LEGE nr. 50 din 18 martie 2024

(1) În înțelesul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

(2) În cuprinsul prezentei legi sunt, de asemenea, aplicabile definițiile prevăzute la art. 3 din Regulament.

(1) Orice furnizor de servicii intermediare din România, cu excepția autorităților sau a instituțiilor publice, are obligația de a transmite Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, denumită în continuare ANCOM, în termen de cel mult 45 de zile de la data începerii oferirii serviciilor, o informare în acest sens, care va cuprinde cel puțin informații privind:

(2) Informarea prevăzută la alin. (1) se realizează, cu respectarea formei, conținutului și condițiilor stabilite prin decizia ANCOM.

(3) Orice modificare a datelor cuprinse în informarea transmisă potrivit alin. (2) se notifică ANCOM în termen de 10 zile de la data apariției, respectiv de la data înregistrării la instituțiile abilitate, după caz.

(4) Prevederile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, și furnizorilor de servicii intermediare din România care oferă servicii la data intrării în vigoare a prezentei legi, indiferent de data începerii oferirii acestora, termenul de 45 de zile curgând de la data intrării în vigoare a deciziei ANCOM prevăzute la alin. (2).

(1) Autoritățile sau instituțiile publice ce dețin atribuții cu privire la supravegherea unui anumit sector sau domeniu de activitate au competența de a emite ordinele prevăzute la art. 9 sau 10 din Regulament, prevederile art. 8 și 9 din prezenta lege fiind aplicabile în mod corespunzător.

(2) Ordinele prevăzute la art. 9 și 10 din Regulament pot fi emise și de către autoritățile judiciare în cadrul acțiunilor, activităților ori procedurilor desfășurate de acestea potrivit competențelor legale conferite.

(1) Ordinul de a acționa împotriva conținutului ilegal ce se emite de autoritatea relevantă care deține competențele în sectorul ori domeniul vizat de respectivul ordin în conformitate cu prevederile cadrului normativ național în vigoare trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile prevăzute la art. 9 alin. (2) din Regulament.

(2) Ordinul emis în condițiile alin. (1) este transmis prin mijloace electronice punctului de contact desemnat de furnizorul de servicii intermediare vizat de ordin în conformitate cu prevederile art. 11 din Regulament.

(3) Monitorizarea punerii în aplicare a ordinului de eliminare a conținutului ilegal se realizează de către autoritatea emitentă.

(4) Ulterior emiterii ordinului prevăzut la alin. (1), autoritatea emitentă sau, după caz, autoritatea specificată în ordin transmite, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii ultimei informații din partea furnizorului de servicii intermediare, o copie a acestuia către ANCOM, fiind aplicabile prevederile art. 9 alin. (3) din Regulament.

(1) Ordinul de a furniza o anumită informație ce se emite de autoritatea relevantă care deține competențele în sectorul ori domeniul vizat de respectivul ordin în conformitate cu prevederile cadrului normativ național în vigoare trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile prevăzute la art. 10 alin. (2) din Regulament.

(2) Ordinul emis în condițiile alin. (1) este transmis prin mijloace electronice punctului de contact desemnat de furnizorul de servicii intermediare vizat de ordin în conformitate cu art. 11 din Regulament.

(3) Monitorizarea punerii în aplicare a ordinului de a furniza o anumită informație se realizează de către autoritatea emitentă.

(4) Ulterior emiterii ordinului prevăzut la alin. (1), autoritatea emitentă sau, după caz, autoritatea specificată în ordin transmite, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii ultimei informații din partea furnizorului de servicii intermediare, o copie a acestuia către ANCOM, fiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Regulament.

(1) În aplicarea prevederilor prezentei legi și pentru atingerea obiectivelor stabilite prin Regulament, autoritățile sau instituțiile publice ce dispun măsuri în acord cu legislația națională în baza căreia își desfășoară activitatea pot încheia acorduri de colaborare cu coordonatorul serviciilor digitale prin care se asigură schimbul de date și/sau informații rezultate pentru și din aplicarea Regulamentului.

(2) Autoritățile sau instituțiile publice își pot furniza reciproc datele și/sau informațiile de care dispun și se pot consulta reciproc, asigurându-se, în raport cu datele la care au acces în exercitarea atribuțiilor legale, de confidențialitatea secretelor de afaceri, confidențialitatea investigațiilor și respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) și ale Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), cu modificările ulterioare.

(1) Coordonatorul serviciilor digitale poate solicita sprijinul oricărei autorități sau instituții publice care deține cunoștințe de specialitate relevante, inclusiv prin punerea la dispoziție a cunoștințelor și resurselor tehnice necesare în vederea aplicării Regulamentului și a prezentei legi.

(2) Coordonatorul serviciilor digitale poate solicita și sprijinul unei persoane juridice de drept privat care deține cunoștințe de specialitate relevante.

(1) ANCOM este desemnată drept coordonator al serviciilor digitale, în sensul art. 49 alin. (2) din Regulament, cu respectarea art. 50 alin. (1) teza a doua din Regulament.

(2) În exercitarea atribuțiilor sale în calitate de coordonator al serviciilor digitale, ANCOM deține competențele stabilite de prevederile art. 51 din Regulament.

(3) În exercitarea atribuțiilor sale în calitate de coordonator al serviciilor digitale, ANCOM se asigură că deține personal suficient și competent și acționează independent conform art. 50 alin. (2) din Regulament.

(1) ANCOM acordă sprijinul necesar Comisiei Europene, la solicitarea acesteia, în cazul în care Comisia efectuează o inspecție conform art. 69 alin. (1) din Regulament.

(2) ANCOM solicită, atunci când este cazul, autorizarea judiciară necesară pentru efectuarea inspecției conform prevederilor alin. (1) sau art. 51 alin. (1) lit. b) din Regulament, fiind aplicabile, atunci când este cazul, și prevederile art. 28 din prezenta lege.

(1) ANCOM este punct de contact unic în ceea ce privește aplicarea Regulamentului și raportarea unor date și/sau informații către Comisia Europeană și/sau către ceilalți coordonatori ai serviciilor digitale desemnați conform Regulamentului și/sau către Comitetul european pentru servicii digitale, denumit în continuare Comitetul european, înființat conform prevederilor art. 61 din Regulament.

(2) ANCOM, în calitatea sa de coordonator al serviciilor digitale, face parte, conform art. 62 alin. (1) din Regulament, din Comitetul european.

(3) ANCOM se poate consulta cu orice altă autoritate sau instituție publică în cazul în care expertiza acestora este utilă în chestiunile examinate de Comitetul european.

(1) ANCOM are dreptul să solicite oricăror autorități relevante furnizarea de informații și/sau date referitoare la cazurile în care au fost aplicate măsuri în conformitate cu prevederile Regulamentului sau în conformitate cu legislația națională aplicabilă.

(2) Furnizarea de informații și/sau de date conform prevederilor alin. (1) se realizează în cel mai scurt timp și se vor utiliza cu precădere mijloace electronice de transmitere a acestora.

(3) ANCOM poate stabili, prin decizie, modalitățile de transmitere a informațiilor și/sau a datelor solicitate conform prevederilor alin. (1).

(1) ANCOM are competența de a supraveghea și asigura respectarea Regulamentului de către furnizorii de servicii intermediare din România.

(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere competențelor stabilite în legislația în vigoare ce privește aplicarea art. 2 alin. (4) din Regulament.

(3) ANCOM nu se pronunță cu privire la calificarea unui conținut ca fiind ilegal și care este existent în mediul online în calitatea sa de coordonator al serviciilor digitale.

(4) ANCOM se pronunță cu privire la calificarea unui conținut ca fiind ilegal și care este existent în mediul online doar atunci când are și calitatea de autoritate relevantă.

(1) Procedura de soluționare a plângerilor întemeiate pe dispozițiile art. 53 din Regulament, precum și modalitățile de comunicare cu părțile implicate se stabilesc prin decizia ANCOM.

(2) Decizia prevăzută la alin. (1) se adoptă cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135 alin. (2) - (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Plângerilor depuse conform art. 53 din Regulament nu li se aplică prevederile Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002, cu modificările ulterioare.

(1) ANCOM acordă, la cerere, statutul de cercetător agreat acelor cercetători care solicită accesul la datele furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari din România, cu condiția respectării scopului stabilit prin art. 40 alin. (4) din Regulament și a îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute la art. 40 alin. (8) din Regulament.

(2) În cazul în care cercetătorul agreat în conformitate cu prevederile alin. (1) nu mai îndeplinește condițiile prevăzute art. 40 alin. (8) din Regulament, ANCOM emite o decizie de încetare a dreptului de acces la datele furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari stabiliți în România.

(3) Procedura de acordare a statutului de cercetător agreat în situația prevăzută la alin. (1), respectiv de emitere a deciziei de încetare a dreptului de acces la datele furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari stabiliți în România, precum și modalitatea de comunicare cu cercetătorii solicitanți, cu coordonatorii serviciilor digitale desemnați conform Regulamentului în cazul cererilor de acces la datele furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari stabiliți în alte state membre și, după caz, cu Comisia Europeană și Comitetul european se stabilesc prin decizia ANCOM.

(4) Decizia prevăzută la alin. (3) cuprinde și procedura de efectuare a evaluării inițiale prevăzute la art. 40 alin. (9) din Regulament, în cazul cererilor de acces formulate de cercetătorii afiliați unor organizații de cercetare din România cu privire la datele furnizorilor de platforme online foarte mari sau de motoare de căutare online foarte mari din afara țării.

(5) Decizia prevăzută la alin. (3) se adoptă cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135 alin. (2) - (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările și completările ulterioare.

(1) ANCOM certifică organismele de soluționare extrajudiciară a litigiilor în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Regulament.

(2) ANCOM poate revoca, în condițiile art. 21 alin. (7) din Regulament, certificarea acordată în condițiile prevăzute la alin. (1).

(3) Revocarea certificării poate fi contestată în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 privind înființarea Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările și completările ulterioare.

(4) ANCOM stabilește, prin decizie, condițiile și procedura de acordare, încetare și revocare a certificării organismelor extrajudiciare de soluționare a litigiilor.

(5) Decizia prevăzută la alin. (4) se adoptă cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135 alin. (2) - (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările și completările ulterioare.

(1) ANCOM acordă, la cerere, statutul de notificator de încredere oricărei entități stabilite în România care îndeplinește, în mod cumulativ, condițiile prevăzute la art. 22 alin. (2) din Regulament.

(2) Notificatorul de încredere desemnat potrivit prevederilor alin. (1) are obligația respectării art. 22 alin. (3) din Regulament.

(3) ANCOM suspendă, în condițiile prevăzute la art. 22 alin. (6) din Regulament, sau revocă, în condițiile prevăzute la art. 22 alin. (7) din Regulament, statutul acordat conform alin. (1).

(4) ANCOM stabilește, prin decizie, condițiile și procedura de acordare, suspendare, încetare și revocare a statutului de notificator de încredere.

(5) Decizia prevăzută la alin. (4) se adoptă cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135 alin. (2) - (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările și completările ulterioare.

(1) ANCOM oferă sau solicită asistență, cooperează transfrontalier cu ceilalți coordonatori ai serviciilor digitale desemnați conform Regulamentului, Comisia Europeană și Comitetul european, după caz, și participă la investigații comune în conformitate cu prevederile art. 57-60 din Regulament.

(2) ANCOM poate solicita și colaborarea altor autorități sau instituții publice în situația în care expertiza acestora este necesară în vederea aplicării prevederilor alin. (1).

(1) Controlul respectării dispozițiilor Regulamentului și a prezentei legi, precum și ale actelor normative sau individuale emise de ANCOM în conformitate cu dispozițiile acestora revine ANCOM, care acționează prin personalul de specialitate împuternicit în acest scop, denumit în continuare personal de control.

(2) Personalul de control, precum și atribuțiile acestuia se stabilesc prin decizie a ANCOM.

(1) În cazuri excepționale și doar în baza deciziei ANCOM și a autorizării judiciare date prin încheiere de către președintele Curții de Apel București sau de către un judecător delegat de către acesta, ANCOM poate efectua inspecții, în exercitarea competențelor sale de investigare, conform prevederilor art. 51 alin. (1) lit. b) din Regulament, în orice incinte pe care le folosesc furnizorii de servicii intermediare sau persoanele care acționează în scopuri legate de activitatea comercială, economică, meșteșugărească sau profesională a acestora, atunci când este necesară examinarea sistemului informatic sau obținerea unor copii ale sistemelor algoritmice utilizate.

(2) Personalul de control al ANCOM, împuternicit prin decizia ANCOM să efectueze o inspecție conform prevederilor alin. (1), are dreptul:

(3) O copie certificată a deciziei ANCOM și a autorizației judiciare emise cu respectarea prevederilor alin. (1) se comunică obligatoriu persoanei supuse inspecției înainte de începerea acesteia, de către personalul de control al ANCOM împuternicit prin decizia prevăzută la alin. (1), în termen de cel mult 48 de ore de la data primirii de către ANCOM a autorizației judiciare.

(4) Decizia ANCOM prevăzută la alin. (1) poate fi atacată în contencios administrativ la Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzute și indică obiectul și scopul inspecției, stabilește data la care începe și arată sancțiunile prevăzute la art. 32 alin. (1) pct. 54 și art. 44 alin. (1) lit. c), precum și dreptul de a ataca decizia ANCOM în contencios administrativ la Curtea de Apel București, Secția contencios administrativ și fiscal, fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Hotărârea Curții de apel este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare. Instanțele vor soluționa cauza de urgență și cu precădere.

(5) Cererea de autorizare judiciară prevăzută la alin. (1) se judecă în camera de consiliu, fără citarea părților. Judecătorul se pronunță asupra cererii de autorizare în termen de cel mult 48 de ore de la data înregistrării cererii. Încheierea se motivează și se comunică ANCOM în termen de cel mult 48 de ore de la pronunțare.

(6) Cererea de autorizare trebuie să cuprindă toate informațiile de natură să justifice inspecția, iar judecătorul sesizat este ținut să verifice dacă cererea este întemeiată.

(7) Oricare ar fi împrejurările, inspecția se desfășoară între orele 8.00 și 18.00 și trebuie efectuată în prezența persoanei la care se efectuează inspecția sau a reprezentantului său. Inspecția poate continua și după ora 18.00 numai cu acordul persoanei la care se efectuează inspecția sau a reprezentantului său.

(8) Inventarele și aplicarea sigiliilor se fac conform dispozițiilor Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare.

(9) Încheierea prevăzută la alin. (1) poate fi atacată cu contestație la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 72 de ore. Pentru ANCOM, termenul în care poate fi atacată încheierea curge de la momentul comunicării acesteia, potrivit prevederilor alin. (4) teza a II-a. În ceea ce privește persoana supusă inspecției, termenul în care poate fi atacată încheierea curge de la momentul comunicării acesteia, potrivit prevederilor alin. (3). Contestația nu este suspensivă de executare.

(10) ANCOM poate stabili, prin decizie, regulile generale de derulare a inspecțiilor de către personalul de control al ANCOM.

(11) Decizia prevăzută la alin. (10) se adoptă cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135 alin. (2) - (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Personalul de control al ANCOM, împuternicit să efectueze o inspecție, ia una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la art. 28 alin. (2) numai dacă există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obținute informații considerate necesare pentru îndeplinirea misiunii, iar rezultatul acestora se consemnează în procesul-verbal de inspecție și inventariere.

(2) Personalul de control al ANCOM, împuternicit să efectueze o inspecție, poate efectua inspecții inopinate și poate solicita orice fel de informații sau justificări legate de îndeplinirea misiunii, atât la fața locului, cât și la convocarea la sediul ANCOM.

(3) Termenul de convocare la sediul ANCOM se stabilește în funcție de complexitatea și volumul informațiilor solicitate.

(1) În vederea aplicării prevederilor art. 18 din Regulament, furnizorul de servicii de găzduire are obligația sesizării imediate a organelor de urmărire penală.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1), furnizorul de servicii de găzduire are obligația de a pune la dispoziția organelor de urmărire penală toate informațiile relevante pe care le deține cu privire la situația semnalată.

(1) Constituie contravenții, în măsura în care nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate potrivit legii penale infracțiuni, următoarele fapte:

(2) În cazul săvârșirii contravențiilor prevăzute la alin. (1) de către furnizorul de servicii intermediare care nu este stabilit în Uniunea Europeană, dar care oferă servicii în Uniunea Europeană, sancțiunea se poate aplica, conform art. 13 alin. (3) din Regulament, reprezentantului legal desemnat conform art. 13 alin. (1) din Regulament.

(1) Constituie contravenție nerespectarea de către entitățile cu statut de notificatori de încredere a prevederilor art. 22 alin. (3) din Regulament.

(2) Constituie contravenție nerespectarea de către furnizorul de servicii intermediare din România a obligației de a transmite ANCOM informarea prevăzută la art. 5 alin. (1), cu toate datele incluse în aceasta, inclusiv orice modificare a acestor date, în termenul dispus și în formatul stabilit de ANCOM.

(3) Contravențiile de la alin. (1) și (2) se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei.

(4) Contravențiile de la alin. (1) și (2) se constată și se sancționează de către personalul de control al ANCOM prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii.

(1) Prin derogare de la dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, contravențiile prevăzute la art. 32 alin. (1) se sancționează astfel:

(2) În cazul furnizorilor de servicii intermediare care au săvârșit una sau mai multe dintre contravențiile prevăzute la art. 32 alin. (1) pct. 1-54 în anul în care și-au început activitatea, cuantumul amenzii este cuprins între 5.000 lei și 100.000 lei.

(3) În vederea dovedirii celor constatate prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, personalul de control al ANCOM poate utiliza inclusiv material probator rezultat ca urmare a unei expertize.

(1) Constatarea contravențiilor prevăzute la art. 32 se realizează de către personalul de control al ANCOM prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii.

(2) Sancțiunea pentru contravențiile prevăzute la art. 32 se aplică, prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, de către președintele ANCOM sau de către o persoană împuternicită de către acesta.

(3) Până la data aplicării sancțiunii în condițiile alin. (2), contravenientul are dreptul de a fi ascultat și de a avea acces la constatările ANCOM, precum și la concluziile rezultate ce vizează fapta imputată.

(4) În vederea exercitării drepturilor prevăzute la alin. (3), ANCOM comunică contravenientului o înștiințare la adresa de poștă electronică transmisă de către acesta conform art. 5 alin. (1) lit. b).

(5) În cazul în care contravenientul nu dă curs înștiințării de la alin. (4) în termenul indicat în cuprinsul acesteia se consideră că acesta a renunțat la drepturile prevăzute la alin. (3) și se poate proceda la aplicarea sancțiunii conform dispozițiilor alin. (2).

(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, încheiat în formă olografă, se comunică conform prevederilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În cazul în care contravenientul refuză ori zădărnicește primirea procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, prin derogare de la prevederile art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, acesta se comunică, în copie, prin serviciul „My ANCOM“ în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii.

(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate încheia și ca înscris în formă electronică. Prin derogare de la prevederile art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii încheiat ca înscris în formă electronică se semnează de agentul constatator cu semnătură electronică calificată.

(2) Procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii emis conform prevederilor alin. (1) se comunică prin serviciul „My ANCOM“, în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii.

(3) În situația în care procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii emis conform prevederilor alin. (1) nu poate fi comunicat conform dispozițiilor alin. (2), ANCOM transmite fișierul electronic la adresa de e-mail indicată de furnizorul de servicii intermediare conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. b).

(4) În cazul în care fișierul în format electronic nu poate fi comunicat în modalitățile prevăzute la alin. (2) sau (3), se consideră data comunicării acea dată în care a fost comunicat un exemplar al acestuia, imprimat pe suport hârtie, document ce poartă semnătura olografă a agentului constatator. Documentul se comunică potrivit prevederilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, și poate fi consultat și în contul individual de acces la serviciul „My ANCOM“.

(1) În vederea executării amenzii contravenționale, procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii emis conform prevederilor art. 38 alin. (1) se transmite autorității publice competente prin mijloace electronice.

(2) În cazul în care procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii nu poate fi transmis în modalitatea prevăzută la alin. (1), în vederea executării amenzii contravenționale, se transmite o copie autorității publice competente, pe suport hârtie, fără să poarte semnătura olografă a agentului constatator.

(3) Procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii emis conform prevederilor art. 38 alin. (1) poate fi accesat prin mijloace electronice. ANCOM va asigura accesul autorității publice competente la exemplarul procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii încheiat ca înscris în formă electronică.

(1) În cazul constatării uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 32 alin. (1), ANCOM poate dispune încetarea încălcării fie imediat, fie într-un termen proporțional cu timpul necesar pentru remedierea încălcării, precum și orice măsuri necesare pentru a asigura încetarea încălcării și remedierea situației produse. Măsurile corective vor fi proporționale cu încălcarea săvârșită.

(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii prin rezoluția prevăzută la art. 35 alin. (2).

(1) În cazul în care săvârșirea de către furnizorii de servicii intermediare a contravențiilor prevăzute la art. 32 alin. (1) poate crea prejudicii grave terților, ANCOM poate lua măsuri urgente cu caracter provizoriu pentru remedierea situației.

(2) În cazul în care săvârșirea de către furnizorii de servicii intermediare a contravențiilor prevăzute la art. 32 alin. (1) prezintă un pericol grav și iminent la adresa apărării naționale, ordinii publice, securității naționale sau sănătății publice, ANCOM înștiințează și, dacă este necesar, cooperează cu organele judiciare, precum și cu instituțiile competente din domeniul apărării și securității naționale, ordinii publice sau sănătății publice, în vederea asigurării respectării dispozițiilor legale. ANCOM poate lua măsuri urgente, proporționale și cu caracter provizoriu pentru remedierea situației, cu consultarea sau la solicitarea motivată a acestor instituții, după caz.

(3) Atunci când apreciază că este necesar, ANCOM poate menține măsurile dispuse conform prevederilor alin. (1) și (2) pentru o perioadă de cel mult 90 de zile. În cazul în care punerea în executare a acestora necesită o durată mai mare de timp, ANCOM poate dispune prelungirea aplicabilității pentru o perioadă suplimentară de cel mult 90 de zile. Furnizorului de servicii intermediare în cauză i se va acorda posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere și de a propune soluții pentru remedierea definitivă a situației create.

(4) Măsurile prevăzute la alin. (1)-(3) se dispun prin decizie a ANCOM.

(1) În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravențiilor prevăzute la art. 32 alin. (1) și art. 33 alin. (1) și (2) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Prin derogare de la prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul sancțiunilor aplicate pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute la art. 32 alin. (1) și la art. 33 alin. (1) și (2), contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, prevăzut la art. 33 alin. (4) și la art. 35, jumătate din cuantumul amenzii aplicate, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(1) ANCOM poate aplica amenzi administrative, fără a se cumula cu altă sancțiune aplicată aceleiași fapte, în cuantum maxim zilnic de 5% din cifra de afaceri zilnică medie la nivel mondial sau din venitul zilnic mediu la nivel mondial înregistrat în exercițiul financiar precedent de furnizorul de servicii intermediare în cauză, calculat de la data specificată în decizia de sancționare și până la data îndeplinirii obligației, în cazul în care:

(2) Decizia ANCOM prin care se aplică sancțiunile prevăzute la alin. (1) constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

(3) Sumele rezultate din încasarea amenzilor administrative prevăzute la alin. (1) se rețin integral ca venituri proprii, cu titlu permanent, la dispoziția ANCOM și vor fi folosite în conformitate cu prevederile bugetului de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii.

(4) Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, decizia ANCOM poate fi atacată în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicare, fără parcurgerea procedurii prealabile.

(1) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit prezentei legi, ANCOM este sprijinită, acolo unde este cazul, de autoritățile administrației publice locale, de organele de poliție ori de alte autorități publice, în vederea identificării și localizării furnizorilor de servicii intermediare care săvârșesc fapte de natură contravențională.

(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile sau instituțiile publice pot face schimb de date și/sau informații, inclusiv de date cu caracter personal în condițiile Regulamentului (UE) 2016/679 și ale Legii nr. 190/2018, cu modificările ulterioare.

(1) Prin derogare de la prevederile art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicarea sancțiunilor stabilite conform art. 34 se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârșirii încălcării.

(2) În cazul încălcărilor care durează în timp sau al celor constând în săvârșirea, în baza aceleiași rezoluții, la intervale diferite de timp, a mai multor acțiuni sau inacțiuni, care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași contravenții, prescripția începe să curgă de la data constatării sau de la data încetării ultimului act ori fapt săvârșit, dacă acest moment intervine anterior constatării.

(1) Acțiunile întreprinse de către ANCOM în scopul investigării unei încălcări prevăzute de Regulament întrerupe cursul termenului de prescripție prevăzut la art. 46. Întreruperea termenului de prescripție produce efecte de la data comunicării acțiunii întreprinse de ANCOM în raport cu furnizorul de servicii intermediare care a săvârșit fapta.

(2) Acțiunile care întrerup cursul termenului de prescripție sunt următoarele:

(3) În cazul întreruperii termenului de prescripție, un nou termen, cu o durată similară, începe să curgă de la data la care ANCOM a întreprins una dintre acțiunile prevăzute la alin. (2).

(4) Termenul de prescripție pentru aplicarea sancțiunii contravenționale sau administrative se împlinește cel târziu în ziua în care s-a scurs o perioadă egală cu dublul termenului de prescripție stabilit conform prevederilor art. 46 alin. (1) în situația în care ANCOM nu a impus niciuna dintre sancțiunile prevăzute de lege.

(1) ANCOM poate stabili anual în sarcina furnizorilor de servicii intermediare al căror loc principal de stabilire se află pe teritoriul României obligația achitării unui tarif de supraveghere.

(2) Valoarea tarifului de supraveghere este limitată la acoperirea cheltuielilor aferente îndeplinirii sarcinilor ANCOM în temeiul prezentei legi.

(3) Metodologia de calcul al tarifului de supraveghere prevăzut la alin. (1) se stabilește prin decizie a ANCOM, care va putea cuprinde, printre altele, criteriile de stabilire a obligațiilor de plată individuale ale furnizorilor de servicii intermediare, termenele de plată, periodicitatea plăților, posibilitatea de a solicita plățile anticipat, precum și un mecanism de reglare ulterior, posibilitatea excluderii de la plata tarifului a anumitor furnizori de servicii intermediare pe baza unor criterii clare și obiective, precum și orice alte elemente ce vor fi necesare pentru aplicarea în mod corect a prevederilor alin. (2).

(4) Decizia prevăzută la alin. (3) se adoptă cu respectarea procedurii de consultare prevăzute la art. 135 alin. (2) - (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 140/2012, cu modificările și completările ulterioare.

(1) Tariful de supraveghere prevăzut la art. 48 alin. (1) se poate percepe începând cu data de 1 ianuarie 2027, în condițiile adoptării deciziei prevăzute la art. 48 alin. (3).

(2) Sumele încasate cu titlu de tarif de supraveghere se rețin integral ca venituri proprii, cu titlu permanent, la dispoziția ANCOM și vor fi folosite în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009, aprobată prin Legea nr. 113/2010, cu modificările și completările ulterioare.

(3) ANCOM prezintă în raportul anual de activitate informații referitoare la perceperea și utilizarea tarifului de supraveghere.

(1) În aplicarea art. 14 alin. (3), prin derogare de la prevederile art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, în cazul ocupării prin detașare, în cadrul ANCOM, a posturilor vacante sau temporar vacante, aceasta se poate realiza, cu respectarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu personal din cadrul institutelor naționale de cercetare-dezvoltare aflate în subordonarea, coordonarea sau sub autoritatea autorităților publice centrale/locale sau din cadrul altor persoane juridice de drept public a căror finanțare este asigurată din fonduri publice, respectiv din cadrul societăților comerciale/companiilor naționale/ societăților naționale cu capital majoritar/integral deținut de stat.

(2) Pe durata detașării în condițiile alin. (1), prin derogare de la art. 47 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, drepturile cuvenite salariatului detașat nu pot depăși nivelul drepturilor de care poate beneficia personalul propriu al ANCOM. În cazul în care drepturile salariale de la angajatorul care a dispus detașarea sunt mai favorabile, salariatul poate refuza detașarea.

(1) În aplicarea prevederilor art. 14 alin. (3), prin derogare de la prevederile art. 505 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul ANCOM, ocuparea prin detașare a posturilor vacante sau temporar vacante se poate realiza inclusiv cu personal având statut de funcționar public sau de funcționar public cu statut special. Detașarea se realizează cu înștiințarea prealabilă a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici conform prevederilor art. 505 alin. (6) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Detașarea prevăzută la alin. (1) se dispune pe durată determinată, în condițiile prevăzute la art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai cu acordul scris al funcționarului public sau al funcționarului public cu statut special ce urmează să fie detașat, cu respectarea prevederilor art. 505 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare, cu cel puțin 10 zile înainte de dispunerea măsurii.

(3) Prin derogare de la prevederile art. 505 alin. (3) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările și completările ulterioare, detașarea în condițiile prezentului articol se poate dispune de pe o funcție publică de execuție sau de conducere pe o funcție contractuală de execuție sau de conducere, dacă funcționarul public sau funcționarul public cu statut special îndeplinește condițiile de ocupare prevăzute în fișa postului funcției contractuale pe care este detașat.

(4) Pe durata detașării în condițiile prezentului articol, funcționarul public sau funcționarul public cu statut special beneficiază de drepturile salariale mai favorabile, respectiv fie de drepturile corespunzătoare funcției publice de pe care a fost detașat, fie ale funcției contractuale pe care a fost detașat.

(5) Perioada pentru care s-a dispus detașarea în condițiile prezentului articol se consideră vechime în funcția publică, respectiv în funcția publică cu statut special, după caz, precum și vechime în specialitatea studiilor.

(6) Pentru funcționarii publici de execuție, perioada de detașare în condițiile prezentului articol se consideră vechime în gradul profesional al funcției publice din care se detașează și se ia în calcul la promovare.

(7) Detașarea funcționarilor publici și funcționarilor publici cu statut special, în condițiile prezentului articol, nu reprezintă, prin derogare de la prevederile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, o situație de incompatibilitate.

(8) Detașarea funcționarilor publici cu statut special - polițiști se realizează în condițiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare. Detașarea poate fi dispusă, cu acordul scris al funcționarului public cu statut special - polițist, pe o perioadă de cel mult un an. În mod excepțional, perioada detașării poate fi prelungită pentru motive obiective ce impun prezența funcționarului public cu statut special - polițist în cadrul ANCOM, cu acordul său scris, din 6 în 6 luni.

(1) Prevederile art. 32, 33 și 52 din prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) Prevederile art. 48 din prezenta lege intră în vigoare la 180 de zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I.