LEGE nr. 173 din 3 martie 1941

La cererea oricărei persoane interesate sau a Ministerului Public, disparutul poate fi declarat mort prin hotărîre judecătorească:

1. Dacă au trecut 10 ani de la data ultimei știri despre existenta celui dispărut și 31 ani de la nașterea acestuia.

2. Dacă au trecut 5 ani de la data ultimei știri și 70 ani de la nașterea lui.

Termenul de 10 sau 5 ani, se va socoti de la cea din urma zi a anului în curgerea căruia, potrivit ultimei știri, disparutul era încă în viața.

Poate fi de asemenea declarat mort, în aceleași condițiuni, acela care, oricare ar fi vîrsta lui, a dispărut în astfel de împrejurări încît decesul trebuie privit ca sigur și au trecut 6 luni decand faptul a avut loc, iar dacă data acestui fapt nu poate fi stabilită, de la data ultimei știri.

Instanța judecătorească va stabili în caz de declarațiune a morții prin hotărîrea sa, ținînd seama de împrejurări, data la care se prezuma ca disparutul a murit.

În lipsa de indicii, se va considera drept data morții ziua cînd expira termenele prevăzute de articolele de mai sus.

Dacă nu se dovedește contrariu, se prezuma ca disparutul a fost în vieata pînă la data pe care hotărîrea declarativă o stabilește ca fiind aceea a morții.

Declarațiunea de moarte produce efectele juridice ale morții.

Dacă cel declarat mort se înapoiază sau dacă dovada existenței lui este facuta, el reia bunurile sale în natura, iar dacă aceasta nu este cu putinta, în măsura imbogatirii posesorului.

Cînd posesorul avea cunoștința ca cel declarat mort este în vieata, răspunderea se va stabili, socotindu-se pornită acțiunea în revendicare din ziua cînd buna credința a încetat.

Dacă se stabilește data morții, aceleași drepturi aparțin celor care la acea data erau moștenitorii săi legitimi sau testamentari.

Tribunalul va putea ordonă punerea sub administrațiune provizorie a averii majorului dispărut, dacă nu este pus sub tutela sau curatela; cînd disparutul a lăsat un mandatar general, nu se va numi un administrator provizoriu decât dacă s'a ivit vreo împrejurare care ar indreptati revocarea mandatului.

Administratorul provizoriu va fi numit de instanța judecătorească.

Regulele prescrise pentru tutela interzisului, în afară de acelea privitoare la persoana, se vor aplica și administrațiunii provizorii, întrucât nu se dispune altfel.

Administrațiunea provizorie va fiinta fără consiliul de familie.

Închirierea sau arendarea pe mai mult de un an sau reînnoirea acestor contracte facuta cu mai mult de 6 luni înaintea ajungerii la termen, va fi supusă încuviințării instanței judecătorești.

Actele supuse de lege încuviințării instanței judecătorești, vor fi încuviințate numai dacă sînt de grabnica și neaparata trebuinta.

La cererea oricărei persoane interesate, instanța judecătorească va putea dispune ca administratorul provizoriu sa predea, în totul sau în parte, veniturile ce depășesc nevoile administrațiunii persoanelor care, potrivit legii, au față de dispărut drept la alimente.

Administrațiunea provizorie încetează dacă disparutul nu mai este împiedicat să se îngrijească singur de bunurile sale sau dacă moartea sa este dovedită.

Încetarea dreptului de reprezentare al administratorului provizoriu nu va putea fi însă opusă unei terțe persoane, împotriva unui act încheiat de aceasta cu administratorul dacă nu s'a publicat în Monitorul Oficial incheerea despre încetarea administrației provizorii, sau dacă terta persoana nu o cunoaște pe alta cale înainte de incheerea actului.

Pentru declararea morții, este competent exclusiv tribunalul ultimului domiciliu al celui dispărut.

Disparutul va fi reprezentat, în lipsa unui reprezentant legal, de către un curator, numit de tribunal.

Președintele va invita prin publicații, pe cei care au știri despre existenta dispărutului, să le comunice tribunalului.

Publicația se va insera pe cheltuiala petitionarului, în Monitorul Oficial și în unul din ziarele mai răspândite, un exemplar se va afișa la Primăria ultimului domiciliu al celui dispărut.

După 6 luni dela data publicării în Monitorul Oficial, instanța va cerceta din oficiu dacă persoana arătată în cerere a dispărut în condițiunile prevăzute la Cap. I, putând lua orice informațiuni și admite orice mijloace de dovada, după care președintele va fixa un termen la care urmează ca instanța să se pronunțe.

Dacă petiționarul nu se înfățișează la termen, instanța va respinge cererea din oficiu și va desfiinta măsurile provizorii luate.

Hotărîrea se va da cu ascultarea Ministerului Public.

Dacă tribunalul în cursul desbaterilor, constata ca presupusul dispărut se afla în vieata, sau dacă constata decesul sau printr'un act de stare civilă, va respinge cererea.

Hotărîrea irevocabilă care constata moartea va fi comunicată Oficiului de stare civilă pentru a fi înscrisă în registru.

Cheltuielile de judecată sînt în sarcina petitionarului.

Rectificarea datei morții prezumate se poate cere la același tribunal care a pronunțat declararea morții, de oricine are un interes. Ea se face pe cale de acțiune, citându-se părțile care au figurat în cererea pentru declararea morții.

Ministerul Public va pune concluzii.

Cînd cel a cărui moarte a fost declarata prin sentinta irevocabilă este în viață, el sau cei interesați pot cere anularea hotărîrii.

Dacă se prezintă însăși persoana a carei moarte a fost declarata, tribunalul, citând pe cei ce au luat parte la procedura de declarare, va constata identitatea sa cu a acelui dispărut și va anula hotărîrea de declararea morții, făcându-se mențiune pe actul de naștere și deces.

Procedura declarării, rectificarii și anulării se face din oficiu. Lipsa părților nu împiedica pronunțarea hotărîrii.

Cînd se cere rectificarea sau anularea hotărîrii de declararea morții și exista avere imobiliară, tribunalul din oficiu, va cere notarea cererii în cartea funciară.

---------------