pentru reglementarea cetateniei unor categorii de locuitori
Sînt cetățeni români chiar dacă nu au îndeplinit formalitățile cerute de legile române toți acei care la data de 26 Septemvrie 1920 erau domiciliați pe teritoriul supus jurisdictiunei Statului Roman, sau care s'au născut înainte de această dată pe suszisul teritoriu, precum și cei care sînt născuți din părinți care la acea data aveau domiciliul pe teritoriul mai sus arătat.
a) Persoanele care au dobîndit, în mod legal, cetățenia străină;
b) Persoanele care au avut, dar nu au renunțat în mod expres la calitatea de cetățean român.
Declarațiunile de renunțare la cetățenia română date de evrei în intervalul 15 Decemvrie 1937 - 1 Martie 1938 și în intervalul dela 28 Iunie 1940 - 23 August 1944, la plecarea sau în scopul plecării lor din țara, sînt socotite nule.
Sînt considerați ca au renunțat în mod expres la calitatea de cetățean român.
a) Au locuit înainte de 30 August 1940 timp de 10 ani neintrerupt în străinătate fără pasaport valabil cu excepția acelora care au lipsit din țara în interes de serviciu sau cărora li s'au refuzat vizele sau pasaportul din motive rasiale sau pentru atitudinea lor antifascista;
b) Au intrat voluntari în serviciu unui Stat străin care a luptat contra Națiunilor Unite sau au făcut parte dintr'o formațiune militară sau paramilitara aparținînd unui asemenea stat.
Persoanele care s'au evacuat ori se evacueaza din U.R.S.S. pe teritoriul României, pot beneficia de dispozițiunile prezentei legi în cazul cînd au avut o cetățenie română la data de 28 Iunie 1940.
Cei îndreptățiți la cetățenie română potrivit prezentei legi, sotiile lor, descendenții și sotiile acestora, care n'au îndeplinit formele cerute de legile anterioare sau ale căror cereri au fost respinse, vor putea cere tribunalului domiciliului lor constatarea calității lor de cetățean român, în termen de 1 an de la publicarea legii de fața.
Cererile pentru constatarea cetateniei române vor fi însoțite de actele dovedite și de declarațiunea petitionarului, data în forma autentică, în sensul că îndeplinește condițiunile prevăzute mai sus; aceste declarațiuni vor putea fi făcute și în instanța.
Pentru incapabili cererile se vor face de reprezentantul lor legali, iar în lipsa acestora de mandatarii speciali, numiți de instanța competența conform alin. 1, la cererea instanței sau persoanelor sub protecția cărora se afla incapabilii.
Petitionarii care se afla în imposibilitatea de a-și procura acte doveditoare din cauza deportarii, internării în lagar, evacuarii forțate din zonele militare, sinistrelor de razboiu sau altor cauze de forta majoră, va putea dovedi cu orice mijloace legale de proba inclusiv martori și prezumții atît cauzele de forta majoră cat și faptele juridice pe care-și întemeiază cererea de constatare a cetateniei.
Hotărîrile de constatare a cetateniei române se vor da de urgenta în camera de consiliu cu citarea părții și cu concluziunile Ministerului public. Hotărîrile sînt executorii. Termenul de apel curge dela pronunțare.
Hotărîrile definitive de constatare a cetateniei se vor comunică din oficiu primăriei domiciliului petitionarilor spre a fi înscrise în registrul de naționalitate acolo unde exista asemenea registre.
După expirarea termenului prevăzut de art. 4 cei interesați vor putea cere constatarea cetateniei române potrivit art. 2 din legea nr. 394 din 23 Iunie 1943 pentru accelerarea judecaților în materie civilă și comercială.
Ministerul public va putea cere tribunalului anularea hotărîrii de constatare a cetateniei române dacă a fost obținută prin decoratiuni false sau mijloace frauduloase.
Cei care au obținut constatarea cetateniei române dacă a fost obținută prin declarațiuni false sau mijloace frauduloase, precum și martorii care au făcut afirmații mincinoase în favoarea acestora vor fi pedepsiți cu închisoare corecțională dela 5 pînă la 10 ani.
Sub rezerva excepțiunilor prevăzute la art. 1 și 2, sînt cetățeni români cei care se încadrează în dispozițiunile decretului-lege nr. 2085 din 22 Mai 1919, sotiile lor, descendenții și sotiile acestora, chiar dacă nu au făcut declarațiunile prevăzute de acele decrete-legi. Ei vor putea face aceste declarațiuni în termen de un an dela publicarea prezentei legi.
Pentru a putea beneficia de aceasta dispozițiune, cei îndreptățiți vor trebui să facă dovada ca sînt evrei sau ca aparțin ori au aparținut unei comunități evreiesti din România.
După expirarea termenului prevăzut de alin. 1, se va putea folosi procedura prevăzute de art. 7 din prezenta lege.
Dispozițiunile legale sau reglementare contrare prezentei legi, precum și legea din 22 Ianuarie 1938, pentru revizuirea cetateniei sînt abrogate.
Deciziunile administrative și hotărîrile judecătorești, date în temeiul legii din 22 Ianuarie 1938, prin care s'a statuat ca o persoană nu este cetățean român sînt nule de drept.
Cei interesați vor putea cere direct la autoritatea respectiva reinregistrarea în registrele din care au fost inlaturati în temeiul unor asemenea hotărîri.
Se considera ca n'au pierdut cetățenia română cei care s'au inrolat în vreuna din armatele sau forțele națiunilor militare sau paramilitare ale Națiunilor unite, dacă în termen de un an dela publicarea prezentei legi manifesta voința expresă de a păstra cetățenia română prin declarațiune autentică depusa la Ministerul Justiției de titularul dreptului, iar în caz de deces, de sotia sau descendenții lor.
Se considera că nu au pierdut cetățenia română femeia, care în cazurile prevăzute de art. 4, pct. b al regulamentului nr. 12 din 13 August 1945, pentru reglementarea cetateniei locuitorilor din Ardealul de Nord, și'a rezervat această cetățenie prin declarațiunea autentică și menționată pe marginea actului de căsătorie, înainte de publicarea prezentei legi, sau care și'o va rezerva în aceleași condițiuni în termen de un an dela această dată.
Cererile și actele de procedura făcute în aplicarea dispozițiunilor prezentei legi, sînt scutite de orice taxe sau timbre.
(Avizul Consiliului Legislativ, secția I, nr. 54 din 1947)