NORMA SANITARĂ VETERINARA din 5 iunie 2002

(1) În sensul prezentei norme sanitare veterinare se aplică definițiile date de Norma sanitară veterinara referitoare la controalele veterinare și zootehnice aplicabile comerțului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii și produse de origine animala și de Norma sanitară veterinara privind protecția și bunăstarea animalelor în timpul transportului.

(2) În sensul prezentei norme sanitare veterinare se aplică și următoarele definiții:

a) efectiv: un animal sau un grup de animale ținute într-o exploatatie, ca unitate epidemiologica în înțelesul Normei sanitare veterinare privind identificarea și înregistrarea animalelor; dacă într-o exploatatie sunt ținute mai multe efective, fiecare dintre aceste efective formează o unitate distinctă și trebuie să aibă același status de sănătate;

b) animal pentru tăiere: un animal din speciile bovine, incluzând speciile Bison bison și Bubalus bubalus, sau porcine, destinat pentru a fi transportat la un abator sau la un centru de colectare din care acesta se poate livra numai la abator;

c) animal pentru reproducție sau producție: animale din speciile bovine (incluzând speciile Bison bison și Bubalus bubalus) și porcine, altele decât cele menționate la lit. b), inclusiv cele destinate pentru reproducție, producția de lapte sau de carne, tracțiune, târguri sau expoziții, cu excepția animalelor care participa la evenimentele culturale sau sportive;

d) efectiv de bovine oficial liber de tuberculoza: un efectiv de bovine care îndeplinește condițiile menționate în cap. I pct. 1 și 2 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;

e) stat sau regiune a unui stat oficial libera de tuberculoza: un stat sau parte a unui stat care îndeplinește condițiile menționate în cap. I pct. 5 și 6 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;

f) efectiv de bovine oficial liber de bruceloza: un efectiv de bovine care îndeplinește condițiile menționate în cap. II pct. 1 și 2 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;

g) regiune oficial libera de bruceloza: o regiune a unui stat care îndeplinește condițiile menționate în cap. II pct. 9, 10 și 11 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;

h) stat oficial liber de bruceloza: un stat care îndeplinește condițiile menționate în cap. II pct. 7, 8 și 9 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;

i) efectiv de bovine liber de bruceloza: un efectiv de bovine care îndeplinește condițiile menționate în cap. II pct. 4 și 5 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;

j) efectiv oficial liber de leucoza enzootica bovina: un efectiv care îndeplinește condițiile menționate în cap. I lit. A și B din anexa nr. 4 la prezenta norma sanitară veterinara;

k) stat sau regiune oficial libera de leucoza enzootica bovina: o regiune sau un stat care îndeplinește condițiile menționate în cap. I lit. E și F din anexa nr. 4 la prezenta norma sanitară veterinara;

l) medic veterinar oficial: medicul veterinar desemnat de autoritatea veterinara competența;

m) medic veterinar autorizat: orice medic veterinar autorizat de autoritatea veterinara competența conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. B;

n) boli cu notificare obligatorie: bolile enumerate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta norma sanitară veterinara;

o) centru de colectare: exploatații, centre și piețe de colectare, în care bovinele sau porcinele originare din diferite exploatații sunt grupate laolalta pentru a alcătui loturi de animale destinate comerțului. Aceste centre de colectare trebuie să fie autorizate pentru scopuri comerciale și sa îndeplinească cerințele menționate la art. 11 alin. (1);

p) regiune: acea parte a teritoriului unui stat membru care are o suprafața de cel puțin 2.000 kmp, care este supusă inspecției de către autoritățile competente și include cel puțin una dintre următoarele regiuni administrative:

q) comerciant: orice persoană fizica sau juridică care cumpara și vinde animale pe cale comercială fie direct, fie indirect, care are un venit periodic din aceste tranzacții și care într-o perioadă maxima de 30 de zile de la cumpărarea animalelor le vinde sau le muta din primele adaposturi în alte adaposturi care nu sunt proprietatea sa și care întrunește condițiile menționate la art. 13.

(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca numai animalele care îndeplinesc condițiile menționate în prezenta norma sanitară veterinara sunt expediate de pe teritoriul României către cel al unui stat membru al Uniunii Europene.

(2) Animalele din speciile bovine și porcine la care face referire prezenta norma sanitară veterinara trebuie:

a) să fie supuse unui control al identității și unei inspecții clinice efectuate de un medic veterinar oficial cu 24 de ore înainte de plecare și sa nu prezinte nici un semn clinic de boala;

b) sa nu fi fost obținute dintr-o exploatatie sau dintr-o zona care, din motive de sănătate, este supusă prohibitiei ori restrictiei ce afectează specia în cauza, conform legislației comunitare și/sau celei naționale;

c) să fie identificate conform legislației în vigoare;

d) sa nu fie animale care trebuie să fie tăiate și sa nu fie restrictionate de vreun program de eradicare a unei boli infectioase sau contagioase, aplicat în România sau într-o parte a teritoriului României;

e) să fie conforme cu prevederile art. 4 și 5.

(1) Animalele din speciile bovine și porcine la care face referire prezenta norma sanitară veterinara trebuie ca, între plecarea din exploatatia de origine și sosirea la destinație, sa nu între în contact cu animale paricopitate, altele decât animalele care au același status de sănătate.

(2) Animalele din speciile bovine și porcine la care face referire prezenta norma sanitară veterinara trebuie să fie transportate în mijloace de transport care îndeplinesc cerințele "Normei sanitare veterinare privind protecția și bunăstarea animalelor în timpul transportului" și cerințele art. 12.

(3) Regulile pentru aprobarea locurilor în care pot fi efectuate curatarea și dezinfectia mijloacelor de transport pentru animale vor fi emise conform procedurii naționale.

(1) Animalele din speciile bovine și porcine la care face referire prezenta norma sanitară veterinara trebuie să fie însoțite în timpul transportului până la destinație de un certificat de sănătate care este conform modelului 1 sau 2, după caz, prezentat în anexa nr. 6 la prezenta norma sanitară veterinara. Certificatul trebuie să constea într-o singura pagina sau, dacă sunt necesare mai multe pagini, va fi într-o astfel de forma încât fiecare doua sau mai multe pagini să facă parte dintr-un întreg integrat și indivizibil și va conține un număr serial. Acesta trebuie să fie întocmit în ziua efectuării inspecției de sănătate, în una dintre limbile oficiale ale tarii de origine și într-o limbă oficială a tarii de destinație. Certificatul va fi valabil timp de 10 zile de la data examinării stării de sănătate.

(2) Inspecția stării de sănătate efectuată pentru eliberarea certificatului de sănătate "incluzând garanții suplimentare", pentru un transport de animale, poate fi efectuată în exploatatia de origine sau într-un centru de colectare. În acest scop autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca orice certificat este întocmit de către medicul veterinar oficial după inspecții, vizite și controale, conform prezentei norme sanitare veterinare, iar în ceea ce privește:

a) animalele care provin din centre de colectare aprobate, o astfel de certificare este facuta:

b) animalele ce provin dintr-o exploatatie autorizata care participa la rețeaua de supraveghere prevăzută la art. 14, o astfel de certificare este facuta:

(3) Medicul veterinar oficial al centrului de colectare efectuează toate controalele necesare pentru animalele care sosesc în aceste centre.

(4) Medicul veterinar oficial care completează secțiunea C a certificatelor de sănătate prevăzute în anexa nr. 6 la prezenta norma sanitară veterinara trebuie să se asigure ca miscarea animalelor este înregistrată în ziua în care este emis certificatul în sistemul ANIMO sau, până la introducerea acestui sistem, printr-o procedură naționala de monitorizare a miscarii animalelor.

(5) Animalele la care face referire prezenta norma sanitară veterinara pot tranzita printr-un centru de colectare care este localizat în România, înainte de a fi transportate către destinația dintr-un stat membru al Uniunii Europene. În acest caz certificatul de sănătate, întocmit conform modelului 1 sau 2 din anexa nr. 6 la prezenta noma sanitară veterinara (incluzând secțiunea C), trebuie să fie completat de către medicul veterinar oficial din România, ca țara de origine a animalelor. Medicul veterinar oficial responsabil pentru centrul de colectare tranzitat trebuie să completeze un al doilea certificat de sănătate, conform anexei nr. 6 la prezenta norma sanitară veterinara, cu același număr de serie cu al primului certificat de sănătate, care va fi atasat la acesta sau la o copie a acestuia, oficial aprobată de medicul veterinar. În acest caz valabilitatea certificatelor de sănătate nu trebuie să depășească valabilitatea prevăzută la alin. (1).

(1) Animalele pentru reproducție și producție, suplimentar condițiilor prevăzute la art. 3, 4 și 5:

a) trebuie să fi rămas într-o singura exploatatie de origine pentru o perioadă de 30 de zile înainte de încărcare sau, atunci când animalele sunt în vârsta de mai puțin de 30 de zile, de la fatare. Medicul veterinar oficial trebuie, pe baza identificarii și a evidentelor oficiale, să se asigure ca animalele sunt identificate conform prevederilor art. 3 alin. (2) lit. c) și ca au fost originare din Comunitatea Europeană sau din România ori au fost importate dintr-o țara terta conform "Normei sanitare veterinare ce stabilește principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care sunt importate în România din tari terțe". În cazul animalelor care tranziteaza printr-un centru de colectare autorizat din România, perioada de stationare în afară exploatatiei de origine nu va depăși 6 zile;

b) în cazul în care animalele importate dintr-o țara terta în România tranziteaza un stat membru al Uniunii Europene care nu este țara destinației lor finale, trebuie să fie transportate în statul membru al Uniunii Europene de destinație cat mai repede posibil și să fie însoțite de un certificat de sănătate eliberat conform "Normei sanitare veterinare ce stabilește principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care sunt importate în România din tari terțe";

c) în cazul în care animalele sunt importate dintr-o țara terta, la sosirea la destinație și înainte de orice miscari ulterioare, trebuie să îndeplinească cerințele prezentei norme sanitare veterinare și nu pot fi introduse în efectiv până când medicul veterinar responsabil de aceasta exploatatie nu s-a asigurat ca animalele în cauza nu periclitează statusul de sănătate al exploatatiei. Dacă un animal dintr-o țara terta a fost introdus într-o exploatatie, nici un animal din acea exploatatie nu poate fi comercializat pe o perioadă de 30 de zile de la introducere, în afară de cazul în care animalul importat este izolat de toate celelalte animale din exploatatie.

(2) Bovinele pentru reproducție și producție, suplimentar prevederilor art. 3, 4 și 5:

a) trebuie să provină dintr-un efectiv de bovine oficial liber de tuberculoza, iar în cazul animalelor în vârsta de peste 6 săptămâni, sa fi reactionat negativ la testul intradermic de tuberculinare, efectuat cu cel mult 30 de zile înainte de părăsirea efectivului de origine, conform prevederilor pct. 32 lit. d) din anexa nr. 2 la prezenta norma sanitară veterinara. Acest test intradermic de tuberculinare nu este solicitat dacă animalele sunt originare dintr-un stat membru al Uniunii Europene, România sau părți ale teritoriilor lor, recunoscute ca oficial libere de tuberculoza, sau dintr-un stat membru, România sau părți ale teritoriilor lor cu o rețea de supraveghere aprobată;

b) animalele necastrate care provin dintr-un efectiv de bovine oficial liber de bruceloza și în vârsta de peste 12 luni trebuie să fi avut un titru brucelic mai mic de 30 unități internaționale (UI) aglutinare/ml în momentul testarii prin testul de seroaglutinare "sau orice test aprobat de procedura naționala în urma adoptării protocoalelor", efectuat cu cel mult 30 de zile înaintea părăsirii efectivului de origine și respectând prevederile lit. A din anexa nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara. Acest test de seroaglutinare "sau orice test aprobat de procedura naționala în urma adoptării protocoalelor" nu este solicitat dacă animalele sunt originare din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau teritorii ale acestora, recunoscute ca oficial libere de bruceloza sau dacă acestea au o rețea de supraveghere aprobată;

c) trebuie să provină dintr-un efectiv oficial liber de leucoza enzootica bovina și, dacă sunt în vârsta de peste 12 luni, sa fi reactionat negativ la un test individual efectuat cu cel mult 30 de zile înainte de părăsirea efectivului de origine și respectând prevederile anexei nr. 4 la prezenta norma sanitară veterinara. Testul nu este solicitat dacă animalele sunt originare din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau o parte din teritoriile acestora recunoscută ca oficial libera de leucoza enzootica bovina sau dacă acestea au o rețea de supraveghere aprobată;

d) între plecarea din exploatatia de origine și sosirea la destinație, nu trebuie să între în contact cu bovine care nu îndeplinesc aceleași condiții de sănătate.

(3) Bovinele pentru tăiere, suplimentar cerințelor art. 3, 4 și 5, trebuie să provină din efective care sunt oficial libere de tuberculoza, de leucoza enzootica bovina și de bruceloza.

a) un abator trebuie să fie tăiate în cel mult 72 de ore de la sosire, conform prevederilor legale în vigoare;

b) un centru de colectare aprobat trebuie să fie livrate, după comercializare, direct la un abator, pentru a fi tăiate cat de repede posibil, dar cel mai târziu în 3 zile lucrătoare de la sosirea în centrul de colectare, conform prevederilor legale în vigoare. Între sosirea lor la centrul de colectare și sosirea lor la abator, ele nu trebuie să vina în contact cu animale paricopitate, altele decât cele care îndeplinesc condițiile stabilite prin prezenta norma sanitară veterinara.

(1) Atunci când autoritatea veterinara centrala a României elaborează un program național obligatoriu de combatere a uneia dintre bolile enumerate în partea II din anexa nr. 5 la prezenta norma sanitară veterinara, pentru tot teritoriul tarii sau o parte a acestuia, poate trimite acest program la Comisia Europeană, menționând:

a) răspândirea bolii în România;

b) motivele programului, luându-se în considerare importanța bolii și probabilitatea beneficiului programului în relație cu costul sau;

c) zona geografică în care va fi aplicat programul;

d) categoriile de status ce trebuie aplicate unităților de animale, standardele ce trebuie atinse pentru fiecare categorie și procedurile de testare ce urmează să fie utilizate;

e) procedurile de monitorizare a programului, ale cărui rezultate trebuie furnizate Comisiei Europene cel puțin anual;

f) acțiunea ce va fi întreprinsă dacă o unitate își pierde statutul;

g) măsurile ce vor fi luate dacă rezultatele testelor efectuate conform prevederilor programului sunt pozitive.

(2) Comisia Europeană va examina programul aprobat, prezentat de România, conform procedurii comunitare. Garanțiile suplimentare, generale sau limitate, care pot fi solicitate în comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene, vor fi definite în același timp sau la cel târziu 3 luni de la aprobarea programului. Astfel de garanții nu trebuie să le depășească pe cele pe care România le implementeaza la nivel național.

(3) Programul prezentat de România poate fi modificat sau completat. Pot fi aprobate modificări sau completări ale programului care a fost deja aprobat sau ale garanțiilor care au fost definite conform alin. (2).

(1) Atunci când România considera ca teritoriul sau o parte din teritoriul sau este libera de una dintre bolile enumerate în partea II din anexa nr. 5 la prezenta norma sanitară veterinara, va prezenta Comisiei Europene documentația de sustinere corespunzătoare, precizând:

a) natura bolii și istoricul apariției sale pe teritoriul României;

b) rezultatele testelor de supraveghere bazate pe investigații serologice, microbiologice, patologice sau epidemiologice și pe faptul ca boala trebuie, conform legii, să fie notificată autorităților competente;

c) perioada pentru care a fost practicată supravegherea;

d) când este cazul, perioada în cursul căreia vaccinarea împotriva bolii a fost interzisă, precum și zona geografică avută în vedere de interdicție;

e) planurile pentru verificarea absentei bolii.

(2) Comisia Europeană va examina documentația trimisa de România. Garanțiile suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate în cadrul comerțului României cu statele membre ale Uniunii Europene, pot fi definite conform procedurii naționale. Astfel de garanții nu trebuie să le depășească pe cele pe care România le implementeaza la nivel național.

(3) România va notifica Comisiei Europene orice modificare a detaliilor specificate la alin. (1) referitoare la boala, în special în ceea ce privește orice noi focare de boala. Garanțiile definite conform alin. (2) pot fi amendate sau retrase conform procedurii naționale.

(1) Pentru a fi autorizate de către autoritatea veterinara centrala a României centrele de colectare trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să fie sub controlul unui medic veterinar oficial care să se asigure ca sunt respectate în special prevederile art. 4 alin. (1) și (2);

b) să fie situate într-o zona care nu este supusă prohibitiei sau restrictiilor conform legislației naționale;

c) să fie curatate și dezinfectate înainte de utilizare, astfel cum solicita medicul veterinar oficial;

d) să aibă, în funcție de capacitatea de cazare a centrului de colectare:

e) sa admită numai animale care sunt identificate și care provin din efective oficial libere de tuberculoza, bruceloza și leucoza enzootica bovina, însoțite de documente de sănătate sau certificate corespunzătoare pentru speciile și categoriile implicate;

f) să fie inspectate periodic pentru a se verifica dacă condițiile pentru autorizare continua să fie îndeplinite.

(2) Proprietarul sau persoana responsabilă de centrul de colectare trebuie să păstreze într-un registru sau într-o baza de date, care va fi păstrată pentru o perioadă minima de 3 ani, următoarele informații:

a) numele proprietarului, originea, data de intrare și de ieșire, numărul de identificare a bovinelor, numărul de înregistrare a exploatatiei de origine sau a efectivului de origine a porcilor care intră în centru și destinația lor;

b) numărul de înregistrare a transportatorului și numărul de autorizație a camionului care livreaza sau colectează animalele din centru.

(3) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să acorde un număr fiecărui centru de colectare autorizat. O astfel de autorizare poate fi limitată pentru o anumită specie, pentru animale destinate reproductiei și producției sau pentru animale pentru tăiere. Autoritatea veterinara centrala a României va notifica Comisiei Europene lista centrelor de colectare autorizate și orice reactualizari ale acesteia.

(4) Autoritatea veterinara centrala a României poate suspenda sau retrage autorizația când nu mai sunt respectate prevederile acestui articol, dispozițiile corespunzătoare ale prezentei norme veterinare sau alte prevederi cu referire la restricțiile privind sănătatea animalelor.

(5) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca în momentul funcționarii centrele de colectare au un număr suficient de medici veterinari autorizați pentru a-și îndeplini toate obligațiile.

(1) Autoritatea veterinara centrala a României se asigura ca transportatorii la care face referire "Norma sanitară veterinara privind protecția și bunăstarea animalelor în timpul transportului" întrunesc următoarele condiții suplimentare:

a) pentru transportul animalelor trebuie să se folosească mijloace de transport care sunt:

b) trebuie să aibă mijloace corespunzătoare de curatare și dezinfecție aprobate de autoritatea veterinara centrala a României, incluzând mijloace de stocare a asternutului și gunoiului, sau sa furnizeze documente prin care se dovedește ca aceste operațiuni sunt efectuate de către o parte terta autorizata de autoritatea veterinara centrala a României.

(2) Transportatorul trebuie să se asigure ca pentru fiecare vehicul utilizat pentru transportul animalelor este ținut un registru care se păstrează pentru o perioadă minima de 3 ani, conținând cel puțin următoarele informații:

a) locurile și datele de preluare, denumirea societății comerciale și adresa exploatatiei sau a centrului de colectare de unde sunt preluate animalele;

b) locurile și datele de livrare, denumirea societății comerciale și adresa destinatarului (destinatarilor);

c) specia și numărul de animale transportate;

d) data și locul dezinfectiei;

e) detalii ale numărului documentației de însoțire etc.

(3) Transportatorii trebuie să se asigure ca animalele nu vin în contact, din momentul părăsirii exploatațiilor sau a centrului de colectare de origine până la sosirea la destinație, cu animale care nu au același status de sănătate.

(4) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca transportatorii dau o declarație în scris, prin care precizează ca:

a) sunt luate toate măsurile necesare conform prezentei norme sanitare veterinare, sunt respectate prevederile menționate în acest articol, precum și documentația corespunzătoare care trebuie să însoțească animalele;

b) transportul animalelor este efectuat de personal care poseda abilitatea, competența și cunoștințele profesionale necesare.

(5) În cazul neconformarii cu prevederile acestui articol, se aplică mutatis mutandis cerințele legislației specifice cu privire la protecția animalelor în timpul transportului și la sănătatea animalelor.

(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca toți comercianții de animale sunt înregistrați, autorizați și înregistrați cu un număr de autorizare de către autoritatea veterinara centrala a României și ca respecta cel puțin următoarele condiții:

a) comercializează doar animale care sunt identificate corespunzător, provin din efective care sunt oficial libere de tuberculoza, bruceloza și leucoza enzootica bovina, îndeplinesc condițiile menționate în prezenta norma sanitară veterinara și sunt însoțite de certificate de sănătate. Autoritatea veterinara competența poate aviza comercializarea animalelor identificate care nu întrunesc condițiile menționate mai sus, atunci când ele sunt duse direct la un abator din țara de origine, pentru tăiere, cat de curând posibil, fără sa treacă prin alte adaposturi de animale, în scopul prevenirii răspândirii bolilor, sunt luate măsurile necesare pentru a nu veni în contact cu alte animale atunci când ajung la abator și sunt tăiate în partida separată față de alte animale;

b) trebuie să țină o evidenta sau o baza de date, care va fi păstrată pentru o perioadă minima de 3 ani, cu următoarele informații:

c) atunci când comerciantul tine animale în adăposturile sale, el trebuie să se asigure ca:

(2) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca toate clădirile utilizate de un comerciant pentru comerțul cu animale sunt identificate și înregistrate cu un număr de înregistrare acordat de autoritatea veterinara centrala a României și ca sunt respectate cel puțin următoarele condiții:

a) sunt sub controlul unui medic veterinar oficial;

b) sunt situate într-o zona care nu este supusă prohibitiei sau restrictiilor, conform legislației naționale;

c) dețin:

d) sunt curatate și dezinfectate înainte de folosire, după cum solicita medicul veterinar oficial.

(3) Autoritatea veterinara competența poate suspenda sau retrage autorizația dacă nu sunt respectate prevederile prezentului articol, dispozițiile prezentei norme sanitare veterinare sau alte prevederi cu privire la restricțiile de sănătate. Autorizația poate fi reacordata atunci când toate prevederile acestei norme sanitare veterinare sunt pe deplin respectate de comerciant.

(4) Autoritatea veterinara competența trebuie să efectueze inspecții periodice pentru a verifica dacă prevederile acestui articol sunt îndeplinite.

(1) Autoritatea veterinara centrala a României va putea introduce un sistem de rețea de supraveghere. Sistemul de rețea de supraveghere trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

a) efectivele de animale;

b) proprietarul sau oricare altă persoană fizica sau juridică responsabilă pentru exploatatie;

c) medicul veterinar autorizat sau medicul veterinar oficial responsabil pentru exploatatie, medicii veterinari oficiali ai unităților de tăiere sau ai centrelor de colectare autorizate, care sunt asociați sistemului de rețea;

d) serviciul veterinar oficial;

e) laboratoarele oficiale de diagnostic veterinar sau orice alt laborator autorizat de autoritatea veterinara centrala a României;

f) o baza de date computerizata.

(2) Principalele obiective ale sistemului de rețea de supraveghere sunt de a efectua clasificarea oficială a exploatațiilor, de a menține aceasta clasificare prin inspecții periodice, de a colecta date epidemiologice și de a efectua monitorizarea bolii, astfel încât să se asigure conformitatea cu toate prevederile prezentei norme sanitare veterinare și cu alte prevederi referitoare la sănătatea animalelor. Acest sistem de rețea de supraveghere va fi obligatoriu pentru toate exploatatiile de pe teritoriul României. Totuși autoritatea veterinara centrala a României poate autoriza realizarea unei astfel de rețele într-o parte a teritoriului alcătuită din una sau mai multe regiuni adiacente, definite la art. 2 alin. (2) lit. p). Atunci când se acordă aceasta derogare, miscarea animalelor din alte regiuni care nu fac parte din sistemul de rețea trebuie supusă prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea veterinara centrala a României va stabili obligațiile și drepturile medicilor veterinari autorizați, ale persoanelor responsabile pentru exploatații sau ale proprietarilor lor și ale oricăror alți participanți la sistem, incluzând persoanele responsabile pentru eliberarea certificatelor de sănătate.

(3) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca obligațiile la care se referă alin. (2) includ cel puțin următoarele:

a) sa angajeze, conform procedurilor legale, serviciile unui medic veterinar autorizat de autoritatea veterinara competența;

b) să solicite imediat medicul veterinar autorizat al exploatatiei, atunci când suspecteaza apariția unei boli infectioase sau a oricărei boli notificabile;

c) sa notifice medicului veterinar autorizat orice sosire de animale în exploatatia sa;

d) sa izoleze animalele înainte de a le introduce în exploatatie pentru a permite medicului veterinar autorizat sa controleze, când se considera necesar, prin intermediul testelor solicitate, dacă statusul exploatatiei poate fi menținut.

a) sa întrunească condițiile pentru a profesa meseria de medic veterinar;

b) sa nu aibă nici un interes financiar sau legături familiale cu proprietarul ori cu persoana responsabilă de exploatatie;

c) sa posede cunoștințe în domeniul sănătății animalelor care se aplică animalelor din speciile în cauza și:

a) identificarea și certificarea sănătății animalelor din efectiv, a animalelor introduse și a celor comercializate;

b) raportarea obligatorie a bolilor infectioase ale animalelor și a oricărui alt factor de risc pentru sănătatea sau bunăstarea animalelor și pentru sănătatea oamenilor;

c) stabilirea cat mai precis posibil a cauzei morții animalelor și atunci când ele urmează să fie transportate;

d) condițiile de igiena ale efectivului și ale fermelor de producție. Dacă pentru funcționarea adecvată a sistemului este necesar, autoritatea veterinara competența poate limita responsabilitatea medicului veterinar la un număr specific de exploatații sau la o zona geografică specifică. Autoritatea veterinara centrala a României va întocmi liste cu medicii veterinari autorizați și cu exploatatiile aprobate care participa la rețea. Dacă autoritatea veterinara centrala a României constata ca un participant la rețea nu mai îndeplinește condițiile menționate anterior, va suspenda ori va retrage autorizația, aplicându-se sancțiuni conform legislației în vigoare.

a) codul de identificare;

b) data nașterii;

c) sexul;

d) rasa sau culoarea parului;

e) codul de identificare al mamei sau, în cazul unui animal importat dintr-o țara terta, numărul de identificare dat după inspecție, care va corespunde numărului de identificare de origine;

f) numărul de identificare a exploatatiei în care a fost născut;

g) numerele de identificare ale tuturor exploatațiilor în care animalul a fost ținut și datele fiecărei schimbări a exploatatiei;

h) data morții sau tăierii;

a) un număr de identificare format din maximum 12 cifre (separat de codul de țara);

b) numele și adresa deținătorului.

a) numărul de identificare a tuturor animalelor din specia bovine prezente în exploatatie sau, în cazul grupurilor de animale din specia porcine, numărul de înregistrare a exploatatiei de origine sau a efectivului de origine și numărul certificatului de sănătate, dacă este cazul;

b) o lista a tuturor schimbărilor din exploatatie pentru fiecare animal din specia bovine, începând cu exploatatia de naștere sau exploatatia de import, în cazul animalelor importate din tari terțe; pentru grupurile de porcine se va menționa numărul de înregistrare a ultimei exploatații sau a ultimului efectiv, iar pentru animalele importate din tari terțe, exploatatia de import. Pentru porcine se aplică doar prevederile pct. 2, 3 și 4.

(4) Toți participanții la rețeaua de supraveghere, alții decât cei prevăzuți la alin. (3) lit. A și B, vor fi ținuți în evidenta autorității veterinare centrale a României, care este responsabilă de înființarea rețelei și care va efectua controale periodice pentru a se asigura ca aceasta funcționează corect.

(5) Dacă România introduce un sistem de rețele de supraveghere conform celor menționate la alin. (1)-(4), operational pentru o perioadă de cel puțin 12 luni, se va solicita evaluarea Comisiei Europene, care va examina documentația trimisa de România pentru validare, conform procedurii comunitare.

(6) Dacă România a implementat pe întregul sau teritoriu un sistem de rețea de supraveghere conform prezentului articol, va putea fi autorizata sa nu aplice prevederile art. 3 alin. (2) lit. a) cu privire la miscarile animalelor pe teritoriul sau, la care se referă prezenta norma sanitară veterinara.

(1) Autoritatea veterinara centrala a României va lua măsurile specifice corespunzătoare pentru a sanctiona orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare de către o persoană fizica sau juridică.

(2) Dacă se confirma ca prevederile prezentei norme sanitare veterinare nu sunt sau nu au fost respectate, autoritatea veterinara competența de la locul unde se face aceasta constatare va lua toate măsurile necesare pentru a proteja sănătatea animalelor și pentru a preveni răspândirea bolii, care, în funcție de circumstanțe, pot fi:

a) completarea planului de călătorie sau returnarea animalelor către locul lor de plecare pe cea mai directa ruta, cu condiția ca aceasta sa nu pună în pericol ulterior sănătatea sau bunăstarea animalelor;

b) dispunerea ca animalele să fie cazate în locuri adecvate, cu îngrijire corespunzătoare, în cazul întreruperii călătoriei;

c) adoptarea măsurilor pentru taierea animalelor, destinația și utilizarea produselor obținute după tăiere va fi reglementată:

(3) Autoritatea veterinara competența a statului de destinație va notifica imediat autorității veterinare centrale a statului de origine orice încălcare a prezentei norme sanitare veterinare. Conform prevederilor legislației comunitare specifice cu privire la asistența mutuala dintre autoritățile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene și cooperarea dintre acestea din urma și Comisia Europeană, pentru a se asigura aplicarea corecta a legislației referitoare la problemele veterinare și zootehnice, se considera util ca statele membre ale Uniunii Europene și România să își acorde asistența mutuala în aplicarea prezentei norme sanitare veterinare, pentru a se asigura, în special, conformitatea cu prevederile stabilite în prezentul articol.

(4) Prezentul articol nu aduce atingere regulilor naționale aplicabile în caz de sancțiuni penale.

(1) Deoarece România nu a introdus un sistem aprobat de rețea de supraveghere, autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca în scurt timp va fi pe deplin operationala o baza de date computerizata conform prevederilor art. 14, după cum urmează:

a) pentru bovine, la o dată ce trebuie stabilită de autoritatea veterinara centrala a României;

b) pentru registrul exploatațiilor de porcine, conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. C pct. 2;

c) pentru miscarile de porcine din exploatatia lor de naștere sau din toate celelalte exploatații, conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. C pct. 2.

(2) Trebuie să se efectueze introducerea în baza de date a fiecărei miscari de porcine, care va cuprinde cel puțin următoarele: numărul de porcine mutate, numărul de identificare a exploatatiei sau a efectivului de plecare, numărul de identificare a exploatatiei sau a efectivului de sosire și datele de plecare și de sosire.

(1) Autoritatea veterinara centrala a României poate adopta acte legislative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea și conformitatea cu prevederile acesteia.

(2) Autoritatea veterinara centrala a României va lua măsurile administrative sau penale adecvate pentru a pedepsi orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(3) Autoritatea veterinara centrala a României poate modifica, completa sau abroga total ori parțial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

(4) Atunci când autoritatea veterinara centrala a României adopta cele menționate anterior, trebuie să facă o referire expresă la prezenta norma sanitară veterinara.