Articolul 1
Prezenta lege reglementează organizarea, funcționarea și finanțarea sistemului național de asistența socială în România.
privind sistemul național de asistența socială
Parlamentul României adopta prezenta lege.
Prezenta lege reglementează organizarea, funcționarea și finanțarea sistemului național de asistența socială în România.
Asistența socială, componenta a sistemului de protecție socială, reprezintă ansamblul de instituții și măsuri prin care statul, autoritățile publice ale administrației locale și societatea civilă asigura prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situații care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane.
Asistența socială are ca obiectiv principal protejarea persoanelor care, datorită unor motive de natura economică, fizica, psihică sau socială, nu au posibilitatea să își asigure nevoile sociale, să își dezvolte propriile capacități și competente pentru integrare socială.
(1) Nevoia socială reprezintă ansamblul de cerințe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condițiilor de viața în vederea integrării sociale.
(2) Evaluarea nevoilor sociale se realizează potrivit reglementărilor stabilite prin acte normative.
(1) Asistența socială este în responsabilitatea instituțiilor publice specializate ale autorităților administrației publice centrale și locale și a organizațiilor societății civile.
(2) În sensul prezentei legi, asistența socială cuprinde drepturile acordate prin prestații în bani sau în natura, precum și serviciile sociale.
Sistemul național de asistența socială se întemeiază pe următoarele principii generale:
a) respectarea demnității umane, potrivit căruia, fiecărei persoane îi este garantată dezvoltare libera și deplina a personalității;
b) universalitatea, potrivit căruia fiecare persoana are dreptul la asistența socială, în condițiile prevăzute de lege;
c) solidaritatea socială, potrivit căruia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu își pot asigura nevoile sociale, pentru menținerea și întărirea coeziunii sociale;
d) parteneriatul, potrivit căruia instituțiile publice și organizațiile societății civile cooperează în vederea organizării și dezvoltării serviciilor sociale;
e) subsidiaritatea, potrivit căruia statul intervine atunci când inițiativa locală nu a satisfăcut sau a satisfăcut insuficient nevoile persoanelor.
Statul își asuma responsabilitatea de realizare a măsurilor de asistența socială prevăzute prin legi speciale și asigura transferul atribuțiilor și al mijloacelor financiare necesare către autoritățile publice locale, serviciile publice descentralizate și societatea civilă.
În cadrul planului național al asistenței sociale Ministerul Muncii și Solidarității Sociale stabilește direcțiile prioritare în domeniu, este autoritatea care inițiază legile speciale în domeniul asistenței sociale, și urmărește aplicarea acestora la nivel central și local.
În aplicarea măsurilor de asistența socială Ministerul Muncii și Solidarității Sociale colaborează cu instituțiile guvernamentale, consiliile județene și locale, precum și cu reprezentanții societății civile.
(1) Au dreptul la asistența socială, în condițiile legii, toți cetățenii români cu domiciliul în România, fără deosebire de rasa, de naționalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenența politică, de avere sau de origine socială.
(2) Cetățenii altor state și apatrizii, care au domiciliul sau reședința în România, au dreptul la măsuri de asistența socială, în condițiile legislației române și ale tratatelor internaționale la care România este parte.
(3) Asistența socială se acordă la cerere sau din oficiu, în conformitate cu prevederile legii.
(4) Toți cetățenii au dreptul de a fi informati asupra conținutului și modalităților de acordare a drepturilor de asistența socială.
Drepturile la asistența socială se stabilesc în condițiile prevăzute de legile speciale care le reglementează.
Evidenta beneficiarilor drepturilor la asistența socială se realizează pe baza codului numeric personal, cu asigurarea, potrivit legii, a confidențialității datelor personale.
Prestațiile sociale în bani sau în natura sunt susținute de măsuri de redistributie financiară și cuprind: alocațiile familiale, ajutoarele sociale și speciale către familii sau persoane, în funcție de nevoile și veniturile acestora.
Alocațiile familiale se acordă familiilor cu copii și au în vedere, în principal, nașterea, educația și întreținerea copiilor.
Ajutoarele sociale sunt prestații acordate în bani și în natura persoanelor sau familiilor ale căror venituri sunt insuficiente pentru acoperirea nevoilor minime.
Persoanele cu deficiente fizice, senzoriale, psihice sau mentale beneficiază de ajutoare speciale.
Persoanele care au dreptul la măsuri de asistența socială pot beneficia și de facilități prevăzute în legi speciale.
În sensul prezentei legi, serviciile sociale au drept obiectiv menținerea, refacerea și dezvoltarea capacităților individuale pentru depășirea unei situații de nevoie, cronice sau de urgenta, în cazul în care persoana sau familia este incapabila singura sa o soluționeze.
Statul organizează și susține financiar și tehnic sistemul serviciilor sociale, promovand un parteneriat cu comunitatea locală și cu reprezentanți ai societății civile.
Serviciile sociale se acordă la domiciliu, în instituții specializate de zi sau în instituții rezidentiale.
Serviciile sociale pot fi servicii de îngrijire social-medicală și servicii de asistența socială.
(1) Serviciile de îngrijire social-medicală sunt acordate persoanelor care, fără acestea, temporar sau permanent, datorită unor afecțiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale, se afla în imposibilitatea desfășurării unei vieți demne, precum și persoanelor care suferă de boli incurabile în ultima faza.
(2) Serviciile de îngrijire social-medicală sunt realizate de personal specializat.
(1) Serviciile de asistența socială au drept obiectiv refacerea și dezvoltarea capacităților individuale și ale celor familiale necesare pentru a depăși cu forte proprii situațiile de dificultate.
(2) Serviciile de asistența socială sunt servicii profesionalizate și sunt efectuate de persoane cu calificare în domeniu.
(3) Serviciile de asistența socială se realizează prin metode și tehnici specifice de diagnoza a nevoii de asistența și de intervenție socială și constau, în principal, din informare, consiliere, terapie individuală și colectivă.
(1) Serviciile de asistența socială pot fi servicii de asistența socială comunitara și servicii de asistența socială specializate.
(2) Serviciile de asistența socială comunitara au un caracter primar-general și se acordă la domiciliu, în familie și în comunitate.
(3) Serviciile de asistența socială specializate se acordă pentru nevoi speciale atât la domiciliu, cat și în instituții specializate sau în cadrul altor instituții, cum ar fi: școli, spitale, penitenciare și alte unități.
(1) Ministerul Muncii și Solidarității Sociale stabilește prioritățile naționale în ceea ce privește serviciile sociale și inițiază proiecte de acte normative pentru reglementarea acordării acestora.
(2) Consiliile județene și locale stabilesc strategiile și prioritățile locale în funcție de nevoile comunității respective, în conformitate cu strategia naționala.
(3) Organizarea sistemului de servicii și modul de acordare a acestora se aproba prin hotărâre a Guvernului.
Instituțiile publice și unitățile private, precum și asociațiile și fundațiile care acorda servicii sociale au obligația să respecte standardele de calitate, precum și normele metodologice stabilite potrivit legii.
(1) Instituțiile de asistența socială sunt înființate și organizate ca unități specializate, publice sau private.
(2) Instituțiile de asistența socială asigura protecție, ocrotire, gazduire, îngrijire, activități de recuperare și reintegrare socială pentru copii, persoane cu handicap, persoane varstnice și alte categorii de persoane, în funcție de nevoile specifice.
(1) Gazduirea în instituțiile de asistența socială se realizează atunci când menținerea la domiciliu nu este posibila și poate fi dispusă în urma evaluării sociale și socio-medicale a persoanei, cu consimțământul acesteia.
(2) În situația în care nu se poate obține consimțământul persoanei, accesul acesteia în instituțiile de asistența socială se realizează cu consimțământul reprezentantului legal sau, după caz, cu acordul autorității tutelare.
Instituțiile de asistența socială pot acorda servicii sociale și la domiciliul persoanelor, în funcție de nevoile acestora.
Nomenclatorul instituțiilor de asistența socială, procedura și modul de acreditare a instituțiilor de asistența socială, publice și private, după caz, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.
(1) Instituțiile de asistența socială acreditate au obligația să respecte standardele de calitate pentru serviciile acordate, iar proiectele de construcție și modernizare a așezămintelor sociale trebuie să răspundă nevoilor beneficiarilor.
(2) Instituțiile de asistența socială prevăzute la alin. (1) au obligația să respecte criteriile minime de organizare și funcționare, care se aproba prin hotărâre a Guvernului.
(1) Instituțiile publice de asistența socială, finanțate parțial sau total de la bugetul de stat, se înființează prin hotărâre a Guvernului, iar cele finanțate de la bugetul județean sau de la bugetele locale, prin hotărâre a consiliului județean sau local.
(2) Instituțiile publice de asistența socială sunt conduse de un director a cărui activitate este sprijinita de un consiliu consultativ compus din reprezentanți ai beneficiarilor și ai partenerilor sociali.
(3) Organizarea și funcționarea instituțiilor publice de asistența socială se stabilesc de organele care le înființează.
Consiliul local împreună cu conducerea instituției publice de asistența socială au obligația să asigure soluționarea urgentelor sociale din unitatea administrativ-teritorială unde își are sediul instituția.
(1) În cadrul administrației publice centrale Ministerul Muncii și Solidarității Sociale este autoritatea care elaborează politica de asistența socială, stabilește strategia naționala de dezvoltare în domeniu și promovează drepturile familiei, copilului, persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap și ale oricăror alte persoane aflate în nevoie. În elaborarea strategiei de dezvoltare în domeniu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale se va consulta cu principalii reprezentanți ai societății civile.
(2) Ministerul Sănătății și Familiei, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Administrației Publice, Ministerul Justiției, Ministerul de Interne, Autoritatea Naționala pentru Protecția Copilului, precum și alte instituții și organisme guvernamentale elaborează în domeniul lor de competența politici și programe de asistența socială.
(1) În vederea coordonării sistemului național de asistența socială se constituie Comisia interministeriala privind asistența socială, coordonata de ministrul muncii și solidarității sociale.
(2) Comisia interministeriala privind asistența socială are, în principal, următoarele atribuții:
a) elaborarea politicii unitare în domeniul asistenței sociale;
b) coordonarea la nivel național a activităților de asistența socială;
c) avizarea politicilor și măsurilor de asistența socială elaborate de ministerele și instituțiile prevăzute la art. 34 alin. (2).
(3) Componenta, modul de organizare, precum și alte atribuții ale Comisiei interministeriale privind asistența socială se aproba prin hotărâre a Guvernului.
Principalele atribuții ale Ministerului Muncii și Solidarității Sociale în domeniul asistenței sociale sunt următoarele:
a) coordonează și controlează funcționarea sistemului național de asistența socială;
b) elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice și reglementări privitoare la funcționarea sistemului de asistența socială;
c) elaborează planul național prin care se stabilesc direcțiile prioritate de acțiune în raport cu configurația concretă a nevoilor și a resurselor existente;
d) elaborează standardele de calitate pentru serviciile sociale, în colaborare cu instituțiile universitare și de cercetare din domeniu, cu organizațiile profesionale de profil, cu specialiștii din sistemul de asistența socială și din sistemul de sănătate;
e) elaborează, implementeaza și evalueaza programele naționale de asistența socială;
f) îndrumă și controlează activitatea instituțiilor de asistența socială, publice sau private, în ceea ce privește aplicarea măsurilor de asistența socială;
g) elaborează programe de formare și perfecționare a personalului din domeniul asistenței sociale, în colaborare cu Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Sănătății și Familiei, asociațiile profesionale și cu instituțiile universitare;
h) organizează procesul de acreditare, elaborează metodologia de acreditare și criteriile de evaluare a instituțiilor de asistența socială, publice și private, precum și a organizațiilor neguvernamentale care activează în domeniu;
i) îndrumă și controlează activitatea asociațiilor și fundațiilor în vederea respectării drepturilor de asistența socială ale persoanelor aflate în situație de nevoie;
j) dezvolta relații de colaborare și cooperare cu organisme internaționale, încheie convenții de colaborare cu acestea pentru derularea de programe cu finanțare externa;
k) finanțează programele naționale de asistența socială;
l) administrează și gestionează fondurile alocate, conform legii, pentru asistența socială.
(1) Ministerul Muncii și Solidarității Sociale poate constitui organisme consultative care să sprijine dezvoltarea strategiei în domeniu, elaborarea de standarde, evaluarea calității serviciilor sociale.
(2) Ministerul Muncii și Solidarității Sociale poate organiza în subordinea sa organisme executive cu funcția de rezolvare a problemelor sociale punctuale sau implementare a unor programe sociale.
1. La nivelul direcțiilor de muncă și solidaritate socială județene, respectiv al Direcției generale de muncă și solidaritate socială a municipiului București
(1) Ministerul Muncii și Solidarității Sociale organizează în cadrul direcțiilor de muncă și solidaritate socială județene, respectiv în cadrul Direcției generale de muncă și solidaritate socială a municipiului București, compartimente de specialitate, denumite în continuare servicii publice de asistența socială.
(2) Direcțiile de muncă și solidaritate socială județene, respectiv Direcția generală de muncă și solidaritate socială a municipiului București, pot organiza birouri în localitățile în care numărul, structura beneficiarilor și complexitatea activității la nivel teritorial o impun.
(1) Direcțiile de muncă și solidaritate socială județene, respectiv Direcția generală de muncă și solidaritate socială a municipiului București, îndeplinesc în domeniul asistenței sociale următoarele atribuții principale:
a) realizează, la nivel local, evidenta beneficiarilor și a sumelor cheltuite cu asistența socială;
b) acreditează personalul specializat care acorda servicii sociale la domiciliu, în conformitate cu legislația în vigoare;
c) colectează informații din domeniul asistenței sociale și evalueaza impactul politicilor sociale asupra beneficiarilor;
d) realizează studii și analize în domeniul asistenței sociale;
e) colaborează la elaborarea planului județean și al municipiului București pentru dezvoltarea strategiilor locale de intervenție în sprijinul persoanelor aflate în nevoie;
f) controlează aplicarea legislației în domeniu și aplica sancțiuni în caz de nerespectare a acesteia;
g) controlează activitatea instituțiilor publice și private de asistența socială cu privire la acordarea prestațiilor și serviciilor sociale, precum și a organizațiilor neguvernamentale care activează în domeniul social;
h) sprijină și îndrumă din punct de vedere metodologic elaborarea și derularea programelor din domeniul asistenței sociale dezvoltate pe plan local;
i) administrează și gestionează fondurile alocate, conform legii, pentru asistența socială;
j) elaborează propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistența socială și le transmite Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.
(2) Stabilirea, în condițiile legii, a drepturilor de asistența socială și plata acestora, precum și acordarea facilităților reglementate de lege se fac de către directorul direcției județene de muncă și solidaritate socială, respectiv de directorul general al Direcției generale de muncă și solidaritate socială a municipiului București.
2. La nivelul consiliilor județene, respectiv al Consiliului General al Municipiului București
(1) Consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București organizează, ca serviciu public, un compartiment de asistența socială care asigura la nivel teritorial aplicarea politicilor de asistența socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricărei persoane aflate în nevoie.
(2) Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a serviciului public se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Administrației Publice, în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București au, în domeniul asistenței sociale, următoarele atribuții principale:
a) aproba planul județean de asistența socială pentru dezvoltarea strategiilor locale de intervenție în sprijinul persoanelor aflate în nevoie;
b) stabilesc măsuri de prevenire a situațiilor de marginalizare și excludere socială și asigura mijloacele umane, materiale și financiare necesare pentru soluționarea urgentelor sociale la nivel județean și, în lipsa resurselor, și la nivel local;
c) evalueaza activitățile desfășurate de organizațiile neguvernamentale în cadrul programelor subvenționate de la bugetul consiliului județean și, respectiv, al Consiliului General al Municipiului București;
d) aproba înființarea, finanțarea sau, după caz, cofinantarea instituțiilor publice de asistența socială și evalueaza activitățile desfășurate de către acestea;
e) colaborează cu serviciile publice de asistența socială în vederea aplicării strategiilor din domeniul asistenței sociale;
f) încheie convenții de parteneriat cu reprezentanți ai societății civile implicați în derularea programelor de asistența socială.
3. La nivelul consiliilor locale
(1) Consiliile locale ale municipiilor, orașelor și sectoarelor municipiului București organizează, în condițiile art. 40 alin. (2), ca serviciu public, compartimente de asistența socială.
(2) Consiliile locale comunale vor angaja în aparatul propriu persoane cu atribuții de asistența socială.
(3) Consiliile locale ale orașelor și comunelor pot organiza servicii zonale de asistența socială.
(4) Consiliile locale ale municipiilor, orașelor, sectoarelor municipiului București și ale comunelor au, în domeniul asistenței sociale, următoarele atribuții principale:
a) asigura identificarea problemelor sociale din domeniul asistenței sociale și soluționarea acestora în condițiile legii;
b) administrează și gestionează fondurile alocate pentru asistența socială;
c) organizează și susțin financiar sistemul de servicii de asistența socială;
d) organizează servicii sociale, în funcție de solicitarile locale;
e) asigura plata subvențiilor aprobate pentru asociațiile și fundațiile române cu personalitate juridică, care desfășoară programe de servicii sociale, în condițiile legii;
f) elaborează propuneri pentru alocarea de fonduri pentru asistența socială și le transmit direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București;
g) aproba programe de colaborare cu organizații neguvernamentale, instituții de cult recunoscute în România și cu alți reprezentanți ai societății civile, în conformitate cu prevederile planului național și ale planului județean de asistența socială;
h) încheie, în condițiile legii, convenții în vederea asigurării serviciilor sociale;
i) acorda spații, mijloace financiare și logistice pentru susținerea realizării activităților de asistența socială;
j) asigura locuințe sociale, în condițiile legii;
k) finanțează sau, după caz, cofinanteaza instituțiile publice de asistența socială de interes local, precum și programele de servicii de asistența socială;
l) comunică lunar direcției de muncă și solidaritate socială județene, respectiv Direcției generale de muncă și solidaritate socială a municipiului București, numărul de beneficiari de asistența socială și sumele cheltuite cu aceasta destinație.
(5) Stabilirea, în condițiile legii, a drepturilor la prestații de asistența socială și plata acestora, precum și acordarea facilităților reglementate de lege se fac de către primar, prin dispoziție.
În domeniul asistenței sociale activează personal angajat și voluntari, specialiști cu diverse calificări, care au competente, responsabilități și atribuții specifice domeniului de activitate.
Serviciile de asistența socială prevăzute la art. 23 sunt realizate de personal de specialitate de asistența socială.
(1) Formarea personalului de specialitate de asistența socială se realizează în instituții de învățământ superior, postliceal sau prin alte forme de învățământ având profil de asistența socială, cu respectarea prevederilor legislației în vigoare.
(2) Personalul de specialitate de asistența socială are obligația sa îndeplinească atribuțiile și responsabilitățile prevăzute în statutul profesiei, aprobat prin lege, la propunerea asociațiilor profesionale, înființate potrivit legii și acreditate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.
Ținerii care au optat pentru serviciul utilitar alternativ pot participa, după instruirea adecvată, la acordarea serviciilor de îngrijire social-medicală.
Personalul și voluntarii care activează în domeniul asistenței sociale au obligația:
a) să asigure confidențialitatea informațiilor obținute prin exercitarea profesiei;
b) să respecte intimitatea persoanei, precum și libertatea acesteia de a decide;
c) să respecte etica profesională.
Nerespectarea obligațiilor prevăzute la art. 47 atrage, în condițiile legii, răspunderea materială, disciplinară, civilă sau penală, după caz.
Instituțiile de asistența socială au obligația să asigure structura de personal stabilită prin normativele aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(1) În statutul prevăzut la art. 45 alin. (2) este obligatorie înființarea comisiei de disciplina în cadrul fiecărei asociații profesionale, stabilindu-se și regulamentul de organizare și funcționare a acesteia.
(2) Prin deciziile comisiei de disciplina se sancționează abaterile de la etica și deontologia profesională săvârșite în exercitarea profesiei de către personalul prevăzut la art. 45.
(3) Deciziile comisiei de disciplina pot fi atacate la judecătorie în termen de 30 de zile de la data comunicării.
În domeniul asistenței sociale nu își pot exercita profesia persoanele care au fost condamnate definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura să le facă incompatibile cu exercitarea acestei profesii.
Activitățile de evaluare a programelor de asistența socială sunt realizate de serviciile publice teritoriale, scop în care pot apela și la experți independenți.
(1) Asistența socială se finanțează din bugetele locale și din bugetul de stat.
(2) La finanțarea asistenței sociale sunt utilizate și sume provenite din fonduri extrabugetare, din donații, sponsorizări sau din alte contribuții din partea unor persoane fizice ori juridice, din țara și din străinătate, din contribuția plătită de către persoanele beneficiare de servicii sociale, precum și din alte surse, cu respectarea legislației în domeniu.
Modul de finanțare a asistenței sociale, potrivit prevederilor art. 53, se stabilește prin legile speciale care reglementează acordarea de prestații și servicii sociale.
(1) Instituțiile publice de asistența socială pot organiza activități autofinanțate.
(2) Veniturile obținute din activitățile prevăzute la alin. (1) se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor activităților respective, precum și pentru îmbunătățirea serviciilor acordate de către instituția publică de asistența socială.
(1) Contribuțiile persoanelor beneficiare de servicii sociale se suporta din veniturile proprii lunare realizate de acestea sau, după caz, prin participarea altor persoane obligate la întreținere, potrivit normelor metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(2) Contribuțiile prevăzute la alin. (1) nu pot depăși nivelul costului mediu lunar aprobat prin ordin al ministrului muncii și solidarității sociale, pe tipuri de instituții.
Consiliile județene, Consiliul General al Municipiului București, precum și consiliile locale pot contracta, în condițiile legii, servicii sociale cu furnizorii de astfel de servicii.
Instituțiile de asistența socială sunt scutite de taxe și impozite pe terenuri și clădiri folosite pentru activitățile de asistența socială.
Disponibilitățile existente în contul instituțiilor bugetare la sfârșitul anului, provenite din activități extrabugetare, se reportează cu aceeași destinație în anul următor.
Cererea pentru acordarea drepturilor de asistența socială se înregistrează la primarul unității administrativ-teritoriale în a carei raza teritorială locuiește persoana, urmând ca în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii să se emita dispoziția primarului și să se comunice solicitantului.
Dispoziția primarului poate fi atacată potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Cererile adresate instanțelor judecătorești pentru soluționarea litigiilor în legătură cu drepturile de asistența socială sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
(1) În fiecare județ și sector al municipiului București se înființează o comisie de mediere socială, cu rol consultativ.
(2) Comisia de mediere socială clarifica prin dialog punctele divergențe dintre solicitanții, beneficiarii drepturilor de asistența socială și reprezentanții instituțiilor care acorda aceste drepturi.
(3) Organizarea și funcționarea comisiilor de mediere socială se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Administrației Publice.
La solicitarea persoanelor interesate serviciile publice teritoriale de asistența socială, compartimentele de specialitate ale consiliilor județene și ale Consiliului General al Municipiului București, precum și ale consiliilor locale acorda gratuit consultanța de specialitate în domeniul asistenței sociale.
Consiliile județene și locale, organizațiile neguvernamentale și celelalte persoane juridice care realizează programe de asistența socială au obligația sa comunice lunar serviciilor publice de asistența socială date și informații referitoare la activitatea în acest domeniu.
Institutul Național de Statistica, în colaborare cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, organizează și asigura prelucrarea datelor din domeniul asistenței sociale, în vederea fundamentarii de strategii, și publică anual indicatorii de asistența socială în Anuarul Statistic al României.
(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2002.
(2) Măsurile de asistența socială reglementate de prezenta lege vor fi aplicate la datele prevăzute de legile speciale.
Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 29 octombrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.
p. PREȘEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TARACILA
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 5 noiembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
VALER DORNEANU
---------------
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.