Pădurile din regiunea de munte cu suprafața pînă la 25 ha și cele din regiunea de campie și coline, supuse regimului silvic, cu suprafața pînă la 100 ha, se pot exploata pe baza unui studiu sumar.
Iar pădurile din regiunea de munte, cu suprafețe de peste 25 ha, și cele din regiunea de campie și coline, cu suprafețe peste 100 ha, se vor exploata pe bază de regulamente de exploatare sau amenajamente.
În studiile sumare, regulamente de exploatare și amenajamente trebuie a se prevedea regimul și modalitatea de tratament, care să asigure în mod neîndoios regenerarea pădurii pe cale naturala.
În mod cu totul excepțional, în pădurile pure de molid, sau acolo unde molidul predomina, și unde din cauza violenței vanturilor, regimul codrului regulat nu s-ar putea aplica, iar taerea în codru gradinarit ar fi nerentabila din cauza scoaterii materialului lemnos, depe suprafețe prea mari, se va putea admite taerea rasa.
Taerea rasa se va putea admite și în masivele de fag batran, cînd proprietarul ar dori sa introducă rasinoasele, ca fiind speciile cele mai proprii regiunii.
În toate cazurile, cînd se admite taerea rasa, se vor observa următoarele prescriptiuni:
a) Proprietarul sau exploatatorul va înființa pepinierile necesare în care să se poată produce puetii necesari replantarii artificiale.
Aceste pepiniere trebuiesc făcute odată cu începerea taerilor și conduse astfel ca cel mai târziu după 3 ani sa dea puetii necesari replantarii portiunilor tăiate.
În caz de neîndeplinirea acestei îndatoriri, ministerul va revoca taierea rasa luându-se și avizul consiliului tehnic al pădurilor;
b) Suprafața de tăiat ras anual nu va fi mai mare de 50 ha. Totuși, dacă după primii 5 ani dela începutul exploatării se va constata ca impadurirea artificiala a portiunilor tăiate este complet asigurata prin plantațiile făcute și ca proprietarul sau exploatatorul sînt în măsura a impaduri și o suprafața mai mare se poate aproba taierea încă a 50 ha peste suprafața anuală fixată;
c) Suprafața destinată a se tăia anual nu se va lua dintr-un singur loc, ci din 3 sau mai multe locuri, iar taierile trebuiesc astfel potrivite încît sa nu se poată face o tăiere noua lipita de alta veche, decât la epoca cînd suprafețele exploatate sînt complet împădurite.
În cazul cînd situația pădurii nu ar permite aceasta din pricina ca exploatarea în mai multe locuri ar fi nerentabila, taierea rasa va putea fi permisă într-un loc, fără a se tăia anual peste 50 ha.
Taierea rasa se poate face fie în bande lungi și inguste pînă la 150 m. latime, așezate în sensul celei mai mari pante, fie în buchete sau palcuri (ochiuri).
Codrul gradinarit asa zis concentrat, practicat în trecut, este absolut interzis a fi adoptat ca modalitate de tratament.
Codul gradinarit propriu zis va fi admis cu precădere în pădurile compuse cu esente de brad în amestec cu molid sau fag, ori cu ambele aceste specii.
În masivele situate în vecinătatea golurilor de munte și în bazinele de receptiune ale ravinelor și torenților, în pădurile situate pe terenurile stancoase sau pietroase cu pante foarte repezi sau prapastioase, în pădurile de rasinoase pure sau în amestec de fag, cari aparțin micilor proprietari și cari au nevoie în fiecare an de o cantitate oarecare de lemne de lucru, pentru indestularea trebuintelor lor casnice, precum în pădurile din preajma stațiunilor climaterice și balneare, unde din consideratiuni de estetica și de variatiuni a pitorescului, forma gradinarita cu arbori de vîrsta și dimensiuni confuz amestecate este de la sine indicată.
Pădurile care potrivit art. 1 au a fi exploatate pe bază de studii sumare, se pot tăia cele de munte în unul și 2 ani, după cum suprafața este mai mica sau mai mare.
La pădurile ce se vor exploata pe bază de regulamente de exploatare sau amenajamente, revoluția normală se poate împărți în perioada de exploatare și perioada de asteptare.
Perioada de asteptare va fi cat mai mica posibila, tendinta fiind a se apropia starea pădurii cat mai repede de starea normală.
Prin amenajamente, regulamente de exploatare și studii sumare, pe lîngă fixarea modalitatii de tratament, necesară asigurării în mod neîndoios a regenerarii pe cale naturala, care va fi regula generală în materie de exploatări, pe cînd reimpadurirea pe cale artificiala excepție, se va prevedea neapărat și suma ce trebuie consemnată pe seama Casei pădurilor, drept garanție ca obligațiunile de impadurire impuse exploatatorului vor fi întocmai îndeplinite.
Garanția va fi calculată astfel încît să fie suficienta atît pentru regenerare, cat și pentru întreținerea tinerelor plante pînă ce acestea din urma vor fi trecut peste înălțimea buruienilor și plantelor coplesitoare.
În cursul exploatarilor aceasta garanție poate fi marita sau micșorată dacă se va constata de personalul silvic al Statului ca este prea mare sau prea mica pentru atingerea scopului la care este destinată.
În fixarea vârstei de exploatabilitate sau a stării care convine pădurilor prevăzute la art. 1, alin. a, b, c și d din codul silvic, precum și cele particulare destinate a fi tratate în regimul codrului și tăieri localizate (codru cu tăieri rase și codru cu tăieri de regenerare progresive sau succesive), se va tinea în seama în ce privește cantitatea, dimensiunile și întrebuințarea produselor lemnoase pe cat posibil, de interesele speciale ale proprietarilor respectivi.
În afară de pădurile de specii moi și acela ce se exploatează în scopul de a se produce coaje, haraci de vie sau anumite arborete necesare la anumite industrii, revoluția normală la pădurile de foioase nu va fi mai mica de 30 de ani, etate la care se socotește ca aceste păduri pot produce lastari din tulpina și unele specii chiar samanta care să asigure, în mod natural, regenerarea padurei, chiar cînd tratamentul adoptat nu ar impune decât reimpadurirea artificiala.
La pădurile de resinoase acest termen va fi de minimum 90 de ani, afară de masivele ce se vor exploata în vederea producerii de celuloza, cărora li se poate adopta o revoluție mai mica, între 50 pînă la 60 ani.
În pădurile, destinate a fi tratate în codru gradinarit, cari aparțin persoanelor morale, despre care se face mențiune în art. 1 din codul silvic, precum și în pădurile acestor instituțiuni aflate în devălmășie nu ale mosnenilor sau ale razesilor, se vor considera ca exploatabili arborii cari vor avea la înălțimea de 1,30 m dela pămînt o grosime de 0,40 cm în diametru, pentru celelalte păduri proprietate particulară minimul va fi de 0,30 cm.
Volumul arborilor exploatabili de extras în fiecare an, în pădurile normal constituite, va fi egal cu creșterea medie anuală a pădurii, iar în cele anormale și anume cari cuprind un material lemnos supra abundent, acest volum va putea fi în prima rotație cel mai mult de doua ori mai mare decât creșterea anuală a padurei, cu condițiune însă ca în rotatiile următoare taerile de extractiuni să se reducă în mod treptat pînă la cuantumul posibilității normale.
În pădurile cu un capital lemnos de exploatare mai mic decât acel normal, se va extrage în prima rotație mai puțin decât productiunea medie a padurei, spre a se putea ajunge prin asemenea economii, în cursul rotatiilor următoare, la realizarea posibilității normale.
În pădurile însă cari nu au încă forma gradinarita, dar cărora urmează a li se aplică aceasta modalitate de tratament, posibilitatea va fi astfel calculată și realizată, încît în mod treptat să se ajungă la forma gradinarita.
Pădurilor de stejar, tratate în crang simplu, în vederea obținerii coajei de tabacit, li se va adopta o revolutiune de minimum 12 ani, iar pădurilor de zăvoaie și ostroave, compuse din anin, salcie și plop, o revoluție de minimum 3 ani.
Pădurilor din vecinătatea podgoriilor li se va fixa un tratament care îngăduie a se procura viilor aracii necesari în dimensiuni proprii acestei intrebuintari.
Asemenea în localitățile care s-ar creia industrii speciale (afară de herestraie), cu caracter de industrializarea lemnului de lucru, se va putea aplica pădurilor vecine metodele de exploatare convenabile, însă numai cu asigurarea neindoioasa a regenerarii padurei.
În tot cazul atari industrii trebuie a fi recunoscute și de consiliul tehnic al pădurilor ca necesare .
Dacă doua sau mai multe păduri mici aparținînd aceluiași proprietar, nu pot alcătui fiecare câte o serie de exploatare, iar materialul lemnos ce ar rezultă din exploatarea lor s-ar scurge sub un același bazin de consumatiune, se va putea forma din aceste păduri, chiar dacă ele se afla la oarecare depărtare unele de altele, o singura serie de exploatare.
În caz cînd asemenea păduri aparțin la 2 sau mai mulți proprietari și aceștia convin între dânșii, vor putea fi considerate ca formând un singur complex forestier și vor constitui obiectul unui singur amenajament sau regulament de exploatare.
Pînă la 1 septemvrie 1921, cel mai târziu, se vor revizui toate amenajamentele și regulamentele de exploatare a pădurilor, proprietatea institutiunilor enumerate dela art. 1 alin. a, b, c și d din codul silvic precum și ale pădurilor particulare, aprobate anterior modificării legii silvice și decretului lege cu No. 2.596/919.
Pînă la termenul stipulat mai sus vor fi revizuite și amenajamentele și studiile generale de exploatarea pădurilor Statului, din regiunea muntoasa, puse în exploatare în regie sau prin antreprenor.
Cu ocazia revizuirii se va avea în vedere asigurarea regenerarii pădurilor și a exploatării lor rationale, iar cautiunile de impadurire, despre care se menționează în art. 7 și 10 din codul silvic, vor putea fi majorate peste suma prevăzută în aceste articole, majorarea putând fi aplicată, chiar la pădurile pentru care s-a fixat deja cauțiunea de Casa pădurilor.
Depunerea acestei cauțiuni nu scutește proprietarul sau exploatatorul pădurii supusă regimului silvic de a lua măsuri urgente și eficace pentru asigurarea regenerarii, afară de cazul cînd Casa pădurilor își va fi luat sarcina unei asemenea operațiuni, ceea ce va putea face cu ocaziunea aprobării lucrărilor de amenajare sau de revizuirea amenajamentelor, regulamentelor de exploatare studii sumare, etc.
În acest din urmă caz, Casa pădurilor își rezerva dreptul de a întrebuința cauțiunea de impadurire depusa și de a obliga pe proprietar sau pe exploatare de a răspunde cu orice alta avere personală de cheltuieli făcute în plus.
Aceste condiții vor fi prevăzute în amenajament și cu o declarație autentică din partea proprietarului ca se va supune acestor îndatoriri. Încasarea acestor sume se va face după conturile de piața ale Casei pădurilor, prin simpla aplicare a legii de urmărire.
În caz cînd Casa pădurilor nu-și va fi luat un asemenea angajament, proprietarul sau exploatatorul este obligat a face el însuși și pe spesele sale aceasta lucrare în termen de 3-5 ani, cel mult de la taerea anuală ce a avut loc, Casa pădurilor avînd dreptul, în caz de neconformare, de a opri exploatarea și de a dispune darea în judecata a contravenientilor pentru aplicarea penalitatilor cerute de art. 7 din codul silvic.
Cauțiunea de reimpadurire nu se va putea restitui decât dacă inginerii silvici ai Statului vor constata prin procesele-verbale în regula, ca regenerarea naturala sau artificiala este complet asigurata, ca s-au făcut cel puțin timp de 3 ani consecutivi, în portiunile neimpadurite, lucrările de întreținere necesare și ca tinerele plante au depășit înălțimea buruienilor și a speciilor lemnoase coplesitoare.
Revizuirea și întocmirea amenajamentelor și studiilor generale de punere în exploatare a pădurilor Statului, se vor face de inginerii silvici ai Statului, iar la pădurile institutiunilor enumerate la art. 1 alin. 1 și b din codul silvic, de către inginerii silvici ai acelor instituțiuni.
În pădurile particulare, se vor face de inginerii silvici recunoscuți de Casa pădurilor, înscriși pe tabloul întocmit conform legii silvice, cu cheltuiala exploatatorului sau a proprietarului, după un tarif al Casei pădurilor aprobat de ministru.
La pădurile pe cari Statul le stapaneste în indiviziune cu institutiunile, fundatiunile și persoanele prevăzute la alin. a și b din art. 1 al codului silvic, cu mosnenii sau razesii, precum și cu orice alt proprietar particular, amendamentele etc., se vor face de către inginerii silvici ai Statului.
Cheltuielile acestor lucrări se vor repartiza asupra părților interesate, proporțional cu drepturile ce poseda fiecare.
Onorariul care se va plati inginerilor silvici ai Statului pentru lucrările de amenajamente, regulamente de exploatare sau studii sumare la particulari, se va determina printr-un tarif valabil pentru perioada de 3 ani, ce se va întocmi de administrația Casei pădurilor.
Inginerii silvici cari au întocmit amenajamentele, regulamente de exploatare, studii sumare sau studii generale de exploatare și cari vor fi făcut afirmari neexacte, în descrierea faptelor economice, culturale sau administrative, sau cari vor fi întocmit lucrări contrare principiilor stabilite prin regulamentul de fața, sînt răspunzători de daunele directe și indirecte pricinuite și vor fi stersi, - în același timp - din tabloul de ingineri amenagisti, în urma unei hotărîri data în acest sens a consiliului de disciplina al Casei pădurilor, aprobată de ministru.
Pînă la amenajarea pădurilor, proprietatea indiviză a mosnenilor sau razesilor chiar cînd nu s-a întocmit încă asezamantul prevăzut de art. 37 și următorii din codul silvic, șeful de ocol respectiv, în urma unei cercetări locale pe teren, constatând adevaratele nevoi ale acestor moșneni sau razasi, va determina o porțiune de padure - proprietatea lor comuna - din care proprietarii devălmași își vor putea lua lemne de foc pentru incalzitul caselor și lemne de lucru strict necesare refacerii gospodariilor și trebuintelor lor casnice.
În acest scop șeful de ocol va întocmi cuvenitul studiu sumar.
Taerea arborilor, afară de cei uscati, nu se va putea începe însă decât după aprobarea studiului și după ce se va fi făcut de delegatul Casei pădurilor, în mod prealabil, marcarea arborilor destinați să fie extrasi anual.
În ce privește lemnele de foc și de construcție pentru trebuințele casnice ale mosnenilor sau ale razesilor, ale căror păduri au fost devizate în natura în baza art. 36 din codicele silvice, după ce șeful de ocol va constata în localitate cantitatea de care avea nevoie fiecare devălmaș, va indica fiecăruia porțiunea anumită de padure unde urmează a-și lua anual lemnele și va stabili regulele după cari se vor face asemenea taeri, pentru a nu se compromite regenerarea padurei. Taerile făcute de moșneni sau razasi, în alte locuri, depe suprafețe sau cantități mai mari decât cele stabilite de șeful de locol, precum și taeri de arbori nemarcati sau cari nu vor fi cuprinși în instrucțiunile date de șeful de ocol, instrucțiuni ce se vor da prin proces-verbal, din care un exemplar va rămîne în arhiva primăriei respective, precum și taierile făcute nu pentru trebuințele proprii ale fiecărui devălmaș, ci în scop de specula, se vor pedepsi conform art. 7 din codul silvic.
Aceeași pedeapsa se va aplica și acelor dintre moșneni sau razasi cari vor instraina, sub orice formă s-ar face aceasta, materialul lemnos ce li s-ar da pentru trebuințele gospodariilor lor.
Aprobarea de ministerul de domenii a instrainarilor de orice fel prevăzute la art. 7, trebuieste obținută în prealabil, nefacandu-se nici o distincție între vînzarea drepturilor indivize sau a loturilor, în urma împărțelii și a calității de mosnean sau străin de obstie a cumpărătorului.
Vânzătorul este obligat a comunică ministerului intențiunea sa de a vinde și va arata în același timp, întinderea aproximativă drepturilor sau a loturilor rezultate din imparteala, prețul cu care dorește sa vândă, numele cumpărătorului și dacă acesta este sau nu mosnean din aceeași obște.
Înainte de a se pronunța asupra acestor vânzări, ministerul de domenii, prin agenții săi va controla datele comunicate.
Dacă se va constata ca vânzătorul a făcut afirmatiuni exagerate, cheltuieli necesitate de constatare se vor pune în sarcina sa.
Ministerul de domenii are dreptul de preferinta la cumpărarea de păduri razasesti, și în primul loc pentru exercitarea acestui drept vânzătorul nu poate vinde decât după ce Statul renunța la acest drept.
Afară de aceasta, ministrul de domenii apreciind împrejurările de fapt, va putea refuza autoritatea de fapt, va putea refuza autorizarea oricărei vânzări solicitate în conformitate cu dispozițiuni art. 7 din legea modificatoare a codului silvic, cînd paguba pentru vînzător va fi evidenta.
Refuzul ministerului de a aproba asemenea vânzări nu pune în sarcina Statului obligațiunea de a exercita dreptul sau de preferinta, și nu da drept vreunuia din părți a forma cereri de despăgubiri contra Statului, sub nici un motiv.
Pentru ca în exercitarea dreptului de preferinta, Statul să fie ferit de concurente fictive și de rea credința, ministerul de domenii va putea cere justiției numirea unui expert care să stabilească valoarea adevarata a nemișcătoarelor oferite spre vânzare.
Cînd bunurile prevăzute la art. 17 nu pot fi vândute decât prin licitație publică, ministerul de domenii va fi încunoștiințat de tribunalul situației locului de scoaterea lor în vânzare ca Statul să poată face uz de dreptul sau.
În acest caz, executarea dreptului de preferinta a Statului ca și aplicațiunea dispozițiunilor aliniatelor de mai sus urmează a se face în termen de 30 de zile dela data de cînd cumpărătorul a comunicat ministerului de domenii copie depe jurnalul de adjudecare definitivă.
Atunci cînd ministerul de domenii găsește necesar sa exercite în favoarea Statului dreptul sau de preferinta, va institui o expertiza, compusa din unul sau mai mulți ingineri silvici cari sa stabilească valoarea exactă a imobilelor ce urmează a fi cumpărate.
Aceasta expertiza se va face independent de cercetările prevăzute la alin. a și expertiza dela alin. d.
Cheltuielile de expertiza se vor suporta de către Stat.
Administrația Casei pădurilor va trece într-un registru special toate cumpărările făcute de Stat prin exercitarea dreptului sau de preferinta.
Acest registru se va tine pe județe va avea rubrici speciale, în care se va trece:
1. Numele, prenumele și domiciliul vânzătorului;
2. Numele proprietății cumpărate (în total, parțial sau drepturi indivize);
3. Numele obstei sau a cetei de moșneni sau răzeși composesorali;
4. Numărul și data de autenticitate, numărul și data transcrierii, autoritatea și prețul vânzării;
5. Numărul dosarului în care se găsesc actele referitoare la aceasta cumpărare;
6. În toate cazurile cînd prin cumpărări de drepturi indivize, Statul va deveni coproprietar în proprietățile mosnenesti, va fi reprezentat în consiliul de administrație al obstei și la adunările generale prin silvicultorul-șef al ocolului respectiv.
Toate aceste dispozițiuni se referă la vînzările fondului cu padurea.
În ce privește însă vînzarea numai a materialului lemnos, adică exploatarea padurei potrivit art. 48 din legea silvică, care prevede exploatarea unica în baza amplasamentului, se respecta starea indiviză a exploatării.
Exploatarea pădurilor prevăzute la art. 8 din legea modificatoare a codului silvic nu se va putea face decât după ce mosnenii, deveniti proprietari individuali, se vor constitui din nou în obște de exploatare, potrivit legii silvice.
Aceasta reconstituire a obstei privește numai exploatarea padurei, fără a aduce vreo atingere drepturilor câștigate de moșneni, în urma impartelei făcute în conformitate cu art. 36 din codul silvic.
Pentru reconstituirea obstiilor se va observa procedura următoare:
Mosnenii divizati vor cere individual sau colectiv ministerului de domenii scoaterea padurei în exploatare. Același drept îl au și terții care au dobîndit drepturile mosnenesti, în conformitate cu dispozițiunile art. 7 din lege. În termen de 15 zile dela data primirii cererii, ministerul de domenii va înștiința pe judecătorul de ocol în circumscripția căruia cade padurea, sa proceadă la convocarea și constituirea mosnenilor în obște. Pentru îndeplinirea acestei dispozițiuni, judecătorul de ocol va observa întocmai normele stabilite de art. 37 din codul silvic.
Adunarea astfel constituită se va prezida de judecătorul de ocol, care va declara pe moșneni constituiți în obște de exploatare.
Stabilirea titlurilor mosnenesti și verificarea drepturilor dobândite de tertile persoane, se va face de către judecătorul de ocol, luînd de baza actul de imparteala, făcut în conformitate cu art. 36 din codul silvic.
După verificarea titlurilor mosnenesti, se va proceda la alegerea administratorilor obstei.
Despre îndeplinirea tuturor acestor formalități se va încheia un proces-verbal în trei exemplare, din care unul se va opri în arhiva judecătoriei, altul va fi înaintat ministerului de domenii, Casa pădurilor și al treilea se va incredinta obstei.
Procesului-verbal se va atașa și un tablou cu numărul, numele și drepturile pe care reprezintă fiecare mosnean în noua obște.
Atît procesul-verbal, cat și tabela vor fi iscălite de către judecător și toți mosnenii cari au luat parte la adunare.
În termen de 15 zile dela intrarea în funcțiune, administratorii obstei sînt obligați sa convoace adunarea generală a mosnenilor.
Pentru aceasta convocare se va urma întocmai dispozițiunilor art. 40 din codul silvic.
Adunarea astfel constituită va avea căderea sa hotărască punerea în exploatare a pădurii în conformitate cu art. 42 din codul silvic.
Mosnenii cari pînă la 18 Septemvrie 1920 și au exploatat portiunile de păduri, nu vor avea dreptul a lua parte la votul pentru scoaterea în tăiere a pădurii de exploatat și aceasta numai pentru prima revoluție.
După ce hotărîrea asupra scoaterii pădurii în exploatat și aceasta numai pentru prima revoluție.
După ce hotărîrea asupra scoaterii pădurii în exploatare a fost luată, obstea va întocmi prin administratorii și amenajamentului pădurii în conformitate cu codul silvic.
La întocmirea planului de exploatare se va avea în vedere, pe cat posibil, calitatea și întinderea portiunilor stapanite de moșneni, în baza actului de imparteala, fiind excluși pentru durata primei revoluții mosnenii cari au tăiat pînă la 18 septemvrie 1920.
Imparteala veniturilor rezultate din exploatare se va face luându-se ca baza planul de exploatare întocmit în modul arătat mai sus și tabelele anexate procesului-verbal de constituirea obstei.
În cazul cînd obstea ar hotărî vînzarea pădurii amenajată, este obligată a se conformă dispozițiunilor art. 48 și 49 din codul silvic.
Defrișarea pădurilor supuse sau nu regimului silvic (mai mare decât 25 ha), este oprită în baza art. 10 din legea din 1920.
Pădurile proprietate particulară lipite de pădurile Statului, cele despre cari se face mențiune în art. 1, alin. f și g din codul silvic, precum și pădurile mosnenilor sau razesilor în devălmășie sau divizate în natura, chiar dacă suprafața porțiunii fiecărui proprietar în parte este mai mica decât 25 ha nu se pot defrisa.
Nu pot de asemenea să fie defrisate în vederea constituirii de islazuri, pădurile prevăzute la art. 1, alin. f și g din codul silvic, precum și acelea care se găsesc pe terenuri umede cu pante repezi, pe coastele paraielor sau a râurilor, și a căror constituție mineralogica le-ar face - prin despadurire - să fie supuse alunecarilor, surpaturilor și eroziunilor.
Se va rezerva asemenea terenurile necesare mijloace de transport pentru instalatiuni industriale, constructiuni forestiere, locuri de depozite, pepiniere etc., în interesul exploatării și regenerarii pădurilor respective.
Se va putea însă defrisa pentru creare de islazuri pădurile situate pe platouri, pe locurile așezate pe pante dulci, pe terenuri uscate, stabile și profunde și cele aflătoare pe fundul vailor, proprii a deveni bune locuri de pasune.
După îndeplinirea tuturor formalităților pentru constituirea de islazuri comunale în terenurile împădurite și după ce va obține autorizațiunea de defrișare dela Casa pădurilor, șeful de ocol respectiv va marca cu ciocanul silvic al Statului toți arborii destinați a rămîne în picioare pentru formarea pasunilor împădurite, cari arbori se vor preda prin proces-verbal autorității comunale spre conservare. Taierea, ciopartirea, cojirea și orice vătămare a trunchiurilor și cracilor acelor arbori se vor considera ca delicte silvice și pedepsi ca atare.
Defrișarea pădurilor va putea fi încuviințată și în cazurile prevăzute de art. 13, alin. a, b, c, d, f, g din codul silvic, precum și atunci cînd va fi necesar a se da un perimetru mai regulat unei păduri, fără ca întinderea defrisata sa treacă peste 2% din suprafața totală a pădurii și fără ca suprafața defrisata să fie mai mare de 25 ha.
Toate defrisarile nu se vor putea face decât în urma unei constatări la localitate de către un inginer silvic al Statului și al avizului consiliului tehnic al pădurilor, aprobat de minister.
Contravenientilor la dispozitiuniile art. 10 din lege li se vor aplica pedepsele prevăzute la art. 14 din codul silvic.
Consiliul tehnic al pădurilor se compune din 9 membri.
Numirea lor se face prin decizie ministerială pe timp de 3 ani. Consiliul tehnic pe lîngă examinarea lucrărilor prevăzute la art. 18 din codul silvic se va pronunța și asupra propunerilor relative la impadurirea terenurilor din bazinele de recepție ale ravenelor și torenților, cele necesare pentru crearea de păduri de protecție și pentru înlesnirea regularii cursurilor apelor, cari terenuri urmează a fi expropriate în scop de impadurire în baza art. 19 din Constitutiune, modificat în 1917.
El își va da asemenea avizul asupra propunerilor sefilor de ocoale silvice, de a nu fi cuprinse în islazurile comunale, prevăzute prin legea din 1920, pentru înființarea pasunilor comunale, terenurile surpate sau cari sînt supuse surpaturii, prin faptul pasunatului, despre care tratează art. 16 din codul silvic.
Deliberările consiliului tehnic vor fi prezidate de inginerul silvic, avînd cel mai mare grad și vechime în grad.
Consiliul se întrunește în fiecare săptămîna după normele stabilite de administrația Casei pădurilor.
Avizele consiliului tehnic vor fi semnate de cel puțin 4 membri.