Pomicultura, datorită caracterului și însușirilor sale economice, are o deosebită importanța pentru creșterea potențialului agriculturii și intensivizarea acesteia, contribuind la valorificarea cu eficienta economică sporită a condițiilor naturale favorabile de clima și sol din țara noastră.
În contextul măsurilor privind dezvoltarea multilaterala și armonioasă a agriculturii noastre socialiste, se impune acordarea unei atenții deosebite față de patrimoniul pomicol al cărui scop principal este satisfacerea consumului de fructe al populației, asigurarea cu materie prima a industriei prelucratoare și sporirea disponibilităților pentru livrare la export.
Pentru îndeplinirea acestui scop, de mare importanța pentru economia noastră naționala, pomicultura este chemată sa producă fructe în cantități tot mai mari, de calitate superioară, din cele mai valoroase soiuri, cu coacere esalonata în timp, pentru prelungirea perioadei de consum, din speciile de mare interes economic, mult solicitate atît pe piața interna, cît și la export, în stare proaspăta și conservată.
În lumina acestor considerente, pentru valorificarea cît mai completa a condițiilor naturale și folosirea eficienta a fondurilor de investiții la înființarea plantațiilor, dotarea tehnica, construirea capacităților de păstrare, condiționare și prelucrare a fructelor, se cere o riguroasă fundamentare științifică și folosirea susținută a progresului tehnic, în vederea creșterii randamentului și sporirii eficientei economice a pomiculturii.
Pentru realizarea acestor obiective, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, Academia de Științe Agricole și Silvice prin Institutul de cercetări pentru pomicultura și stațiunile experimentale, cît și catedrele de specialitate din învățămîntul superior agricol, au obligația de a-și intensifica activitatea în direcția obținerii de soiuri noi și selectii clonale valoroase, cu însușiri de producție și de calitate superioară celor existente în cultura, la toate speciile pomicole; verificării, în condițiile tarii noastre, a soiurilor și portaltoilor din sortimentul mondial și extinderii în cultura a celor cu caracteristici deosebite; perfecționării sistemului și metodelor de producere a materialului săditor pomicol garantat, autentic și sanatos; stabilirii tehnologiilor moderne de înființare și întreținere a plantațiilor de pomi, arbuști fructiferi și capsuni, în condiții de aplicare a unui grad avansat de mecanizare și chimizare; gasirii și promovării formelor superioare de organizare a producției și a muncii în pomicultura; stimulării și dezvoltării acestei activități de producție la gospodăriile populației.
În vederea realizării acestor măsuri, Marea Adunare Naționala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
Capitolul 1 — Patrimoniul pomicol ↑ Cuprins
Secțiunea I — Dispoziții generale
În Republica Socialistă România, conservarea și dezvoltarea patrimoniului pomicol, ridicarea valorii biologice și a potențialului productiv al plantațiilor constituie o obligație pentru toate organizațiile socialiste și locuitorii patriei noastre deținători de pomi.
Pomii și arbustii fructiferi din plantații în masiv sau razleti, de orice fel, cît și pepinierele pomicole, alcătuiesc, în totalitatea lor, patrimoniul pomicol al tarii.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor răspunde de îndeplinirea planului de dezvoltare a pomiculturii și creșterea producției de fructe. În acest sens, împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, va lua toate măsurile pentru ridicarea potențialului de rodire a plantațiilor existente și înființarea de noi plantații moderne, potrivit programului de dezvoltare a pomiculturii.
Cultura pomilor și arbustilor fructiferi se dezvolta cu precădere în zonele și bazinele pomicole consacrate, îndeosebi în zona colinară, cît și în jurul centrelor mari de consum, pe terenuri amenajate corespunzător cerințelor de executare mecanizata a lucrărilor.
La plantare se vor folosi speciile și soiurile de pomi și arbuști fructiferi, potrivit zonarii acestora, stabilită de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, împreună cu Academia de Științe Agricole și Silvice, cu consultarea organelor centrale interesate, a comitetelor executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, elaborează programul de dezvoltare în perspectiva a pomiculturii, pe zone naturale de producție și bazine specializate, cît și în profil teritorial, ținînd seama de nevoile economiei.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, prin Academia de Științe Agricole și Silvice și Comisia de stat pentru încercarea și omologarea soiurilor, răspunde de îmbunătățirea continua a sortimentului pomicol și introducerea în producție a soiurilor noi cu însușiri calitative și economice superioare.
Academia de Științe Agricole și Silvice coordonează activitatea Institutului de cercetări pentru pomicultura, a stațiunilor experimentale pomicole, cît și activitatea de cercetare a cadrelor didactice de la catedrele de specialitate din învățămîntul superior agricol și răspunde de realizarea programelor de cercetare, precum și de elaborarea unor tehnologii superioare de producție, specifice fiecărei specii pomicole.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, împreună cu comitetele executive ale consiliilor județene și al municipiului București, organizează evidenta patrimoniului pomicol și răspund de utilizarea eficienta a plantațiilor pomicole deținute de toate organizațiile socialiste, precum și de activitatea de îndrumare în plantarea și exploatarea pomilor și arbustilor fructiferi, de către gospodăriile populației.
Secțiunea a II-a — Producerea, circulația, folosirea și controlul calității materialului săditor
Producerea materialului săditor pomicol se asigura de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor prin rețeaua de pepiniere organizate în unități agricole de stat, autorizate potrivit legii.
Pepinierele pomicole își vor organiza și desfășura activitatea în concordanta cu nevoile de material săditor necesar realizării programului de dezvoltare a pomiculturii, întocmit pe fiecare județ și municipiul București.
Este interzisă producerea sau folosirea de material săditor din alte specii și soiuri și în alte proporții decît cele stabilite de către Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, în concordanta cu programul de dezvoltare a pomiculturii.
Pepinierele vor fi organizate și înzestrate corespunzător pentru a produce material săditor de calitate superioară, liber de boli și daunatori. Acestea sînt obligate să evidențieze în registrul de pepiniera cantitatea și autenticitatea materialului săditor produs, tehnologia aplicată și destinația data.
Unitățile care produc sau cele care livreaza material săditor răspund de autenticitatea și calitatea acestuia și vor suporta, potrivit legii, daunele provocate unităților beneficiare, prin livrarea de material necorespunzător.
Materialul săditor de elita, liber de viroze, destinat pentru înmulțire - portaltoii, ramurile altoaie, butasii, drajonii, stolonii de capsuni - va fi asigurat de către Academia de Științe Agricole și Silvice prin Institutul de cercetări pentru pomicultura și stațiunile experimentale, care răspund de aceasta.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor va asigura, în procesul de producție, circulație și folosire, controlul de calitate al materialului săditor, potrivit legii.
Preluarea materialului săditor pomicol de la pepiniere și desfacerea acestuia către beneficiari se asigura de către unitățile de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, pe bază de contracte încheiate, de regula, de lungă durata.
Secțiunea a III-a — Înființarea plantațiilor de pomi și arbuști fructiferi
Sînt destinate pentru înființarea plantațiilor de pomi și arbuști fructiferi:
a) terenurile situate în bazinele pomicole specializate și alte suprafețe care, prin lucrările de zonare a producției agricole, sînt destinate producerii fructelor;
b) terenurile rezultate în urma defrișării plantațiilor imbatrinite ori neproductive și care urmează a fi replantate imediat sau după o perioadă de odihnă;
c) terenurile nisipoase, care pot fi valorificate intensiv prin plantații pomicole.
Pentru întregirea plantațiilor pomicole existente, în zonele și bazinele consacrate pot fi folosite, în condițiile legii, și alte categorii de terenuri, situate între plantații, care, potrivit proiectelor de organizare și amenajare a teritoriului, se valorifica eficient prin cultura pomilor și arbustilor fructiferi.
Organizațiile agricole socialiste pot înființa plantații de pomi și arbuști fructiferi numai pe baza autorizației de plantare, eliberata de către organul agricol județean, cu respectarea prevederilor din proiecte și a normelor tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor.
Înființarea plantațiilor pomicole se va face cu executarea prealabilă a lucrărilor de organizare și amenajare a teritoriului, corespunzător nevoilor acestora, asigurindu-se realizarea tuturor lucrărilor de prevenire și combatere a eroziunii solului.
Plantațiile noi se vor executa de către organizațiile agricole socialiste, pe bază de studii și proiecte de execuție. Se va urmări, prin întregirea plantațiilor existente și înființarea plantațiilor noi, să se organizeze într-o măsura cît mai mare unități specializate, dotate cu toate utilitatile necesare desfășurării eficiente a procesului de producție și valorificare.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor va asigura, prin organele sale teritoriale, ca prin lucrările de refacere, intregire și creare de noi plantații pomicole să se realizeze bazine încheiate și specializarea producției de fructe, urmărind aplicarea unitară și complexa a soluțiilor tehnice, în întocmirea proiectelor și executarea lucrărilor de înființare a plantațiilor, în organizarea fermelor pomicole specializate, cît și în efectuarea de către acestea a tuturor lucrărilor de întreținere și exploatare a plantațiilor pomicole, conform tehnologiilor, pentru obținerea unei producții și a unei eficiente economice ridicate.
Plantarile de pomi și arbuști fructiferi la gospodăriile populației se vor face potrivit planului de dezvoltare a producției agricole în profil teritorial, ținînd seama de prevederile programului din zona, cu respectarea normelor tehnice și a recomandărilor organelor agricole de specialitate, în scopul asigurării necesarului de fructe pentru consumul local și pentru fondul de stat.
Comitetelor executive ale consiliilor populare le revine sarcina de a sprijini gospodăriile populației în realizarea plantarilor de pomi din toate speciile, dînd prioritate ciresilor, visinilor, nucilor, caisilor, arbustilor fructiferi și capsunilor, asigurind totodată infrumusetarea curților, localităților și îmbunătățirea condițiilor de mediu.
Defrișarea pomilor și arbustilor fructiferi din plantațiile în masiv, cu excepția celor neproductivi care trebuie înlocuiți și a celor de pe terenurile scoase, potrivit legii, din producția agricolă, este interzisă pentru toate categoriile de deținători.
Defrișarea plantațiilor intrate în declin și neeconomice de pe terenurile proprietate de stat sau obsteasca se va face numai pe bază de autorizație eliberata de organul agricol județean, cu respectarea prevederilor legale privind casarea mijloacelor de baza.
Plantațiile în masiv intrate în declin, necorespunzătoare, aparținînd gospodariilor populației, vor putea fi defrisate, după caz, numai cu aprobarea comitetelor executive ale consiliilor populare comunale, orășenești sau municipale, care sînt obligate să asigure concomitent realizarea plantarii unui număr cel puțin echivalent de pomi sau arbuști fructiferi, pentru a nu diminua patrimoniul pomicol din unitatea teritorial-administrativă.
Secțiunea a IV-a — Întreținerea pomilor și arbustilor fructiferi
Deținătorii de pomi și arbuști fructiferi sînt obligați să execute, la timp și corespunzător normelor tehnice, lucrările de îngrijire necesare: taierile anuale de formare și fructificare, lucrarea și fertilizarea anuală a solului, combaterea bolilor și dăunătorilor, completarea golurilor și înlocuirea pomilor debili, imbatriniti sau fără producție.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, prin Academia de Științe Agricole și Silvice, răspunde de elaborarea și îmbunătățirea permanenta a tehnologiilor de cultura pentru fiecare specie pomicola, corespunzător metodelor avansate de mecanizare și chimizare, care să asigure obținerea de producții mari, de calitate superioară și cu economicitate ridicată.
Organizațiile agricole socialiste răspund de aplicarea tehnologiilor stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor și de luarea tuturor măsurilor necesare realizării parametrilor tehnico-economici proiectati la înființarea plantațiilor.
Combaterea bolilor și dăunătorilor în pomicultura constituie o sarcina obligatorie pentru toate organele și organizațiile socialiste, precum și pentru toți locuitorii tarii, deținători de pomi și arbuști fructiferi.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, împreună cu Ministerul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții și comitetele executive ale consiliilor populare județene sau al municipiului București, după caz, vor întocmi programe comune de tratamente și combatere a bolilor și dăunătorilor pentru zonele limitrofe între plantațiile pomicole și fondul forestier.
Acțiunile de combatere a bolilor și dăunătorilor se vor face în mod organizat prin unități de stat specializate, care vor aplica tratamentele unitar, pe zone și bazine pomicole, pentru toți deținătorii de pomi și arbuști fructiferi, sub îndrumarea și controlul organelor agricole de specialitate, la termenele și în condițiile stabilite de acestea.
Tratamentele se vor face cu mijloacele tehnico-materiale și financiare ale statului, beneficiarii urmînd sa plătească o taxa fixa, anual.
Cultivatorii de pomi și arbuști fructiferi care contractează vînzarea de fructe la fondul de stat vor beneficia de înlesniri privind costul tratamentelor, în raport cu valoarea producției livrate, potrivit condițiilor ce vor fi prevăzute în contract.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini Grele și comitetele executive ale consiliilor populare județene, prin întreprinderile de industrie locală, vor asigura, fiecare potrivit profilului sau, producerea tractoarelor, mașinilor agricole, aparaturii și uneltelor specifice pomiculturii, prevăzute în sistema de mașini, conform prevederilor programelor anuale, cît și îmbunătățirea permanenta a acesteia, pentru a ridica economicitatea mecanizarii lucrărilor de înființare și întreținere a plantațiilor, de îngrijire a pomilor, precum și cele de recoltare, transport, condiționare, păstrare și valorificare a fructelor.
Ministerul Industriei Chimice va asigura producerea cantităților și sortimentelor de pesticide de mare eficacitate, pentru aplicarea tratamentelor de combatere a bolilor și dăunătorilor în pomicultura, potrivit nevoilor stabilite de comun acord cu Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor.
Secțiunea a V-a — Cultura și protecția nucului
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor și Ministerul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții, împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, răspund de luarea măsurilor de extindere a culturii nucului în toate zonele favorabile și de plantare în localități, pe aliniamentele soselelor și drumurilor, folosind material săditor selecționat, conform prevederilor programului de dezvoltare a culturii nucului în țara noastră.
Ministerului Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții îi revine sarcina de a-și asigura în mai mare parte nevoile de material lemnos de nuc, necesar unităților de industrializare, prin plantarea de nuci pe terenuri din fondul forestier.
Contravaloarea materialului săditor livrat din pepinierele statului unităților agricole socialiste, gospodariilor populației, întreprinderilor și instituțiilor, care se angajează sa cultive nuci, va fi suportată de la buget.
Distrugerea sau degradarea nucilor este interzisă.
Taierea și transportul arborilor de nuc, din afară fondului forestier, se fac numai pe bază de autorizație de tăiere și transport, emisă de organele agricole județene sau ale municipiului București și numai în următoarele cazuri:
a) nuci care au cel puțin 1/3 din coroana uscata;
b) nuci aflați pe suprafețe pe care s-a autorizat construirea de obiective sau plantarea cu pomi ori viță de vie și a căror tăiere nu se poate evita;
c) nuci dezradacinati din cauze naturale.
Autorizația de tăiere și transport al arborilor de nuc în cazurile prevăzute în art. 21 se eliberează numai dacă proprietarul sau cel care îi are în administrare directa ori în folosință se obliga sa planteze pe teren propriu sau pe terenul repartizat de organele locale ale administrației de stat, în termenul stabilit de acestea, trei nuci tineri pentru fiecare nuc ce urmează a fi tăiat.
Exploatarea nucilor și a plantațiilor speciale de nuc din fondul forestier, pentru obținerea de material lemnos, se va face potrivit prevederilor amenajamentelor silvice.
Valorificarea lemnului de nuc se face numai către unitățile Ministerului Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții, care, la solicitarea deținătorilor, vor asigura în condițiile legii și operațiunile de tăiere și transport.
Secțiunea a VI-a — Cultura și protecția dudului
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, Ministerul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții, împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, vor lua măsuri de extindere a culturii dudului prin plantarea acestuia pe marginea soselelor, drumurilor și căilor ferate, în curțile gospodariilor populației, prin înființarea plantațiilor intensive în unitățile agricole socialiste, în toate zonele favorabile, folosind material săditor hibrid și altoit.
Plantațiile de dud intensive se vor înființa sub îndrumarea tehnica a organelor agricole sau silvice, pe terenuri corespunzătoare, cu respectarea tehnologiei de plantare, întreținere și exploatare, stabilită de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor.
Plantarea duzilor pe aliniamentele soselelor, drumurilor și căilor ferate se va face cu acordul și sprijinul Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor.
Comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București vor lua măsuri de înființare a plantațiilor de dud intensive, pe terenuri agricole proprietate de stat afectate școlilor de cultura generală pentru practica productiva sau diferitelor așezăminte și pe alte terenuri rezerve de stat, situate în vatra satului, care pot fi destinate acestui scop.
Materialul săditor de dud se va asigura de către pepiniere specializate, organizate potrivit programului de dezvoltare a sericiculturii, din hibrizii și soiurile de dud înscrise în lista oficială a soiurilor și hibrizilor de plante agricole.
Contravaloarea materialului săditor de dud destinat infiintarii de plantații intensive, livrat din pepinierele statului unităților agricole socialiste, școlilor și altor instituții, va fi suportată de la buget.
Plantațiile de dud, duzii de pe marginea soselelor, drumurilor și căilor ferate, cît și din fondul silvic, reprezintă sursa de furajare a viermilor de mătase și se vor exploata exclusiv în acest scop, de către crescatorii care au încheiate contracte pentru creșterea viermilor de mătase, pe baza repartizării făcute de către comitetul executiv al consiliului popular local.
Pentru asigurarea bazei furajere a creșterii viermilor de mătase se interzice taierea coroanei duzilor în perioada de iarna. Lucrările de tăiere se vor executa în lunile mai - iunie, după recoltarea frunzelor, potrivit tehnologiei stabilite de către Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor.
Defrișarea duzilor din plantațiile intensive, cu excepția celor calamitati sau uscati, se va putea face numai cu autorizație eliberata de către comitetele executive ale consiliilor populare județene, municipale, orășenești sau comunale, după caz.
Deținătorii plantațiilor de duzi sau ai duzilor razleti sînt obligați să asigure combaterea omizii paroase a dudului, în condițiile stabilite de organele de specialitate, sub îndrumarea tehnica și controlul acestora.
Capitolul 2 — Organizarea și valorificarea producției pomicole ↑ Cuprins
Secțiunea I — Organizarea producției pomicole
În scopul asigurării condițiilor necesare sporirii producției de fructe și îmbunătățirii calității acesteia, prin introducerea și generalizarea tehnologiilor moderne și folosirea rațională a bazei tehnico-materiale, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, cu sprijinul comitetelor executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, va promova sistemul de organizare și retribuire a muncii în acord global, organizarea producției pomicole în ferme specializate și alte forme superioare de organizare a producției și a muncii în pomicultura.
În zonele și localitățile cu condiții favorabile extinderii pomiculturii se pot constitui, potrivit legii, asociații ale producătorilor individuali. Pentru dezvoltarea producției de fructe, acestea vor beneficia de sprijinul statului, constind în: acordarea gratuita de asistența tehnica de specialitate, credite de investiții pentru înființarea de noi plantații, refacerea și modernizarea celor existente, credite de producție, precum și aprovizionarea cu materiale, unelte și mijloace mecanice necesare executării lucrărilor în plantații, asigurarea valorificării producției prin contractarea și preluarea acesteia.
Secțiunea a II-a — Valorificarea fructelor
Valorificarea fructelor se face prin unități socialiste specializate, cît și direct de către producători, cu respectarea prevederilor legale.
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor răspunde de organizarea și realizarea, într-o conceptie unitară, în cadrul zonelor și bazinelor pomicole, a capacităților necesare pentru condiționarea, păstrarea și industrializarea fructelor, asigurind o valorificare superioară a acestora pentru întreaga agricultura.
Capitolul 3 — Îndrumarea și stimularea dezvoltării pomiculturii ↑ Cuprins
Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor va înființa, ca organ consultativ, în cadrul Consiliului producției vegetale, Comisia naționala pentru pomicultura, avînd, în principal, următoarele atribuții:
a) elaborarea de propuneri pentru orientarea și zonarea pomiculturii în perspectiva, în funcție de necesitățile consumului intern de fructe în stare proaspăta, pentru industrializare și lărgirea exportului;
b) avizarea programului de dezvoltare a pomiculturii și a principalelor măsuri tehnice și economice privind pomicultura.
Componenta Comisiei naționale pentru pomicultura și modul de lucru al acesteia se stabilesc de către Consiliul de conducere al Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor.
În scopul stimulării extinderii culturii pomilor și arbustilor fructiferi, respectării sortimentelor stabilite pentru consum intern și export, îngrijirii exemplare a plantațiilor, intrării la timp pe rod și cu potențial superior de producție a noilor plantații, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor va organiza plantații și livezi model pe terenurile organizațiilor agricole socialiste și ale gospodariilor populației, va institui concursuri pentru desemnarea celor mai bune ferme, unități și producători individuali, în faze județene și pe țara, și va acorda premii, distincții și alte stimulente.
Pentru mobilizarea tuturor cetățenilor tarii la dezvoltarea culturii pomilor și arbustilor fructiferi și a producției de fructe, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor va organiza anual, împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, "saptamina pomiculturii", perioada în care se vor realiza acțiuni susținute de plantari de pomi, lucrări de întreținerea livezilor și pomilor, în fiecare localitate.
Capitolul 4 — Raspunderi și sancțiuni ↑ Cuprins
Încălcarea dispozițiilor prevăzute în prezenta lege atrage răspunderea disciplinară, contravențională, materială, civilă sau penală, după caz.
Livrarea cu știința sau din neglijența de material săditor pomicol necorespunzător standardelor de stat sau normelor interne, săvîrșită în condițiile art. 248 sau 249 din Codul penal, constituie infracțiune și se pedepsește, după caz, potrivit prevederilor acestor articole.
Vînzarea fără autorizație a materialului săditor pomicol din soiurile și hibrizii cu regim de licență, către cetățenii străini sau întreprinderi străine, constituie infracțiune și se pedepsește potrivit art. 302 din Codul penal.
Încălcarea prevederilor art. 21 și 24 din prezenta lege cu privire la taierea și valorificarea nucului constituie infracțiune și se pedepsește cu amendă.
Faptele care constituie contravenții la dispozițiile art. 6, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 15, 16, 17, 22, 31 și 32, precum și alte contravenții la dispozițiile prezentei legi, vor fi stabilite și sancționate prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.
Amenzile pot fi aplicate și persoanelor juridice.
Capitolul 5 — Dispoziții finale ↑ Cuprins
Criteriile de repartizare pe teritoriu a speciilor și soiurilor de pomi și arbuști fructiferi, modul de efectuare a studiilor și lucrărilor pentru stabilirea bazinelor pomicole, introducerea și ținerea la zi a evidentei patrimoniului pomicol, modul și condițiile de eliberare a autorizației de înființare a plantațiilor pomicole, precum și de defrișare a acestora, regulile, pentru efectuarea lucrărilor agrotehnice de baza și de combatere a bolilor și dăunătorilor, regulile pentru păstrarea, prelucrarea și valorificarea fructelor, precum și alte măsuri de executare a prezentei legi, se stabilesc prin norme tehnice obligatorii, emise de ministrul agriculturii, industriei alimentare și apelor.
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.
Dispozițiile contrare prezentei legi, prevăzute în Decretul nr. 134/1954, privind protecția nucului și valorificarea lemnului de nuc, publicat în Buletinul Oficial nr. 20 din 29 aprilie 1954, Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 305/1964 privind unele măsuri pentru extinderea plantațiilor și creșterea producției de nuci și valorificarea rațională a lemnului de nuc, publicată în Colecția de hotărîri și dispoziții ale Consiliului de Miniștri nr. 23 din 2 iunie 1964, precum și orice alte dispoziții contrare, se abroga.