LEGE nr. 61 din 31 martie 1931

Dobînda legală anuală se fixează la: 1% în afaceri civile și 2% în afaceri comerciale, socotite peste scontul Băncii Naționale a României.

Dobînda conventionala anuală nu poate întrece 6% peste scontul Băncii Naționale a României.

Pretentiunea privitoare la dobînda conventionala nu poate fi valorificată în justiție decât în cazul cînd ea este stipulată prin act scris.

Cînd debitorul este ținut sa plătească o dobînda fără ca aceasta să fie fixată prin act, el va plati dobînda legală.

Prin dobînda se înțelege nu numai sumele plătibile în bani, dar și orice alte prestațiuni sub orice titlu sau denumire, drept echivalent al folosirii capitalului, la care debitorul se obliga pentru folosință capitalului socotit în numerar.

Dacă s-au stipulat dobânzi care întrec maximum arătat de art. 2, pentru excedent obligațiunea este nulă de drept.

Actele cuprinzînd stipulațiuni de dobânzi superioare maximului fixat nu vor putea fi autentificate.

Actele cuprinzînd stipulațiuni de dobânzi superioare maximului prevăzut la art. 2, vor fi intabulate, prenotate sau înscrise, cu adaugirea ca dobânzile se înscriu la maximum arătat.

Contractele de vânzare cu pact de răscumpărare și antichreza, ce se vor încheia între părți, după data promulgării legii de fața, sînt nule de drept, iar dispozițiunile art. 1371-1387 inclusiv cod. civ. art. 1697-1703 inclusiv cod. civ. și articolele corespunzătoare din codurile civile în vigoare în teritoriile unite - se abroga.

Plata anticipata a dobânzilor nu poate avea loc decât pe maximum 6 luni.

Dobânzile de orice fel se prescriu dacă nu au fost cerute sau urmărite timp de 3 ani.

Dispozițiunile acestei legi se aplică cu efect retroactiv.

Creditorul care va primi sau va stipula prin însăși actul de împrumut, prin act separat, prin act deghizat sau în orice alt mod, o dobînda conventionala superioară celei fixate prin această lege, se va pedepsi cu închisoare de la 2 luni pînă la un an și cu amendă de la 5.000 - 20.000 lei.

În caz de circumstanțe atenuante, instanța de judecată nu va putea reduce pedeapsa sub 5.000 lei amenda.

Aceeași pedeapsa se va aplica și acelui care cu știința servește ca mijlocitor la comiterea delictului.

Dacă infracțiunea prevăzută de art. 8 s-a săvârșit de un împrumutător profesionist sau de o persoană care anterior a fost condamnata pentru același delict, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni pînă la 3 ani și cu amendă de la 20.000 lei pînă la 100.000 lei, atragand după sine și pierderea drepturilor politice.

În caz de circumstanțe atenuante, instanța de judecată nu se va putea cobori în aplicarea pedepsei mai jos de 20.000 lei, minimul amendei.

Cînd infracțiunea prevăzută de art. 8 și 9 s-a săvârșit în numele unei societăți comerciale, pedeapsa se va aplica celor ce au aprobat încheierea afacerii.

Dacă delictul s-a săvârșit de un procurist sau un mandatar, pedeapsa se va aplica atît acestuia cat și celor în numele cărora și cu stirea cărora delictul a fost săvârșit.

Acțiunea publică pe temeiul acestei legi se pune în mișcare numai după cererea părții vătămate, care își va putea formula prin aceeași acțiune pretenția sa pentru exces de dobînda.

Reclamatiunea penală a debitorului nu suspenda în aceasta materie cursul unei acțiuni civile sau comerciale.

Acțiunea civilă sau comercială a debitorului pentru reducerea dobânzii stipulate ilegal ori pentru restituirea celor ilegal percepute, nu va putea fi conexata cu acțiunea creditorului, ci ele vor fi judecate separat.

Orice mijloace de probațiune sînt admisibile pentru a dovedi cuantumul dobânzilor deja plătite, sau celor ce s-au stipulat a fi plătite.

Instanța competența a judeca acțiunea penală introdusă pe temeiul acestei legi, este judecătoria locului unde s-a săvârșit infracțiunea.

Orice act de procedura privitor la judecarea reclamatiunii penale introdusă pe temeiul acestei legi, este scutit de timbru.

Hotărîrea definitivă de condamnatiune se va publică într-un ziar răspândit pe cheltuiala celui condamnat.

Toate dispozițiunile contrare din legile în vigoare se abroga.

Această lege s-a votat de Adunarea deputaților și Senat în ședințele de la 12 și 27 Martie 1931. Se abroga articolul 52 din Legea accelerarii judecaților din 11 iulie 1929.

-------------