LEGE nr. 260 din 4 aprilie 1945

Legislația României, de orice natura, cu excepțiile rămase în vigoare în Transilvania, se extinde pe tot teritoriul Transilvaniei eliberate de sub ocupația ungara impusa prin dictatul de la Viena, din 30 August 1940.

Prin derogare de la dispozițiunile art. 1, actele săvîrșite și drepturile dobândite în Transilvania de Nord, între 30 August 1940 și 25 Octomvrie 1944, în conformitate cu legile puse în vigoare de puterea ocupanta, vor fi respectate, dacă nu sînt contrare ordinei publice române.

Sînt și rămîn fără fiinta legală actele săvîrșite și drepturile dobândite în temeiul ordonanțelor maghiare Nr. 1.440 din 1941 M.E.; Nr. 1.630 din 1941 M.E.; Nr. 5.200 din 1943 M.E.; Nr. 970 din 1943 M.E.; Nr. 3.710 din 1943 M.E.; Nr. 2780 din 1941 M.E.; Nr. 18.900 din 1941 I.M.; Nr. 3.400 M.E.; Nr. 2.660 din 1942 M.E.; Nr. 9.370 din 1940 M.E.; Nr. 8.230 din 1940 M.E.; Nr. 50.000 din 1942 M.E. și în general, în temeiul oricăror dispozițiuni legale sau regulamentare maghiare discriminatorii.

Se socotesc discriminatorii, în înțelesul prezentei legi, acele dispozițiuni legale sau regulamentare maghiare, derogatorii de la dreptul comun ungar, care nu au fost aplicate decât în Transilvania de Nord sau în acest ținut și în celelalte teritorii ocupate de Ungaria, după data de 15 Martie 1939.

Hotărîrile pronunțate în temeiul legilor ungare, de instanțele penale ale puterii ocupante, pentru fapte săvîrșite în Transilvania de Nord, în timpul ocupatiunei sînt nule de drept:

Hotărîrile penale definitive, care, potrivit dispozițiunilor articolului precedent, nu sînt nule de drept, vor fi supuse revizuirii:

Cererea de anulare sau de revizuire se adresează instanței competente după materie, în circumscriptiunea căreia a fost săvîrșită infracțiunea.

Cei condamnați în lipsa pot cere rejudecarea procesului, potrivit legii române, dacă termenul pentru prescrierea pedepsei nu a expirat.

Cu excepțiunea hotărârilor penale pronunțate de instanțele ocupantului, recunoscute, valabile prin legea de fața, infracțiunile săvîrșite în Transilvania de Nord, în timpul ocupatiunii, se vor urmări, judeca și pedepsi după legile române, fără însă ca pedeapsa să poată fi mai aspra, decât cea prevăzută pentru aceleași fapte, de legea ungara.

Dacă s-au săvârșit fapte, care potrivit legii ungare nu constituiesc infracțiuni, faptuitorii vor fi apărați de pedeapsa.

Legile penale române se vor aplica exclusiv, fără considerare la dispozițiunea legilor penale ungare, crimelor împotriva siguranței Statului Roman, delictelor de falsificare a monedelor metalice românești, a efectelor publice, a biletelor de banca române, a timbrelor sau a marcilor naționale, delictelor de ofensa în contra onoarei, prestigiului ori intereselor națiunii române sau ale Statului Roman.

Dispozițiunile art. 603-606 inclusiv din codul penal și 666-670 inclusiv din codul de procedura penală vor fi aplicabile.

În materie civilă sau comercială, hotărîrile judecătorești sau arbitrale, pronunțate în Transilvania de Nord, în timpul ocupatiunii, vor fi recunoscute și executate în acest teritoriu în condițiunile prezentului articol, dacă prin legea de fața nu se dispune altfel.

Tribunalul locului de executare, va incuviinta prin sentinta data cu citarea părților, investirea acestor hotărîri cu formula executorie, dacă au rămas definitive și nu sînt contrare ordinei publice române.

Actele autentice întocmite de notarii publici, în aceeași epoca și în același teritoriu, vor fi investite cu formula executorie, fără citarea părților.

Acțiunile introduse potrivit legilor puse în vigoare de puterea ocupanta, vor continua a fi judecate, cu aplicarea legilor procedurale române, de instanțele competente, după aceste din urma legi.

Convențiunile de prorogarea competentei instanțelor judecătorești, valabile după legile ocupantului, își vor produce efectele, afară numai dacă după regulile de competența de ordine publică prevăzute de legea română, ar fi competența o alta instanța, decât aceea convenită de părți.

În cazurile în care, prin aplicarea dispozițiunilor prevăzute de articolul precedent, procesele aflate în curs de judecată trec în competența altei instanțe, decât aceea care a luat locul instanței instituite de ocupant, dosarele se vor trimite, din oficiu, instanței competente a le judeca, după legea română.

Cînd nu se poate determina instanța competența a judeca litigiul, sau cînd instanța competența nu poate fi investită cu judecata cauzei, din pricina unei imposibilitati de fapt, Curtea de Casație, va indica, la cererea oricăreia dintre părți instanța competența.

Actele de procedura îndeplinite în timpul ocupației își vor produce efectele, potrivit legii sub imperiul căreia au fost îndeplinite.

Probele administrate în condițiunile prevăzute de legea ocupantului, rămîn valabile.

Probele admise de acea lege vor fi administrate potrivit legii române.

Cererile, care la data intrării în vigoare a prezentei legi, se afla în curs de lucrare la instanța de carte funciară vor fi rezolvate, potrivit legilor române de carte funciară.

Perimarea acțiunilor, apelurilor, recursurilor, cererilor de revizuire, a contestațiilor și opozițiilor care se găsesc suspendate sau în nelucrare, va avea loc în termen de 3 ani, socotit de la data cînd procesul a fost suspendat sau lăsat în nelucrare, fără însă ca acest termen să poată fi socotit împlinit înainte de trecerea unui an de la publicarea legii de fața.

Hotărîrile pronunțate în timpul ocupației, rămîn supuse căilor de atac prevăzute de legea sub imperiul căreia au fost pronunțate. Totuși, cînd legea română prevede și alte cai de atac, decât acele prevăzute de legea ocupantului, partea poate folosi și pe acestea din urma.

De la intrarea în vigoare a prezentei legi, nici o hotărîre nu va putea fi atacată cu apel decât odată cu fondul.

Drepturile se vor exercita în termenele prevăzute de legea ocupantului, dacă aceste termene au început să curgă în timpul ocupatiunii. Dacă însă, termenul corespunzător prevăzut de legea română, socotit de la publicarea prezentei legi, ar expira înainte de termenul din legea ocupantului, se vor aplica dispozițiunile legii române.

Sînt și rămîn valabile actele juridice declarate nule de art. 2 al ordonanței Nr. 1.44O din 1941 M.E.; de art 2 al ordonanței Nr 1.630 din 1941 M.E.; de art. 22 al ordonanței Nr. 5.200 din 1943 M.E., precum și de orice alte ordonanțe maghiare discriminatorii.

Transmisiunile de drepturi efectuate în virtutea ordonanțelor sus menționate, în folosul Statului maghiar sau a persoanelor juridice maghiare, precum și retransmisiunile acestor drepturi la subdobinditori, sînt nule de drept.

Drepturile de proprietate și alte drepturi dobîndite tabulare, înscrise în favoarea persoanelor prevăzute de alineatul precedent, se vor radia din oficiu, restabilindu-se starea tabulară anterioară.

De asemenea, sînt și rămîn valabile înscrierile făcute după data de 15 Martie 1939, declarate nule prin ordonanțele maghiare sus menționate, urmând ca judecătorul sa restabileasca, din oficiu, starea tabulară.

Dacă dreptul de a cere înscrierea în cartea funciară a proprietății sau a dreptului de arenda a fost restrâns de dispozițiunile ordonanțelor Nr. 1.440 din 1941 M.E.; Nr. 2.780 din 1941 M.E. și Nr. 3.710 din 1943 M.E. sau ale altor ordonanțe maghiare discriminatorii, cel interesat va putea cere, chiar împotriva terților subdobinditori, atît înscrierea dreptului de proprietate sau arenda, cat și radierea inscrierilor, efectuate în cartea funciară în folosul terțelor persoane în temeiul contractului încheiat cu autorul tabular.

Pot beneficia de dispozițiunile alineatului precedent și persoanele prevăzute de art. 4 din ordonanța Nr. 1.440 din 1941 M.E., de ordonanța Nr. 18.900 din 1941 I.M. sau de orice alte ordonanțe maghiare discriminatorii, dacă, din cauza refugierii sau expulzării, au fost socotite ca au pierdut naționalitatea maghiara și drept urmare nu au putut dobândi proprietatea sau un alt drept real asupra imobilelor din Nordul Transilvaniei.

Instanțele de carte funciară vor da curs cererilor de înscriere în cartea funciară, introduse după data de 15 Martie 1939, care nu au fost rezolvate din cauza restrangerilor prevăzute de ordonanțele menționate.

Înscrierea se va face pe data înregistrării cererii inițiale, radiindu-se totdeodată toate înscrierile ulterioare.

Sînt și rămîn nule de drept actele prin care Statul maghiar direct sau prin mijlocirea unor instituțiuni a exercitat dreptul de preemptiune, în temeiul art. 5, alin. 2, al ordonanței Nr. 1.440 din 1941 M.E. ori a altor dispozițiuni discriminatorii sau s-ar subrogat în contractele de arenda de care se face vorbire în același articol.

Stramutarile și constituirile de drepturi reale, asupra imobilelor preemptate, consimțite direct sau prin mijlocirea unor instituțiuni de către Statul ungar, sînt nule de drept.

Înscrierile făcute în cartea funciară, în favoarea Statului maghiar, se vor radia la cererea celui interesat sau din oficiu, dacă nu s-a cerut radierea timp de 3 ani de la promulgarea legii de fața, ori dacă prețul preemptiunii s-a consumat, iar recipisa s-a depus la instanța.

Drepturile și obligațiunile isvorate din actele juridice anterioare exercitării dreptului de preemptiune de către Statul maghiar, rămîn neatinse.

Dreptul de preemptiune a Statului român se socotește stins, dacă termenul pentru exercitarea lui era în scurgere la data de 30 August 1940.

Procesele pornite în baza art. 6 și 7 ale ordonanței Nr. 1.440 din 1941 M.E., sau în baza dispozițiunilor asemănătoare din ordonanța Nr. 3.400 din 1942 M.E., ori alte ordonanțe maghiare discriminatorii, se vor considera stinse, urmând ca instanța sa dispună din oficiu, închiderea dosarului, dacă pîrîtul nu va cere, în termen de 1 an de la data publicării prezentei legi, respingerea acțiunii cu cheltuieli de judecată și eventual, în cazul cînd acțiunea reclamantului a fost temerara, daune.

Hotărîrile date în temeiul art. 6 sau 7 din ordonanța Nr. 1.440 din 1941 M.E. sau în baza dispozițiunilor asemănătoare din ordonanța Nr. 3.400 din 1942 M.E. ori ale altor alte ordonanțe maghiare discriminatorii, precum și transactiunile judiciare sau extrajudiciare, încheiate pentru a preveni sau a stinge procesele născute din aplicarea dispozițiunilor legale menționate mai sus sînt și rămîn nule.

Partea care a fost obligată, în baza unei asemenea hotărîri sau transactiuni, la plata unei sume de bani cu titlul de despăgubire, va putea cere, pe calea dreptului comun, la instanța prevăzută de art. 32, înapoierea sumei plătite, cu dobânzi de la data efectuării plății, restituirea cheltuielilor de judecată din procesul anterior, precum și daune în cazul cînd acțiunea reclamantului a fost temerara.

Bunurile strămutate, în urma executării hotărârilor sau transactiunilor prevăzute de alin. 1, vor fi restituite în condițiunile art. 26 și următorii din legea de fața.

Măsurile de asigurare sau executare, popririle și sechestrele înființate, precum și licitațiile ordonate în baza hotărârilor sau transactiunilor menționate în articolul precedent, sînt desființate.

Imobilele se vor restitui în natura, în starea în care se găsesc.

Fructele naturale, efectiv culese, precum și fructele civile dobândite pînă la data predării imobilului, se vor înapoia titularului dreptului de restituire.

Titularul dreptului de restituire va putea cere pe calea dreptului comun, de la instanța prevăzută la art. 23 despăgubiri pentru deteriorări suferite de imobil, afară de cele provenite din caz fortuit sau forta majoră, precum și cheltuielile de judecată din procesul anterior.

Tot astfel posesorul imobilului va putea cere înapoierea integrală a cheltuielilor necesare, iar a celor utile numai în măsura sporului de valoare dobîndit de imobil. În cazul constructiunilor noi se vor aplica dispozițiunile art. 494 din codul civil, privitor la posesorul de rea credința.

Cel obligat la restituire nu va avea dreptul de retentiune asupra imobilului.

Contractele de arendare încheiate după data de 30 August 1940 de către cei ale căror drepturi sînt desființate prin efectul legii de fața, cu privire la imobilele supuse restituirii, se socotesc reziliate, deplin drept, pe data prezentei legi.

Contractele de închiriere de locuințe, localuri de comerț de industrie, de meserii, de fabrici, de școli, caminuri, de localuri de noapte, încheiate de cei ale căror drepturi se desființează prin legea de fața, se vor putea rezilia, la cererea titularului dreptului de restituire.

Instanța va dispune evacuarea chiriașului numai la sfîrșitul semestrului locativ, în cursul căruia s-a pronunțat rezilierea contractului. Totuși chiriașul va putea fi evacuat imediat, dacă titularul dreptului de restituire a locuit, el, autorul sau familia lui, apartamentul, la data de 30 August 1940 și dacă face dovada că nu are în localitate o locuinta potrivita pentru adăpostirea sa și a familiei sale.

Se considera ca făcînd parte din familie, în înțelesul prezentului articol, soțul sau sotia, rudele în linie directa, iar cele colaterale pînă la gradul al treilea inclusiv, sub condițiunea de a fi locuit cu titularul dreptului la restituire sau autorul lui.

Dispozițiunile alineatelor precedente prin prezentul articol nu se vor aplica chiriașilor care sînt mobilizati efectiv în zona de operațiuni, funcționarilor publici și micilor meseriasi sau lucrători cu un venit lunar pînă la lei 50.000. Contractele acestor chiriași se prelungesc în conformitate cu legea pentru reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași.

Obligațiunile născute din contractele de locațiune, pentru chiriașii prevăzuți la alineatul ultim al articolului precedent, se vor stabili și recalcula, de la data publicării prezentei legi potrivit legii Nr. 224 din 6 Aprilie 1943, pentru reglementarea raporturilor dintre proprietari și chiriași, cu modificările ulterioare.

Sumele încasate cu titlu de despăgubire de către cel obligat la restituire sau de autorii lui, în temeiul unui contract de asigurare sau ca urmare a unui delict civil ori a neîndeplinirii unei obligațiuni contractuale, privitor la imobilul supus restituirii, se cuvin titularului dreptului de restituire, care este subrogat în toate drepturile și acțiunile debitorului restituirii.

Deponentul va putea cere înapoierea sumelor ce se găsesc în depozitul judecătoresc, dacă acțiunea prevăzută de art. 32 din prezenta lege, nu a fost intentată în termen de 3 ani de la publicarea legii de fața.

În cazul cînd s-a pornit proces, suma depusa este afectată special la restituirea prețului și, eventual, a soldului creditor ce ar rezultă din aplicarea dispozițiunilor art. 26.

Drepturile reale, constituite anterior punerii în aplicare a ordonanței Nr. 1.440 din 1941 M.E., sau a altor ordonanțe maghiare discriminatorii, se restabilesc în rangul avut, dacă între timp nu au fost stinse potrivit regulilor de drept comun.

Drepturile reale dobândite asupra bunului supus restituirii de la un autor care a dobîndit, prin aplicarea unei ordonanțe maghiare discriminatorii, sau de la subdobanditorii acestuia, se vor transporta, asupra prețului și despăgubirilor cuvenite celui obligat la restituire.

Acțiunea în constatarea nulității, în restituirea imobilului și în restabilirea stării tabulare anterioare, intemeiata în prezenta lege, se va judeca de judecătoria situațiunii imobilului. Dacă imobilul sau imobilele sînt situate în circumscripția mai multor judecătorii, cererea se va putea introduce la oricare dintre aceste judecătorii.

Judecata se va face de urgenta și cu precădere, înaintea tuturor proceselor sorocite în aceeași zi.

Reclamantul va putea cere, pe cale de ordonanța data potrivit art. 67 al legii Nr. 394 din 23 Iunie 1943, pentru accelerarea judecaților în materie civilă și comercială, punerea lui în posesiunea imobilului de care a fost deposedat, precum și restabilirea provizorie a stării tabulare anterioare. În acest din urmă caz se va dispune prenotarea radierii dreptului înscris în favoarea celui obligat la restituirea și restabilirea provizorie a stării tabulare; justificarea se va face în temeiul hotărîrii definitive și irevocabile, data asupra fondului, potrivit prevederilor alin. 1.

Executarea ordonanței nu se va putea suspenda, nici chiar cu dare de cauțiune.

Ordonanța nu se va putea ataca pe calea contestației; apelul sau recursul se va face odată cu hotărîrea data asupra fondului.

Dacă reclamantul, cere odată cu restabilirea stării tabulare anterioare, și eșalonarea plății prețului de restituire, instanța, în caz de admitere, îl va obliga să depună, de îndată, prima rata, iar pentru garantarea prețului, rămas neachitat, se va dispune intabularea unei ipoteci în favoarea creditorului.

În aceleași condițiuni se va putea admite și eșalonarea sumelor ce urmează a fi plătite cu titlu de despăgubire, pentru investitiunile încuviințate prin hotărîre data asupra fondului.

Ridicarea măsurilor de asigurare și anularea actelor de urmărire, precum și rezilierea contractelor de închiriere se vor face pe cale de ordonanța, data potrivit art. 67 din legea Nr. 394 din 23 Iunie 1943, pentru accelerarea judecaților în materie civilă și comercială.

Cererile prevăzute de prezenta lege se vor putea face și de succesorii universali sau cu titlu universal ai titularului dreptului de restituire, chiar dacă aceasta a încetat din viața înainte de punerea în vigoare a prezentei legi.

În toate cazurile în care urmează să fie chemate în judecata, în baza acestei legi, un pîrît care nu are domiciliul sau reședința cunoscută în România, el va fi citat numai prin procuratorul sau din țara. Dacă nu are procurator cu domiciliul cunoscut în țara, instanța va numi pe seama lui, la cererea celui interesat, sau din oficiu, un curator. Toate citațiile și comunicările de acte se vor face curatorului.

Dispozițiunile prevăzute mai sus se aplică și în cazul cînd se face o cerere ce urmează să fie rezolvată pe cale gratioasa.

Dispozițiunile prevăzute de prezenta lege se vor aplica, în mod corespunzător, și în cazul cînd deposedarea s-a făcut în temeiul măsurilor luate de Comandamentele Militare Ungare de ocupație sau de organele administrative civile.

Funcțiunea curatorilor numiți de instanțele judecătorești sau de autoritățile militare ori civile maghiare încetează deplin drept pe data publicării legii de fața. Tot astfel încetează împuternicirea administratorilor sau a oricăror alte organe însărcinate cu administrarea bunurilor celor deposedati.

Procesele de segregare declarate stinse prin art. 16 al ordonanței Nr. 1.440 din 1941 M.E., se vor redeschide la cererea celor interesați.

Aceste procese se vor judeca după dispozițiunile legilor, regulamentelor și ordonanțelor în vigoare la data de 30 August 1940.

Ori de câte ori înscrierile nu se pot efectua în cartea funciară din cauza pierderii, sustragerii sau distrugerii acesteia, ele se vor face în cartea de evidenta funciară, ce se va întocmi la cererea titularului dreptului de restituire, dacă se va face dovada ca este autor tabular, sau a cerut înscrierea în cartea funciară, iar cererea a fost respinsă sau n-a fost pusă în lucrare prin aplicarea vreunei dispozițiuni discriminatorii maghiare. În aceste cazuri se vor urma dispozițiunile legii pentru întocmirea cărților de evidenta funciară.

Dacă întocmirea cărților de evidenta funciară a fost cerută în temeiul unei cereri anterioare de înscriere în cartea funciară, certificatul de posesiune prevăzut de art. 8 al precitatei legi, nu va fi cerut.

Cererile, acțiunile și orice alte acte de procedura, judiciară sau extrajudiciara, făcute în temeiul prezentei legi, sînt scutite de orice taxa de timbru sau impozit.

Dispozițiunile art. V din legea Nr. 487 din 10 Octomvrie 1944 de organizare a Comisariatului pentru administrarea regiunilor eliberate ale Transilvaniei, se interpretează în sensul că legiuirile ocupantului acolo prevăzute, sînt declarate fără fiinta legală.

Pînă la instaurarea instanțelor judecătorești și a autorităților române, se suspenda cursul judecaților civile, comerciale, fiscale sau penale, de orice natura, precum și curgerea oricărui termen care condiționeaza exercițiul unui drept sau stingerea lui.

Pricinile penale, în care inculpatii sînt în stare de arest, vor fi judecate, în mod excepțional, de instanțele militare din zona operativă, însă după normele de drept comun.

De asemenea dispozițiunile referitoare la încheierea și formarea actelor juridice și la competența de instrumentare, prevăzute de legi pentru militarii din zona operativă se vor putea aplica și locuitorilor din teritoriile eliberate.

Dat în București la 3 Aprilie 1945.

MIHAI

Ministrul justiției,

Lucretiu Patrascanu

---------------------------