LEGE din 2 mai 1879

1. Toate dispozițiunile legilor penale ordinare, relative la infracțiunile comise, atît de funcționarii publici în exercițiul funcțiunilor lor cat și de particulari, se aplică și ministrilor.

2. Afară de cazurile care intră în prevederile art. 1 se va pedepsi cu detențiunea prevăzută la codicele penal și cu interdictiunea, de la 3 ani pînă la maximum toată viața, de a ocupa funcțiuni publice, ministrul:

3. Se va pedepsi cu interdictiunea, de la 3 ani pînă la maximum toată viața de a mai ocupa funcțiuni publice, ministrul:

4. Ministrul care, cu rea credința va fi cauzat o dăuna statului, sau îl va fi expus la daune către particulari, va fi răspunzător civil către stat, și se va judeca conform dreptului comun, fiind în acest caz, autorizarea Corpurilor Legiuitoare necesară.

5. Miniștrii sînt responsabili pentru cazurile prevăzute în articolele de mai sus, de la depunerea jurămîntului pînă la încetarea lor de fapt din funcțiune.

6. Membrii unui cabinet sînt solidar răspunzători înaintea dispozițiunilor penale, ale acestei legi, atît pentru faptele săvîrșite în comun, cat și pentru acelea cărora le-au dat o sustinere intenționată.

7. Este complice al ministrului dat în judecata, și se pedepsește conform principiilor statornicite pentru complicitate în codicele penal, funcționarul care va fi executat ordinele sau orice dispozițiuni al căror obiect nu era de rezortul ministrului, sau a cărora ilegalitate era evidenta.

8. Judecătorii pot aplica în aceasta materie beneficiul circumstanțelor atenuante, conform dreptului comun.

9. Crimele și delictele comise de un ministru, afară de exercițiul funcțiunilor sale, se trimit la instanțele ordinare.

10. Nici instrucțiunea, nici urmărirea nu se pot începe, fără autoritatea Camerei sau a Senatului după cum ministrul, a cărui urmărire se cere, face parte din unul sau celălalt din aceste Corpuri. În caz de a nu fi nici deputat, nici senator, partea care porunceste urmărirea, adresează după alegerea sa, cererea de autorizare a Camerei sau a Senatului.

11. Camera sau Senatul pot totdeauna sa ordone din oficiu, urmărirea pentru crimele sau delictele comise de un ministru afară din exercițiul funcțiunilor sale, trimitandu-l tot la instanțele ordinare.

12. Autorizarea de urmărire se da de Corpurile Legiuitoare respective cu majoritatea de 2 treimi.

13. Contraventiunile comise de miniștri se judeca de tribunal, și în formele ordinare ca și delictele însă fără prealabilă autorizare a unui Corp Legiuitor.

14. Miniștrii nu se pot da în judecata pentru infracțiunile comise în exercițiul funcțiunilor lor, de cat de către Corpurile Legiuitoare, împreună sau în parte, sau de către Domn.

Propunerea de darea în judecata trebuie să se facă în scris și subsemnat în Camera de 20 deputați și în Senat de 10 senatori; ea va trebui sa precizeze infracțiunile pe care se întemeiază.

15. Președintele Camerei sau al Senatului, pune propunerea la ordinea zilei, peste 5 zile de la prezentarea ei. În caz de flagrant delict, o pune imediat în dezbatere. Afară de acest caz, discutiunea se margineste asupra chestiunii, dacă Corpul Legiuitor trece la ordinea zilei, sau trimite propunerea în studiul unei comisiuni de informațiuni prealabile.

Dacă ministrul este prezent la ședința, fie ca ministru în funcțiune, fie ca deputat ori senator, el este ascultat.

Pentru trimiterea la comisiunea de informațiuni, se cere un vot cu majoritatea absolută.

16. În caz de flagrant delict de crima, de o dată cu trimiterea propunerii la comisiunea de informațiuni prealabile, Corpul Legiuitor poate să voteze cu 2 treimi și arestarea preventivă a ministrului.

17. Comisiunea de informațiuni prealabile este compusa din 7 membri, care nu trebuie să fie dintre aceia ce au subscris propunerea de dare în judecata; ea se alege prin vot secret și procede imediat la constatarea faptelor articulate de propunere, la orice alte informațiuni prealabile poate să adauge noi fapte la cele denuntate, asculta pe ministru, dacă el cere să fie ascultat, și 10 zile de la alegerea sa, trebuie să-și prezinte raportul.

Corpul Legiuitor poate să prelungească acest termen după cererea comisiunii. Subscritorii propunerii de dare în judecata au dreptul sa asiste la lucrările comisiunii de informațiuni.

18. Raportul se comunică ministrului o dată cu depunerea lui pe biroul Corpului Legiuitor. Cinci zile după aceasta, darea în judecata se pune în dezbatere, și dacă Corpul Legiuitor o admite cu două treimi, alege imediat un comitet de instrucțiune.

Înainte de exprimarea votului ministrul are dreptul de a-și prezintă apărarea orala sau în scris dinaintea Corpului Legiuitor care l-a dat în judecata, chiar dacă n-ar mai fi în funcțiune și n-ar face parte din vreunul din Corpurile Legiuitoare.

19. Dacă mai mulți miniștri se pun de odată în acuzare, se cere un vot separat pentru fiecare.

20. De odată cu admiterea dării în judecata ministrul este suspendat din orice funcțiune publică și din mandatul de deputat sau senator.

21. Darea în judecata se face cunoscută de biroul Corpului Legiuitor care a rostit-o, celuilalt Corp Legiuitor, Domnului și Curții de Casatiune.

22. Corpul Legiuitor statorniceste numărul de membri din care are a se compune comitetul de instrucțiune, care, în nici un caz nu va avea mai puțin de 7 membri.

Comitetul alege din sanul sau un președinte și doi secretari.

El își face regulamentul despre modul în care își va exercita atribuțiunile.

23. Puterile acestui comitet se continua, de plin drept, din sesiune în sesiune, din legislatura, în legislatura, fără privire la prorogatiune sau disolutiune, în tot timpul duratei instrucțiunii.

În caz de dizolutiune, acest comitet este investit de drept și cu atribuțiunile comitetului de acuzatiune.

24. Membrii Corpului Legiuitor, care au rostit darea în judecata,

au drept sa asiste la lucrările comitetului de instrucțiuni.

25. Toate puterile acordate judilor instructori și președinților Curților de jurați de către codicele de procedura criminală, afară de dreptul de a decreta arestarea preventivă, aparțin comitetului de instrucțiune și președintelui sau.

26. În orice caz, fie acuzatiunea calificată crima sau delict, apărarea va fi în drept sa invoce probele de orice natura, fără nevoie de inscriptiune în fals, în contra proceselor verbale.

27. Martorii experți și oricare alte persoane, al cărora concurs ar putea să fie cerut în materie criminală, sînt supuși înaintea comitetului de instrucțiune acelorași obligațiuni ca înaintea judecătorilor instructori și Curților de jurați, și pasibili de aceleași pedepse, în caz de infracțiune sau de refuz.

Funcționarii chemați a depune sînt scutiți, cu aceasta ocaziune, de secretul oficial.

28. Ofensa în contra membrilor comitetului de instrucțiune, și coruperea de martori sînt pedepsite conform dispozițiunilor Capitolului IV, secțiunea II și VIII, din codicele penal.

Pedepsele statornicite sînt aplicate de tribunalele ordinare, cărora comitetul le va trimite procesele sale verbale constatând delictele.

29. Comitetul de instrucțiune va fi dator a depune pe biroul Corpurilor Legiuitoare rezultatul lucrărilor sale, în cursul sesiunii în care s-a rostit darea în judecata afară de întârzieri justificate, pentru care Corpul Legiuitor va putea acorda prelungiri pînă la o alta sesiune.

30. Lucrarea comitetului de instrucțiune se va prezintă Corpului Legiuitor. Dacă concluziunile comitetului de instrucțiune mențin acuzatiunea, nu se urmează discutiunea, și nu se cere un nou vot, acuzatiunea este menținută deplin drept.

Dacă concluziunile vor fi favorabile acuzatului, sau, dacă în cursul dezbaterilor asupra-le, s-ar propune vreun amendament, în favoarea lui, atît concluziunile favorabile, cat și amendamentul, nu se vor admite, de cat dacă vor întruni majoritatea de 2 treimi.

La caz ca Corpul Legiuitor, care a votat darea în judecata, să se fi dizolvat mai înainte ca comitetul de instrucțiune să-și fi terminat lucrarea, acest comitet și va îndeplini însărcinarea, fără să aibă dreptul de a scoate el însuși pe vreun prevenit de sub acuzatiune; apoi nu va mai prezenta lucrarea sa noii Camere, ci va merge dea dreptul sa susțină acuzatiunea înaintea curții de casatiune, în conformitate cu art. 23 de mai sus.

31. Aceeași Camera sau același Senat, care a dat în judecata un ministru, poate, înainte de înfățișarea procesului, sa-l scoată de sub acuzare, printr-un vot dat cu două treimi asupra unei propuneri motivate, prezentată de comitetul de acuzare, de 20 deputați sau de 10 senatori.

32. În caz de a fi înlocuit prin facere de noi alegeri, Corpul Legiuitor care a votat darea în judecata, cererea de a se scoate ministrul de sub acuzare nu se poate discuta de noul Corp Legiuitor, decât numai după propunerea comitetului de instrucțiune și nu se poate admite decât cu două treimi.

33. Mandatul comitetului de instrucțiune, odată terminat în modul prevăzut mai sus, Corpul Legiuitor alege un comitet de acuzare, care va inainta și susține acuzatiunea înaintea Înaltei Curți de Casatiune.

34. Ministrul pus sub acuzare are dreptul de a-și lua copie după actele instrucțiunii.

Asemenea și comitetul de acuzare are dreptul de a cere prevenitului comunicare după actele ce au a-i servi la apărare. La caz de refuz din parte-i, și de a prezintă acele acte numai înaintea Curții de casatiune, comitetul de acuzare este în drept a cere curții o amânare spre a face un supliment de instrucțiune, pe care o va face el însuși. Curtea nu poate să refuze în acest caz amânarea.

35. Înaltă Curte de Casatiune și de justiție judeca în secțiuni unite, numărul membrilor fiind totdeauna cu soț; paritatea de voturi apara pe acuzat.

36. Procedura înaintea Înaltei Curți de Casatiune este stabilită de însăși Curtea, observând dispozițiunile procedurii penale, întrucât și acestea nu ar fi contrarii dispozițiunilor legii de fața.

37. Guvernul, precum și orice parte lezata, se poate constitui parte civilă la Curtea de Casatiune, în tot cursul procesului pornit de Domn sau de Corpurile Legiuitoare; după pronunțarea nu va mai putea intenta acțiune decât la tribunalele ordinare.

38. Instrucțiunea complicilor ministrului se va putea delega, de comitetul de instrucțiune magistraților instructori ordinari. Complicii sînt judecati de Înaltă Curte de Casatiune și de justiție, de odată cu autorul principal.

39. Prescripțiunea pentru crimele, delictele sau contraventiunile de drept comun comise de miniștri este conform dreptului comun.

Pentru delictele speciale, prevăzute de această lege, prescripțiunea va fi de 5 ani.

În ambele aceste cazuri prescripțiunea va curge de la data încetării de fapt din funcțiune.

40. Dispozițiunile dreptului comun, în ceea ce privește prescripțiunea, se aplică și acțiunii civile în contra ministrilor.

-------------------