Articolul 1
În sensul prezentelor norme, prin termenii și definițiile de mai jos se înțelege:
Sistem de monitorizare sol-teren pentru agricultura supravegherea, evaluarea, prognoza și avertizarea cu privire la starea calității solurilor-terenurilor agricole, pe baza unui sistem informațional, cu asigurarea de bănci de date la nivelul tarii și al județelor, și propuneri de măsuri necesare pentru protecția și ameliorarea terenurilor agricole, în scopul menținerii și creșterii capacității de producție, precum și al utilizării eficiente și durabile a acestora.
Studiu pedologic constituie materialul științific prin care se concretizează o cartare pedologica sau o activitate de prelucrare a unor date pedologice deja existente (reambulare), cu sau fără cercetări de teren în completare pe un anumit teritoriu. El cuprinde un text cu caracterizarea solurilor și a condițiilor de mediu, explicarea materialelor cartografice, o prognoza asupra evoluției solurilor, recomandări asupra gospodăririi rationale, protecției și ameliorării resurselor de sol-teren.
Cartare pedologica reprezintă activitatea executată în cea mai mare parte pe teren și cuprinde: cercetarea solului-terenului, identificarea, delimitarea pe harta, plan sau aerofotograma a unor unități de teritoriu cu soluri similare, în condiții de mediu similare.
Dosarul ce conține datele culese în teren conform Metodologiei elaborării studiilor pedologice, denumita în continuare M.E.S.P., elaborata de Institutul de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie, denumit în continuare ICPA (partea I/1987 cap. 1 și 2), în forma de prezentare adecvată, constituie faza de teren a studiului.
Probele de sol recoltate în faza de teren, prelucrate, analizate și prezentate potrivit instrucțiunilor și metodelor impuse prin M.E.S.P./1987 (partea I, cap. 3) și potrivit Metodologiei de analiza a solurilor (vol. I, partea 1 și 2, editata de ICPA) constituie faza de laborator a studiului.
Rezultatele analizelor sunt prezentate în tabele de interpretare și constituie alături de memoriul pedologic, harti și tabele, parte componenta a studiului pedologic al terenurilor agricole, faza de birou. Prelucrarea datelor și informațiilor de teren și de laborator în vederea elaborării Studiului pedologic și agrochimic se întocmește potrivit reglementărilor prevăzute în M.E.S.P./1987 (vol. I, partea a III-a) și cuprinde memoriul pedologic ce însoțește și completează harta de soluri și terenuri, hartile interpretative și tabelele din studiu. Memoriul pedologic descrie condițiile fizico-geografice din teritoriul studiat, solurile și aspectele de ordin practic legate de utilizarea resurselor de sol-teren.
Bonitarea terenurilor este operațiunea complexa de cunoaștere aprofundata a performantelor unui teren. Condițiile de creștere și rodire a plantelor, gradul de favorabilitate a acestor condiții pentru fiecare folosință și cultura sunt interpretate prin intermediul unui sistem de indici tehnici, permitand cuantificarea acestora în note de bonitare. Obiectul bonitarii îl constituie unitățile de teritoriu ecologic omogene (TEO) identificate și delimitate pe harti. Pentru constituirea și caracterizarea acestora este folosită o serie de caracteristici și indicatori de divizare, distincti, prin care se cuantifica fiecare factor sau condiție de mediu. În urma bonitarii fiecare teritoriu ecologic omogen este evaluat în note (puncte) de bonitare, permitand astfel clasificarea terenurilor agricole în clase de favorabilitate, respectiv de calitate, și estimarea producției potențiale pentru condiții naturale și/sau potentate.
În studiile pedologice întocmite în vederea realizării și reactualizarii Sistemului național și județean de monitorizare sol-teren pentru agricultura, terenurile sunt grupate după numărul punctelor de bonitare în clase de favorabilitate și clase de calitate. Bonitarea terenurilor agricole la nivel de teritoriu ecologic omogen (TEO) pentru teritoriul studiat, pe folosințe, este parte componenta a studiului pedologic.
Favorabilitatea reprezintă măsura în care un teren satisface cerințele de viața ale unei plante de cultura date, în condiții climatice normale și în cadrul folosirii rationale. După nota de bonitare naturala exista zece clase de favorabilitate pentru fiecare cultura și folosință agricolă.
Fertilitatea (naturala) este însușirea globală a solului de a furniza elementele nutritive în cantități și proporții corespunzătoare pentru creșterea acelor categorii de culturi pentru care temperatura și ceilalți factori ai mediului sunt favorabili.
Calitatea solurilor cuprinde totalitatea însușirilor solului care îi asigura acestuia un anumit grad de fertilitate naturala.
Calitatea terenurilor cuprinde atât fertilitatea solului, cat și modul de manifestare față de plante a celorlalți factori de mediu, cum sunt cei cosmico-atmosferici (lumina, căldură, precipitatii etc.), continuand cu cei geomorfologici și hidrologici. Toate acestea au ca efect productivitatea diferențiată a muncii omenești în raport cu modul de satisfacere a cerințelor fiziologice ale plantelor. Din acest punct de vedere calitatea terenurilor este reprezentată de favorabilitatea, respectiv nota de bonitare pentru condiții naturale, privind o anumită folosință.
Unitatea de pretabilitate a terenului reprezintă arealul rezultat prin gruparea unităților de teren conform unui anumit set de caracteristici specifice, în vederea stabilirii categoriilor de folosință. Studiul pedologic cuprinde gruparea terenurilor agricole productive în clase de pretabilitate după folosință (arabil, vii, livezi, pășuni, fanete). Din acest punct de vedere terenurile variaza de la cele mai bune și ușor utilizabile în agricultura până la cele fără valoare agricolă, dar care pot fi folosite în alte scopuri. Gruparea terenurilor după unitatea de pretabilitate cuprinde 6 clase de teren. Aceste clase sunt definite ținându-se seama de intensitatea limitarilor și restrictiilor la folosințe agricole și se exprima succint în formula unității de pretabilitate.
Capacitatea de producție a terenului este expresia calitativă a modului de manifestare conjugata a tuturor factorilor de vegetație care acționează independent față de plante și determina nivelul de satisfacere a cerințelor fiziologice ale acestora, într-un anumit loc și într-un anumit interval de timp. Capacitatea de producție a terenului (potențialul de producție al acestuia) reprezintă calitatea terenului masurata în kg/ha.
Studiul pedologic elaborat în vederea realizării și reactualizarii Sistemului național și județean de monitorizare sol-teren pentru agricultura, definit prin prezenta metodologie, este un studiu special pentru delimitarea, inventarierea și evaluarea resurselor de sol, pentru delimitarea și inventarierea factorilor limitativi sau restrictivi ai utilizării terenurilor pentru producția agricolă, pentru delimitarea și inventarierea zonelor poluate, precum și pentru estimarea nivelurilor de producție pentru terenurile agricole, exprimate în baza notelor (punctelor) de bonitare pentru condiții naturale.
Alți termeni de specialitate și notiuni utilizate în studiile pedologice în scopul amintit sunt cele definite în M.E.S.P./1987, partea I, sau acceptate ulterior și însușite de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor (M.A.A.P.) după cum urmează:
- profil de sol - secțiune în teren (obținută prin săparea unei gropi sau pe peretele unei deschideri naturale) pe care se examinează alcătuirea verticala a invelisului de sol. Profilul de sol (sau pedonul, dacă este considerat în suprafața) constituie unitatea elementara de baza în cercetarea și cartarea solului, care permite studierea orizonturilor și a caracteristicilor morfologice, fizice și chimice ale solului, precum și interpretări genetico-evolutive, geografice, agrosilvoproductive sau ameliorative. Pedonul reprezentativ al unei unități elementare (areal) de sol constituie obiectul care este studiat, clasificat și grupat în diferite moduri;
- unitatea taxonomica (tipologica) de sol - un concept care se referă atât la clasificarea, cat și la denumirea solului, cuprinzând soluri caracterizate prin proprietăți și însușiri morfologice, fizice, chimice, mineralogice, hidrologice etc. egale sau foarte apropiate, care variaza în limite precis definite prin Sistemul român de clasificare a solurilor și Sistemul român de taxonomie a solurilor, în acord cu rangul unității de sol, adaptat conform scării de lucru (tip, subtip, varietate);
- unitatea teritorială de sol - arealele de sol în care este raspandita o unitate taxonomica de sol în natura, într-o anumită regiune;
- unitatea cartografica de sol (US) - reprezentarea grafica pe harta a unei unități teritoriale de sol sau a unui grup (asociații) de unități teritoriale de sol (US complex). Ea este redata pe harta prin unul sau mai multe areale. Unitatea cartografica de sol simpla poate cuprinde până la 10-15% din suprafața ei incluziuni de alte soluri care nu se pot evidenția cartografic la scara de referința;
- unitatea de teren (sau pedotopul) - o porțiune de teren omogenă sub aspectul însușirilor solului, climei, reliefului și condițiilor hidrogeologice, conform scării cartografice. Unitatea teritorială de teren care se ia în considerare în studii de detaliu este denumita și teritoriu ecologic omogen (TEO) sau unitate elementara de teren;
- unitatea cartografica de teren sau de pedotop (UT) reprezentarea pe harta a unei unități teritoriale de teren UT complex sau a unui grup (asociații) de astfel de unități, respectiv a unui TEO sau asociații de TEO complex. O unitate cartografica de teren poate fi constituită din unul sau mai multe areale, ea putând cuprinde până la 1015% incluziuni de alte terenuri;
- harta pedologica - lucrare cartografica ce prezintă grafic distribuția geografică a tipurilor, asociațiilor, complexelor sau a altor unități de sol și/sau teren, înscrise în legenda hârtii, definite și numite conform nomenclaturii stabilite prin sistemul de clasificare adoptat (SRCS/1980);
- cartograma - reprezentarea pe o harta (prin culori, hasuri, coduri sau simboluri) a unor suprafețe ce indica răspândirea, intensitatea unor fenomene, procese etc. În studiul solurilor se întocmesc cartograme cu valori ale stării de aprovizionare cu nutrienti, pentru anumite însușiri fizice, hidrofizice sau chimice, pentru anumite pretabilitati, diferite favorabilitati etc.;
- reambularea - acțiunea prin care se actualizează informația pedologica și agrochimica din studiu. Proporția în care va fi efectuată actualizarea datelor (procentul de reambulare) într-un studiu pedologic este prevăzută în S.C.S./1982 "Norme de timp și elemente de calculatie ale tarifelor pentru studii și cercetări de sol", cap. 1.2.4 (Norme de timp pentru reambularea studiilor pedologice).