilor zilnice comunicate de Banca Centrală Europeană pentru luna decembrie a anului calendaristic precedent anului de referință.

(4) Prevederile prezentei legi nu se aplică următoarelor entități, denumite în continuare entități excluse:

(5) Prin excepție de la prevederile alin. (4), entitatea constitutivă care depune declarația informativă privind impozitul suplimentar poate opta, în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin. (1), să nu ia în considerare o entitate prevăzută la alin. (4) lit. b) și c), ca entitate exclusă.

(1) Ministerul Finanțelor are atribuția elaborării normelor necesare pentru aplicarea unitară a prezentei legi.

(2) În înțelesul prezentei legi, prin norme se înțelege norme metodologice, instrucțiuni și ordine.

(3) Normele metodologice sunt aprobate de Guvern prin hotărâre și sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) Ordinele și instrucțiunile pentru aplicarea unitară a prezentei legi se emit de ministrul finanțelor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Ordinele și instrucțiunile referitoare la procedurile de administrare a impozitelor reglementate de prezenta lege, datorate bugetului de stat, se emit de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, denumită în continuare A.N.A.F., și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(1) În sensul prezentei legi, o entitate, alta decât o entitate transparentă, se consideră că are sediul în jurisdicția în care este considerată rezidentă în scopuri fiscale pe baza locului său de administrare/conducere, a locului său de înființare sau a unor criterii similare. În cazul în care nu este posibilă determinarea sediului unei entități, alta decât o entitate transparentă, se consideră că aceasta își are sediul în jurisdicția în care a fost înființată.

(2) O entitate transparentă este considerată apatridă, respectiv nu este considerată rezidentă în nicio jurisdicție, cu excepția cazului în care este societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni sau este obligată să aplice o IIR în conformitate cu prevederile art. 8-11, caz în care se consideră că entitatea transparentă își are sediul în jurisdicția în care a fost înființată.

(3) Un sediu permanent, astfel cum este definit la art. 6 pct. 34 lit. a), este considerat ca fiind situat în jurisdicția în care este tratat ca sediu permanent și este supus impozitării în temeiul unei Convenții de evitare a dublei impuneri aplicabile. Un sediu permanent, astfel cum este definit la art. 6 pct. 34 lit. b), este considerat ca fiind situat în jurisdicția în care face obiectul impozitării rezultatului fiscal pe baza prezenței sale comerciale. Un sediu permanent, astfel cum este definit la art. 6 pct. 34 lit. c), are sediul în jurisdicția în care este situat. Un sediu permanent, astfel cum este definit la art. 6 pct. 34 lit. d), este considerat apatrid.

(4) În cazul în care o entitate constitutivă are sediul atât în România cât și într-o altă jurisdicție, iar între România și jurisdicția respectivă este încheiată o Convenție de evitare a dublei impuneri, se consideră că entitatea constitutivă are sediul în jurisdicția în care este rezidentă în scopuri fiscale în temeiul Convenției respective. În cazul în care respectiva Convenție de evitare a dublei impuneri impune ca autoritățile competente să ajungă la un acord reciproc cu privire la rezidența în scopuri fiscale presupusă a entității constitutive și nu se ajunge la niciun acord, se aplică prevederile alin. (5). În cazul în care nu există nicio scutire de la dubla impunere în temeiul Convenției aplicabile, din cauza faptului că o entitate constitutivă este rezidentă în scopuri fiscale în ambele state contractante, se aplică prevederile alin. (5).

(5) În cazul în care o entitate constitutivă are sediul în România și într-o altă jurisdicție, iar între România și jurisdicția respectivă nu este încheiată o Convenție de evitare a dublei impuneri, se consideră că entitatea constitutivă are sediul în jurisdicția care a perceput suma mai mare a impozitelor acoperite pentru exercițiul financiar. În scopul calculării cuantumului impozitelor acoperite, nu se ia în considerare cuantumul impozitului plătit în conformitate cu un regim fiscal aplicabil societăților străine controlate.

(6) În cazul în care, ca urmare a aplicării alin. (4) și (5), o societate-mamă are sediul într-o jurisdicție în care nu face obiectul unei IIR calificate, se consideră că aceasta face obiectul unei IIR calificate din cealaltă jurisdicție, cu excepția cazului în care o Convenție de evitare a dublei impuneri interzice aplicarea unei astfel de reguli.

(7) În cazul în care o entitate constitutivă își schimbă sediul în cursul unui exercițiu financiar, se consideră că aceasta are sediul în jurisdicția în care s-a considerat că are sediul în temeiul prezentului articol la începutul exercițiului financiar respectiv.

(1) O societate-mamă finală care este entitate constitutivă și care are sediul în România este obligată la plata impozitului suplimentar, denumit în continuare impozitul suplimentar în temeiul IIR, pentru exercițiul financiar, în ceea ce privește entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus care au sediul în altă jurisdicție sau care sunt apatride.

(2) În cazul în care România este considerată jurisdicție cu impozitare la un nivel redus, societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni care are sediul în România este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exercițiul financiar respectiv, atât pentru ea însăși, cât și pentru entitățile constitutive ale grupului impozitate la un nivel redus care au sediul în România.

(3) În cazul în care grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni care are sediul în România aplică prevederile art. 17 alin. (5), societatea-mamă finală este obligată la plata impozitului suplimentar național pentru exercițiul financiar respectiv, atât pentru ea însăși, cât și pentru entitățile constitutive ale grupului impozitate la un nivel redus care au sediul în România.

(1) O societate-mamă intermediară care are sediul în România și este deținută de o societate-mamă finală care se află în jurisdicția unei țări terțe este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exercițiul financiar respectiv în ceea ce privește entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus, cu sediul într-o altă jurisdicție sau care sunt apatride.

(2) În cazul în care România este considerată jurisdicție cu impozitare la un nivel redus, societatea-mamă intermediară cu sediul în România care este deținută de o societate-mamă finală care se află în jurisdicția unei țări terțe este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exercițiul financiar respectiv, atât pentru ea însăși, cât și în ceea ce privește entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus situate în România.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplică atunci când:

(1) În cazul în care o societate-mamă intermediară cu sediul în România este deținută de o societate-mamă finală care este o entitate exclusă, societatea-mamă intermediară este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exercițiul financiar respectiv, pentru entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus, care au sediul într-o altă jurisdicție sau sunt apatride.

(2) În cazul în care România este considerată jurisdicție cu impozitare la un nivel redus, societatea-mamă intermediară cu sediul în România, care este deținută de o societate-mamă finală care este o entitate exclusă, este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR, pentru exercițiul financiar respectiv, atât pentru ea însăși, cât și pentru entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus care au sediul în România.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică în cazul în care o altă societate-mamă intermediară are sediul într-o jurisdicție în care face obiectul unei IIR calificate pentru exercițiul financiar respectiv și deține, direct sau indirect, o participație de control în societatea-mamă intermediară prevăzută la alin. (1) și (2).

(1) O societate-mamă deținută parțial, situată în România, este obligată la plata impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exercițiul financiar respectiv în ceea ce privește entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus care sunt situate într-o altă jurisdicție sau sunt apatride.

(2) În cazul în care o societate-mamă deținută parțial are sediul în România care este considerată o jurisdicție și care aplică o impozitare la nivel redus, aceasta este supusă impozitului suplimentar în temeiul IIR pentru exercițiul financiar respectiv, atât pentru ea însăși, cât și pentru entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus care au sediul în România.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică în cazul în care participațiile în capitalurile proprii ale societății-mamă deținută parțial din România sunt deținute integral, direct sau indirect, de o altă societate-mamă deținută parțial care face obiectul unei IIR calificate pentru exercițiul financiar respectiv.

(1) Impozitul suplimentar în temeiul IIR datorat de societatea-mamă în legătură cu o entitate constitutivă impozitată la un nivel redus în temeiul art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (1) este egal cu impozitul suplimentar al entității constitutive impozitate la un nivel redus, calculat în conformitate cu prevederile art. 31, înmulțit cu partea alocabilă societății-mamă care are sediul în România din acest impozit suplimentar pentru exercițiul financiar respectiv.

(2) Partea alocabilă societății-mamă din impozitul suplimentar în ceea ce privește o entitate constitutivă impozitată la un nivel redus se determină pe baza procentului participației în capitalurile proprii de către societatea-mamă care conferă drepturi la profitul calificat al entității constitutive impozitate la un nivel redus. Procentul respectiv este egal cu profitul calificat al entității constitutive impozitate la un nivel redus pentru exercițiul financiar, din care se scade cuantumul acestor profituri care poate fi atribuit participațiilor deținute în capitalurile proprii de alți proprietari, împărțit la profitul calificat al entității constitutive impozitate la un nivel redus pentru exercițiul financiar respectiv.

(3) Pe lângă cuantumul alocat unei societăți-mamă în conformitate cu dispozițiile alin. (1), impozitul suplimentar în temeiul IIR datorat de o societate-mamă în temeiul art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (2), art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (2) include, pentru exercițiul financiar respectiv, în conformitate cu prevederile art. 31:

(1) În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale are sediul într-o jurisdicție dintr-o țară terță care nu aplică o IIR calificată sau în cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale este o entitate exclusă, entitățile constitutive care au sediul în România au obligația de a plăti impozit suplimentar sub forma unei ajustări egale cu cuantumul impozitului suplimentar alocat în temeiul UTPR entităților constitutive din România pentru exercițiul financiar calculat în conformitate cu prevederile art. 16. În acest scop, ajustarea are ca rezultat colectarea cuantumului obligației fiscale reprezentând impozitul suplimentar alocat entităților constitutive care au sediul în România din cadrul unui grup, în temeiul UTPR.

(2) Entitățile constitutive care sunt entități de investiții nu fac obiectul prezentului articol.

(1) În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale are sediul într-o jurisdicție a unei țări terțe care aplică o impozitare la nivel redus, entitățile constitutive ale acesteia care au sediul în România au obligația de a plăti sub forma unei ajustări egale cu cuantumul impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat entităților constitutive respective din România pentru exercițiul financiar respectiv, în conformitate cu prevederile art. 16. Ajustarea reprezintă impozitul suplimentar în temeiul UTPR datorat de entitățile constitutive respective alocat României. Prevederile acestui alineat nu se aplică în cazul în care societatea-mamă finală care are sediul într-o jurisdicție a unei țări terțe care aplică o impozitare la nivel redus face obiectul unei IIR calificate în ceea ce o privește și în ceea ce privește entitățile sale constitutive care au sediul în jurisdicția respectivă.

(2) Entitățile constitutive care sunt entități de investiții nu fac obiectul prezentului articol.

(1) Valoarea impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat tuturor entităților constitutive care au sediul în România se calculează prin înmulțirea impozitului suplimentar total în temeiul UTPR, astfel cum este stabilit în conformitate cu alin. (2), cu procentul de alocare UTPR, astfel cum este determinat în conformitate cu alin. (5).

(2) Impozitul suplimentar total alocat în temeiul UTPR pentru un exercițiu financiar este egal cu suma impozitului suplimentar calculat pentru fiecare entitate constitutivă impozitată la un nivel redus a grupului de întreprinderi multinaționale pentru exercițiul financiar respectiv în conformitate cu art. 31, sub rezerva ajustărilor prevăzute la alin. (3) și (4).

(3) Impozitul suplimentar alocat în temeiul UTPR unei entități constitutive impozitate la un nivel redus este egal cu zero în cazul în care, pentru exercițiul financiar respectiv, întreaga participație a societății-mamă finale la această entitate constitutivă impozitată la un nivel redus este deținută integral, direct sau indirect, de una sau mai multe societăți-mamă, care sunt obligate să aplice o IIR calificată cu privire la respectiva entitate constitutivă pentru exercițiul financiar respectiv.

(4) În cazul în care dispozițiile alin. (3) nu se aplică, impozitul suplimentar alocat în temeiul UTPR unei entități constitutive impozitate la un nivel redus se reduce cu partea alocabilă societății-mamă din impozitul suplimentar al respectivei entități constitutive impozitate la un nivel redus care este perceput în temeiul regulii IIR calificate.

(5) Procentul determinat în temeiul UTPR pentru toate entitățile care au sediul în România din cadrul unui grup se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar și pentru fiecare grup de întreprinderi multinaționale, în conformitate cu următoarea formulă:

(6) Numărul de angajați reprezintă numărul de angajați cu normă întreagă ai tuturor entităților constitutive care au sediul în România, precum și din jurisdicțiile care aplică UTPR, inclusiv contractanții independenți, cu condiția ca aceștia să participe la activitățile curente de exploatare ale entității constitutive.

(7) Angajații ale căror costuri salariale sunt incluse în situațiile financiare individuale sau raportările contabile ale unui sediu permanent, astfel cum sunt prevăzute la art. 22 alin. (1) și ajustate în conformitate cu dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol, se alocă jurisdicției în care este situat sediul permanent. Imobilizările corporale incluse în situațiile financiare individuale sau raportările contabile ale unui sediu permanent, astfel cum sunt stabilite la art. 22 alin. (1) și ajustate în conformitate cu dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol, se alocă jurisdicției în care este localizat sediul permanent. Numărul de angajați și imobilizările corporale alocate jurisdicției unui sediu permanent nu sunt luate în considerare pentru numărul de angajați și imobilizările corporale din jurisdicția fiscală a entității principale. Numărul de angajați și valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale deținute de o entitate de investiții sunt excluse din elementele formulei prevăzute la alin. (5). Numărul de angajați și valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale ale unei entități transparente sunt excluse din elementele formulei prevăzute la alin. (5), cu excepția cazului în care sunt alocate unui sediu permanent sau, în absența unui sediu permanent, entităților constitutive care au sediul în jurisdicția în care a fost înființată entitatea transparentă.

(8) Prin excepție de la prevederile alin. (5), procentul determinat în temeiul UTPR alocat unei jurisdicții pentru un grup de întreprinderi multinaționale este considerat a fi egal cu zero pentru un exercițiu financiar atât timp cât cuantumul impozitului suplimentar alocat în temeiul UTPR jurisdicției respective într-un exercițiu financiar precedent nu a avut ca rezultat faptul că entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale care au sediul în jurisdicția respectivă au o cheltuială suplimentară cu impozitul ca urmare a neplății impozitului, egală, în total, cu cuantumul impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat pentru respectivul exercițiu financiar precedent jurisdicției respective.

(9) Dispozițiile alin. (8) nu se aplică pentru un exercițiu financiar în cazul în care toate jurisdicțiile cu o UTPR calificată în vigoare pentru exercițiul financiar au un procent al UTPR egal cu zero pentru grupul de întreprinderi multinaționale pentru exercițiul financiar respectiv.

(10) În situația în care grupul de întreprinderi multinaționale are mai multe entități constitutive în România, procentul determinat potrivit UTPR alocat unei entități constitutive care are sediul în România se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar, în conformitate cu următoarea formulă:

(1) Acest capitol reglementează stabilirea unui impozit suplimentar național care este calificat în conformitate cu prevederile regulilor-model ale OCDE.

(2) Impozitul suplimentar național se datorează de către toate entitățile constitutive impozitate la un nivel redus în România ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni din România care intră sub incidența acestei legi, pentru exercițiul financiar respectiv.

(3) Profiturile excedentare naționale ale entităților constitutive impozitate la un nivel redus sunt cele înregistrate în contabilitatea individuală a entității constitutive pentru exercițiul financiar potrivit reglementărilor contabile naționale aplicabile, în cazul în care toate entitățile constitutive din România ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni aplică aceleași reglementări contabile naționale. În situația în care nu toate entitățile constitutive situate în România îndeplinesc această condiție sau în situația în care exercițiul financiar al entităților constitutive din România diferă față de exercițiul financiar luat ca referință în situațiile financiare consolidate ale grupului multinațional, profitul excedentar național va fi calculat potrivit prevederilor art. 19 alin. (1)-(3).

(4) În cazul în care o societate-mamă a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni are sediul în România, iar entitățile sale constitutive deținute direct sau indirect, care au sediul fie în România, fie într-o altă jurisdicție, sunt obligate la plata unui impozit suplimentar național pentru exercițiul financiar în jurisdicțiile respective, cuantumul oricărui impozit suplimentar calculat în conformitate cu art. 31 datorat de societatea-mamă în temeiul art. 8-11 se reduce, până la zero, cu cuantumul impozitului suplimentar național datorat de aceasta sau de entitățile constitutive respective.

(5) Prin excepție de la prevederile alin. (4), în cazul în care impozitul suplimentar național dintr-o anumită jurisdicție, inclusiv cel prevăzut în prezenta lege, respectă cerințele regimurilor de protecție ale impozitului suplimentar național, respectiv îndeplinește cerințele standardului de contabilitate, standardului de consecvență și standardului de administrare, în conformitate cu capitolul 3 - Regimul de protecție al impozitului suplimentar național calificat din anexa A - Regimuri de protecție: Reguli globale antierodarea bazei de impunere (Pilonul 2) al Comentariilor consolidate la Regulile-model, emise de OCDE în anul 2024, nu se calculează niciun alt impozit suplimentar în conformitate cu prevederile art. 31 pentru exercițiul financiar respectiv, în ceea ce privește entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale din jurisdicția respectivă sau ale grupului național de mari dimensiuni. Prezentele prevederi nu aduc atingere calculării niciunui impozit suplimentar adițional în temeiul art. 33, în cazul în care un alt stat membru al Uniunii Europene nu aplică un impozit suplimentar național pentru a colecta orice impozit suplimentar adițional în temeiul art. 33.

(6) În cazul în care cuantumul impozitului suplimentar național pentru un exercițiu financiar nu a fost plătit în cursul celor patru exerciții financiare următoare exercițiului financiar în care a fost datorat, cuantumul impozitului suplimentar național care nu a fost plătit se adaugă la impozitul suplimentar jurisdicțional calculat în conformitate cu art. 31 alin. (3) și nu mai este datorat autorităților fiscale din România. Prevederile acestui alineat nu se aplică grupurilor naționale de mari dimensiuni.

(7) Opțiunea aplicării impozitului suplimentar național va fi comunicată Comisiei Europene în termen de patru luni de la adoptarea acestei legi. Opțiunea nu poate fi revocată timp de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. La sfârșitul fiecărei perioade de trei ani, opțiunea se reînnoiește automat, cu excepția cazului în care România revocă opțiunea. Orice revocare a opțiunii se notifică Comisiei Europene cel târziu cu patru luni înainte de încheierea perioadei de trei ani.

(1) Pentru determinarea impozitului suplimentar național se utilizează regulile pentru determinarea impozitului suplimentar în temeiul prezentei legi, precum și regulile prevăzute la alin. (2)-(9).

(2) Impozitul suplimentar național nu se aplică entităților transparente fiscal, cu/fără personalitate juridică care au sediul în România, astfel cum sunt definite la art. 7 pct. 14 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și entităților de investiții.

(3) Impozitele acoperite plătite sau datorate de o entitate constitutivă proprietară în cadrul unui regim fiscal al societăților străine controlate/de o entitate constitutivă principală/de o entitate constitutivă proprietară asupra profiturilor unei entități hibride/de o entitate constitutivă proprietară în legătură cu o distribuire, cu excepția impozitelor cu reținere la sursă asupra distribuirilor efectuate, care ar fi alocabile, conform prezentei legi, unei societăți străine controlate/unui sediu permanent/unei entități hibride/unei entități constitutive care a efectuat o distribuire, în conformitate cu regulile prevăzute la art. 28 alin. (1), (3)-(5), sunt excluse de la calculul cotei efective de impozitare.

(4) Pentru determinarea impozitului suplimentar național, la nivelul entității constitutive din România, care este considerată entitate constitutivă proprietară sau entitate principală, se exclud de la calculul cotei efective de impozitare toate impozitele acoperite percepute la nivelul societății constitutive din România asupra profiturilor sau pierderilor calificate ale unui sediu permanent, asupra veniturilor pasive ale unei societăți străine controlate, prevăzute la art. 40^5, asupra profiturilor unei entități hibride, astfel cum este definită la pct. 11 al art. 40^1 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, sau asupra distribuirilor efectuate, cu excepția impozitului cu reținere la sursă.

(5) Impozitul suplimentar național pentru un exercițiu financiar este valoarea pozitivă, dacă este cazul, calculată în conformitate cu următoarea formulă:

(6) Pentru entitățile constitutive deținute de acționari minoritari, calculul cotei efective de impozitare și a impozitului suplimentar național se efectuează separat pentru fiecare subgrup deținut de acționari minoritari, ca și cum fiecare subgrup deținut de acționari minoritari ar fi un grup distinct de întreprinderi multinaționale sau un grup național distinct de mari dimensiuni.

(7) Valoarea impozitului suplimentar național reprezintă întreaga sumă a impozitului suplimentar calculată în conformitate cu art. 31 alin. (3), indiferent de procentul participației în capitalurile proprii deținute în entitățile constitutive care au sediul în România de către orice societate-mamă a grupului.

(8) Impozitul suplimentar național alocat unei entități constitutive care are sediul în România, pentru exercițiul financiar curent, se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

(9) Entitățile constitutive ale unui grup de întreprinderi multinaționale sau ale unui grup național de mari dimensiuni vor calcula impozitul suplimentar național utilizând moneda de prezentare utilizată la întocmirea situațiilor financiare consolidate dacă profitul excedentar național se calculează în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (1)-(3). Dacă toate entitățile constitutive situate în România ale grupului folosesc moneda națională ca monedă funcțională și profitul excedentar național se calculează utilizând standardul contabil național, calculul impozitului suplimentar național se va face în moneda națională. Dacă, potrivit reglementărilor contabile naționale aplicabile, una sau mai multe dintre entitățile constitutive situate în România ale acestor grupuri utilizează o altă monedă decât moneda națională ca monedă funcțională, entitățile constitutive pot opta pentru o perioadă de cinci ani să calculeze impozitul suplimentar național utilizând moneda de prezentare utilizată la întocmirea situațiilor financiare consolidate sau moneda națională. Pentru plata impozitului, dacă impozitul suplimentar național este determinat în moneda de prezentare, acesta se va converti în moneda națională utilizând cursul de schimb de la data scadenței acestuia.

(10) La stabilirea impozitelor acoperite ajustate, entitățile constitutive, care întocmesc situații financiare individuale conforme cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului, vor calcula și vor prezenta valoarea impozitului amânat în notele explicative la situațiile financiare anuale sau pot aplica Reglementările contabile conforme cu Standardele internaționale de raportare financiară, ca bază a contabilității.

(1) Profitul sau pierderea calificate a unei entități constitutive se calculează prin efectuarea ajustărilor prevăzute la art. 20-23 asupra profitului net sau pierderii nete înregistrat/e în contabilitatea entității constitutive pentru exercițiul financiar înainte de orice ajustare de consolidare pentru eliminarea tranzacțiilor intragrup, determinate în conformitate cu standardul de contabilitate utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale.

(2) Ajustările veniturilor sau cheltuielilor, atribuibile pentru cazul unei entități contabilizate prin metoda achiziției, care sunt reflectate în situațiile financiare consolidate ale unui grup, nu sunt luate în considerare la calculul profitului sau pierderii nete din contabilitatea financiară a unei entități constitutive. Elementele de venit sau cheltuială, altele decât cele atribuibile unei entități contabilizate prin metoda achiziției, care sunt reflectate în situațiile financiare consolidate, pot fi luate în considerare în măsura în care pot fi justificate în mod credibil și consecvent la nivelul entității relevante.

(3) În cazul în care nu este posibil în mod rezonabil să se determine profitul net sau pierderea netă înregistrat/ă în contabilitatea unei entități constitutive pe baza standardului de contabilitate financiară acceptat sau a standardului de contabilitate financiară autorizat utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale, profitul net sau pierderea netă înregistrat/ă în contabilitatea entității constitutive pentru exercițiul financiar poate fi determinat/ă utilizând un alt standard de contabilitate financiară acceptat sau un standard de contabilitate financiară autorizat, cu condiția ca:

(4) În cazul în care o societate-mamă finală nu a întocmit situațiile financiare consolidate în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat prevăzut la art. 6 pct. 36 lit. c), situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale se ajustează pentru a preveni orice denaturare semnificativă.

(5) În cazul în care societatea-mamă finală nu întocmește situații financiare consolidate astfel cum sunt prevăzute la art. 6 pct. 36 lit. a)-c), situațiile financiare consolidate ale entității-mamă finale prevăzute la art. 6 pct. 36 lit. d) sunt cele care ar fi fost întocmite dacă societatea-mamă finală ar fi trebuit să întocmească astfel de situații financiare în conformitate cu:

(6) Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a entităților constitutive care au sediul în jurisdicția unei țări terțe, care aplică un impozit suplimentar național, poate fi stabilit/ă în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat sau cu un standard de contabilitate financiară autorizat care este diferit de standardul de contabilitate financiară utilizat în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale, cu condiția ca profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară respectivă să fie ajustat/ă pentru a preveni orice denaturare semnificativă.

(7) În cazul în care aplicarea unui principiu specific sau a unei proceduri specifice în temeiul unui set de principii contabile general acceptate conduce la o denaturare semnificativă, tratamentul contabil al oricărui element sau al oricărei tranzacții care face obiectul principiului sau procedurii respective se ajustează pentru a respecta tratamentul impus pentru elementul sau tranzacția în cauză în conformitate cu Standardele internaționale de raportare financiară sau Standardele internaționale de raportare financiară astfel cum au fost adoptate de Uniunea Europeană în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului.

(1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

(2) Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a unei entități constitutive se ajustează cu valoarea următoarelor elemente pentru a stabili profitul sau pierderea calificată:

(3) În cazul unei sume plătite drept compensare pe bază de acțiuni, prin opțiunea entității constitutive care depune declarația, o entitate constitutivă poate înlocui suma înregistrată în contabilitate, drept cost sau cheltuială care a fost acceptată la deducere la calculul rezultatului fiscal, acolo unde aceasta își are sediul, cu suma care a fost plătită drept compensare pe bază de acțiuni. În cazul în care opțiunea de a utiliza pachetul de opțiuni pe acțiuni nu a fost exercitată, costul sau cheltuiala cu compensarea pe bază de acțiuni care a fost dedusă din profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a entității constitutive pentru calculul profitului său sau al pierderii sale calificate pentru toate exercițiile financiare precedente se include în exercițiul financiar în care opțiunea pe acțiuni a expirat. În cazul în care o parte din valoarea costului sau a cheltuielilor cu compensarea pe bază de acțiuni a fost înregistrată în contabilitatea entității constitutive în exercițiile financiare precedente exercițiului financiar în care se face opțiunea, o sumă egală cu diferența dintre valoarea totală a costului sau a cheltuielilor cu compensarea pe bază de acțiuni care a fost dedusă pentru calculul profitului sau al pierderii calificate din exercițiile financiare anterioare și valoarea totală a costului sau a cheltuielilor cu compensarea pe bază de acțiuni care ar fi fost dedusă pentru calculul profitului sau al pierderii sale calificate în exercițiile financiare precedente respective dacă s-ar fi făcut această opțiune în exercițiile financiare respective, se include în calculul profitului sau al pierderii calificate a entității constitutive pentru exercițiul financiar respectiv. Exercitarea opțiunii se realizează în conformitate cu art. 49 alin. (1) și se aplică în mod consecvent tuturor entităților constitutive care au sediul în aceeași jurisdicție pentru anul în care se face opțiunea și pentru toate exercițiile financiare ulterioare. În exercițiul financiar în care opțiunea este revocată, valoarea costurilor sau cheltuielilor neplătite cu compensarea pe bază de acțiuni deduse în temeiul opțiunii care depășesc cheltuielile înregistrate în contabilitate se include la calculul profitului sau pierderii calificate a entității constitutive.

(4) Orice tranzacție între entitățile constitutive care au sediul în jurisdicții diferite care nu este înregistrată cu aceeași sumă în contabilitatea ambelor entități constitutive sau care nu este conformă cu principiul valorii de piață se ajustează astfel încât să corespundă cu aceeași sumă și să fie conformă cu principiul valorii de piață.

(5) Creditele fiscale rambursabile calificate și creditele fiscale transferabile tranzacționabile, astfel cum sunt definite la art. 6 pct. 2 și 2^1, sunt tratate ca venit la calculul profitului sau pierderii calificate a unei entități constitutive. Creditele fiscale rambursabile necalificate nu sunt tratate ca venit pentru calculul profitului sau pierderii calificate a unei entități constitutive.

(6) Prin opțiunea entității constitutive care depune declarația, câștigurile și pierderile aferente activelor și pasivelor care fac obiectul contabilizării la valoare justă sau contabilizării deprecierii în situațiile financiare consolidate pentru un exercițiu financiar pot fi determinate pe baza principiului realizării pentru calculul profitului sau al pierderii calificate.

(7) Prin exercitarea opțiunii de către entitatea constitutivă care depune declarația, profitul sau pierderea calificate a unei entități constitutive care are sediul într-o jurisdicție care rezultă din cedarea unor imobilizări corporale locale situate în jurisdicția respectivă de către entitatea constitutivă respectivă unor terți, alții decât un membru al grupului, pentru un exercițiu financiar, poate fi ajustată astfel cum se prevede în prezentul alineat. În sensul prevederilor prezentului alineat, imobilizările corporale locale sunt bunuri imobile situate în aceeași jurisdicție la fel ca entitatea constitutivă. Câștigul net obținut din cedarea de imobilizări corporale locale, în cursul exercițiului financiar în care are loc opțiunea, se compensează în raport cu orice pierdere netă a unei entități constitutive care are sediul în jurisdicția respectivă, care rezultă din cedarea de imobilizări corporale locale, în exercițiul financiar în cursul căruia a avut loc opțiunea și în cursul celor patru exerciții financiare anterioare exercițiului financiar respectiv, denumită perioada de cinci ani. Câștigul net se compensează mai întâi în raport cu pierderea netă, dacă există, care a survenit în cel mai recent exercițiu financiar din perioada de cinci ani. Orice valoare reziduală a câștigului net se reportează și se compensează în raport cu orice pierdere netă apărută în exercițiile financiare ulterioare din perioada de cinci ani. Orice valoare reziduală a câștigului net care rămâne se repartizează în mod egal pe perioada de cinci ani pentru calculul profitului sau al pierderii calificate a fiecărei entități constitutive care are sediul în jurisdicția respectivă, care a realizat un câștig net din cedarea de imobilizări corporale locale, în exercițiul financiar în care se exercită opțiunea. Valoarea reziduală a câștigului net alocată unei entități constitutive este proporțională cu câștigul net al entității constitutive împărțit la câștigul net al tuturor entităților constitutive. În cazul în care nicio entitate constitutivă dintr-o jurisdicție nu a realizat un câștig net din cedarea de imobilizări corporale locale, în exercițiul financiar în care se exercită opțiunea, valoarea reziduală a câștigului net se alocă în mod egal fiecărei entități constitutive din jurisdicția respectivă și se repartizează în mod egal pe parcursul perioadei de cinci ani la calculul profitului sau al pierderii calificate a fiecăreia dintre entitățile constitutive respective. Orice ajustare în temeiul prevederilor prezentului alineat pentru exercițiile financiare precedente exercițiului financiar în care se exercită opțiunea face obiectul unor ajustări în conformitate cu art. 33 alin. (1). Opțiunea se exercită anual în conformitate cu art. 49 alin. (2).

(8) Orice cheltuială legată de un acord de finanțare prin care una sau mai multe entități constitutive acordă credite uneia sau mai multor entități constitutive ale aceluiași grup sau investește în alt mod în acestea, denumit acord de finanțare intragrup, nu se ia în considerare la calculul profitului sau al pierderii calificate unei entități constitutive, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(9) O societate-mamă finală poate opta să aplice tratamentul contabil consolidat pentru a elimina veniturile, cheltuielile, câștigurile și pierderile din tranzacții între entitățile constitutive care au sediul în aceeași jurisdicție și care sunt incluse într-un grup de consolidare fiscală în scopul calculării profitului net sau a pierderii nete calificate a entităților constitutive respective.

(10) O societate de asigurări exclude din calculul profitului său sau al pierderii sale calificate orice sumă recuperată de la deținătorii de polițe pentru impozitele plătite de societatea de asigurări în legătură cu randamentele deținătorilor de polițe de asigurare. O societate de asigurări include în calculul profitului său sau al pierderii sale calificate orice randament pentru deținătorii de polițe de asigurare care nu este reflectat în profitul său net sau în pierderea sa netă contabilă, în măsura în care creșterea sau reducerea corespunzătoare a datoriei față de deținătorii de polițe de asigurare se reflectă în profitul său net sau în pierderea sa netă contabilă.

(11) Orice sumă care este recunoscută ca o reducere a capitalurilor proprii ale unei entități constitutive și care este rezultatul distribuirilor efectuate sau datorate în legătură cu un instrument emis de entitatea constitutivă respectivă în conformitate cu cerințele de reglementare prudențială, calificat ca reprezentând «fonduri proprii de nivel 1 suplimentar» sau «elemente de fonduri proprii clasificate de rangul 1», este tratată drept cheltuială la calculul profitului său sau al pierderii sale calificate. Orice sumă care este recunoscută ca o creștere a capitalurilor proprii ale unei entități constitutive și care este rezultatul distribuirilor primite sau care urmează să fie primite în legătură cu «fonduri proprii de nivel 1 suplimentar» sau «elemente de fonduri proprii clasificate de rangul 1» deținute de entitatea constitutivă este inclusă în calculul profitului său sau al pierderii sale calificate.

(12) O entitate constitutivă care depune declarația poate opta să excludă profiturile atribuibile anulării de datorii din calculul profitului sau pierderii calificate al/a unei entități constitutive, în cazul procedurilor de insolvență sau faliment, când unul sau mai mulți creditori sunt persoane neafiliate cu debitorul și se poate aprecia în mod rezonabil că debitorul va intra în faliment în următoarele 12 luni sau când datoriile debitorului depășesc valoarea de piață a activelor determinată înainte de anularea datoriilor.

(13) În aplicarea prevederilor alin. (2) lit. b), pentru asigurările de tip unit-linked, cheltuielile aferente dividendelor excluse se adaugă la calculul profitului sau pierderii calificate. În cazul în care o modificare a rezervelor tehnice a unei companii de asigurări corespunde din punct de vedere economic cu un dividend exclus, net de comisionul de administrare a investiției, pentru un titlu de valoare deținut în numele unui deținător de poliță, modificarea rezervelor tehnice de asigurare nu este considerată element similar cheltuielilor la calculul profitului sau pierderii calificate. O entitate constitutivă care depune declarația poate opta pe o perioadă de cinci ani pentru fiecare entitate constitutivă de a include la calculul profitului sau pierderii calificate toate dividendele cu privire la participațiile de portofoliu, indiferent dacă acestea sunt participații de portofoliu pe termen scurt.

(14) În aplicarea prevederilor alin. (2) lit. c), pentru asigurările de tip unit-linked, cheltuielile aferente câștigului sau pierderii de capital exclusă se adaugă la calculul profitului sau pierderii calificate. O entitate constitutivă care depune declarația poate opta pe o perioadă de cinci ani de a trata câștigul sau pierderea din diferențe de curs valutar ca un câștig sau pierdere de capital exclusă.

(1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

(2) Profitul obținut din transportul maritim internațional și profitul auxiliar calificat obținut din transportul maritim internațional ale unei entități constitutive sunt excluse din calculul profitului său sau al pierderii sale calificate, cu condiția ca entitatea constitutivă să demonstreze că gestionarea strategică sau comercială a tuturor navelor în cauză este efectiv desfășurată din jurisdicția în care are sediul entitatea constitutivă.

(3) În cazul în care din calculul profitului din transportul maritim internațional sau al profitului auxiliar calificat din transportul maritim internațional ale unei entități constitutive rezultă o pierdere, această pierdere trebuie exclusă din calculul profitului sau al pierderii calificate a entității constitutive.

(4) Profitul auxiliar calificat agregat obținut din transportul maritim internațional al tuturor entităților constitutive care au sediul într-o jurisdicție nu depășește 50% din profitul obținut din transportul maritim internațional al acestor entități constitutive.

(5) Costurile suportate de o entitate constitutivă care pot fi atribuite în mod direct activităților sale de transport maritim internațional enumerate la alin. (1) lit. a) și activităților auxiliare de transport maritim internațional calificate enumerate la alin. (1) lit. b) se alocă acestor activități în scopul calculării profitului net obținut din transportul maritim internațional și a profitului auxiliar net calificat obținut din transportul maritim internațional al entității constitutive.

(6) Costurile directe și indirecte atribuite profitului unei entități constitutive obținut din transportul maritim internațional și profitului auxiliar calificat obținut din transportul maritim internațional în conformitate cu alin. (5) sunt excluse de la calculul profitului sau al pierderii calificate.

(1) În cazul în care o entitate constitutivă este un sediu permanent, astfel cum este definit la art. 6 pct. 34 lit. a), b) sau c), profitul său net sau pierderea sa netă din contabilitatea financiară este profitul net sau pierderea netă reflectat/ă în situațiile financiare individuale/raportările contabile ale sediului permanent respectiv. În cazul în care un sediu permanent nu are situații financiare separate/raportările contabile, profitul său net sau pierderea sa netă din contabilitatea financiară este suma care ar fi fost reflectată în situațiile sale financiare individuale/ raportările contabile dacă acestea ar fi fost întocmite în mod independent și în conformitate cu standardul de contabilitate utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale.

(2) În cazul în care o entitate constitutivă corespunde definiției unui sediu permanent prevăzută la art. 6 pct. 34 lit. a) sau b), profitul său net sau pierderea sa netă din contabilitatea financiară se ajustează pentru a reflecta numai sumele și elementele de profit și cheltuieli care îi pot fi atribuite în conformitate cu Convenția de evitare a dublei impuneri aplicabilă sau conform titlului II, capitolul III - Aspecte fiscale internaționale din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, sau cu legislația internă a jurisdicției în care are sediul, indiferent de valoarea profiturilor supuse impozitării și de valoarea cheltuielilor deductibile în jurisdicția respectivă. În cazul în care o entitate constitutivă corespunde definiției sediului permanent de la art. 6 pct. 34 lit. c), profitul său net sau pierderea sa netă din contabilitatea financiară se ajustează pentru a reflecta numai sumele și elementele de profit și cheltuieli care i-ar fi fost atribuite în conformitate cu prevederile art. 7 din Convenția-model a OCDE.

(3) În cazul în care o entitate constitutivă corespunde definiției sediului permanent de la art. 6 pct. 34 lit. d), profitul său net sau pierderea sa netă din contabilitatea financiară se calculează pe baza sumelor și elementelor de profit care sunt scutite în jurisdicția în care are sediul entitatea principală și care pot fi atribuite operațiunilor desfășurate în afara jurisdicției respective și a sumelor și elementelor de cheltuieli care nu sunt deduse fiscal în jurisdicția în care are sediul entitatea principală și care pot fi atribuite unor astfel de operațiuni.

(4) Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a unui sediu permanent nu se ia în considerare la determinarea profitului sau a pierderii calificate a entității principale, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (5).

(5) O pierdere calificată a unui sediu permanent este tratată drept cheltuială a entității principale la calculul profitului său sau a pierderii sale calificate în măsura în care pierderea sediului permanent este deductibilă la calculul profitului național impozabil al respectivei entități principale și nu este dedusă dintr-un element al profitului național impozabil care este supus impozitării în temeiul legislației atât a jurisdicției entității principale, cât și a jurisdicției sediului permanent. Profitul calificat obținut ulterior de sediul permanent este tratat ca profit calificat al entității principale până la valoarea pierderii calificate care a fost tratată anterior drept cheltuială a entității principale.

(1) Din profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a unei entități constitutive care este o entitate transparentă se scade suma alocabilă proprietarilor săi care nu sunt entități din grup și care dețin participații în capitalurile proprii într-o astfel de entitate transparentă în mod direct sau prin intermediul unui lanț de entități transparente din punct de vedere fiscal, cu excepția cazului în care:

(2) Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a unei entități constitutive care este o entitate transparentă se reduce cu profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară alocată unei alte entități constitutive.

(3) În cazul în care o entitate transparentă își desfășoară activitatea integral sau parțial prin intermediul unui sediu permanent, profitul său net sau pierderea sa netă din contabilitatea financiară, care rămâne după aplicarea prevederilor alin. (1), se alocă respectivului sediu permanent în conformitate cu prevederile art. 22.

(4) În cazul în care o entitate transparentă nu este societatea-mamă finală, profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a entității transparente, care rămâne după aplicarea prevederilor alin. (1) și (3), se alocă entităților sale constitutive proprietare în conformitate cu participațiile în capitalurile proprii în entitatea transparentă.

(5) În cazul în care o entitate transparentă este o entitate transparentă fiscal care este societatea-mamă finală sau o entitate hibridă inversată, orice profit net sau pierdere netă din contabilitatea financiară a entității transparente, care rămâne după aplicarea prevederilor alin. (1) și (3), se alocă societății-mamă finale sau entității hibride inversate.

(6) Dispozițiile alin. (3)-(5) se aplică separat pentru fiecare participație în capitalurile proprii în entitatea transparentă.

(1) Impozitele acoperite ale unei entități constitutive cuprind:

(2) Impozitele acoperite ale unei entități constitutive nu includ:

(3) Impozitele acoperite în legătură cu orice câștig net sau pierdere netă care rezultă din cedarea de imobilizări corporale locale, astfel cum se menționează la art. 20 alin. (7), în exercițiul financiar în care se exercită opțiunea, sunt excluse din calculul impozitelor acoperite.

(1) Impozitele acoperite ajustate ale unei entități constitutive pentru un exercițiu financiar se determină prin ajustarea sumei cheltuielilor actuale cu impozitele recunoscute în contul de profit și pierdere, în ceea ce privește impozitele acoperite pentru exercițiul financiar, cu:

(2) Majorările impozitelor acoperite ale unei entități constitutive pentru exercițiul financiar includ:

(3) Reducerile impozitelor acoperite ale unei entități constitutive pentru exercițiul financiar includ:

(4) În scopul calculării impozitelor acoperite ajustate, în cazul în care o valoare a impozitului acoperit este descrisă la mai multe puncte de la alin. (1)-(3), aceasta este luată în considerare o singură dată.

(5) În cazul în care, pentru un exercițiu financiar, o entitate constitutivă care are sediul în România nu înregistrează profit net calificat, iar valoarea impozitelor acoperite ajustate este negativă și mai mică decât o sumă egală cu pierderea netă calificată înmulțită cu cota minimă de impozitare, impozite denumite în continuare impozite acoperite ajustate estimate, suma egală cu diferența dintre valoarea impozitelor acoperite ajustate și valoarea impozitelor acoperite ajustate estimate este tratată drept impozit suplimentar adițional pentru exercițiul financiar respectiv. Valoarea impozitului suplimentar adițional se alocă fiecărei entități constitutive care are sediul în România, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (3).

(6) Cheltuielile cu valoarea negativă a impozitelor suplimentare reprezintă:

(7) Prin opțiunea entității constitutive care depune declarația, pentru situația prevăzută la alin. (5) și pentru situațiile în care procentul impozitului suplimentar prevăzut la art. 31 alin. (2) este mai mare decât cota minimă de impozitare, grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni va exclude din valoarea agregată a impozitelor acoperite ajustate cheltuielile cu valoarea negativă a impozitelor suplimentare aferente impozitelor acoperite ajustate negative pentru exercițiul financiar respectiv și va reporta aceste cheltuieli.

(8) În fiecare exercițiu financiar, ulterior exercițiului financiar pentru care s-a aplicat alin. (7), la calculul impozitelor acoperite ajustate, în cazul în care un grup de întreprinderi multinaționale sau un grup național de mari dimensiuni are profituri calificate și impozite acoperite ajustate pentru acea jurisdicție, grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni trebuie:

(9) În cazul în care un grup de întreprinderi multinaționale sau un grup național de mari dimensiuni cesionează una sau mai multe entități constitutive situate într-o jurisdicție pentru care a exercitat opțiunea în conformitate cu prevederile alin. (7), cheltuielile cu valoarea negativă a impozitelor suplimentare reportate rămân un atribut al respectivului grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni, după caz.

(10) În cazul în care un grup de întreprinderi multinaționale sau un grup național de mari dimensiuni cedează toate entitățile constitutive situate în România și reachiziționează sau înființează entități constitutive în jurisdicția respectivă într-un exercițiu financiar ulterior, soldul cheltuielilor cu valoarea negativă a impozitelor suplimentare se ia în considerare la determinarea impozitelor acoperite ajustate începând cu exercițiul financiar respectiv.

(1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

(2) În cazul în care cota de impozitare aplicată în scopul calculării cheltuielii cu impozitul amânat este egală sau mai mică decât cota minimă de impozitare, valoarea totală a ajustării impozitului amânat care trebuie adăugată la impozitele acoperite ajustate ale unei entități constitutive pentru un exercițiu financiar în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) lit. b) este cheltuiala cu impozitul amânat înregistrată în contabilitate cu privire la impozitele acoperite, sub rezerva ajustărilor în temeiul alin. (3)-(6). În cazul în care cota de impozitare aplicată în scopul calculării cheltuielii cu impozitul amânat este mai mare decât cota minimă de impozitare, valoarea totală a ajustării impozitului amânat care trebuie adăugată la impozitele acoperite ajustate ale unei entități constitutive pentru un exercițiu financiar în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) lit. b) este cheltuiala cu impozitul amânat înregistrată în contabilitate cu privire la impozitele acoperite recalculată la cota minimă de impozitare, sub rezerva ajustărilor în temeiul alin. (3)-(6).

(3) Valoarea totală a ajustării impozitului amânat se majorează cu:

(4) În cazul în care, pentru un exercițiu financiar, o creanță privind impozitul amânat asociată unei pierderi nu este recunoscută în contabilitate deoarece criteriile de recunoaștere nu sunt îndeplinite, valoarea totală a ajustării impozitului amânat se reduce cu valoarea care ar fi redus valoarea totală a ajustării impozitului amânat dacă ar fi fost angajată o creanță privind impozitul amânat asociată unei pierderi pentru exercițiul financiar respectiv.

(5) Valoarea totală a ajustării impozitului amânat nu include:

(6) În cazul în care o creanță privind impozitul amânat, care poate fi atribuită unei pierderi calificate a unei entități constitutive, a fost înregistrată pentru un exercițiu financiar la o cotă mai mică decât cota minimă de impozitare, aceasta poate fi recalculată la cota minimă de impozitare în exercițiul financiar în care creanța privind impozitul amânat se utilizează, în cazul în care contribuabilul poate demonstra că creanța privind impozitul amânat poate fi atribuită unei pierderi calificate. În cazul în care o creanță privind impozitul amânat este majorată, valoarea totală a ajustării impozitului amânat se reduce în consecință.

(7) O datorie privind impozitul amânat care nu este reluată și a cărei valoare nu este plătită în cursul următoarelor cinci exerciții financiare trebuie recuperată în măsura în care a fost luată în considerare în valoarea totală a ajustării impozitului amânat a unei entități constitutive. Valoarea datoriei privind impozitul amânat recuperate, determinată pentru exercițiul financiar curent, este tratată ca o reducere a impozitelor acoperite din al cincilea exercițiu financiar precedent celui curent, iar cota de impozitare efectivă și impozitul suplimentar aferent acestui exercițiu financiar se recalculează în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1). Datoria privind impozitul amânat recuperată pentru exercițiul financiar curent este valoarea creșterii din categoria datoriei privind impozitul amânat care a fost inclusă în valoarea totală a ajustării impozitului amânat în cel de al cincilea exercițiu financiar precedent celui curent care nu a fost reluată până la sfârșitul ultimei zile a exercițiului financiar curent.

(8) Prin excepție de la alin. (7), în cazul în care o datorie privind impozitul amânat este o datorie înregistrată aferentă unei excepții de la regula de includere ulterioară, aceasta nu poate fi recuperată chiar dacă nu este reluată sau plătită în următorii cinci ani. O datorie angajată aferentă unei excepții de la regula de includere ulterioară este valoarea cheltuielilor cu impozitul înregistrate care poate fi atribuită variațiilor la nivelul datoriilor asociate privind impozitul amânat, în ceea ce privește următoarele elemente:

(1) Prin excepție de la prevederile art. 26, o entitate constitutivă care depune declarația poate stabili pierderea calificată pentru o jurisdicție în conformitate cu care o creanță asociată privind impozitul amânat unei pierderi calificate se determină pentru fiecare exercițiu financiar în care există o pierdere netă calificată în jurisdicția respectivă. În acest scop, creanța privind impozitul amânat asociată pierderii calificate este egală cu pierderea netă calificată pentru un exercițiu financiar pentru jurisdicție înmulțită cu cota minimă de impozitare. Nu se stabilesc pierderi calificate pentru o jurisdicție care dispune de un sistem eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor, astfel cum este definit la art. 44.

(2) Creanța privind impozitul amânat asociată unei pierderi calificate determinată în conformitate cu alin. (1) se utilizează în orice exercițiu financiar ulterior în care există un profit net calificat pentru jurisdicție cu o valoare egală cu profitul net calificat înmulțit cu cota minimă de impozitare sau, dacă valoarea respectivă este mai redusă, cu valoarea care este disponibilă a creanței privind impozitul amânat asociate pierderii calificate.

(3) Creanța privind impozitul amânat asociată pierderii calificate în conformitate cu alin. (1) se reduce cu valoarea utilizată pentru un exercițiu financiar, iar soldul se reportează în exercițiile financiare ulterioare.

(4) În cazul în care se revocă opțiunea pierderii calificate, creanța rămasă privind impozitul amânat asociată pierderii calificate se reduce la zero începând cu prima zi a primului exercițiu financiar în care se stabilește că opțiunea pierderii calificate nu mai este aplicabilă. Ulterior, creanțele și pasivele privind impozitul amânat pentru jurisdicție, dacă există, vor fi luate în considerare ca și cum ar fi fost calculate conform prevederilor art. 26 și 51 pentru anul fiscal anterior.

(5) Stabilirea pierderii calificate se depune împreună cu prima declarație informativă privind impozitul suplimentar prevăzută la art. 48 a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în primul an fiscal în care grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni are o entitate constitutivă situată în jurisdicția pentru care se face opțiunea.

(6) În cazul în care o entitate transparentă care este societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni optează pentru utilizarea pierderii calificate în temeiul prevederilor prezentului articol, creanța privind impozitul amânat asociată pierderii calificate se calculează prin raportare la pierderea calificată a entității transparente după reducerea efectuată în temeiul art. 42 alin. (3).

(1) Unui sediu permanent i se alocă valoarea oricăror impozite acoperite care sunt recunoscute în contabilitatea unei entități constitutive și care se referă la profitul sau pierderea calificată a sediului permanent respectiv.

(2) Entității constitutive proprietare i se alocă valoarea oricăror impozite acoperite care sunt recunoscute în contabilitatea unei entități transparente fiscal și care se referă la profitul calificat sau la pierderea calificată alocată acelei entități constitutive proprietare în conformitate cu art. 23 alin. (4).

(3) Unei entități constitutive i se alocă valoarea oricăror impozite acoperite recunoscute în contabilitatea entităților sale constitutive proprietare direct sau indirect în cadrul unui regim fiscal al societăților străine controlate, asupra părții lor din profitul societății străine controlate.

(4) Unei entități constitutive care este o entitate hibridă i se alocă valoarea oricăror impozite acoperite recunoscute în contabilitatea entității constitutive proprietare și care se referă la profitul calificat al entității hibride.

(5) Unei entități constitutive care a efectuat o distribuire în cursul exercițiului financiar i se alocă valoarea oricăror impozite acoperite angajate în situațiile financiare ale entităților sale constitutive proprietare direct pentru o astfel de distribuire.

(6) O entitate constitutivă, căreia i-au fost alocate impozite acoperite în temeiul alin. (3) și (4) în ceea ce privește veniturile pasive, cuprinde aceste impozite acoperite, în impozitele sale acoperite ajustate, într-o sumă egală cu impozitele acoperite alocate pentru astfel de venituri pasive. Prin excepție, entitatea constitutivă include în impozitele acoperite ajustate valoarea rezultată din înmulțirea procentului impozitului suplimentar pentru jurisdicție cu valoarea venitului pasiv al entității constitutive care este inclus în cadrul unui regim fiscal al societăților străine controlate sau al unei reguli de transparență fiscală în cazul în care rezultatul este mai mic decât valoarea determinată potrivit prevederilor prezentului alineat. Procentul impozitului suplimentar se determină fără a lua în considerare impozitele care urmează să fie transferate către filială în conformitate cu regimul fiscal al societăților străine controlate sau regula de transparență fiscală. Orice impozit acoperit al entității constitutive proprietare suportat în legătură cu veniturile pasive rămase după aplicarea dispozițiilor prezentului alineat nu se repartizează în conformitate cu alin. (3) și (4). În sensul prezentului alineat, veniturile pasive cuprind următoarele elemente de venit incluse în profitul calificat, în măsura în care o entitate constitutivă proprietară a fost supusă impozitării în temeiul unui regim fiscal al societăților străine controlate sau ca urmare a unei participații în capitalurile proprii într-o entitate hibridă:

(7) În cazul în care profitul calificat al unui sediu permanent este tratat ca profit calificat al entității principale în conformitate cu art. 22 alin. (5), orice impozit acoperit care rezultă în jurisdicția în care este situat sediul permanent și care este asociat cu astfel de venituri este tratat ca impozit acoperit al entității principale pentru o sumă care nu depășește aceste profituri înmulțită cu cota cea mai mare de impozitare a profiturilor curente din jurisdicția în care are sediul entitatea principală.

(1) În cazul în care o entitate constitutivă înregistrează o ajustare a impozitelor sale acoperite pentru un exercițiu financiar precedent în contabilitate, rectificarea respectivă este tratată ca o ajustare a impozitelor acoperite în exercițiul financiar în care are loc ajustarea, cu excepția cazului în care ajustarea se referă la un exercițiu financiar în care există o diminuare a impozitelor acoperite pentru jurisdicție. În cazul în care există o diminuare a impozitelor acoperite care au fost cuprinse în impozitele acoperite ajustate ale entității constitutive pentru un exercițiu financiar precedent, cota efectivă de impozitare și impozitul suplimentar pentru respectivul exercițiu financiar se recalculează în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) prin reducerea impozitelor acoperite ajustate cu valoarea reducerii impozitelor acoperite. Profitul calificat pentru exercițiul financiar și orice exercițiu financiar precedent se ajustează în consecință.

(2) În cazul în care cota națională de impozitare aplicabilă scade sub cota minimă de impozitare și o astfel de reducere determină o cheltuială cu impozitul amânat, valoarea cheltuielii cu impozitul amânat rezultate este tratată ca o ajustare a datoriei entității constitutive cu impozitele acoperite care sunt luate în considerare în conformitate cu art. 25 pentru un exercițiu financiar precedent.

(3) În cazul în care o cheltuială cu impozitul amânat a fost luată în considerare la o cotă mai mică decât cota minimă de impozitare, iar cota de impozitare aplicabilă este ulterior majorată, valoarea cheltuielii cu impozitul amânat care rezultă din această creștere trebuie tratată în momentul plății ca o ajustare a datoriei unei entități constitutive privind impozitele acoperite solicitate la rambursare pentru un exercițiu financiar precedent în conformitate cu art. 25.

(4) În cazul în care o sumă mai mare de 1.000.000 euro din suma datorată de o entitate constitutivă drept cheltuială curentă cu impozitul și cuprinsă în impozitele acoperite ajustate pentru un exercițiu financiar nu este plătită în termen de trei ani de la sfârșitul exercițiului financiar respectiv, cota efectivă de impozitare și impozitul suplimentar pentru exercițiul financiar în care suma neplătită a fost solicitată ca impozit acoperit se recalculează în conformitate cu art. 33 alin. (1) prin excluderea acestei sume neplătite din impozitele acoperite ajustate.

(1) Cota efectivă de impozitare a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar și pentru fiecare jurisdicție, cu condiția să existe un profit net calificat în jurisdicție, în conformitate cu următoarea formulă:

(2) Profitul net calificat sau pierderea netă calificată a entităților constitutive din România sau din jurisdicția respectivă, după caz, pentru un exercițiu financiar se determină după următoarea formulă:

(3) Impozitele acoperite ajustate și profitul sau pierderea calificată ale entităților constitutive care sunt entități de investiții sunt excluse din calculul cotei efective de impozitare în conformitate cu alin. (1) și din calculul profitului net calificat în conformitate cu alin. (2).

(4) Cota efectivă de impozitare a fiecărei entități constitutive apatride se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar, separat de cota efectivă de impozitare a tuturor celorlalte entități constitutive.

(1) În cazul în care cota efectivă de impozitare a entităților constitutive care au sediul în România sau în jurisdicțiile vizate este mai mică decât cota minimă de impozitare de 15% pentru un exercițiu financiar, grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni calculează separat impozitul suplimentar pentru fiecare dintre entitățile sale constitutive care are profituri calificate cuprinse în calculul profitului net calificat al jurisdicției respective. Impozitul suplimentar se calculează la nivel de jurisdicție.

(2) Procentul impozitului suplimentar pentru un exercițiu financiar este diferența pozitivă în puncte procentuale, dacă există, calculată în conformitate cu următoarea formulă:

(3) Impozitul suplimentar jurisdicțional pentru un exercițiu financiar este valoarea pozitivă, dacă este cazul, calculată în conformitate cu următoarea formulă:

(4) Profitul excedentar pentru exercițiul financiar prevăzut la alin. (3) este valoarea pozitivă, dacă este cazul, calculată în conformitate cu următoarea formulă:

(5) Impozitul suplimentar al unei entități constitutive pentru exercițiul financiar curent se calculează în conformitate cu următoarea formulă:

(6) În cazul în care impozitul suplimentar jurisdicțional rezultă dintr-o recalculare în temeiul art. 33 alin. (1) și nu există un profit net calificat în jurisdicția respectivă pentru exercițiul financiar, impozitul suplimentar se alocă fiecărei entități constitutive utilizând formula prevăzută la alin. (5), pe baza profitului calificat al entităților constitutive în exercițiile financiare pentru care se efectuează recalculările în temeiul art. 33 alin. (1).

(7) Impozitul suplimentar al fiecărei entități constitutive apatride se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar, separat de impozitul suplimentar al tuturor celorlalte entități constitutive.

(8) Pentru scăderea impozitului suplimentar național acesta trebuie să îndeplinească condițiile stabilite de comentariile la regulile-model ale OCDE.

(1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

(2) Entitatea constitutivă care depune declarația unui grup de întreprinderi multinaționale sau unui grup național de mari dimensiuni poate opta să nu aplice excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică.

(3) În cazul în care o entitate constitutivă care depune declarația unui grup de întreprinderi multinaționale sau unui grup național de mari dimensiuni nu a exercitat opțiunea prevăzută la alin. (2), în conformitate cu prevederile art. 49 alin. (2), profitul net calificat pentru o jurisdicție se reduce, în scopul calculării impozitului suplimentar, cu un cuantum egal cu suma dintre valoarea excluderii pe baza costurilor cu salariile prevăzută la alin. (4) și valoarea excluderii pe baza imobilizărilor corporale prevăzută la alin. (5) pentru fiecare entitate constitutivă care are sediul în jurisdicția respectivă.

(4) Valoarea excluderii pe baza costurilor cu salariile ale unei entități constitutive care are sediul într-o jurisdicție este egală cu 5% din costurile salariale eligibile aferente angajaților eligibili care desfășoară activități pentru grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni în această jurisdicție, cu excepția costurilor salariale eligibile care:

(5) Valoarea excluderii pe baza imobilizărilor corporale a unei entități constitutive care are sediul într-o jurisdicție este egală cu 5% din valoarea contabilă a imobilizărilor corporale eligibile situate în jurisdicție, cu excepția:

(6) În sensul alin. (5), valoarea contabilă a imobilizărilor corporale eligibile este media valorii contabile a imobilizărilor corporale eligibile la începutul și la sfârșitul exercițiului financiar, valoare folosită la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale, din care se scade orice amortizare cumulată, uzura morală și la care se adaugă orice sumă care poate fi atribuită capitalizării cheltuielilor salariale. Orice creștere de valoare a unui activ și orice creștere ulterioară a amortizării care rezultă din reevaluare prin aplicarea metodei reevaluării nu este luată în considerare.

(7) În sensul alin. (4) și (5), costurile salariale eligibile și imobilizările corporale eligibile ale unei entități constitutive care este un sediu permanent sunt cele care sunt recunoscute în situațiile financiare individuale în conformitate cu art. 22 alin. (1) și (2), cu condiția să fie înregistrate costuri salariale eligibile în jurisdicția sediului permanent și imobilizările corporale eligibile să fie situate în aceeași jurisdicție ca sediul permanent. Costurile salariale eligibile și imobilizările corporale eligibile ale unui sediu permanent nu sunt luate în considerare pentru costurile salariale eligibile și imobilizările corporale eligibile ale entității principale. În cazul în care profitul unui sediu permanent a fost exclus, integral sau parțial, în temeiul art. 23 alin. (1) și art. 42 alin. (5), costurile salariale eligibile și imobilizările corporale eligibile ale respectivului sediu permanent sunt excluse în aceeași proporție din calculul efectuat în temeiul prevederilor prezentului articol pentru grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni.

(8) Costurile salariale eligibile aferente angajaților eligibili plătite de o entitate transparentă și imobilizările corporale eligibile deținute de aceasta care nu sunt alocate în conformitate cu prevederile alin. (6) se alocă:

(9) Valoarea excluderii profitului pentru activitățile cu substanță economică pentru fiecare entitate constitutivă apatridă se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar, separat de excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică a tuturor celorlalte entități constitutive.

(10) Valoarea excluderii profitului pentru activitățile cu substanță economică calculată în temeiul prevederilor prezentului articol nu cuprinde excluderea pe baza costurilor cu salariile și excluderea pe baza valorii imobilizărilor corporale ale entităților constitutive care sunt entități de investiții în jurisdicția respectivă.

(1) În cazul în care, în conformitate cu art. 17 alin. (3), art. 20 alin. (7), art. 26 alin. (7), art. 29 alin. (1) și (4) și art. 44 alin. (5), o ajustare a impozitelor acoperite sau a profitului calificat ori a pierderii calificate conduce la recalcularea cotei efective de impozitare și a impozitului suplimentar al grupului de întreprinderi multinaționale sau al grupului național de mari dimensiuni pentru un exercițiu financiar precedent, cota efectivă de impozitare și impozitul suplimentar se recalculează în conformitate cu regulile prevăzute la art. 30-32. Orice valoare a impozitului suplimentar adițional care rezultă dintr-o astfel de recalculare este tratată ca un impozit suplimentar adițional în sensul art. 31 alin. (3) pentru exercițiul financiar în cursul căruia se efectuează recalcularea.

(2) În cazul în care există un impozit suplimentar adițional și nu există un profit net calificat pentru jurisdicție pentru exercițiul financiar, profitul calificat al fiecărei entități constitutive care are sediul într-o jurisdicție este o sumă egală cu impozitul suplimentar alocat respectivelor entități constitutive în temeiul art. 31 alin. (5) și (6) împărțit la cota minimă de impozitare.

(3) În cazul în care, în conformitate cu art. 25 alin. (5), se datorează un impozit suplimentar adițional, profitul calificat al fiecărei entități constitutive care are sediul într-o jurisdicție este o sumă egală cu impozitul suplimentar alocat entității constitutive respective împărțit la cota minimă de impozitare. Alocarea se face proporțional pentru fiecare entitate constitutivă, pe baza următoarei formule:

(4) În cazul în care unei entități constitutive i se alocă un impozit suplimentar adițional în conformitate cu prevederile prezentului articol și cu art. 31 alin. (5) și (6), o astfel de entitate constitutivă este tratată ca o entitate constitutivă impozitată la un nivel redus în sensul capitolului II.

(1) Prin excepție de la art. 17, 18, 30-33 și 35, prin opțiunea entității constitutive care depune declarația, impozitul suplimentar național sau impozitul suplimentar datorat pentru entitățile constitutive care au sediul în România sau în altă jurisdicție este egal cu zero pentru un exercițiu financiar dacă, pentru respectivul exercițiu financiar:

(2) Venitul calificat sau profitul mediu calificat ori pierderea medie calificată prevăzută la alin. (1) este media veniturilor sau a profiturilor calificate ori a pierderilor calificate ale entităților constitutive care au sediul în jurisdicția respectivă, ce fac parte din același grup de societăți, pentru exercițiul financiar și pentru cele două exerciții financiare precedente. În cazul în care nu există entități constitutive cu venituri sau pierderi calificate care au sediul în jurisdicția respectivă în primul sau al doilea exercițiu financiar precedent sau ambele, aceste exerciții financiare sau exercițiu financiar, după caz, sunt excluse din calculul venitului mediu calificat sau al profitului mediu calificat ori al pierderii medii calificate a jurisdicției respective.

(3) Veniturile calificate ale entităților constitutive care au sediul într-o jurisdicție pentru un exercițiu financiar reprezintă suma tuturor veniturilor entităților constitutive care au sediul în jurisdicția respectivă, ajustate în conformitate cu capitolul IV.

(4) Ajustările ulterioare depunerii declarației în sensul creșterii sau descreșterii profiturilor calificate și/sau veniturilor calificate pentru un an fiscal anterior nu vor conduce la considerarea unei jurisdicții eligibile pentru excluderea de minimis într-un an fiscal anterior.

(5) Profitul sau pierderea calificată a unei entități constitutive care are sediul într-o jurisdicție pentru un exercițiu financiar este profitul net sau pierderea netă calificată a jurisdicției respective, calculată în conformitate cu art. 30 alin. (2).

(6) Excluderea de minimis prevăzută la alin. (1)-(4) nu se aplică entităților constitutive apatride și entităților de investiții. Veniturile și profiturile sau pierderile calificate ale acestor entități sunt excluse din calculul excluderii de minimis.

(1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

(2) Calculul cotei efective de impozitare și al impozitului suplimentar pentru o jurisdicție în conformitate cu capitolele IV-VIII în ceea ce privește membrii unui subgrup deținut de acționari minoritari se aplică ca și cum fiecare subgrup deținut de acționari minoritari ar fi un grup distinct de întreprinderi multinaționale sau un grup național distinct de mari dimensiuni.

(3) Cota efectivă de impozitare și impozitul suplimentar ale unei entități constitutive deținute de acționari minoritari care nu este membră a unui subgrup deținut de acționari minoritari se calculează la nivel de entitate, în conformitate cu capitolele IV-VIII. Impozitele acoperite ajustate și profitul sau pierderea calificată ale entității constitutive deținute de acționari minoritari sunt excluse de la determinarea valorii reziduale a cotei efective de impozitare a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni calculate în conformitate cu art. 30 alin. (1) și din profitul net calificat calculat în conformitate cu art. 30 alin. (2). Prevederile prezentului alineat nu se aplică unei entități constitutive deținute de acționari minoritari care este o entitate de investiții.

(1) Prin excepție de la prevederile art. 17, 18 și 30-35, prin opțiunea entității constitutive care depune declarația, impozitul suplimentar sau impozitul suplimentar național datorat de un grup într-o jurisdicție este considerat zero pentru un exercițiu financiar dacă nivelul efectiv de impozitare a entităților constitutive care au sediul în România îndeplinește condițiile prevăzute în documentul intitulat Regimurile de protecție și regimul scutirilor de penalități: Regulile globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul doi), emis de OCDE, care reprezintă un set internațional de reguli și condiții la care au consimțit toate statele membre în legătură cu un regim de protecție tranzitoriu CbCR - raport pentru fiecare țară în parte și un cadru de reglementare pentru elaborarea unor potențiale regimuri de protecție permanente.

(2) Regimul de protecție tranzitoriu Country-by-Country Reporting, denumit în continuare CbCR, se aplică numai de către grupurile multinaționale și grupurile naționale de mari dimensiuni care întocmesc raportări CbCR pe baza situațiilor financiare calificate.

(3) Raportul CbCR calificat reprezintă un raport pentru fiecare țară în parte, întocmit și depus la administrația financiară utilizând situații financiare calificate.

(4) Situațiile financiare calificate reprezintă:

(5) Pentru a se califica pentru regimul de protecție tranzitoriu CbCR, entitățile constitutive din România trebuie să îndeplinească cel puțin unul dintre următoarele teste:

(6) Informațiile care stau la baza calculului testelor sunt informațiile calificate din CbCR, precum și informațiile din situațiile financiare calificate.

(7) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în cazul grupurilor naționale de mari dimensiuni informațiile vor fi cele înregistrate în situațiile financiare calificate.

(8) În timpul perioadei de tranziție, impozitul suplimentar pentru un exercițiu financiar se consideră a fi zero în cazul în care entitățile constitutive care au sediul în România ale unui grup îndeplinesc cel puțin unul din următoarele teste:

(9) Cotele pentru regimul de protecție tranzitoriu CbCR sunt:

(10) Pentru a aplica testul profiturilor de rutină, entitățile constitutive care au sediul în România vor trebui să includă în declarația informativă privind impozitul suplimentar aceleași informații necesare pentru calculul excluderii profiturilor pe bază de substanță economică ca în cazul în care ar aplica excluderea profiturilor pe bază de substanță economică potrivit prevederilor art. 32 și 52.

(11) Regimul de protecție tranzitoriu CbCR se aplică pentru o perioadă limitată de timp. Perioada de tranziție începe cel târziu la 31 decembrie 2026, dar nu include exercițiile financiare care se încheie după data de 30 iunie 2028.

(12) Dacă un grup nu a aplicat regimul de protecție tranzitoriu CbCR într-un an fiscal, grupul nu se poate califica pentru acest regim de protecție din acea jurisdicție în anii următori. Această prevedere nu se aplică dacă nicio entitate constitutivă a grupului nu are sediul în jurisdicția fiscală relevantă în exercițiul financiar precedent.

(13) Următoarele entități constitutive, grupuri sau jurisdicții sunt excluse de la aplicarea regimului de protecție CbCR tranzitoriu:

(14) Dacă entitățile constitutive care au sediul în România ale unui grup de întreprinderi multinaționale nu îndeplinesc condițiile pentru regimul de protecție tranzitoriu CbCR se pot califica pentru regimul de protecție permanent, așa cum este prevăzut la alin. (15), iar pentru entitățile constitutive nesemnificative definite la alin. (16) regimul de protecție permanent ia în calcul elementele prevăzute la alin. (17) și (18).

(15) Impozitul suplimentar pentru un exercițiu financiar se consideră a fi zero în cazul în care entitățile constitutive care au sediul în România ale unui grup înregistrează pe baza unor reguli simplificate, așa cum sunt prevăzute în documentul intitulat Regimurile de protecție și regimul scutirilor de penalități, precum și în Ghidul administrativ - Regulile globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul doi), cu modificările și completările ulterioare, emise de OCDE:

(16) O entitate constitutivă nesemnificativă este o entitate constitutivă a unui grup care nu este consolidată linie cu linie în situațiile financiare consolidate auditate ale grupului din motive de mărime sau semnificație și include orice sediu permanent a unei astfel de entități constitutive.

(17) Venitul GloBE și profitul GloBE al unei entități constitutive nesemnificative este venitul total al unei entități constitutive nesemnificative, astfel cum este determinat în conformitate cu regulile CbCR relevante. Veniturile exclud dividendele primite de la alte entități constitutive și alte elemente ale rezultatului global.

(18) Impozitul acoperit ajustat al unei entități constitutive nesemnificative este impozitul pe profit, astfel cum este determinat în conformitate cu reglementările CbCR relevante. În conformitate cu CbCR, impozitul pe profit exclude orice cheltuieli cu impozitul amânat, alte elemente imobilizate și provizioanele pentru datorii fiscale incerte. Pentru entitățile constitutive nesemnificative ale căror venituri depășesc 50.000.000 euro, situațiile financiare utilizate pentru a se califica pentru calculele simplificate ale regimurilor de protecție trebuie întocmite fie în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat, fie cu un standard de contabilitate financiară autorizat.

(18^1) Entitățile constitutive nesemnificative pot opta anual să calculeze la nivelul fiecărei entități impozitul acoperit ajustat, profitul GloBE și venitul GloBE, pentru a determina dacă se califică pentru calculele simplificate ale regimurilor de protecție.

(19) Prevederile regimului de protecție tranzitoriu CbCR se vor aplica asocierilor în participație și filialelor acestora ca și cum ar fi entități constitutive ale unui grup separat, cu excepția faptului că profitul sau pierderea calificată și venitul total sunt cele raportate în situațiile financiare calificate.

(20) Regimul de protecție tranzitoriu CbCR nu se aplică în jurisdicția societății-mamă finale în care aceasta este o entitate transparentă, cu excepția cazului în care toate interesele de participare în societatea-mamă finală sunt deținute de persoane calificate. Persoana calificată înseamnă deținătorul dreptului de proprietate așa cum este definit la art. 42 alin. (1) și (2).

(21) În cazul în care o entitate de investiții, inclusiv o entitate de investiții în asigurări, este rezidentă într-o jurisdicție în scopuri CbCR, fiind considerată jurisdicția entității de investiții, aceasta va lua în considerare și următoarele reguli:

(22) Entitatea de investiții nu este obligată să efectueze un calcul separat pentru impozitul suplimentar în cazul în care nu a fost făcută o opțiune în temeiul art. 46 și 47 și toți acționarii entităților constitutive sunt rezidenți în jurisdicția entității de investiții.

(23) O pierdere netă nerealizată din valoarea justă va fi exclusă din profitul sau pierderea înainte de impozitare dacă pierderea respectivă depășește 50.000.000 euro într-o jurisdicție. O pierdere netă nerealizată din valoare justă înseamnă suma tuturor pierderilor, redusă cu orice câștig, care decurg din modificările valorii juste a intereselor de participare, cu excepția participațiilor de portofoliu.

(24) Impozitul suplimentar alocat în temeiul UTPR calculat pentru jurisdicția societății-mamă finale va fi considerat zero pentru fiecare exercițiu financiar în perioada de tranziție dacă jurisdicția societății-mamă finale are o cotă de impozit pe profit de cel puțin 20%. Perioada de tranziție pentru UTPR o reprezintă exercițiile financiare care nu depășesc 12 luni și care încep la sau înainte de data de 31 decembrie 2025 și se încheie înainte de data de 31 decembrie 2026.

(1) În sensul prevederilor prezentului articol se aplică următoarele definiții:

(2) În cazul în care două sau mai multe grupuri fuzionează pentru a forma un singur grup în oricare dintre ultimele patru exerciții financiare consecutive imediat anterioare exercițiului financiar de referință, pragul privind veniturile consolidate ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni prevăzut la art. 2 se consideră a fi realizat pentru orice exercițiu financiar precedent fuziunii dacă suma veniturilor incluse în fiecare dintre situațiile lor financiare consolidate pentru exercițiul financiar respectiv este de cel puțin 750.000.000 euro.

(3) În cazul în care o entitate care nu este membră a unui grup, denumită entitate achizitoare, achiziționează sau fuzionează cu o entitate sau un grup, denumit entitate-țintă, în cursul exercițiului financiar de referință și entitatea-țintă ori entitatea achizitoare nu a întocmit situații financiare consolidate în niciunul dintre ultimele patru exerciții financiare consecutive imediat anterioare exercițiului financiar de referință, pragul privind veniturile consolidate ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni se consideră a fi realizat pentru anul respectiv dacă suma veniturilor incluse în fiecare dintre situațiile financiare individuale sau situațiile financiare consolidate pentru exercițiul financiar respectiv este de cel puțin 750.000.000 euro.

(4) În cazul în care un singur grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi se divizează în două sau mai multe grupuri, fiecare dintre acestea fiind un grup divizat, pragul privind veniturile consolidate se consideră a fi realizat de un grup rezultat ca urmare a divizării atunci când:

(1) În cazul în care o entitate, denumită în continuare entitate-țintă, devine sau încetează să mai fie o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni ca urmare a unui transfer de participații directe sau indirecte în capitalurile proprii ale entității-țintă sau în cazul în care entitatea-țintă devine societatea-mamă finală a unui grup nou în cursul unui exercițiu financiar, denumit în continuare anul achiziției, entitatea-țintă este tratată ca membru al grupului de întreprinderi multinaționale sau al grupului național de mari dimensiuni în sensul prezentei legi, cu condiția ca o parte din activele, datoriile, veniturile, cheltuielile și fluxurile sale de trezorerie să fie inclusă linie cu linie în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale în anul achiziției.

(2) În anul achiziției, un grup de întreprinderi multinaționale sau un grup național de mari dimensiuni ia în considerare numai profitul net sau pierderea netă contabil(ă) și impozitele acoperite ajustate ale entității-țintă care sunt incluse în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale în sensul prezentei legi.

(3) În anul achiziției și în fiecare exercițiu financiar ulterior, profitul sau pierderea calificată și impozitele acoperite ajustate ale entității-țintă se bazează pe valoarea contabilă istorică a activelor și pasivelor sale.

(4) În anul achiziției, pentru calculul costurilor salariale eligibile ale entității-țintă în temeiul art. 32 alin. (3) se ține seama numai de costurile care sunt reflectate în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale.

(5) Calculul valorii contabile a imobilizărilor corporale eligibile ale entității-țintă în temeiul art. 32 alin. (5) se ajustează, după caz, proporțional cu perioada în care entitatea-țintă a fost membră a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în cursul anului achiziției.

(6) Cu excepția creanței privind impozitul amânat aferentă pierderii calificate astfel cum se menționează la art. 27, creanțele privind impozitul amânat și datoriile privind impozitul amânat ale unei entități-țintă care sunt transferate între grupuri de întreprinderi multinaționale sau grupuri naționale de mari dimensiuni sunt luate în considerare de grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni achizitor în același mod și în aceeași măsură precum în cazul în care grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni achizitor ar fi controlat entitatea-țintă atunci când au apărut aceste creanțe și datorii.

(7) Datoriile privind impozitul amânat ale entității-țintă care au fost incluse anterior în valoarea totală a ajustării impozitului amânat sunt tratate ca fiind reluate, în sensul art. 26 alin. (7), de către grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni cedent și ca rezultând de la grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni achizitor în anul achiziției, cu excepția că în acest caz orice reducere ulterioară a impozitelor acoperite în temeiul art. 26 alin. (7) produce efecte în anul în care este recuperată suma.

(8) În cazul în care entitatea-țintă este o societate-mamă și este o entitate din grup în două sau mai multe grupuri de întreprinderi multinaționale sau grupuri naționale de mari dimensiuni în cursul anului achiziției, aceasta aplică separat IIR pentru părțile sale alocabile din impozitul suplimentar al entităților constitutive impozitate la un nivel redus determinat pentru fiecare grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni.

(9) Prin excepție de la alin. (1)-(8), achiziționarea sau cedarea unei participații de control într-o entitate-țintă este tratată ca o achiziție sau o cedare de active și pasive, în cazul în care jurisdicția în care are sediul entitatea-țintă sau, în cazul unei entități transparente fiscal, jurisdicția în care sunt situate activele tratează achiziția sau cedarea respectivei participații de control în același mod sau în mod similar precum în cazul achiziționării sau cedării de active și pasive și impune vânzătorului un impozit acoperit pe baza diferenței dintre baza de impozitare a activelor sau datoriilor și contravaloarea plătită în schimbul participației de control sau al valorii juste a activelor și pasivelor.

(1) În sensul prevederilor prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

(2) O entitate constitutivă care cedează active și pasive, denumită entitatea constitutivă cedentă, cuprinde câștigul sau pierderea care rezultă din cedare la calculul profitului sau al pierderii calificate. O entitate constitutivă care achiziționează active și pasive, denumită în continuare entitatea constitutivă achizitoare, își determină profitul calificat sau pierderea calificată pe baza valorii sale contabile a activelor și pasivelor achiziționate, calculată în conformitate cu standardul de contabilitate utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale. Pentru aceste tranzacții se aplică principiul valorii de piață prevăzut la art. 20 alin. (4).

(3) Prin excepție de la alin. (2), în cazul în care cedarea sau achiziția de active și pasive se realizează în contextul unei reorganizări:

(4) Prin excepție de la alin. (2) și (3), în cazul în care cedarea activelor și pasivelor se realizează în contextul unei reorganizări care are drept rezultat, pentru entitatea constitutivă cedentă, un câștig sau o pierdere care nu se califică:

(5) Prin opțiunea entității constitutive care depune declarația, atunci când unei entități constitutive i se solicită sau i se permite să ajusteze în scopuri fiscale baza activelor sale și valoarea datoriilor sale la valoarea justă în jurisdicția în care are sediul, entitatea constitutivă respectivă poate:

(1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

(2) O societate-mamă care deține o participație directă sau indirectă în capitalurile proprii ale unei asocieri în participație sau într-o filială a unei asocieri în participație aplică IIR în ceea ce privește partea alocabilă din impozitul suplimentar al respectivei asocieri în participație sau filiale a unei asocieri în participație, în conformitate cu art. 8-13.

(3) Calculul impozitului suplimentar al asocierii în participație și al filialelor acesteia, denumite în continuare grup de asocieri în participație, se efectuează în conformitate cu capitolele IV-VIII, ca și cum ar fi entitățile constitutive ale unui grup de întreprinderi multinaționale separat sau ale unui grup național de mari dimensiuni separat, iar asocierea în participație ar fi societatea-mamă finală a grupului respectiv.

(4) Din impozitul suplimentar datorat de grupul de asocieri în participație se scade partea alocabilă a fiecărei societăți-mamă din impozitul suplimentar în temeiul alin. (2) al fiecărui membru al grupului de asocieri în participație care este perceput în temeiul alin. (3). Orice sumă rămasă din impozitul suplimentar se adaugă la valoarea totală a impozitului suplimentar în temeiul UTPR în conformitate cu art. 16 alin. (2). În sensul prevederilor prezentului alineat, impozitul suplimentar datorat de grupul de asocieri în participație înseamnă partea alocabilă a fiecărei societăți-mamă din impozitul suplimentar al grupului de asocieri în participație.

(1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

(2) În cazul în care entitățile și entitățile constitutive din două sau mai multe grupuri fac parte dintr-un grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă, entitățile și entitățile constitutive ale fiecărui grup sunt tratate ca membri ai unui singur grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă. O entitate, alta decât o entitate exclusă prevăzută la art. 2 alin. (4), este tratată ca entitate constitutivă dacă este consolidată linie cu linie de către grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă sau dacă participațiile sale de control sunt deținute de entități din cadrul grupului de întreprinderi multinaționale sau al grupului național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă.

(3) Situațiile financiare consolidate ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă sunt situațiile financiare consolidate combinate prevăzute la alin. (1), întocmite în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat, care este considerat a fi standardul de contabilitate al societății-mamă finale.

(4) Societățile-mamă finale ale grupurilor separate care compun grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă sunt societățile-mamă finale ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă. În aplicarea prezentei legi în ceea ce privește un grup de întreprinderi multinaționale sau un grup național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă, orice trimitere la o societate-mamă finală se aplică, după caz, ca și cum ar fi o trimitere la mai multe societăți-mamă finale.

(5) Societățile-mamă ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă situate în România, inclusiv fiecare societate-mamă finală, aplică IIR în conformitate cu art. 8-13 în ceea ce privește partea lor alocabilă din impozitul suplimentar al entităților constitutive impozitate la un nivel redus.

(6) Entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă situate în România aplică UTPR potrivit art. 14-16, ținând seama de impozitul suplimentar pentru fiecare entitate constitutivă impozitată la un nivel redus care este membră a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă.

(7) Societățile-mamă finale ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă au obligația să depună declarația informativă privind impozitul suplimentar în conformitate cu art. 48, cu excepția cazului în care desemnează o singură entitate desemnată care depune declarația în înțelesul art. 48 alin. (3) lit. b). Declarația respectivă include informații privind fiecare dintre grupurile care alcătuiesc grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă.

(1) Profitul calificat al unei entități transparente care este o societate-mamă finală se reduce, pentru exercițiul financiar, cu valoarea profitului calificat ce poate fi atribuit deținătorului unei participații în capitalurile proprii, denumit în continuare deținătorul dreptului de proprietate, în entitatea transparentă, cu condiția ca:

(2) Profitul calificat al unei entități transparente care este o societate-mamă finală se reduce, de asemenea, pentru exercițiul financiar, cu valoarea profitului calificat ce este alocat deținătorului dreptului de proprietate în entitatea transparentă, cu condiția ca deținătorul participației să fie:

(3) Pierderea calificată a unei entități transparente care este o societate-mamă finală se reduce, de asemenea, pentru exercițiul financiar, cu valoarea pierderii calificate ce poate fi atribuită deținătorului dreptului de proprietate în entitatea transparentă.

(4) Impozitele acoperite ale unei entități transparente care este o societate-mamă finală se reduc proporțional cu valoarea profitului calificat redus în conformitate cu alin. (1) și (2).

(5) Prevederile alin. (1)-(4) se aplică unui sediu permanent prin care o entitate transparentă care este o societate-mamă finală își desfășoară activitatea integral sau parțial sau prin care activitatea unei entități transparente fiscal se desfășoară integral sau parțial, cu condiția ca participația societății-mamă finale în capitalurile proprii în entitatea transparentă respectivă să fie deținută direct sau prin intermediul unui lanț de entități transparente.

(1) În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

(2) Societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile reduce, până la zero, pentru exercițiul financiar, profitul său calificat cu suma care este distribuită ca dividende deductibile în termen de 12 luni de la încheierea exercițiului financiar, cu condiția ca:

(3) Societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile reduce, de asemenea, până la zero, pentru exercițiul financiar, profitul său calificat cu suma pe care o distribuie ca dividende deductibile în termen de 12 luni de la încheierea exercițiului financiar, cu condiția ca destinatarul să fie:

(4) Impozitele acoperite ale unei societăți-mamă finale, altele decât impozitele pentru care a fost permisă deducerea dividendelor, se reduc proporțional cu valoarea profitului calificat redus în conformitate cu alin. (2) și (3).

(5) În cazul în care societatea-mamă finală deține o participație în capitalurile proprii într-o altă entitate constitutivă care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile, direct sau prin intermediul unui lanț de astfel de entități constitutive, prevederile alin. (2)-(4) se aplică oricărei alte entități constitutive care are sediul în jurisdicția societății-mamă finale care este supusă regimului privind dividendele deductibile, în măsura în care profitul său calificat este distribuit ulterior de către societatea-mamă finală destinatarilor care îndeplinesc cerințele prevăzute la alin. (2) și (3).

(6) În sensul prevederilor alin. (2), un dividend de patronaj distribuit de o cooperativă de aprovizionare este tratat ca fiind impozabil în sarcina destinatarului, în măsura în care respectivul dividend reduce o cheltuială deductibilă sau un cost deductibil la calcularea profitului impozabil sau a pierderii impozabile a beneficiarului.

(1) Entitatea constitutivă care depune declarația poate exercita opțiunea în nume propriu sau cu privire la o altă entitate constitutivă care face obiectul unui sistem eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor pentru a include suma stabilită ca impozit pe distribuire preconizat în conformitate cu alin. (2) în cadrul impozitelor acoperite ajustate ale entității constitutive pentru exercițiul financiar. Opțiunea se exercită anual în conformitate cu art. 49 alin. (2) și se aplică tuturor entităților constitutive care au sediul într-o jurisdicție.

(2) Valoarea impozitului pe distribuire preconizat este valoarea cea mai mică dintre:

(3) În cazul în care se exercită o opțiune în conformitate cu alin. (1), pentru fiecare exercițiu financiar în care se aplică această opțiune se constituie un cont de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat. Valoarea impozitului pe distribuire preconizat determinată în conformitate cu alin. (2) pentru o jurisdicție se adaugă în contul de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat aferent exercițiului financiar în care a fost constituit. La sfârșitul fiecărui exercițiu financiar următor, soldul restant din conturile de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat, determinat pentru exercițiile financiare precedente, se reduce în ordine cronologică, până la zero, cu impozitele plătite de entitățile constitutive în cursul exercițiului financiar în legătură cu distribuirile efective sau preconizate. Orice sumă reziduală din conturile de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat rămasă se reduce până la zero, cu o sumă egală cu pierderea netă calificată a unei jurisdicții înmulțită cu cota minimă de impozitare.

(4) Orice sumă reziduală a pierderii nete calificate înmulțite cu cota minimă de impozitare rămasă după aplicarea prevederilor alin. (3) pentru jurisdicție se reportează în exercițiile financiare următoare și reduce orice sumă reziduală din conturile de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat care rămâne după aplicarea prevederilor alin. (3).

(5) Soldul, dacă există, al contului de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat în ultima zi a celui de al patrulea exercițiu financiar după exercițiul financiar pentru care a fost constituit contul respectiv este tratat ca o reducere a impozitelor acoperite ajustate, stabilite anterior pentru exercițiul financiar respectiv. Cota efectivă de impozitare și impozitul suplimentar pentru exercițiul financiar respectiv se recalculează corespunzător, în conformitate cu art. 33 alin. (1).

(6) Impozitele plătite în cursul exercițiului financiar în legătură cu distribuirile efective sau preconizate nu se includ în impozitele acoperite ajustate în măsura în care acestea reduc un cont de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat în conformitate cu prevederile alin. (3) și (4).

(7) În cazul în care o entitate constitutivă care a exercitat opțiunea în temeiul alin. (1) părăsește grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni sau majoritatea activelor sale sunt transferate unei persoane care nu este o entitate constitutivă a aceluiași grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni care are sediul în aceeași jurisdicție, orice sold restant al conturilor de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat din exercițiile financiare anterioare în care au fost constituite conturile respective este tratat ca o reducere a impozitelor acoperite ajustate pentru fiecare dintre exercițiile financiare respective, în conformitate cu art. 33 alin. (1). Orice sumă datorată din impozitul suplimentar adițional se înmulțește cu următoarea cotă pentru a determina impozitul suplimentar adițional datorat pentru jurisdicție:

(1) În cazul în care o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni este o entitate de investiții care nu este o entitate transparentă fiscal și care nu a făcut o opțiune în conformitate cu art. 46 sau 47, cota efectivă de impozitare a unei astfel de entități de investiții se calculează separat de cota efectivă de impozitare a jurisdicției în care are sediul.

(2) Cota efectivă de impozitare a entității de investiții, prevăzută la alin. (1), este egală cu impozitele sale acoperite ajustate împărțite la o sumă egală cu partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul sau pierderea calificată a entității de investiții respective. În cazul în care în România sunt situate mai multe entități de investiții, cota efectivă de impozitare se calculează prin împărțirea impozitelor acoperite ajustate însumate pentru toate entitățile de investiții la o sumă cumulată egală cu partea alocabilă grupului de întreprinderi multinaționale sau grupului național de mari dimensiuni din profiturile sau pierderile calificate.

(3) Impozitele acoperite ajustate ale unei entități de investiții, astfel cum se menționează la alin. (1), sunt impozitele acoperite ajustate care pot fi atribuite părții alocabile a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul calificat al entității de investiții și impozitele acoperite alocate entității de investiții în conformitate cu art. 28. Impozitele acoperite ajustate ale entității de investiții nu includ niciun impozit acoperit înregistrat de entitatea de investiții care poate fi atribuit profitului care nu face parte din partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul entității de investiții.

(4) Impozitul suplimentar al unei entități de investiții, prevăzut la alin. (1), este o sumă egală cu procentul impozitului suplimentar al entității de investiții înmulțit cu o sumă egală cu diferența dintre partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul calificat al entității de investiții și excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică calculată pentru entitatea de investiții. Procentul impozitului suplimentar al unei entități de investiții este o valoare pozitivă egală cu diferența dintre cota minimă de impozitare și cota efectivă de impozitare a unei astfel de entități de investiții. În cazul în care în România sunt situate mai multe entități de investiții, pentru calculul impozitului suplimentar, partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul lor sau pierderea lor calificată și suma excluderilor profitului pentru activitățile cu substanță economică determinate pentru fiecare entitate de investiții sunt cumulate. Excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică în cazul unei entități de investiții se determină în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1)-(7), luând în considerare costurile salariale eligibile aferente angajaților eligibili și imobilizările corporale eligibile care se reduc proporțional cu partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul calificat al entității de investiții împărțit la profitul calificat total al unei astfel de entități de investiții.

(5) În sensul prevederilor prezentului articol, partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul sau în pierderea calificate al/a unei entități de investiții se determină în conformitate cu art. 12, luând în considerare numai interesele de participare care nu fac obiectul exercitării unei opțiuni în conformitate cu art. 46 sau 47.

(1) În sensul prevederilor prezentului articol, o entitate de investiții în asigurări înseamnă o entitate care corespunde definiției unui fond de investiții prevăzute la art. 6 pct. 17 sau definiției unui vehicul de investiții imobiliare prevăzute la art. 6 pct. 44 dacă nu ar fi constituită în legătură cu datorii în temeiul unui contract de asigurare sau de anuități și dacă nu ar fi deținută integral de o entitate care face obiectul reglementării în jurisdicția în care are sediul societatea de asigurări.

(2) Prin exercitarea opțiunii entității constitutive care depune declarația, o entitate constitutivă care este o entitate de investiții sau o entitate de investiții în asigurări poate fi tratată ca o entitate transparentă fiscal dacă entitatea constitutivă proprietară este supusă impozitării în România, jurisdicția în care are sediul, în temeiul unui regim bazat pe valoarea justă sau al unui regim similar, în funcție de variațiile anuale ale valorii juste a participației în capitalurile proprii în entitatea respectivă, iar cota de impozitare aplicabilă entității constitutive proprietare pentru profitul respectiv este egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare.

(3) O entitate constitutivă care deține indirect o participație în capitalurile proprii ale unei entități de investiții sau ale unei entități de investiții în asigurări prin intermediul unei participații directe în capitalurile proprii într-o altă entitate de investiții sau entitate de investiții în asigurări este considerată ca făcând obiectul impozitării în temeiul unui regim bazat pe valoarea justă sau al unui regim similar în ceea ce privește participația în capitalurile proprii indirect în prima entitate sau în entitatea de investiții în asigurări menționate dacă face obiectul unui regim bazat pe valoarea justă sau al unui regim similar în ceea ce privește participația în capitalurile proprii direct în cea de a doua entitate sau entitate de investiții în asigurări menționată.

(4) Opțiunea în temeiul prevederilor alin. (2) se exercită în conformitate cu art. 49 alin. (1).

(1) Prin exercitarea opțiunii entității constitutive care depune declarația, o entitate constitutivă proprietară a unei entități de investiții poate aplica o metodă de distribuire impozabilă în ceea ce privește participația sa în capitalurile proprii ale entității de investiții, cu condiția ca entitatea constitutivă proprietară să nu fie o entitate de investiții și să se poată aștepta în mod rezonabil să datoreze impozit pe distribuiri din partea entității de investiții la o cotă de impozitare egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare.

(2) În conformitate cu metoda distribuirii impozabile, distribuirile și distribuirile preconizate ale profitului calificat al unei entități de investiții sunt incluse în profitul calificat al entității constitutive proprietare care a primit distribuirile, cu condiția să nu fie o entitate de investiții.

(3) Profitul net calificat nedistribuit al unei entități de investiții pentru anul de referință este valoarea profitului calificat al respectivei entități de investiții pentru anul de referință, redus, până la zero, cu:

(4) În sensul prevederilor prezentului articol, se consideră că are loc o distribuire preconizată atunci când o participație directă sau indirectă în capitalurile proprii ale entității de investiții este transferată unei entități care nu aparține grupului de întreprinderi multinaționale sau grupului național de mari dimensiuni și care este egală cu partea din profitul net calificat nedistribuit care poate fi atribuită acestei participații în capitalurile proprii la data transferului, determinată fără a ține seama de distribuirea preconizată.

(5) Opțiunea în temeiul alin. (1) se exercită în conformitate cu art. 49 alin. (1). În cazul în care opțiunea este revocată, partea entității constitutive proprietare în profitul calificat net nedistribuit al entității de investiții pentru anul de referință la finalul exercițiului financiar care precedă exercițiul financiar în care are loc revocarea este tratată ca profit calificat al entității de investiții respective pentru exercițiul financiar respectiv. Suma egală cu acest profit calificat înmulțit cu cota minimă de impozitare este tratată ca impozit suplimentar al unei entități constitutive impozitate la un nivel redus pentru exercițiul financiar în sensul capitolului II.

(1) În sensul prevederilor prezentului articol, se aplică următoarele definiții:

(2) Entitatea constitutivă care are sediul în România depune declarația informativă privind impozitul suplimentar menționată la alin. (1) lit. a) la organul fiscal competent în conformitate cu alin. (5). Această declarație poate fi depusă de o entitate locală desemnată în numele entității constitutive.

(3) Prin excepție de la alin. (2), o entitate constitutivă nu are obligația să depună o declarație informativă privind impozitul suplimentar la administrația fiscală de care aparține dacă o astfel de declarație a fost depusă, în conformitate cu cerințele prevăzute la alin. (5), de către:

(4) În cazul în care se aplică prevederile alin. (3), entitatea constitutivă care are sediul în România sau entitatea locală desemnată în numele acesteia notifică administrației fiscale de care aparține datele de identificare ale entității care depune declarația informativă privind impozitul suplimentar, precum și jurisdicția în care are sediul.

(5) Declarația informativă privind impozitul suplimentar se depune conform unui model standard și include următoarele informații referitoare la grupul de întreprinderi multinaționale sau la grupul național de mari dimensiuni:

(6) Prin excepție de la prevederile alin. (5), în cazul în care o entitate constitutivă are sediul în România și societatea-mamă finală are sediul într-o jurisdicție dintr-o țară terță care aplică reguli echivalente cerințelor menționate la art. 55, conform Listei adoptate de către Comisia Europeană, în temeiul art. 52 din Directiva (UE) 2022/2.523, entitatea constitutivă sau entitatea locală desemnată depune o declarație informativă privind impozitul suplimentar care conține următoarele informații:

(7) Declarația informativă privind impozitul suplimentar prevăzută la alin. (5) și (6) și orice notificare se depune la administrația fiscală unde are sediul entitatea constitutivă în termen de cel mult 15 luni de la ultima zi a exercițiului financiar de raportare. Acesta este și termenul de plată al impozitului suplimentar.

(8) Impozitul suplimentar se declară și se plătește de către societatea-mamă finală sau alte entități obligate potrivit prezentei legi care au sediul în România, la organul fiscal competent, în termen de cel mult 15 luni de la ultima zi de închidere a exercițiului financiar.

(9) Impozitul suplimentar național se declară și se plătește de către entitățile constitutive sau entitățile constitutive desemnate care au sediul în România la organul fiscal competent în termen de cel mult 15 luni de la ultima zi de închidere a exercițiului financiar. Notificările prevăzute la art. 49 se depun de entitățile constitutive care au sediul în România la organul fiscal competent în termen de cel mult 15 luni de la ultima zi de închidere a exercițiului financiar. Prin excepție, pentru primul an de aplicare, declararea și plata impozitului suplimentar național, precum și depunerea notificărilor prevăzute la art. 49 se realizează în termen de cel mult 18 luni de la ultima zi a exercițiului financiar de raportare.

(10) Dacă în România sunt mai multe entități constitutive care fac parte din același grup, declararea și plata impozitului suplimentar național pot fi efectuate, prin opțiunea entității constitutive care depune declarația de impozit suplimentar național, de către o singură entitate desemnată, la termenele prevăzute la alin. (7)-(9). Exercitarea opțiunii se realizează prin depunerea unei notificări la organul fiscal competent în termen de 6 luni de la ultima zi a exercițiului financiar de raportare. Prin excepție, pentru primul an de aplicare, depunerea notificării se realizează în termen de cel mult 12 luni de la ultima zi a exercițiului financiar de raportare.

(11) Modelul și conținutul declarației informative privind impozitul suplimentar, declarației privind impozitul suplimentar și impozitul suplimentar național, precum și alte proceduri pentru aplicarea prevederilor prezentului articol se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F. emis în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(12) Impozitul suplimentar/Impozitul suplimentar național este calculat și plătit în moneda națională a României.

(13) Impozitele reglementate de prezenta lege reprezintă venit al bugetului de stat și se administrează de către A.N.A.F., potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Perioada de exercitare a opțiunilor prevăzute la art. 2 alin. (5), art. 20 alin. (3), (6), (9), (13) și (14) și la art. 46 și 47 este de 5 ani, începând cu anul în care este exercitată opțiunea. Opțiunea se reînnoiește automat, cu excepția cazului în care entitatea constitutivă revocă opțiunea la finalul perioadei de 5 ani. Revocarea opțiunii este valabilă pentru o perioadă de 5 ani, începând cu finalul anului în care are loc revocarea.

(2) Perioada de exercitare a opțiunilor prevăzute la art. 20 alin. (7), art. 25 alin. (7), art. 26 alin. (1) lit. b), art. 29 alin. (1), art. 32 alin. (2), art. 34 alin. (1), art. 36 alin. (18^1) și art. 44 alin. (1) este de un an. Opțiunile se reînnoiesc automat, cu excepția cazului în care entitatea constitutivă care depune declarația revocă opțiunea la finalul anului de raportare.

(3) Entitatea constitutivă care depune declarația comunică administrației fiscale de care aparține opțiunile sale.

(1) În sensul prevederilor prezentului articol, un an de tranziție înseamnă primul exercițiu financiar în care un grup de întreprinderi multinaționale sau un grup național de mari dimensiuni intră sub incidența prezentei legi. În sensul prevederilor prezentului articol, referința la grup de întreprinderi multinaționale sau un grup național de mari dimensiuni înseamnă orice entitate constitutivă a acestui grup.

(2) La stabilirea cotei efective de impozitare într-un an de tranziție și pentru fiecare exercițiu financiar ulterior, grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni ia în considerare toate creanțele privind impozitul amânat și datoriile privind impozitul amânat reflectate sau prezentate în situațiile financiare ale entităților constitutive pentru anul de tranziție.

(3) Creanțele privind impozitul amânat rezultate din elementele excluse din calculul profitului calificat sau al pierderii calificate în conformitate cu capitolul IV sunt excluse din calculul prevăzut la alin. (2) atunci când astfel de creanțe privind impozitul amânat sunt generate în cadrul unei tranzacții care are loc după data de 30 noiembrie 2021.

(4) În cazul unui transfer de active între entități constitutive efectuat după data de 30 noiembrie 2021 și înainte de începerea unui an de tranziție, baza activelor achiziționate, altele decât stocurile, reprezintă valoarea contabilă a activelor transferate ale entității constitutive cedente la momentul cedării, creanțele și datoriile privind impozitul amânat fiind determinate pe respectiva bază.

(1) În sensul aplicării dispozițiilor art. 32 alin. (4), valoarea de 5% se înlocuiește, pentru fiecare exercițiu financiar care începe la data de 31 decembrie, din anii calendaristici următori, cu valorile stabilite în tabelul următor:

(2) În sensul aplicării art. 32 alin. (5), valoarea de 5% se înlocuiește, pentru fiecare exercițiu financiar care începe la data de 31 decembrie, din anii calendaristici următori, cu valorile stabilite în tabelul următor:

(1) Impozitul suplimentar sau impozitul suplimentar național datorat de o societate-mamă finală care are sediul în România în conformitate cu art. 8 alin. (2) sau de o societate-mamă intermediară care are sediul în România, în conformitate cu art. 10 alin. (2), în cazul în care societatea-mamă finală este o entitate exclusă, se reduce la zero:

(2) În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale are sediul într-o jurisdicție dintr-o țară terță, impozitul suplimentar datorat de o entitate constitutivă care are sediul în România în conformitate cu art. 16 alin. (2) se reduce la zero în primii 5 ani ai fazei inițiale a activității internaționale a respectivului grup de întreprinderi multinaționale, fără a lua în considerare cerințele prevăzute în capitolul VI.

(3) Se consideră că un grup de întreprinderi multinaționale se află în faza inițială a activității sale internaționale dacă, pentru un exercițiu financiar:

(3^1) Condiția prevăzută la alin. (3) lit. b) se ia în considerare și de grupul național de mari dimensiuni, în mod corespunzător.

(4) Perioada de 5 ani prevăzută la alin. (1) lit. a) și la alin. (2) începe să curgă de la începutul exercițiului financiar în care grupul de întreprinderi multinaționale intră inițial în domeniul de aplicare al prezentei legi. Pentru grupurile de întreprinderi multinaționale care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi la data intrării sale în vigoare, perioada de 5 ani prevăzută la alin. (1) lit. a) începe la data de 31 decembrie 2023. Pentru grupurile de întreprinderi multinaționale care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi la data intrării sale în vigoare, perioada de 5 ani prevăzută la alin. (2) începe la data de 31 decembrie 2024. Pentru grupurile naționale de mari dimensiuni care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi la data intrării sale în vigoare, perioada de 5 ani prevăzută la alin. (1) lit. b) începe la data de 31 decembrie 2023.

(5) Entitatea desemnată care depune declarația informativă prevăzută la art. 48 comunică administrației fiscale de care aparține cu privire la începerea fazei inițiale a activității internaționale a grupului de întreprinderi multinaționale, în termen de 10 luni de la începutul exercițiului financiar aflat sub incidența prezentei legi.

(1) În cazul în care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale are sediul într-un stat membru al Uniunii Europene care a optat să nu aplice IIR și UTPR pentru 6 exerciții financiare consecutive începând cu 31 decembrie 2023, în conformitate cu art. 50 alin. (1) al Directivei (UE) 2022/2.523, entitățile constitutive ale respectivului grup de întreprinderi multinaționale care au sediul în România sunt supuse cuantumului impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat entităților constitutive care au sediul în România ale grupului respectiv, pentru exercițiile financiare care încep la data de 31 decembrie 2023, în conformitate cu art. 16.

(2) Societatea-mamă finală prevăzută la alin. (1) numește o entitate raportoare desemnată într-un alt stat membru al Uniunii Europene decât cel în care are sediul societatea-mamă finală sau, în cazul în care grupul de întreprinderi multinaționale nu are nicio entitate constitutivă într-un alt stat membru al Uniunii Europene, numește o entitate raportoare într-o jurisdicție dintr-o țară terță care are cu statul membru în care are sediul societatea-mamă finală un acord privind stabilirea autorității competente, care să fie în vigoare pentru anul fiscal de raportare.

(3) Pentru cazul prevăzut la alin. (2), entitatea raportoare desemnată depune declarațiile privind impozitul suplimentar în conformitate cu cerințele prevăzute la art. 48 alin. (5) și (8). Entitățile constitutive situate în statul membru care a optat să nu aplice IIR și UTPR pentru 6 exerciții financiare consecutive începând cu data de 31 decembrie 2023, furnizează entității raportoare desemnate informațiile necesare pentru a se conforma prevederilor art. 48 alin. (5) și (8) și sunt exceptate de la obligația de a depune declarația, prevăzută la art. 48 alin. (2).

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se aplică în ceea ce privește exercițiile financiare care încep de la data de 31 decembrie 2023.

(2) Prin excepție de la alin. (1), prevederile art. 14-16 se aplică în ceea ce privește exercițiile financiare care încep de la data de 31 decembrie 2024.