Articolul 1
Nivelul primelor de asigurare pentru anul 2002 este prevăzut în anexa nr. 2.
privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule
În temeiul prevederilorart. 5, 53 și 67 din Legea nr. 136/1995privind asigurările și reasigurarile în România, modificate prinart. 45 alin. (4) din Legea nr. 32/2000privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, precum și aleart. 47 pct. 2 lit. k) din Legea nr. 32/2000, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adopta următoarele norme, prin care se stabilesc nivelul primelor de asigurare și termenele de plată ale acestora, limitele despăgubirilor corelate cu nivelul primelor de asigurare, criteriile de aplicare a acestei asigurări, autorizarea asigurătorilor și alte elemente pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.
Nivelul primelor de asigurare pentru anul 2002 este prevăzut în anexa nr. 2.
(1) În cazul persoanelor care dețin autovehicule înmatriculate sau supuse înmatriculării în România primele de asigurare se plătesc astfel:
a) pentru autovehiculele care sunt deja înmatriculate la data de 31 decembrie 2001, primele se plătesc pentru întreg anul 2002 sau fractionat, aferent perioadelor:
- 1 ianuarie-31 decembrie 2002, până la data de 31 decembrie 2001;
- 1 ianuarie-31 mai 2002, până la data de 31 decembrie 2001;
- 1 iunie-31 decembrie 2002, până la data de 31 mai 2002;
b) anterior înmatriculării autovehiculului în circulație, pentru autovehiculele care se înmatriculează/reinmatriculeaza în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2002;
c) anterior eliberării autorizației provizorii de circulație.
(2) În cazul plății anticipate și integrale până la data de 31 decembrie 2001 a primelor de asigurare aferente perioadei 1 ianuarie-31 decembrie 2002 toate categoriile de asigurați beneficiază de o reducere cu 10% a primelor de asigurare, cu excepția asiguraților, persoane fizice pensionate, care beneficiază de o reducere cu 20% a primelor de asigurare în baza talonului sau a deciziei de pensionare.
(3) În cazul neachitarii la scadenta a primelor de asigurare prevăzute la art. 1, deținătorul autovehiculului este neasigurat până în momentul intrării în vigoare a asigurării.
Pentru autovehiculele care se înmatriculează temporar, respectiv cele ce urmează să fie scoase definitiv din țara, precum și în cazul eliberării unei autorizații provizorii de circulație, primele de asigurare se calculează lunar și reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală prevăzută în anexa nr. 2.
Pentru autovehiculele care se înmatriculează permanent în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2002 prima de asigurare pentru fiecare luna sau fracțiune de luna cuprinsă între data începerii răspunderii asiguratorului și data de 31 decembrie 2002 reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală prevăzută în anexa nr. 2.
(1) Pentru autovehiculele aparținând agenților economici care desfășoară o activitate sezoniera în agricultura sau construcții și care nu sunt utilizate timp de cel puțin 3 luni consecutive, primele de asigurare se calculează lunar și reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală prevăzută în anexa nr. 2.
(2) Deținătorii de parcuri auto formate din cel puțin 20 de autovehicule înmatriculate pot negocia cu asiguratorii autorizați pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule plata fractionata a primelor de asigurare prevăzute în anexa nr. 2.
În cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate sau ale căror asigurări expira în timpul în care se afla pe teritoriul României, primele de asigurare aferente perioadei în care autovehiculul neasigurat se afla în România se plătesc anticipat și integral, astfel:
a) în mod obligatoriu, la intrarea autovehiculului pe teritoriul României, la punctele de trecere a frontierei, în cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate;
b) cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a documentelor de asigurare, la unitățile teritoriale ale asigurătorilor autorizați, în cazul persoanelor care se afla pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate și ale căror asigurări expira în perioada în care se afla în România.
Răspunderea asiguratorului începe:
a) din momentul plății primei de asigurare în numerar, respectiv al prezentării ordinului de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil și al eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document, pentru asiguratul care își îndeplinește obligațiile de plată în condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) și la art. 6;
b) după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a plătit prima de asigurare în numerar, respectiv s-a prezentat ordinul de plată vizat de banca la care asiguratul are deschis contul de disponibil și s-a eliberat documentul de asigurare, pentru celelalte situații, altele decât cele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) și la art. 6.
(1) Răspunderea asiguratorului încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în tichetul de asigurare pentru care s-a plătit prima de asigurare datorată sau, anterior acestei date, în momentul radierii autovehiculului.
(2) Dovada plății primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind chitanța, ordinul de plată sau alt document probator al plății.
(3) Nu este angajata răspunderea asiguratorului în cazul documentelor de asigurare sau de încasare falsificate ori care au fost sustrase din gestiunea acestuia.
(1) Pentru autovehiculele care se radiază din circulație în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2002 prima de asigurare pentru fiecare luna sau fracțiune de luna cuprinsă între data începerii și data încetării răspunderii asiguratorului reprezintă 1/12 din prima de asigurare anuală.
(2) Diferența dintre prima de asigurare plătită și cea calculată conform alin. (1) se restituie asiguratului, la cererea scrisă a acestuia, însoțită de documentele doveditoare, și numai în cazurile în care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării.
(1) În unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asiguratorul acorda despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în următoarele limite:
a) de la 1.000.000 lei până la maximum 400.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor pagubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 1.000.000 lei;
b) până la 100.000.000 lei pentru fiecare persoana, dar nu mai mult de 500.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
(2) Limitele despăgubirilor menționate la alin. (1) se aplică în cazul daunelor produse prin accidente de autovehicule survenite în anul 2002.
(1) Dovada existenței asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, în cazul controalelor efectuate de ofițerii și subofiterii de poliție, în conformitate cu prevederileart. 64 din Legea nr. 136/1995, o constituie tichetul de asigurare emis de asiguratorii autorizați sa practice aceasta asigurare în România sau documentele internaționale de asigurare de răspundere civilă auto, eliberate de societăți de asigurare din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României și numai pentru perioada menționată în acestea.
(2) În vederea identificarii de către organele abilitate a autovehiculelor pentru care a fost încheiată asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, asiguratorii vor elibera o vinieta de aceeași culoare cu tichetul de asigurare, care va fi aplicată pe parbrizul autovehiculului.
(3) Modelul, conținutul și culoarea tichetului de asigurare și cele ale vinietei vor fi comunicate asigurătorilor o dată cu autorizarea acestora.
Nivelul amenzilor și celelalte sancțiuni sunt prevăzute laart. 63 și 64 din Legea nr. 136/1995, respectiv:
a) refuzul societății comerciale autorizate de a încheia asigurarea obligatorie se sancționează cu amendă de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei, prevăzută laart. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2000, putându-se lua și măsura de suspendare a activității pe o perioadă de până la un an, potrivitart. 63 din Legea nr. 136/1995;
b) încălcarea de către persoanele fizice și juridice a obligației de asigurare prevăzute laart. 48 și 56 din Legea nr. 136/1995se sancționează cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei, prevăzută laart. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2000, și cu reținerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării, potrivitart. 64 din Legea nr. 136/1995.
În vederea obținerii autorizării de a practica asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, în conformitate cu prevederileLegii nr. 136/1995, asiguratorul solicitant trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:
a) să fie reautorizat, în conformitate cu prevederileLegii nr. 32/2000și aleNormelor nr. 2/2001emise prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 2/2001, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 24 august 2001;
b) sa dispună de un capital social vărsat, prevăzut laart. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 32/2000;
c) sa dispună de active lichide care să reprezinte cel puțin 50% din valoarea capitalului social vărsat prevăzut la lit. b), asa cum sunt ele prevăzute laart. 4 alin. 2 din Normele nr. 6/2001emise prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 6/2001, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 23 octombrie 2001;
d) asiguratorul care solicită autorizarea va constitui un depozit bancar pe o perioadă de 12 luni, în baza unui contract încheiat cu o banca autorizata de Banca Naționala a României, care va reprezenta cel puțin 50% din valoarea activelor prevăzute la lit. c) și care nu va putea fi eliberat de banca decât cu acordul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, după stingerea tuturor obligațiilor societății de asigurare autorizate conform prezentelor norme; la constituirea acestui depozit bancar asiguratorul va solicita băncii menționarea unei astfel de condiții exprese de eliberare a acestuia;
e) sa dispună de o rețea teritorială formată din cel puțin o unitate (sucursala, agenție, punct de lucru etc.) în fiecare județ și în municipiul București;
f) pentru fiecare unitate sa dispună de personal propriu specializat în activitatea de constatare și de lichidare a daunelor auto și să efectueze plati de despăgubire la cel puțin una dintre unitățile teritoriale din fiecare județ;
g) sa practice de cel puțin 2 ani asigurarea facultativă de autovehicule.
În vederea obținerii autorizării de practicare a asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, asiguratorii vor prezenta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor următoarele documente:
a) cerere de autorizare pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă a autovehiculelor și o documentație din care să rezulte îndeplinirea condițiilor de autorizare prevăzute la art. 13;
b) un raport privind contractele de asigurare facultativă a autovehiculelor din ultimii 2 ani (prime încasate, comisioane și daune plătite, volumul rezervei pentru daunele nelichidate, număr de contracte încheiate și număr de dosare de dăuna, din care rămase nelichidate), precum și rețeaua teritorială;
c) copie de pe contractul de depozit încheiat de asigurator cu banca, potrivit art. 13 lit. d);
d) un angajament al conducerii societății, din care să rezulte ca va respecta întocmai prevederile prezentelor norme, sub sancțiunile prevăzute laart. 39 din Legea nr. 32/2000.
În baza prevederilor prezentelor norme asiguratorii vor fi autorizați sa practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule pentru anul 2002.
(1) În aplicarea prevederilorart. 5 și 53 din Legea nr. 136/1995, modificate prinart. 45 alin. (4) din Legea nr. 32/2000, precum și aleart. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 32/2000, având în vedere elaborarea și publicarea prezentei legislații, gestionarea programului de monitorizare a activității asigurătorilor autorizați pentru practicarea acestei asigurări și pentru protejarea corespunzătoare a intereselor asiguraților, se preleva o cota procentuală de 0,88% din volumul primelor de asigurare încasate lunar pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.
(2) Sumele determinate prin aplicarea cotei de 0,88% asupra volumului lunar al primelor de asigurare încasate vor fi vărsate până la data de 2 a lunii următoare în contul nr. 50.0314045240, deschis pe seama Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la Trezoreria municipiului București.
(3) Sumele determinate potrivit alin. (1), aferente primelor de asigurare încasate pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule în cursul lunii decembrie 2001, pentru exercițiul financiar 2002, se vor vărsa până la data de 25 ianuarie 2002.
(1) Asiguratorii au obligația de a întocmi evidente lunare privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule, potrivit modelelor prezentate în anexele nr. 3a) și 3b).
(2) Asiguratorii vor transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor rapoarte trimestriale, care vor fi întocmite în baza evidentelor lunare, cumulate pentru fiecare trimestru al anului, până la data de 30 a lunii următoare fiecărui sfârșit de trimestru.
5121"Conturi curente la bănci"=472"Venituri înregistrate în avans"; 401 "Decontări privind primele de asigurare"=702 "Venituri din prime brute subscrise privind asigurările generale directe" concomitent, 4742 "Venituri înregistrate în avans privind asigurările generale"=401 "Decontări privind primele de asigurare"- cu primele de asigurare încasate în exercițiul financiar 2001; 6432 "Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate privind asigurările generale" (analitic distinct)=4472 "Fonduri speciale, taxe și vărsăminte asimilate privind asigurările generale" (analitic distinct) 4472 "Fonduri speciale, taxe și vărsăminte asimilate privind asigurările generale" (analitic distinct)=5442 "Conturi curente la bănci privind asigurările generale".
În contabilitatea asiguratorului autorizat pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule se vor efectua următoarele înregistrări contabile:
1. Evidentierea primelor de asigurare RCA încasate în exercițiul financiar 2001 și aferente exercițiului financiar 2002:
2. La începutul exercițiului financiar 2002, o dată cu aplicarea noilor reglementări contabile specifice domeniului asigurărilor, primele de asigurare RCA, vor fi evidentiate astfel:
3. Evidentierea sumei virate în contul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit art. 16 alin. (2):
Asiguratorii autorizați de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sa practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule acorda, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații acestora răspund, în baza legii, față de terțe persoane pagubite prin accidente de autovehicule care au loc pe teritoriul României, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil.
Asiguratorii acorda despăgubiri:
1. indiferent de locul în care a fost produs accidentul de autovehicul (pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri), atât în timpul deplasarii, cat și în timpul stationarii autovehiculului asigurat;
2. pentru pagubele produse de dispozitivele sau instalațiile montate pe autovehicule, dar numai atât timp cat acestea sunt montate pe autovehicul, precum și pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori atase, dar numai în timpul în care acestea sunt atașate unui autovehicul asigurat, inclusiv pentru pagubele produse din cauza desprinderii accidentale a acestora de autovehicule;
3. dacă paguba a fost produsă din culpa conducătorului autovehiculului, prin fapta lucrului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea autovehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentala a substanțelor sau a produselor transportate.
(1) În situația în care cel pagubit a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la mărirea pagubei, cel chemat sa răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din paguba care îi este imputabilă. În astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea rezultată din acte.
(2) În situația în care din acte nu rezultă întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident.
Asiguratorii nu acorda despăgubiri pentru:
1. cazurile în care deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
a) dintr-un caz de forta majoră;
b) din culpa exclusiva a persoanei pagubite;
c) din culpa exclusiva a unei terțe persoane;
2. pagubele produse bunurilor aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice asigurate, dacă au fost provocate de un alt autovehicul aparținând aceleiași persoane fizice sau juridice, condus de un prepus al aceleiași persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizica sau persoana juridică asigurata;
3. pagubele cauzate în situațiile în care la data accidentului deținătorul autovehiculului nu face dovada valabilității asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule sau răspunderea asiguratorului nu începuse;
4. pagubele situate sub limita minima a despăgubirilor de asigurare prevăzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, pentru avarierea ori distrugerea bunurilor în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor pagubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;
5. partea din prejudiciu care depășește limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare prevăzute în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, produs în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor pagubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei;
6. amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor;
7. cheltuielile făcute în procesul penal de deținătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă;
8. sumele pe care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, este obligat să le plătească deținătorului care i-a încredințat autovehiculul asigurat pentru avarierea ori distrugerea acestui autovehicul;
9. pagubele produse persoanelor sau bunurilor transportate, dacă între deținătorul autovehiculului care a produs accidentul sau conducătorul auto răspunzător și persoanele pagubite a existat un raport contractual (civil, comercial, de muncă etc., cu titlu oneros sau gratuit);
10. pagubele produse la locul de muncă de dispozitivele sau instalațiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalații de lucru;
11. pagubele produse prin accidente survenite în timpul operațiunilor de încărcare și de descărcare, acestea constituind riscuri ale activității profesionale;
12. pagubele produse ca urmare a transportului de produse periculoase (radioactive, ionizante, inflamabile, explozive, corosive, combustibile), care au determinat sau au agravat producerea pagubei;
13. pretențiile referitoare la reducerea valorii bunurilor după reparatie.
(1) Stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori se poate face în cazurile în care, din actele încheiate de organele de poliție, unitățile de pompieri sau celelalte autorități publice competente să constate și sa cerceteze accidentele de autovehicule, precum și din înștiințarea asiguraților, respectiv a conducătorilor auto vinovați, rezultă răspunderea civilă a deținătorului sau a conducătorului autovehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana pagubita face dovada prejudiciului suferit.
(2) În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, dacă autoritățile publice nu au reținut elemente determinante cu privire la cauzele și la împrejurările producerii accidentului de autovehicul ori la pagubele cauzate, acestea pot fi dovedite prin orice mijloc legal de proba.
(3) Despăgubirile nu pot fi stabilite pe baza convenției dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori în cazul în care nu a avut loc contact material între autovehiculul deținătorului asigurat și persoana pagubita sau bunurile acesteia.
La stabilirea despăgubirii, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se iau ca baza de calcul pretențiile formulate de persoanele pagubite, avându-se în vedere prevederile legale privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, fără a depăși diferența dintre valoarea acestora din momentul producerii accidentului și valoarea rămasă și nici limita maxima a despăgubirilor de asigurare prevăzută în prezentele norme.
(1) În situația realizării convenției dintre asigurat, persoanele pagubite și asigurator, asiguratorul va efectua plata în termen de cel mult 20 de zile calendaristice de la data finalizarii dosarului de daune.
(2) Asiguratorii sunt obligați să raporteze lunar Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cazurile de depasire a termenului prevăzut la alin. (1), sub sancțiunile prevăzute laart. 39 din Legea nr. 32/2000.
A. Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau distrugerii autovehiculelor, inclusiv vehiculelor, cu excepția celor înmatriculate în străinătate și care aparțin persoanelor străine sau cetățenilor români cu reședința în străinătate
(1) Despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăși cuantumul pagubei și nici diferența dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului și valoarea rămasă.
(2) Prin valoare rămasă se înțelege valoarea acelor părți din autovehicul rămase neavariate, fără a se putea depăși 25% din valoarea autovehiculului.
(3) Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și inlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de autovehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de achiziție, din care se scade valoarea eventualelor părți rămase neavariate.
(4) La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare numai înlocuirea părților componente sau a pieselor care au fost avariate.
(5) Prin părți componente sau piese care necesita înlocuirea se înțelege numai cele a căror reparare sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibila din punct de vedere tehnic datorită gradului de avariere a acestora ori, cu toate ca repararea este posibila, costul de reparatie, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente, depășește valoarea de nou a părții componente sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente.
(6) Se considera ca a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului atunci când părțile avariate din cauza accidentului reprezintă cel puțin 50% din suprafața totală exterioară a autovehiculului respectiv.
(7) Prețurile părților componente, ale pieselor inlocuitoare noi și ale materialelor sunt cele practicate de unitățile de specialitate la data producerii accidentului. Prin unități de specialitate se înțelege persoanele juridice autorizate sa desfășoare activitatea de comercializare a autovehiculelor, a părților componente, a pieselor inlocuitoare și a materialelor pentru acestea, precum și să execute lucrări de întreținere și reparatie la autovehicule.
(8) De regula reparațiile se vor efectua în unități de specialitate care sunt agreate de asiguratori printr-o convenție încheiată în acest sens, costurile reparațiilor urmând să fie plătite de asigurator direct către unitățile de specialitate agreate. Asiguratorii vor încheia convenții cu cel puțin 3 unități service auto specializate în activitatea de depanare a autovehiculelor de producție interna și/sau de producție externa. Sunt exceptate de la aceasta prevedere autovehiculele care sunt în perioada de garanție.
(9) În situația în care pagubitul dorește ca repararea autovehiculului să fie executată în alte unități de specialitate, asiguratorul va deconta cheltuielile efectuate de pagubit până la nivelul tarifelor practicate de unitățile de specialitate agreate de asigurator.
(10) În cazurile în care pentru repararea autovehiculelor a fost necesară procurarea cu plata în valută a unor părți componente, piese sau materiale, costul acestora este egal cu costul prevăzut în actele de cheltuieli prezentate (inclusiv cheltuieli de transport și taxe vamale, exclusiv T.V.A. aferentă), echivalat în lei la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României la data efectuării plății facturii de către pagubit, fără a putea depăși 90 de zile de la data accidentului. În aceste cazuri costul părților componente, pieselor sau materialelor nu va depăși prețurile de vânzare practicate de unitățile de specialitate din România, dacă acestea sunt comercializate și în România. În situația în care se depășește termenul de 90 de zile de la data accidentului, pentru stabilirea despăgubirii se vor avea în vedere prețurile părților componente, ale pieselor inlocuitoare noi și ale materialelor practicate de unitățile de specialitate la data producerii accidentului sau, în lipsa acestora, prețurile de catalog echivalate în lei la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României la data ultimei zile a acestui termen.
(11) Cheltuielile cu manopera, inclusiv cu demontarea și montarea, sunt cele prevăzute în tarifele practicate, la data producerii accidentului, de unitățile de specialitate agreate de către asigurator.
(12) Costul reparațiilor efectuate la autovehicule, inclusiv costul de înlocuire a părților componente și a pieselor avariate, se stabilește pe baza documentelor eliberate de unitățile de specialitate agreate de asigurator, dacă reparația se executa în cel mult 60 de zile de la data producerii accidentului.
(13) În cazul în care reparațiile autovehiculului se efectuează în regie proprie sau se solicita plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor, costul acestora se stabilește pe baza evaluării asiguratorului și, dacă este cazul, și a documentelor justificative privind plățile făcute, prezentate ulterior efectuării reparațiilor. În astfel de cazuri cheltuielile cu manopera și costul reparațiilor nu pot depăși, pentru părți componente, piese sau materiale, prețurile de vânzare și tarifele pentru manopera practicate de unitățile de specialitate agreate de asiguratori.
(14) Dacă pentru unele părți componente sau piese ale autovehiculului nu exista prețuri practicate de unitățile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabilește prin asimilare cu prețurile de vânzare practicate de unitățile de specialitate pentru părțile componente sau piesele unor autovehicule similare sau, în caz contrar, pe baza prețurilor din cataloagele pentru piese de schimb. În cazul în care prețurile din cataloage sunt exprimate în valută, se va calcula echivalentul în lei la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României la data efectuării plății sumei de despăgubire.
(15) În situațiile aplicării prevederilor alin. (10) și (13), dacă se prezintă documente justificative de la unitățile de specialitate cu care asiguratorul nu are încheiată o convenție de autorizare, pentru cheltuielile efectiv făcute într-un termen de 60 de zile de la data plății despăgubirii, la cererea persoanei pagubite se va putea acorda diferența dintre sumele efectiv plătite și prețurile avute în vedere la calculul despăgubirii pe baza evaluării asiguratorului pentru fiecare element, ținându-se seama de prețurile utilizate de unitățile de specialitate agreate.
(1) Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabilește scăzându-se din valoarea de nou a acestuia uzura corespunzătoare.
(2) Modalitatea de stabilire a valorii de nou și a uzurii corespunzătoare, prevăzute de prezentele norme, se aplică inclusiv în cazul despăgubirii stabilite prin hotărâre judecătorească.
Prin valoarea de nou a autovehiculelor avariate se înțelege:
a) pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparținând persoanelor fizice și persoanelor juridice, române sau străine, precum și pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate, aparținând persoanelor fizice, cu excepția cetățenilor români cu reședința în străinătate și a persoanelor juridice române, care se comercializează în România, prețurile practicate de unitățile de specialitate la data producerii accidentului;
b) pentru autovehiculele înmatriculate în România, aparținând persoanelor fizice și persoanelor juridice, române sau străine, precum și pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate, aparținând persoanelor fizice, cu excepția cetățenilor români cu reședința în străinătate și a persoanelor juridice române, care nu se comercializează în România, prețurile de vânzare practicate la data accidentului în țara care a fabricat autovehiculul respectiv*1), echivalat în lei la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României la data producerii accidentului;
c) pentru tipurile de autovehicule la care nu exista prețuri stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrica, valorile stabilite prin raportare la prețurile de vânzare, practicate la data accidentului, ale unor autovehicule care au caracteristici tehnice similare, din producție interna sau externa*1).
--------------
*1) În lipsa acestor prețuri se pot avea în vedere prețurile corespunzătoare din cataloagele de specialitate.
(1) Uzura autovehiculului avariat se stabilește în raport cu vechimea, utilizarea și starea de întreținere a acestuia la data producerii accidentului. La stabilirea uzurii se tine seama de costul reparațiilor curente sau capitale, inclusiv de costul de înlocuire a părților componente sau a pieselor executate înainte de accident, pentru menținerea stării tehnice corespunzătoare a autovehiculului. Valoarea acestora se stabilește în baza documentațiilor privind costul efectiv al reparațiilor sau al inlocuirilor respective.
(2) Criteriile de stabilire a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule sunt cele prevăzute în anexa nr. 1.
Se acorda despăgubiri și pentru:
1. acoperirea cheltuielilor făcute în vederea limitării pagubelor, dacă au fost necesare ca urmare a accidentului și sunt probate cu documente justificative;
2. acoperirea cheltuielilor de transport al autovehiculului la serviciul agreat de asigurator, cel mai apropiat de locul accidentului, care poate face reparația, sau la locul cel mai apropiat de adăpostire a autovehiculului (dacă acesta nu se poate deplasa prin forta proprie), probate cu documente justificative.
B. Stabilirea despăgubirilor în cazul vatamarii sau pieirii animalelor
Despăgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii pe piața locală a animalului respectiv la data producerii riscului asigurat.
C. Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, altele decât cele prevăzute la pct. A și B
(1) Despăgubirile pentru clădiri, construcții sau alte bunuri se stabilesc pe baza prețurilor în vigoare la data producerii riscului asigurat, în limitele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a).
(2) În cazul în care persoanele pagubite prezintă documentații tehnice (devize de reparații sau alte evaluări), acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea prealabilă facuta de asigurator.
D. Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor aparținând persoanelor străine sau cetățenilor români cu reședința în străinătate
La stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurați, asiguratori și pagubiti, în cazul avarierii sau distrugerii bunurilor, se vor avea în vedere și următoarele:
1. în cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate despăgubirile acordate de asiguratori nu pot depăși diferența dintre valoarea acestora la data producerii accidentului și valoarea rămasă;
2. în cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate valoarea acestora la data producerii accidentului se stabilește în baza prețurilor practicate în țara în care este înmatriculat autovehiculul ori în țara în care a fost fabricat autovehiculul în cauza. În lipsa acestor prețuri se vor avea în vedere valorile reale conform cataloagelor de specialitate;
3. prin valoare rămasă se înțelege valoarea acelor părți din autovehicul rămase neavariate, fără a se putea depăși 25% din valoarea stabilită conform prevederilor pct. 2;
4. în cazul în care reparația se efectuează în străinătate, despăgubirile urmând a se plati în valută, costul reparatiei este cel prevăzut în documentația de reparatie, avându-se în vedere avariile constatate, precum și eventualele avarii suplimentare constatate cu ocazia efectuării reparatiei, dacă producerea acestora se justifica prin dinamica accidentului;
5. în cazul în care reparațiile nu s-au executat în România și se solicita plata în valută a despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor în străinătate, costul pagubelor se stabilește pe baza evaluării făcute de asigurator, avându-se în vedere constatările reținute de autoritățile publice competente, cercetările efectuate de asigurator în legătură cu dinamica accidentului și întinderea prejudiciului, precum și, dacă este cazul, documentele prezentate ulterior privind plățile efectiv făcute de cel pagubit;
6. în cazul autovehiculelor înmatriculate în străinătate și avariate, care nu se pot deplasa prin forta proprie, se plătesc despăgubiri și pentru:
a) 75% din cheltuielile de transport al persoanelor care au efectuat voiajul în autovehiculul avariat, fără a se putea depăși 75% din tariful prevăzut pentru transportul cu avionul clasa "Economic";
b) transportul autovehiculului respectiv, inclusiv al remorcii tractate de acesta de la locul accidentului până la cel mult atelierul de reparații din țara de domiciliu, cu excepția cazurilor de dăuna totală;
c) 75% din cheltuielile de transport al mărfurilor aflate în autovehicul, inclusiv în remorca tractata de acesta, până la locul de destinație;
7. cheltuielile prevăzute la pct. 6 trebuie justificate cu documente eliberate de către societățile de transport specializate;
8. calcularea în valută a limitelor de despăgubire se face la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României la data producerii accidentului.
(1) În cazul în care reparația s-a făcut în România și se solicita plata în valută, calcularea în valută a despăgubirilor stabilite în lei se face la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României la data la care pagubitul a efectuat plata facturii de reparații.
(2) În cazul în care reparațiile nu s-au efectuat și se solicita plata despăgubirii înainte de efectuarea reparațiilor pe bază de deviz, costul pagubelor se stabilește luându-se în considerare prețurile din cataloagele pentru piese de schimb. În cazul în care se solicita efectuarea despăgubirii în lei și prețurile din cataloage sunt exprimate în valută, se va calcula echivalentul în lei al acestora la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României la data efectuării plății.
În cazurile în care despăgubirile urmează să fie recuperate potrivitart. 58 din Legea nr. 136/1995, suma de recuperat reprezintă:
a) despăgubirea stabilită în lei, dacă reparația a fost efectuată total sau parțial în România;
b) despăgubirea plătită în valută, echivalata în lei la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României la data efectuării plății externe, dacă reparația a fost efectuată în străinătate.
E. Stabilirea despăgubirilor în cazul vatamarii corporale sau al decesului persoanelor
La stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori, în cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele:
1. în caz de vătămare corporală:
a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizarii și a concediului medical;
b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de către persoana vătămată, dovedit cu documente de evidenta fiscală, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;
c) salariul minim pe economie în cazul persoanelor pagubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau calificare;
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale), probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de lege;
e) cheltuieli cu ingrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificat medical se recomanda acest lucru, însă nu mai mult de salariul minim pe economie;
2. în caz de deces:
a) cheltuielile de inmormantare, inclusiv piatra funerara, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, pe baza documentelor justificative;
b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de imbalsamare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face inmormantarea;
c) veniturile nete nerealizate și eventuale alte cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului.
Pentru recuperarea pagubelor produse ca urmare a accidentelor de autovehicule persoanele pagubite se vor adresa societății de asigurare cu care deținătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului a încheiat asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto.
(1) În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a avarierii ori distrugerii bunurilor aparținând mai multor persoane în unul și același accident de autovehicul depășește la data producerii accidentului limita maxima prevăzută în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, în care se cuprind și cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor pagubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă, în limita acestei sume, fiecărei persoane pagubite, proporțional cu raportul dintre limita maxima și totalul cuantumului despăgubirilor.
(2) În cazul în care cuantumul despăgubirilor ca urmare a vatamarilor corporale sau a decesului mai multor persoane în unul și același accident de autovehicul depășește la data producerii accidentului limita maxima prevăzută în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului, în care se cuprind și cheltuielile făcute în procesul civil, indiferent de numărul persoanelor pagubite și de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei, despăgubirile se acordă în limita acestei sume, proporțional cu prejudiciul suferit de fiecare persoana pagubita, fără însă a se depăși la data producerii accidentului, pentru fiecare persoana vătămată, limita pe persoana prevăzută în actul normativ în vigoare la data producerii accidentului.
(1) Încuviințarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenției dintre asigurați, persoane pagubite și asiguratori se da:
a) pe actele eliberate de autoritățile publice competente să constate și sa cerceteze accidentele de autovehicule, pe înștiințarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator, de către deținătorul autovehiculului, iar în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilorart. 58 din Legea nr. 136/1995, și de către conducătorul auto răspunzător de producerea pagubei;
b) pe procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurator, de către persoana pagubita (în cazul persoanelor juridice, de reprezentantul acestora).
(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), în cazul persoanelor fizice încuviințarea poate fi data de sotia (soțul) asiguratului, respectiv a (al) persoanei pagubite, ori, în caz de imposibilitate a ambilor soți (spitalizare, deces, detenție, lipsa îndelungată din localitate etc.), de oricare dintre următoarele persoane majore: copii, părinți, surori sau frați ai asiguratului, respectiv ai persoanei pagubite ori ai sotiei (soțului) acestora.
Constatarea pagubelor se efectuează și în cazurile în care nu s-a primit încă înștiințarea de la asiguratul răspunzător de producerea pagubei, însă persoanele pagubite se prezintă la asiguratorul acestuia cu dovezi privind răspunderea asiguratului, cauzele și împrejurările accidentului.
(1) Procesul-verbal de constatare a pagubelor se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.
(2) Eventualele obiecții ale părților cu privire la pagubele constatate vor fi menționate în procesul-verbal sau într-o anexa la acesta.
(3) Eventualele modificări în cuprinsul procesului-verbal trebuie certificate sub semnatura acelorași persoane care l-au semnat.
(4) Dacă prin demontarea sau reparația bunului avariat au rezultat și alte pagube produse ca urmare a accidentului, ce nu au putut fi constatate inițial, se va întocmi un proces-verbal suplimentar de constatare a pagubelor, cu participarea acelorași persoane care au luat parte la constatarea inițială.
Asiguratorii pot acorda despăgubiri și în cazul în care persoana pagubita a procedat la repararea autovehiculului avariat înainte ca asiguratorii să efectueze constatarea pagubei, dacă împrejurările și cauzele producerii evenimentului asigurat, precum și cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la dosar. În asemenea situații stabilirea mărimii avariilor și a cuantumului pagubelor se va face în baza datelor consemnate în actele autorităților publice competente, a documentațiilor privind costul efectiv al reparațiilor efectuate, coroborate cu prețurile practicate de unitățile de specialitate agreate de asigurator, a declarațiilor scrise ale pagubitului și ale martorilor și a altor dovezi prezentate, coroborate cu propriile constatări ale asiguratorului, rezultate în urma examinării reparațiilor executate autovehiculului și, după caz, a eventualelor părți componente sau piese avariate înlocuite, precum și cu investigațiile în legătură cu dinamica accidentului, localizarea acestuia etc. Și în aceste cazuri datele constatate vor fi consemnate în procesul-verbal de constatare a pagubelor la autovehicule, care va fi semnat de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.
(1) O dată cu plata despăgubirii persoana pagubita va menționa în scris ca a fost integral despagubita pentru pagubele suferite și că nu mai are nici o pretentie de la asigurator în legătură cu paguba respectiva.
(2) În situația efectuării plății de către asigurator direct în contul bancar al persoanei pagubite, aceasta se considera a fi integral despagubita dacă în termen de 30 de zile de la data plății nu a notificat asiguratorului eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii.
(1) În cazurile în care nu s-a realizat convenția și despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asiguratorul va acorda despăgubiri fără a mai fi necesară încuviințarea asiguratului, în baza hotărârii judecătorești rămase definitive și investite cu formula executorie, cu respectarea prevederilorLegii nr. 136/1995și ale prezentelor norme.
(2) În cazul obligării la prestații bănești periodice sumele stabilite în condițiile prevăzute la alin. (1) se vor plati până la reducerea sau încetarea stării de nevoie sau a incapacității de muncă, ținându-se seama de deciziile de pensionare, certificatele medicale și de alte dovezi care stabilesc aceste situații, cu respectarea limitelor maxime de indemnizare prevăzute de reglementările în vigoare la data producerii prejudiciului.
În cazul în care după plata despăgubirilor pentru vătămări corporale, stabilite prin hotărâre a organului de jurisdicție competent, intervine decesul victimei ca urmare a aceluiași accident, se pot stabili despăgubiri pe baza convenției dintre părți pentru cheltuielile prevăzute la art. 36 pct. 2.
Convenția dintre asigurați, persoanele pagubite și asiguratori are caracter total, necondiționat, definitiv și stinge toate pretențiile decurgând din pagubele care erau sau puteau fi cunoscute la data realizării convenției, pentru pagubele ce s-au acoperit pe aceasta cale, cu excepția situației în care ulterior plății despăgubirii pentru vătămări corporale starea persoanei pagubite s-a agravat ori a intervenit decesul acesteia, ca urmare a aceluiași accident.
Asiguratorii autorizați pentru practicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule sunt obligați sa comunice asiguraților condițiile privind aceasta asigurare, prevăzute de prezentele norme.
Pentru respectarea intereselor asiguraților Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prin atribuțiile sale, analizează și rezolva eventualele reclamații primite de la asigurați sau alte persoane fizice și juridice care apelează la serviciile asigurătorilor sau brokerilor de asigurare, putând lua măsuri împotriva nerespectării condițiilor prevăzute în prezentele norme, potrivit art. 49.
Nerespectarea prevederilor prezentelor norme de către societățile de asigurare se sancționează în condițiile și potrivit prevederilorart. 8 și 39 din Legea nr. 32/2000.
Anexele nr. 1, 2, 3a) și 3b) fac parte integrantă din prezentele norme.
-------
la norme
---------
CRITERII 22/11/2001
I*). În cazul persoanelor care dețin autovehicule înmatriculate în România - lei- Felul autovehiculului1 ianuarie- 31 decembrie1 ianuarie -31 mai1 iunie-31 decembrie persoane fizicepersoane juridicepersoane fizicepersoane juridicepersoane fizicepersoane juridice 1. Autoturisme (inclusiv autoturisme de teren și automobile mixte a căror masă totală maximă autorizată nu depășește 3,5 t), autosanitare, autorulote, având capacitatea cilindrică de: a)până la 1.200 cm3635.000756.000271.000320.000364.000436.000 b)între 1.201-1.400 cm3727.000940.000304.000395.000423.000545.000 c)între 1.401-1.600 cm3868.0001.269.000371.000540.000497.000729.000 d)între 1.601-1.800 cm3947.0001.381.000405.000587.000542.000794.000 e)între 1.801-2.000 cm31.220.0001.663.000507.000699.000713.000964.000 f)peste 2.000 cm31.458.0002.014.000612.000853.000846.0001.161.000 2. Autovehicule pentru transport de persoane (inclusiv autospecializate pentru transport de persoane): a) având cel puțin 10, dar nu mai mult de 17 locuri exclusiv pe scaune, inclusiv cel al conducătorului1.933.0002.290.000810.000954.0001.123.0001.336.000 b) având cel puțin 18 locuri pe scaune, inclusiv cel al conducătorului3.500.0004.152.0001.458.0001.735.0002.042.0002.417.000 c) tramvaie, troleibuze 3.328.000 1.386.000 1.942.000 3. Motocicluri cu sau fără ataș509.000832.000217.000342.000292.000490.000 4. Tractoare rutiere având puterea motorului de: a)până la 45 CP inclusiv429.000429.000178.000178.000251.000251.000 b)peste 45 CP2.077.0002.077.000874.000874.0001.203.0001.203.000 5. Alte autovehicule decât cele menționate la pct. 1-4, a căror masă totală maximă autorizată este de: a)până la 2.300 kg1.261.0001.816.000532.000761.000729.0001.055.000 b)între 2.301-3.500 kg1.983.0002.497.000832.0001.044.0001.151.0001.453.000 c)între 3.501-7.500 kg2.710.0003.121.0001.151.0001.300.0001.559.0001.821.000 d)între 7.501-16.000 kg3.328.0004.152.0001.386.0001.735.0001.942.0002.417.000 e)peste 16.000 kg4.152.0005.400.0001.735.0002.260.0002.417.0003.140.000 *)a)Primele de asigurare se plătesc numai pentru autovehicule. Pentru remorci, semiremorci și atașe nu se plătesc prime de asigurare. b)Primele de asigurare prevăzute mai sus se plătesc și pentru fiecare număr de circulație de probă. c)Pentru persoanele cu deficiențe locomotorii, deținători de motocicluri și de autoturisme adaptate infirmității lor, inclusiv pentru cele primite de aceștia în folosință, primele de asigurare se reduc cu 50%. d)Primele de asigurare aferente perioadelor stabilite mai sus se încasează în cuantumul prevăzut, fără a fi posibilă fracționarea acestuia, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 5 alin. (2) din norme. e)Pentru toate autovehiculele care nu sunt menționate expres la pct. 1 se vor aplica tarifele de la pct. 5 (autoutilitare, autofurgoane, autocamioane, autospeciale II*). În cazul persoanelor care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate sau ale căror asigurări expiră în perioada în care se află pe teritoriul României - lei - Felul autovehicululuiPrima de asigurare pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2002, pentru fiecare autovehicul înmatriculat în străinătate 1.Autoturisme1.716.000 2.Motocicluri661.000 3.Alte autovehicule decât autoturisme și motocicluri4.224.000
------- la norme -------- NIVELUL primelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule pentru anul 2002
-----------
Notă *) Primele de asigurare se plătesc numai pentru autovehicule. Pentru remorci, semiremorci și atase nu se plătesc prime de asigurare.
Nr. crt. B(1)Număr de contracte, cumulat de la începutul anului de subscriere B(2)Număr de daune avizate, cumulat de la începutul anului B(3)Despăgubiri plătite, cumulat de la începutul anului (mii lei) B(4)Număr de daune nelichidate, cumulat de la începutul anului B(5)Rezerva aferentă daunelor nelichidate (mii lei) B(6) Vătămări corporaleDaune materiale 1.a) 1.b) 1.c) 1.d) 1.e) 1.f) 2.a) 2.b) 2.c) 3. 4.a) 4.b) 5.a) 5.b) 5.c) 5.d) 5.e) II.1. II.2. II.3. TOTAL:
--------- la norme -------- SOCIETATEA ................. TRIMESTRUL ............ 2002 PERSOANE FIZICE A. Prime încasate, cumulat de la începutul anului de subscriere ................ mii lei B.
Nr. crt. B(1)Număr de contracte, cumulat de la începutul anului de subscriere B(2)Număr de daune avizate, cumulat de la începutul anului B(3)Despăgubiri plătite, cumulat de la începutul anului (mii lei) B(4)Număr de daune nelichidate, cumulat de la începutul anului B(5)Rezerva aferentă daunelor nelichidate (mii lei) B(6) Vătămări corporaleDaune materiale 1.a) 1.b) 1.c) 1.d) 1.e) 1.f) 2.a) 2.b) 2.c) 3. 4.a) 4.b) 5.a) 5.b) 5.c) 5.d) 5.e) II.1. II.2. II.3. TOTAL:
--------- la norma --------- SOCIETATEA ..................... TRIMESTRUL ................ 2002 PERSOANE JURIDICE A. Prime încasate, cumulat de la începutul anului de subscriere ................. mii lei B.
------------
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.