cu privire la producția bunurilor alimentare
În Republica Socialistă România, dezvoltarea producției de bunuri alimentare, diversificarea sortimentelor, ridicarea valorii nutritive a acestora, în vederea satisfacerii cerințelor de alimentație ale populației, constituie o problemă de stat.
Producția de bunuri alimentare se realizează pe baza unui program unitar de valorificare superioară a materiilor prime agricole și de creștere continua a volumului și calității produselor.
Aprovizionarea populației cu bunuri alimentare se asigura pe baza unui program anual, aprobat prin decret prezidential, la propunerea Consiliului de Miniștri.
Producția de bunuri alimentare se realizează în unitățile de stat sau cooperatiste, precum și în gospodăriile populației.
Producătorii de materii prime agricole, animale și vegetale, destinate producției bunurilor alimentare, au obligația de a asigura creșterea continua a productiilor și a livrărilor la fondul central al statului, precum și îmbunătățirea conținutului de substanța utila, a valorii nutritive, a caracteristicilor tehnologice și a diversificari produselor pe care le realizează.
Aceștia răspund de livrarea ritmica a produselor, în cantitățile și sortimentele contractate, precum și de respectarea condițiilor de calitate și a celor sanitare și sanitar-veterinare.
La recepția materiilor prime agricole, condițiile de calitate se verifica în mod obligatoriu prin analize de laborator.
Se interzic preluarea și folosirea în producție a materiilor prime care nu corespund condițiilor de calitate și celor sanitar-veterinare.
Unitățile de interes republican asigura fabricarea bunurilor alimentare de baza și în producție de masa.
Unitățile de stat de interes local și cele cooperatiste pot fabrica, potrivit prevederilor de plan, produse zaharoase, de cofetarie, patiserie, simigerie, sucuri și băuturi răcoritoare, inghetata, gheața, oțet, produse expandate din cereale și alte bunuri alimentare.
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, în calitate de organ coordonator, împreună cu celelalte organe interesate stabilesc structura și volumul de producție ale unităților care fabrica bunuri alimentare, indiferent de subordonarea acestora.
Producția de carne și preparate din carne se realizează în abatoare și în unități complexe de industrializare a carnii, care răspund de condițiile de calitate și igiena a bunurilor livrate pentru acoperirea cerințelor de consum.
În scopul concentrarii și diversificării producției, la abatoare se vor organiza, în funcție de baza de materii prime și zona de consum, secții pentru industrializarea carnii sub forma de preparate, conserve și semiconserve, precum și pentru prelucrarea subproduselor.
Producția de făina, malai, pîine, specialități de panificatie, patiserie, paste fainoase și biscuiti se realizează în complexe industriale și unități de interes republican, precum și mori, brutarii, simigerii și altele asemenea, din unitățile de stat de interes local și cele cooperatiste.
Unitățile care fabrica aceste produse răspund de folosirea completa și rațională a întregii capacități de producție, de îmbunătățirea continua a calității produselor și diversificarea gamei de sortimente, potrivit traditiei locale și cererii consumatorilor.
Consiliile populare vor organiza în comune capacități de prelucrare a carnii în preparate, de pasteurizare și prelucrare a laptelui, prese de ulei, capacități de prelucrare a legumelor și fructelor, mori, brutarii și altele asemenea, pentru prelucrarea superioară și diversificata a materiilor prime agroalimentare, precum și a unor resurse naturale, atît pentru prestări de servicii populației, cît și pentru satisfacerea unor cerințe locale de consum public.
Aceste capacități vor folosi tehnologii și utilaje care se vor realiza pe baza unui program elaborat de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare împreună cu comitetele executive ale consiliilor populare județene.
Unitățile de alimentație publică și de turism, de stat sau cooperatiste, trebuie să realizeze diferite sortimente de preparate culinare, semipreparate de bucatarie, produse de carmangerie, produse de cofetarie-patiserie, produse zaharoase, inghetata, băuturi răcoritoare și alte preparate, în funcție de profilul de activitate și de cerințele consumatorilor. Aceste unități vor realiza, de asemenea, sortimente de mincare și alte produse culinare cu specific local și tradițional.
Sortimentele obligatorii pe grupe de preparate culinare, produse de cofetarie-patiserie și băuturi răcoritoare, pentru fiecare tip de unitate de alimentație publică, se stabilesc de Ministerul Comerțului Interior.
Unitățile de alimentație publică trebuie să folosească tehnologii specifice de preparare a produselor culinare, în vederea asigurării și menținerii proprietăților nutritive ale acestora, cu respectarea retetelor de preparare stabilite potrivit normelor legale.
Unitățile vor lua măsuri pentru introducerea de noi retete de preparare în concordanta cu cerințele unei alimentatii rationale, care să asigure echilibrul fiziologic și nutritiv între principalii componenți ai alimentelor, precum și extinderea producției de preparate și semipreparate și a meniurilor dietetice.
Bunurile alimentare în unitățile socialiste se realizează numai pe baza retetelor și tehnologiilor de fabricație stabilite potrivit normelor legale.
Bunurile alimentare noi pot fi fabricate sau preparate numai după omologare și după stabilirea normelor de consum și a prețului de către organele prevăzute de lege.
Metodologia de omologare se stabilește de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare împreună cu Ministerul Comerțului Interior, cu consultarea organelor centrale care au în subordine unități producătoare de bunuri alimentare și acordul Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calității Produselor.
Pentru bunurile alimentare noi, cu specific local, care se produc și se desfac în același județ, metodologia de omologare se stabilește de organele de specialitate ale comitetelor executive ale consiliilor populare județene sau al municipiului București.
Omologarea bunurilor alimentare se va face după testarea preferintelor cumparatorilor.
Verificarea calității produselor, începînd cu materia prima pînă la produsul finit, în toate fazele de fabricație și în timpul depozitarii la unitățile de producție a bunurilor alimentare, se realizează prin organele de control tehnic al calității. Executarea controlului nu exonereaza de răspundere pe toți cei care organizează sau conduc procesul de producție.
În cadrul unităților producătoare se vor organiza laboratoare proprii, dotate și încadrate corespunzător, prin care se vor urmări și verifica parametrii calitativi, fizico-chimici și bacteriologici ai materiilor prime, semifabricatelor și produselor finite, pe tot fluxul de fabricație.
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare răspunde, controlează, coordonează și îndrumă unitar întreaga producție de bunuri alimentare și stabilește măsuri tehnice, obligatorii pentru toate unitățile, indiferent de subordonare.
De asemenea, asigura îndrumarea acestei producții și în gospodăriile populației.
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare stabilește norme tehnice de calitate, norme de consum, de perisabilitate, precum și norme și normative de stoc pentru bunurile alimentare ce se realizează de unitățile în subordine, obligatorii pentru toate unitățile de producție, indiferent de subordonarea lor.
Pentru alte bunuri alimentare, realizate numai în unități de producție subordonate altor organe, stabilirea normelor și normativelor prevăzute la alineatul precedent revine acestor organe, cu acordul Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare.
Pentru preparatele alimentare care se realizează numai în rețeaua de alimentație publică, normele și normativele prevăzute în alin. 1 se stabilesc de Ministerul Comerțului Interior.
Normele tehnice de calitate se vor stabili în toate cazurile și cu acordul Ministerului Comerțului Interior și al Inspectoratului General de Stat pentru Controlul Calității Produselor.
Normele și normativele de stoc, a căror aprobare este în competența Comitetului de Stat al Planificarii și Ministerului Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, se stabilesc de aceste organe.
Criteriile de stabilire a normelor și normativelor prevăzute în prezentul articol se aproba prin decret prezidential.
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, celelalte organe centrale și organele locale, care au în subordine unități de producție a bunurilor alimentare, împreună cu Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini, Ministerul Industriei Chimice, Ministerul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții, Ministerul Comerțului Interior, precum și Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, vor lua măsuri, pe baza unor programe de perspectiva, în concordanta cu prevederile planului național unic de dezvoltare economico-socială, pentru:
a) asigurarea mașinilor, utilajelor, pieselor de schimb și materialelor necesare pentru fabricarea bunurilor alimentare la nivelul cerințelor rezultate din programul unitar de dezvoltare a industriei alimentare;
b) asigurarea utilajelor necesare unităților de alimentație publică pentru prepararea produselor;
c) diversificarea producției de mașini, utilaje și materiale destinate industriei alimentare și rețelei de alimentație publică, ținînd seama de noile bunuri alimentare ce urmează să fie fabricate sau preparate.
La omologarea bunurilor alimentare se stabilesc denumirile acestora, termenele de garanție, indicii de calitate și condițiile de păstrare care asigura menținerea însușirilor calitative ale produselor în cadrul acestor termene, cît și ambalajele de desfacere și transport.
Pentru bunurile alimentare conservate, la omologare se vor stabili și termenele de valabilitate. Termenele de garanție și de valabilitate pentru aceste bunuri se prevăd, după caz, în standardele de stat sau în normele interne.
Prin termen de garanție se înțelege limita de timp în cadrul căreia reconditionarea sau înlocuirea bunului alimentar se face pe seama și cheltuiala unității producătoare, dacă nu se dovedește ca degradarea acestuia s-a produs din culpa unității beneficiare.
După expirarea termenului de garanție, pentru bunurile alimentare conservate unitatea producătoare răspunde pentru vicii ascunse, în cadrul termenului de valabilitate. Prin termen de valabilitate se înțelege perioada limita de consum în care bunul alimentar conservat, depozitat și transportat în condiții corespunzătoare trebuie să-și mențină nemodificate caracteristicile de calitate înscrise în standardul de stat sau în norma interna.
Unitățile producătoare trebuie să livreze bunurile alimentare cu respectarea condițiilor de calitate. Unitățile beneficiare sînt obligate sa refuze primirea produselor care, datorită lipsurilor calitative, nu pot fi puse în vînzare.
Livrarea bunurilor alimentare de către unitățile producătoare se va face ritmic, înainte de împlinirea unei treimi din termenul de garanție al bunului.
Pentru conserve de peste, legume sau fructe, unitățile producătoare și cele beneficiare pot conveni ca livrarea să se facă la o dată ulterioară, dacă nu este posibila livrarea acestora în limita prevăzută la alineatul precedent, fără însă a depăși termenul de garanție. În acest caz, perioada de garanție a bunului alimentar se prelungește de drept cu durata de timp dintre data implinirii unei treimi din termenul inițial de garanție și data livrării, fără a depăși termenul de valabilitate.
Pentru bunurile alimentare altele decît cele conservate, termenul de garanție stabilit la omologare poate fi prelungit numai pe baza reexaminarii indicilor de calitate de către laboratoarelor de specialitate, în condițiile stabilite de Ministerul Sănătății și Ministerul Comerțului Interior. Se interzice prelungirea termenului de garanție la bunurile alimentare care se consuma numai în stare proaspăta sau au o destinație specială.
Livrările de bunuri alimentare de la întreprinderile comerciale cu ridicată la rețeaua cu amănuntul se vor face în ordinea vechimii, fără a se depăși termenul de depozitare, iar în ce privește cele conservate, în nici un caz perioada de două treimi din termenul de valabilitate.
Unitățile beneficiare pot refuza bunurile alimentare nelivrate în termenele prevăzute la art. 17 și alineatul precedent.
Ministerele, celelalte organe centrale și organele locale ale administrației de stat, care au în subordine unități de producție a bunurilor alimentare, împreună cu Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, prin Direcția generală a rezervelor de stat, vor lua măsuri ca bunurile alimentare conservate constituie rezerva de stat să fie reimprospatate. Păstrarea acestor bunuri în depozitele rezervelor de stat nu poate depăși mai mult de jumătate din termenul de valabilitate.
Pentru asigurarea desfacerii bunurilor alimentare conservate în cadrul termenului de valabilitate, acestea vor fi recepționate și depozitate pe loturi, în ordinea datei de fabricație, instituindu-se în acest scop o evidenta operativă, pe termene de valabilitate, astfel ca livrările și desfacerea prin magazine să se facă în ordinea vechimii.
Unitățile producătoare pot păstra în spațiile proprii de depozitare, la cererea unităților beneficiare, bunuri alimentare ale acestora, pe o durată de cel mult jumătate din termenul de valabilitate. În acest caz, plata bunurilor alimentare se va face de beneficiari la termenele scadente din contracte, cu suportarea cheltuielilor aferente perioadei de depozitare.
Unitățile producătoare sînt obligate sa ia măsuri pentru preintimpinarea creării de stocuri de bunuri alimentare fără desfacere asigurata, care pot conduce la depășirea termenului de garanție sau de valabilitate și la degradarea calitativă a acestora.
Unitățile comerciale cu ridicată, precum și cele cu amănuntul, vor asigura desfacerea integrală a bunurilor alimentare conservate în cadrul termenului de valabilitate. Sortimentele cu desfacere mai lenta vor fi concentrate în timp util în unitățile comerciale cu volum mare de desfacere și în localitățile în care produsele sînt mai solicitate, concomitent cu accelerarea livrărilor la consumurile colective și la unitățile de alimentație publică.
În cazul în care unele bunuri alimentare nu au putut fi desfăcute către populație în cadrul termenului de valabilitate, întreprinderile comerciale deținătoare le vor livra pentru consum numai pe baza buletinelor de analiza emise de organele sanitare sau sanitar-veterinare, care vor atesta ca acestea sînt apte pentru consumul uman și pot fi desfăcute prin rețeaua comercială. Analiza bunurilor alimentare conservate de origine animala se va face de către laboratoarele sanitare și sanitar-veterinare, iar cele vegetale, de laboratoarele sanitare. Analizele se vor efectua prin probe reprezentative, prelevate pe loturi, în conformitate cu normele legale.
Valorificarea bunurilor alimentare se va face de către întreprinderile comerciale în termen de 1-3 luni de la data atestării lor pentru consum, potrivit alineatului precedent. Termenul și condițiile de valorificare se vor înscrie în buletinul de analiza, în funcție de natura produsului și rezultatele probelor de laborator.
Bunurile alimentare care nu se valorifica în aceste termene se exclud din consumul uman.
Ambalajele folosite la bunurile alimentare trebuie să asigure păstrarea cantității și calității acestora, prezentarea estetica a mărfurilor și informarea consumatorilor cu privire la felul și calitatea produsului, cantitatea continuta, prețul de vînzare, marca de fabrica și data fabricației, condițiile de păstrare și de utilizare și alte caracteristici.
Pentru bunurile alimentare stabilite de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare împreună cu Ministerul Sănătății, Ministerul Comerțului Interior și Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calității Produselor, pe ambalaj sau pe produs se va trece și termenul de garanție. De asemenea, unitățile producătoare sînt obligate sa înscrie pe ambalaj sau pe eticheta la bunurile alimentare conservate și data implinirii termenului de valabilitate.
Ministerele, celelalte organe centrale și organele locale, care au în subordine unități de producție a bunurilor alimentare, vor lua măsuri pentru asigurarea preambalarii sau ambalarii bunurilor alimentare destinate fondului pieței, în scopul păstrării calității acestora și inlesnirii desfacerii prin unități de autoservire.
În depozitele din unitățile de producție a bunurilor alimentare și din rețeaua de desfacere se vor asigura condiții de igiena, temperatura, umiditate și lumina, corespunzătoare fiecărei categorii de mărfuri, precum și spații de manipulare care să permită folosirea mijloacelor mecanizate.
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, împreună cu Ministerul Comerțului Interior, elaborează norme tehnice pentru depozitarea bunurilor alimentare, obligatorii pentru toate unitățile, indiferent de subordonare.
Ministerele, celelalte organe centrale și organele locale, care au în subordine unități de producție a bunurilor alimentare, împreună cu Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini, Ministerul Industriei Metalurgice, Ministerul Industriei Chimice, Ministerul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții, Ministerul Industriei Ușoare, Ministerul Comerțului Interior, Ministerul Transporturilor și Telecomunicatiilor, precum și Comitetul de Stat al Planificarii și Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe, vor lua măsuri, pe baza unor programe de perspectiva, elaborate în concordanta cu prevederile planului național unic de dezvoltare economico-socială, pentru:
a) asigurarea cantitativă și calitativă a ambalajelor și materialelor de ambalare;
b) dotarea unităților cu utilaje și dispozitive de ambalare și preambalare;
c) extinderea transporturilor bunurilor alimentare cu mijloace de transport specializate;
d) dezvoltarea spațiilor de depozitare a bunurilor alimentare, în special a celor prevăzute cu sisteme de răcire, atît la unitățile de producție a bunurilor alimentare, cît și la unitățile de desfacere, precum și dotarea spațiilor de depozitare existente cu instalații și mijloace tehnice pentru realizarea condițiilor de păstrare conform normelor stabilite.
Bunurile alimentare se produc pe baza rezultatelor obținute în activitatea de cercetare științifică.
Cercetarea științifică în domeniul producției bunurilor alimentare va fi orientata, în principal, pentru înfăptuirea următoarelor obiective:
a) îmbunătățirea calității produselor, îndeosebi prin creșterea valorilor nutritive, prin tehnologii și utilaje noi, retete, metode de ambalare și conservare, care să asigure echilibrul fiziologic și nutritiv între principalii componenți ai alimentelor - proteine, grăsimi, hidrati de carbon și vitamine - în funcție de natura muncii și vîrsta consumatorilor, de zone geografice, gusturi și traditii locale;
b) diversificarea și innoirea produselor pe baza cerințelor populației, urmărindu-se cu precădere elaborarea de tehnologii și retete pentru fabricarea de produse dietetice, produse pentru copii și produse semipreparate care să usureze munca în gospodării;
c) valorificarea superioară a materiilor prime agroalimentare și atragerea în circuitul economic a unor noi resurse de materii prime;
d) îmbunătățirea tehnologiilor și condițiilor igienico-sanitare la fabricarea sau prepararea bunurilor alimentare.
Cercetarea pentru crearea de noi bunuri alimentare va ține seama de rezultatele testarii preferintelor populației. Metodologia de testare se stabilește de Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare împreună cu Ministerul Comerțului Interior.
Pentru bunurile alimentare dietetice, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare împreună cu Ministerul Sănătății vor organiza testarea pe categorii de consumatori, diferențiat în funcție de maladii și categorii de vîrsta.
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare va asigura includerea sarcinilor fizice pentru valorificarea cercetărilor efectuate în planul de producție al unităților, indiferent de subordonarea lor.
Unitățile de producție a bunurilor alimentare vor funcționa pe baza autorizației sanitare. Pentru unitățile care produc și desfac bunuri alimentare de origine animala este necesară și autorizația sanitar-veterinara.
Unitățile de producție a bunurilor alimentare, indiferent de subordonare, sînt obligate:
a) sa organizeze procesul de producție astfel încît să se asigure continuitatea fluxului tehnologic normal, evitarea incrucisarilor între fazele salubre și cele insalubre și respectarea normelor de igiena, în toate fazele de producție;
b) sa păstreze și sa depoziteze materiile prime, materialele și produsele finite în spații ușor de curatat și dezinfectat, care să asigure menținerea calității bunurilor depozitate;
c) să respecte la livrare normele sanitare și, după caz, cele sanitar-veterinare, atît cu privire la produs, cît și la ambalajul acestuia;
d) sa întrețină în stare de curățenie clădirile din dotare, spațiile interioare și exterioare ale acestora, dependintele, grupurile sociale, utilajele și mobilierul;
e) să asigure echipamentul pentru protecția sanitară a bunurilor alimentare și echipamentul de protecție a muncii, potrivit dispozițiilor legale.
Unitățile de producție a bunurilor alimentare vor utiliza în procesul de producție apa potabilă.
Utilizarea apei nepotabile este permisă numai la acele operații tehnologice sau de întreținere avizate de organele sanitare sau, după caz, sanitar-veterinare.
Unitățile producătoare sînt obligate să asigure buna funcționare și întreținere a instalațiilor de alimentare cu apa potabilă, frigorifice, tehnico-sanitare, de iluminat, de apa calda, de colectare, de epurare și evaporare a apelor uzate și sa ia măsuri de executare periodică a acțiunilor de deratizare, dezinfecție și dezinsecție. De asemenea, vor lua măsuri pentru colectarea, îndepărtarea și depozitarea reziduurilor, în locuri special amenajate în acest scop.
Personalul care lucrează în unitățile de producție a bunurilor alimentare este obligat să se supună examenelor medicale la încadrarea în munca și periodic, potrivit normelor sanitare.
Organele de conducere ale unităților vor asigura instruirea personalului cu privire la regulile de igiena personală și a locurilor de muncă și răspund de aplicarea acestor reguli de către personalul unității.
Utilizarea colorantilor, aromatizantilor, conservantilor și altor adjuvanti alimentari la fabricarea și prepararea bunurilor alimentare este permisă numai cu respectarea normelor de igiena stabilite de Ministerul Sănătății.
Încălcarea dispozițiilor din prezenta lege atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală, după caz.
Falsificarea ori substituirea de materii prime sau materiale folosite la fabricarea sau prepararea bunurilor alimentare, precum și livrarea acestora cunoscînd ca au fost fabricate ori preparate din materii prime sau materiale falsificate ori substituite, se pedepsește potrivit art. 297 din Codul penal, cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Dacă prin falsificarea sau substituirea materiilor prime ori materialelor bunurile alimentare au devenit vătămătoare sănătății, pedeapsa este, potrivit art. 313 din Codul penal, închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepsește.
Constituie contravenții la normele cu privire la producția bunurilor alimentare următoarele fapte, dacă nu sînt săvîrșite în astfel de condiții încît, potrivit legii penale, constituie infracțiuni:
a) introducerea în producția bunurilor alimentare de materii prime sau materiale necorespunzătoare prescripțiilor tehnice de calitate;
b) nerespectarea retetelor și tehnologiilor de fabricație ori de preparare a bunurilor alimentare;
c) nerespectarea prescripțiilor de ambalare sau preambalare pe produse și grupe de produse, prevăzute în standarde de stat și norme interne;
d) încălcarea normelor sau normativelor de stoc;
Contravențiile se sancționează cu amendă de la 500 la 2.000 lei.
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac prin proces-verbal încheiat de inspectorii din Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calității Produselor și de persoane anume împuternicite de ministrul agriculturii și industriei alimentare sau ministrul aprovizionarii tehnico-materiale și controlului gospodăririi fondurilor fixe.
Constatarea contravențiilor săvîrșite în unitățile comerciale și aplicarea sancțiunii se fac și de inspectorii comerciali de stat.
Dispozițiile art. 38 și 39 se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor.
Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, Ministerul Sănătății, Ministerul Comerțului Interior, împreună cu Institutul român de standardizare și celelalte organe centrale interesate, vor reanaliza, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, standardele de stat și normele interne la bunurile alimentare conservate, stabilind la fiecare produs și sortiment pe lîngă termenul de garanție și termenul de valabilitate.
Ambalajele existente în stoc, care nu îndeplinesc cerințele prezentei legi, se vor putea folosi pînă la data de 31 decembrie 1976.
Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.
------------------
Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.
Folosim cookie-uri pentru analiza traficului. Vezi Politica de confidențialitate pentru detalii.