(1) În sensul prezentei norme sanitare veterinare se aplică definițiile date de Norma sanitară veterinara referitoare la controalele veterinare și zootehnice aplicabile comerțului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii și produse de origine animala și de Norma sanitară veterinara privind protecția și bunăstarea animalelor în timpul transportului.
(2) În sensul prezentei norme sanitare veterinare se aplică și următoarele definiții:
a) efectiv: un animal sau un grup de animale ținute într-o exploatatie, ca unitate epidemiologica în înțelesul Normei sanitare veterinare privind identificarea și înregistrarea animalelor; dacă într-o exploatatie sunt ținute mai multe efective, fiecare dintre aceste efective formează o unitate distinctă și trebuie să aibă același status de sănătate;
b) animal pentru tăiere: un animal din speciile bovine, incluzând speciile Bison bison și Bubalus bubalus, sau porcine, destinat pentru a fi transportat la un abator sau la un centru de colectare din care acesta se poate livra numai la abator;
c) animal pentru reproducție sau producție: animale din speciile bovine (incluzând speciile Bison bison și Bubalus bubalus) și porcine, altele decât cele menționate la lit. b), inclusiv cele destinate pentru reproducție, producția de lapte sau de carne, tracțiune, târguri sau expoziții, cu excepția animalelor care participa la evenimentele culturale sau sportive;
d) efectiv de bovine oficial liber de tuberculoza: un efectiv de bovine care îndeplinește condițiile menționate în cap. I pct. 1 și 2 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;
e) stat sau regiune a unui stat oficial libera de tuberculoza: un stat sau parte a unui stat care îndeplinește condițiile menționate în cap. I pct. 5 și 6 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;
f) efectiv de bovine oficial liber de bruceloza: un efectiv de bovine care îndeplinește condițiile menționate în cap. II pct. 1 și 2 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;
g) regiune oficial libera de bruceloza: o regiune a unui stat care îndeplinește condițiile menționate în cap. II pct. 9, 10 și 11 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;
h) stat oficial liber de bruceloza: un stat care îndeplinește condițiile menționate în cap. II pct. 7, 8 și 9 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;
i) efectiv de bovine liber de bruceloza: un efectiv de bovine care îndeplinește condițiile menționate în cap. II pct. 4 și 5 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;
j) efectiv oficial liber de leucoza enzootica bovina: un efectiv care îndeplinește condițiile menționate în cap. I lit. A și B din anexa nr. 4 la prezenta norma sanitară veterinara;
k) stat sau regiune oficial libera de leucoza enzootica bovina: o regiune sau un stat care îndeplinește condițiile menționate în cap. I lit. E și F din anexa nr. 4 la prezenta norma sanitară veterinara;
l) medic veterinar oficial: medicul veterinar desemnat de autoritatea veterinara competența;
m) medic veterinar autorizat: orice medic veterinar autorizat de autoritatea veterinara competența conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. B;
n) boli cu notificare obligatorie: bolile enumerate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta norma sanitară veterinara;
o) centru de colectare: exploatații, centre și piețe de colectare, în care bovinele sau porcinele originare din diferite exploatații sunt grupate laolalta pentru a alcătui loturi de animale destinate comerțului. Aceste centre de colectare trebuie să fie autorizate pentru scopuri comerciale și sa îndeplinească cerințele menționate la art. 11 alin. (1);
p) regiune: acea parte a teritoriului unui stat membru care are o suprafața de cel puțin 2.000 kmp, care este supusă inspecției de către autoritățile competente și include cel puțin una dintre următoarele regiuni administrative:
1. Belgia: province/provincie;
2. Germania: Regierungsbezirk;
3. Danemarca: amt sau insula;
8. Regatul Unit: Anglia, Țara Galilor și Irlanda: county; Scotia: district sau zona insulara;
12. Portugalia: continente: distrito și alte părți ale Portugaliei: regiao autonomă;
q) comerciant: orice persoană fizica sau juridică care cumpara și vinde animale pe cale comercială fie direct, fie indirect, care are un venit periodic din aceste tranzacții și care într-o perioadă maxima de 30 de zile de la cumpărarea animalelor le vinde sau le muta din primele adaposturi în alte adaposturi care nu sunt proprietatea sa și care întrunește condițiile menționate la art. 13.
(1) Animalele din speciile bovine și porcine la care face referire prezenta norma sanitară veterinara trebuie să fie însoțite în timpul transportului până la destinație de un certificat de sănătate care este conform modelului 1 sau 2, după caz, prezentat în anexa nr. 6 la prezenta norma sanitară veterinara. Certificatul trebuie să constea într-o singura pagina sau, dacă sunt necesare mai multe pagini, va fi într-o astfel de forma încât fiecare doua sau mai multe pagini să facă parte dintr-un întreg integrat și indivizibil și va conține un număr serial. Acesta trebuie să fie întocmit în ziua efectuării inspecției de sănătate, în una dintre limbile oficiale ale tarii de origine și într-o limbă oficială a tarii de destinație. Certificatul va fi valabil timp de 10 zile de la data examinării stării de sănătate.
(2) Inspecția stării de sănătate efectuată pentru eliberarea certificatului de sănătate "incluzând garanții suplimentare", pentru un transport de animale, poate fi efectuată în exploatatia de origine sau într-un centru de colectare. În acest scop autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca orice certificat este întocmit de către medicul veterinar oficial după inspecții, vizite și controale, conform prezentei norme sanitare veterinare, iar în ceea ce privește:
a) animalele care provin din centre de colectare aprobate, o astfel de certificare este facuta:
1. pe baza unui document oficial care conține informațiile necesare, completat de medicul veterinar oficial pentru exploatatia de origine; sau
2. sub forma unui certificat de sănătate, conform modelului 1 sau 2, după caz, stabilit în anexa nr. 6 la prezenta norma sanitară veterinara, cu secțiunile A și B completate în mod corespunzător și semnate de către medicul veterinar oficial pentru exploatatia de origine;
b) animalele ce provin dintr-o exploatatie autorizata care participa la rețeaua de supraveghere prevăzută la art. 14, o astfel de certificare este facuta:
1. pe baza unui document oficial care conține informațiile necesare, completat de medicul veterinar autorizat pentru exploatatia de origine; sau
2. sub forma unui certificat de sănătate, conform modelului 1 sau 2, după caz, stabilit în anexa nr. 6 la prezenta norma sanitară veterinara, cu secțiunile A și B completate în mod corespunzător și certificate de către medicul veterinar autorizat pentru exploatatia de origine. În acest scop medicul veterinar oficial se asigura, când este cazul, ca sunt îndeplinite garanțiile suplimentare prevăzute de legislația naționala.
(3) Medicul veterinar oficial al centrului de colectare efectuează toate controalele necesare pentru animalele care sosesc în aceste centre.
(4) Medicul veterinar oficial care completează secțiunea C a certificatelor de sănătate prevăzute în anexa nr. 6 la prezenta norma sanitară veterinara trebuie să se asigure ca miscarea animalelor este înregistrată în ziua în care este emis certificatul în sistemul ANIMO sau, până la introducerea acestui sistem, printr-o procedură naționala de monitorizare a miscarii animalelor.
(5) Animalele la care face referire prezenta norma sanitară veterinara pot tranzita printr-un centru de colectare care este localizat în România, înainte de a fi transportate către destinația dintr-un stat membru al Uniunii Europene. În acest caz certificatul de sănătate, întocmit conform modelului 1 sau 2 din anexa nr. 6 la prezenta noma sanitară veterinara (incluzând secțiunea C), trebuie să fie completat de către medicul veterinar oficial din România, ca țara de origine a animalelor. Medicul veterinar oficial responsabil pentru centrul de colectare tranzitat trebuie să completeze un al doilea certificat de sănătate, conform anexei nr. 6 la prezenta norma sanitară veterinara, cu același număr de serie cu al primului certificat de sănătate, care va fi atasat la acesta sau la o copie a acestuia, oficial aprobată de medicul veterinar. În acest caz valabilitatea certificatelor de sănătate nu trebuie să depășească valabilitatea prevăzută la alin. (1).
(1) Animalele pentru reproducție și producție, suplimentar condițiilor prevăzute la art. 3, 4 și 5:
a) trebuie să fi rămas într-o singura exploatatie de origine pentru o perioadă de 30 de zile înainte de încărcare sau, atunci când animalele sunt în vârsta de mai puțin de 30 de zile, de la fatare. Medicul veterinar oficial trebuie, pe baza identificarii și a evidentelor oficiale, să se asigure ca animalele sunt identificate conform prevederilor art. 3 alin. (2) lit. c) și ca au fost originare din Comunitatea Europeană sau din România ori au fost importate dintr-o țara terta conform "Normei sanitare veterinare ce stabilește principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care sunt importate în România din tari terțe". În cazul animalelor care tranziteaza printr-un centru de colectare autorizat din România, perioada de stationare în afară exploatatiei de origine nu va depăși 6 zile;
b) în cazul în care animalele importate dintr-o țara terta în România tranziteaza un stat membru al Uniunii Europene care nu este țara destinației lor finale, trebuie să fie transportate în statul membru al Uniunii Europene de destinație cat mai repede posibil și să fie însoțite de un certificat de sănătate eliberat conform "Normei sanitare veterinare ce stabilește principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care sunt importate în România din tari terțe";
c) în cazul în care animalele sunt importate dintr-o țara terta, la sosirea la destinație și înainte de orice miscari ulterioare, trebuie să îndeplinească cerințele prezentei norme sanitare veterinare și nu pot fi introduse în efectiv până când medicul veterinar responsabil de aceasta exploatatie nu s-a asigurat ca animalele în cauza nu periclitează statusul de sănătate al exploatatiei. Dacă un animal dintr-o țara terta a fost introdus într-o exploatatie, nici un animal din acea exploatatie nu poate fi comercializat pe o perioadă de 30 de zile de la introducere, în afară de cazul în care animalul importat este izolat de toate celelalte animale din exploatatie.
(2) Bovinele pentru reproducție și producție, suplimentar prevederilor art. 3, 4 și 5:
a) trebuie să provină dintr-un efectiv de bovine oficial liber de tuberculoza, iar în cazul animalelor în vârsta de peste 6 săptămâni, sa fi reactionat negativ la testul intradermic de tuberculinare, efectuat cu cel mult 30 de zile înainte de părăsirea efectivului de origine, conform prevederilor pct. 32 lit. d) din anexa nr. 2 la prezenta norma sanitară veterinara. Acest test intradermic de tuberculinare nu este solicitat dacă animalele sunt originare dintr-un stat membru al Uniunii Europene, România sau părți ale teritoriilor lor, recunoscute ca oficial libere de tuberculoza, sau dintr-un stat membru, România sau părți ale teritoriilor lor cu o rețea de supraveghere aprobată;
b) animalele necastrate care provin dintr-un efectiv de bovine oficial liber de bruceloza și în vârsta de peste 12 luni trebuie să fi avut un titru brucelic mai mic de 30 unități internaționale (UI) aglutinare/ml în momentul testarii prin testul de seroaglutinare "sau orice test aprobat de procedura naționala în urma adoptării protocoalelor", efectuat cu cel mult 30 de zile înaintea părăsirii efectivului de origine și respectând prevederile lit. A din anexa nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara. Acest test de seroaglutinare "sau orice test aprobat de procedura naționala în urma adoptării protocoalelor" nu este solicitat dacă animalele sunt originare din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau teritorii ale acestora, recunoscute ca oficial libere de bruceloza sau dacă acestea au o rețea de supraveghere aprobată;
c) trebuie să provină dintr-un efectiv oficial liber de leucoza enzootica bovina și, dacă sunt în vârsta de peste 12 luni, sa fi reactionat negativ la un test individual efectuat cu cel mult 30 de zile înainte de părăsirea efectivului de origine și respectând prevederile anexei nr. 4 la prezenta norma sanitară veterinara. Testul nu este solicitat dacă animalele sunt originare din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau o parte din teritoriile acestora recunoscută ca oficial libera de leucoza enzootica bovina sau dacă acestea au o rețea de supraveghere aprobată;
d) între plecarea din exploatatia de origine și sosirea la destinație, nu trebuie să între în contact cu bovine care nu îndeplinesc aceleași condiții de sănătate.
(3) Bovinele pentru tăiere, suplimentar cerințelor art. 3, 4 și 5, trebuie să provină din efective care sunt oficial libere de tuberculoza, de leucoza enzootica bovina și de bruceloza.
(1) Pentru a fi autorizate de către autoritatea veterinara centrala a României centrele de colectare trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) să fie sub controlul unui medic veterinar oficial care să se asigure ca sunt respectate în special prevederile art. 4 alin. (1) și (2);
b) să fie situate într-o zona care nu este supusă prohibitiei sau restrictiilor conform legislației naționale;
c) să fie curatate și dezinfectate înainte de utilizare, astfel cum solicita medicul veterinar oficial;
d) să aibă, în funcție de capacitatea de cazare a centrului de colectare:
1. o amenajare destinată exclusiv acestui scop;
2. instalații corespunzătoare pentru încărcarea, descărcarea și cazarea adecvată a animalelor, la un standard corespunzător, pentru adaparea și furajarea lor și pentru a le administra orice tratament necesar; aceste instalații trebuie să fie ușor de curatat și dezinfectat;
3. utilități corespunzătoare pentru inspecție;
4. utilități corespunzătoare pentru izolare;
5. echipament corespunzător pentru curatarea și dezinfectia încăperilor, precum și a camioanelor;
6. o zona corespunzătoare de depozitare pentru furaje, asternut și gunoi de grajd;
7. un sistem corespunzător pentru colectarea apei reziduale;
8. un birou pentru medicul veterinar oficial;
e) sa admită numai animale care sunt identificate și care provin din efective oficial libere de tuberculoza, bruceloza și leucoza enzootica bovina, însoțite de documente de sănătate sau certificate corespunzătoare pentru speciile și categoriile implicate;
f) să fie inspectate periodic pentru a se verifica dacă condițiile pentru autorizare continua să fie îndeplinite.
(2) Proprietarul sau persoana responsabilă de centrul de colectare trebuie să păstreze într-un registru sau într-o baza de date, care va fi păstrată pentru o perioadă minima de 3 ani, următoarele informații:
a) numele proprietarului, originea, data de intrare și de ieșire, numărul de identificare a bovinelor, numărul de înregistrare a exploatatiei de origine sau a efectivului de origine a porcilor care intră în centru și destinația lor;
b) numărul de înregistrare a transportatorului și numărul de autorizație a camionului care livreaza sau colectează animalele din centru.
(3) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să acorde un număr fiecărui centru de colectare autorizat. O astfel de autorizare poate fi limitată pentru o anumită specie, pentru animale destinate reproductiei și producției sau pentru animale pentru tăiere. Autoritatea veterinara centrala a României va notifica Comisiei Europene lista centrelor de colectare autorizate și orice reactualizari ale acesteia.
(4) Autoritatea veterinara centrala a României poate suspenda sau retrage autorizația când nu mai sunt respectate prevederile acestui articol, dispozițiile corespunzătoare ale prezentei norme veterinare sau alte prevederi cu referire la restricțiile privind sănătatea animalelor.
Autorizația poate fi reacordata atunci când autoritatea veterinara centrala a României constata ca centrul de colectare îndeplinește prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
(5) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca în momentul funcționarii centrele de colectare au un număr suficient de medici veterinari autorizați pentru a-și îndeplini toate obligațiile.
(1) Autoritatea veterinara centrala a României se asigura ca transportatorii la care face referire "Norma sanitară veterinara privind protecția și bunăstarea animalelor în timpul transportului" întrunesc următoarele condiții suplimentare:
a) pentru transportul animalelor trebuie să se folosească mijloace de transport care sunt:
1. construite astfel încât fecalele animalelor, asternutul sau furajele sa nu se poată scurge sau sa cada din vehicul;
2. curatate și dezinfectate imediat după fiecare operațiune de transport de animale sau de orice produs care ar putea afecta starea de sănătate a animalelor și, dacă este necesar, înaintea oricărei noi încărcări de animale, folosindu-se dezinfectante oficial autorizate de autoritatea veterinara centrala a României;
b) trebuie să aibă mijloace corespunzătoare de curatare și dezinfecție aprobate de autoritatea veterinara centrala a României, incluzând mijloace de stocare a asternutului și gunoiului, sau sa furnizeze documente prin care se dovedește ca aceste operațiuni sunt efectuate de către o parte terta autorizata de autoritatea veterinara centrala a României.
(2) Transportatorul trebuie să se asigure ca pentru fiecare vehicul utilizat pentru transportul animalelor este ținut un registru care se păstrează pentru o perioadă minima de 3 ani, conținând cel puțin următoarele informații:
a) locurile și datele de preluare, denumirea societății comerciale și adresa exploatatiei sau a centrului de colectare de unde sunt preluate animalele;
b) locurile și datele de livrare, denumirea societății comerciale și adresa destinatarului (destinatarilor);
c) specia și numărul de animale transportate;
d) data și locul dezinfectiei;
e) detalii ale numărului documentației de însoțire etc.
(3) Transportatorii trebuie să se asigure ca animalele nu vin în contact, din momentul părăsirii exploatațiilor sau a centrului de colectare de origine până la sosirea la destinație, cu animale care nu au același status de sănătate.
(4) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca transportatorii dau o declarație în scris, prin care precizează ca:
a) sunt luate toate măsurile necesare conform prezentei norme sanitare veterinare, sunt respectate prevederile menționate în acest articol, precum și documentația corespunzătoare care trebuie să însoțească animalele;
b) transportul animalelor este efectuat de personal care poseda abilitatea, competența și cunoștințele profesionale necesare.
(5) În cazul neconformarii cu prevederile acestui articol, se aplică mutatis mutandis cerințele legislației specifice cu privire la protecția animalelor în timpul transportului și la sănătatea animalelor.
(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca toți comercianții de animale sunt înregistrați, autorizați și înregistrați cu un număr de autorizare de către autoritatea veterinara centrala a României și ca respecta cel puțin următoarele condiții:
a) comercializează doar animale care sunt identificate corespunzător, provin din efective care sunt oficial libere de tuberculoza, bruceloza și leucoza enzootica bovina, îndeplinesc condițiile menționate în prezenta norma sanitară veterinara și sunt însoțite de certificate de sănătate. Autoritatea veterinara competența poate aviza comercializarea animalelor identificate care nu întrunesc condițiile menționate mai sus, atunci când ele sunt duse direct la un abator din țara de origine, pentru tăiere, cat de curând posibil, fără sa treacă prin alte adaposturi de animale, în scopul prevenirii răspândirii bolilor, sunt luate măsurile necesare pentru a nu veni în contact cu alte animale atunci când ajung la abator și sunt tăiate în partida separată față de alte animale;
b) trebuie să țină o evidenta sau o baza de date, care va fi păstrată pentru o perioadă minima de 3 ani, cu următoarele informații:
1. numele proprietarului, originea, data cumpărării, categoriile, numărul de identificare a bovinelor sau numărul de înregistrare a exploatatiei de origine ori a efectivului de origine a porcilor cumpărați;
2. numărul de înregistrare a transportatorului și/sau numărul de autorizație a camionului cu care sunt colectate sau livrate animalele;
3. numele și adresa cumpărătorului și destinația animalului;
4. copiile planurilor de ruta și/sau numărul de serie a certificatelor de sănătate, după caz;
c) atunci când comerciantul tine animale în adăposturile sale, el trebuie să se asigure ca:
1. personalul responsabil cu animalele are o pregătire specifică pentru aplicarea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, precum și pentru îngrijirea și protecția animalelor;
2. dacă este cazul, controalele și testarile animalelor sunt efectuate periodic de către medicul veterinar oficial și sunt luate toate măsurile pentru a preveni răspândirea bolii.
(2) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca toate clădirile utilizate de un comerciant pentru comerțul cu animale sunt identificate și înregistrate cu un număr de înregistrare acordat de autoritatea veterinara centrala a României și ca sunt respectate cel puțin următoarele condiții:
a) sunt sub controlul unui medic veterinar oficial;
b) sunt situate într-o zona care nu este supusă prohibitiei sau restrictiilor, conform legislației naționale;
1. incinte corespunzătoare cu capacitate suficienta și în special incinte de inspecție și de izolare, astfel încât toate animalele să poată fi izolate în cazul izbucnirii unei boli contagioase;
2. utilități corespunzătoare pentru descărcarea și, atunci când este necesar, pentru cazarea adecvată a animalelor, pentru adaparea și furajarea lor și pentru a le administra orice tratament necesar. Aceste facilități trebuie să fie ușor de curatat și dezinfectat;
3. o zona de recepție corespunzătoare pentru asternut și gunoiul de grajd;
4. un sistem corespunzător de colectare a apelor reziduale;
d) sunt curatate și dezinfectate înainte de folosire, după cum solicita medicul veterinar oficial.
(3) Autoritatea veterinara competența poate suspenda sau retrage autorizația dacă nu sunt respectate prevederile prezentului articol, dispozițiile prezentei norme sanitare veterinare sau alte prevederi cu privire la restricțiile de sănătate. Autorizația poate fi reacordata atunci când toate prevederile acestei norme sanitare veterinare sunt pe deplin respectate de comerciant.
(4) Autoritatea veterinara competența trebuie să efectueze inspecții periodice pentru a verifica dacă prevederile acestui articol sunt îndeplinite.
(1) Autoritatea veterinara centrala a României va putea introduce un sistem de rețea de supraveghere. Sistemul de rețea de supraveghere trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:
a) efectivele de animale;
b) proprietarul sau oricare altă persoană fizica sau juridică responsabilă pentru exploatatie;
c) medicul veterinar autorizat sau medicul veterinar oficial responsabil pentru exploatatie, medicii veterinari oficiali ai unităților de tăiere sau ai centrelor de colectare autorizate, care sunt asociați sistemului de rețea;
d) serviciul veterinar oficial;
e) laboratoarele oficiale de diagnostic veterinar sau orice alt laborator autorizat de autoritatea veterinara centrala a României;
f) o baza de date computerizata.
(2) Principalele obiective ale sistemului de rețea de supraveghere sunt de a efectua clasificarea oficială a exploatațiilor, de a menține aceasta clasificare prin inspecții periodice, de a colecta date epidemiologice și de a efectua monitorizarea bolii, astfel încât să se asigure conformitatea cu toate prevederile prezentei norme sanitare veterinare și cu alte prevederi referitoare la sănătatea animalelor. Acest sistem de rețea de supraveghere va fi obligatoriu pentru toate exploatatiile de pe teritoriul României. Totuși autoritatea veterinara centrala a României poate autoriza realizarea unei astfel de rețele într-o parte a teritoriului alcătuită din una sau mai multe regiuni adiacente, definite la art. 2 alin. (2) lit. p). Atunci când se acordă aceasta derogare, miscarea animalelor din alte regiuni care nu fac parte din sistemul de rețea trebuie supusă prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea veterinara centrala a României va stabili obligațiile și drepturile medicilor veterinari autorizați, ale persoanelor responsabile pentru exploatații sau ale proprietarilor lor și ale oricăror alți participanți la sistem, incluzând persoanele responsabile pentru eliberarea certificatelor de sănătate.
(3) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca obligațiile la care se referă alin. (2) includ cel puțin următoarele:
A. Fiecare proprietar sau persoana responsabilă pentru o exploatatie trebuie:
a) sa angajeze, conform procedurilor legale, serviciile unui medic veterinar autorizat de autoritatea veterinara competența;
b) să solicite imediat medicul veterinar autorizat al exploatatiei, atunci când suspecteaza apariția unei boli infectioase sau a oricărei boli notificabile;
c) sa notifice medicului veterinar autorizat orice sosire de animale în exploatatia sa;
d) sa izoleze animalele înainte de a le introduce în exploatatie pentru a permite medicului veterinar autorizat sa controleze, când se considera necesar, prin intermediul testelor solicitate, dacă statusul exploatatiei poate fi menținut.
B. Medicii veterinari autorizați conform art. 2 alin. (2) lit. m) vor fi sub controlul autorității veterinare centrale a României și trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
a) sa întrunească condițiile pentru a profesa meseria de medic veterinar;
b) sa nu aibă nici un interes financiar sau legături familiale cu proprietarul ori cu persoana responsabilă de exploatatie;
c) sa posede cunoștințe în domeniul sănătății animalelor care se aplică animalelor din speciile în cauza și:
1. să își innoiasca periodic cunoștințele, în special în ceea ce privește reglementările de sănătate;
2. sa întrunească cerințele stabilite de autoritatea veterinara centrala a României pentru a se asigura funcționarea corespunzătoare a rețelei;
3. sa pună la dispoziție proprietarului sau persoanei responsabile cu exploatatia respectiva informații și asistența pentru a fi luate toate măsurile care asigura menținerea statusului de sănătate al exploatatiei, în special pe baza programelor aprobate de autoritatea veterinara centrala a României;
4. să asigure respectarea cerințelor privind:
a) identificarea și certificarea sănătății animalelor din efectiv, a animalelor introduse și a celor comercializate;
b) raportarea obligatorie a bolilor infectioase ale animalelor și a oricărui alt factor de risc pentru sănătatea sau bunăstarea animalelor și pentru sănătatea oamenilor;
c) stabilirea cat mai precis posibil a cauzei morții animalelor și atunci când ele urmează să fie transportate;
d) condițiile de igiena ale efectivului și ale fermelor de producție. Dacă pentru funcționarea adecvată a sistemului este necesar, autoritatea veterinara competența poate limita responsabilitatea medicului veterinar la un număr specific de exploatații sau la o zona geografică specifică. Autoritatea veterinara centrala a României va întocmi liste cu medicii veterinari autorizați și cu exploatatiile aprobate care participa la rețea. Dacă autoritatea veterinara centrala a României constata ca un participant la rețea nu mai îndeplinește condițiile menționate anterior, va suspenda ori va retrage autorizația, aplicându-se sancțiuni conform legislației în vigoare.
C. Baza de date computerizata trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:
1. Pentru fiecare animal:
a) codul de identificare;
d) rasa sau culoarea parului;
e) codul de identificare al mamei sau, în cazul unui animal importat dintr-o țara terta, numărul de identificare dat după inspecție, care va corespunde numărului de identificare de origine;
f) numărul de identificare a exploatatiei în care a fost născut;
g) numerele de identificare ale tuturor exploatațiilor în care animalul a fost ținut și datele fiecărei schimbări a exploatatiei;
h) data morții sau tăierii;
2. Pentru fiecare exploatatie:
a) un număr de identificare format din maximum 12 cifre (separat de codul de țara);
b) numele și adresa deținătorului.
3. Informațiile trebuie păstrate 3 ani consecutivi de la moartea animalului din specia bovine sau 3 ani consecutivi din momentul înregistrării, în cazul evidentelor pentru porci, iar baza de date trebuie să poată furniza în orice moment următoarele informații privind:
a) numărul de identificare a tuturor animalelor din specia bovine prezente în exploatatie sau, în cazul grupurilor de animale din specia porcine, numărul de înregistrare a exploatatiei de origine sau a efectivului de origine și numărul certificatului de sănătate, dacă este cazul;
b) o lista a tuturor schimbărilor din exploatatie pentru fiecare animal din specia bovine, începând cu exploatatia de naștere sau exploatatia de import, în cazul animalelor importate din tari terțe; pentru grupurile de porcine se va menționa numărul de înregistrare a ultimei exploatații sau a ultimului efectiv, iar pentru animalele importate din tari terțe, exploatatia de import. Pentru porcine se aplică doar prevederile pct. 2, 3 și 4.
4. Pentru a se asigura funcționarea bazei de date computerizate naționale cu privire la porcine trebuie adoptate reguli corespunzătoare de aplicare, incluzând informațiile pe care trebuie să le conțină baza naționala de date.
(4) Toți participanții la rețeaua de supraveghere, alții decât cei prevăzuți la alin. (3) lit. A și B, vor fi ținuți în evidenta autorității veterinare centrale a României, care este responsabilă de înființarea rețelei și care va efectua controale periodice pentru a se asigura ca aceasta funcționează corect.
(5) Dacă România introduce un sistem de rețele de supraveghere conform celor menționate la alin. (1)-(4), operational pentru o perioadă de cel puțin 12 luni, se va solicita evaluarea Comisiei Europene, care va examina documentația trimisa de România pentru validare, conform procedurii comunitare.
(6) Dacă România a implementat pe întregul sau teritoriu un sistem de rețea de supraveghere conform prezentului articol, va putea fi autorizata sa nu aplice prevederile art. 3 alin. (2) lit. a) cu privire la miscarile animalelor pe teritoriul sau, la care se referă prezenta norma sanitară veterinara.
Anexa 2
la norma sanitară veterinara
----------------------------
pentru prepararea și utilizarea tuberculinei bovine
1. Testele de tuberculinare supravegheate oficial trebuie să fie efectuate cu tuberculine PPD sau HCSM.
2. Standardele de lucru ale producătorilor pentru controlul tuberculinelor bovine PPD și HCSM trebuie să fie calibrate în unități comunitare de tuberculina (UCT) în urma unei probe biologice față de tuberculina standard CEE corespunzătoare.
3. Standardele de lucru ale producătorilor pentru controlul tuberculinelor aviare trebuie să fie calibrate în unități internaționale în urma unei probe biologice față de standardul CEE pentru tuberculina aviara PPD.
4. Standardul CEE pentru tuberculina bovina PPD este cel furnizat de Instituut voor Dierhouderij en Diergezondheid (IDDLO), Lelystad, Olanda.
5. Standardul CEE pentru tuberculina bovina HCSM este cel furnizat de Institut Pasteur, Paris, Franța.
6. Standardul CEE pentru tuberculina aviara este cel furnizat de Veterinary Laboratory Agency, Addlestone, Weybridge, Anglia.
7. Tuberculinele bovine trebuie să fie preparate cu una dintre următoarele tulpini de Mycobacterium bovis:
8. Tuberculinele aviare trebuie preparate cu una dintre următoarele tulpini de Mycobacterium avium:
9. pH-ul tuberculinelor trebuie să fie cuprins între 6,5 și 7,5.
10. Conservantii antimicrobieni sau alte substanțe care pot fi adăugate unei tuberculine trebuie să nu afecteze siguranța și eficacitatea produsului. Următoarele concentratii sunt concentratiile maxime permise pentru fenol și glicerol:
11. Cu condiția ca tuberculinele să fie depozitate la o temperatura cuprinsă între 2°C și 5°C și protejate de lumina, după ultima testare a potentialitatii, ele pot fi folosite:
a) tuberculinele PPD lichide - 2 ani, tuberculinele PPD liofilizate - 8 ani;
b) tuberculinele HCSM diluate - 2 ani.
12. Următoarele institute centrale de stat sunt responsabile de testarea oficială a tuberculinelor în România:
a) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de Uz Veterinar;
b) Institutul de Diagnostic și Sănătate Animala.
13. Testarea oficială trebuie efectuată pe fiecare lot de tuberculina fiolat, gata de a fi folosit.
14. Tuberculinele sunt testate prin metode biologice și chimice.
15. Tuberculinele trebuie să fie sterile. Testele de sterilitate sunt efectuate conform specificatiilor din Farmacopeea europeană.
16. Trebuie efectuat, conform indicațiilor din Farmacopeea europeană, un test pentru absenta proprietăților toxice sau iritante.
17. Tuberculinele trebuie să fie analizate chimic pentru a se determina concentrația de glicerol și/sau fenol, precum și concentrația oricărui alt conservant care poate fi adăugat.
18. Un test de nesensibilitate la tuberculina trebuie efectuat conform specificatiilor din Farmacopeea europeană.
19. Puterea de reactie a tuberculinelor trebuie evaluată prin metode biologice. Aceste metode trebuie să fie folosite pentru tuberculinele HCSM și PPD; ele sunt bazate pe compararea tuberculinelor de testat cu tuberculine standard.
20. Conținutul proteic al tuberculinei PPD trebuie estimat prin metoda Kjeldahl. Azotul este convertit în conținut de tuberculo-proteina prin multiplicarea cu factorul 6,25.
21. Standardul CEE pentru HCSM bovin are o putere de reactie de 65.000 unități comunitare de tuberculina (UCT) pe ml și este distribuit în fiole conținând 5 ml de tuberculina.
22. Standardul CEE pentru PPD bovina are o putere de reactie de 50.000 unități comunitare de tuberculina (UCT) pe mg de PPD și este distribuit liofilizat, în fiole conținând 1,8 mg de PPD, și anume 0,00002 mg PPD au o putere de reactie egala cu o unitate comunitara de tuberculina (UCT).
23. Standardul CEE pentru PPD aviar are o putere de reactie de 50.000 UI pe mg de substanța uscata din derivatul proteic purificat și este distribuit liofilizat, în fiole conținând 10 mg de PPD plus 26,3 mg de saruri, și anume 0,0000726 mg din standard au o putere de reactie egala cu o UI.
24. Tuberculinele trimise de producători pentru testarea de către institutele centrale de stat trebuie să fi fost testate pentru puterea de reactie prin proba biologica față de standardele corespunzătoare prezentate la pct. 2 și 3.
25. Testarea puterii de reactie
A. Testarea puterii de reactie pe cobai
Trebuie utilizați cobai albinosi, cantarind între 400 g și 600 g. Acești cobai trebuie să fie sanatosi în momentul injectarii tuberculinei. Nu se folosesc mai puțin de 8 cobai pentru fiecare testare. Testarea trebuie facuta la peste o luna de la sensibilizare.
a) Pentru testarea tuberculinelor bovine cobaii sunt sensibilizati prin una dintre următoarele metode:
1. injectarea cu o tulpina AN5 de Mycobacterium bovis, omorâtă prin căldură, în adjuvant uleios;
2. injectarea unei tulpini vii AN5 de Mycobacterium bovis în ser fiziologic;
3. injectarea de vaccin BCG.
b) Pentru testarea tuberculinelor aviare cobaii sunt sensibilizati prin injectarea a 2 mg de bacili tuberculinici de tip aviar, omorati prin căldură, suspendați în 0,5 ml parafina lichidă sterila, sau prin injectare de bacili tuberculinici de tip aviar vii în ser fiziologic. În acest scop trebuie folosită tulpina D4ER de tip aviar.
c) Fiecare tuberculina supusă testarii este probată prin raportarea la tuberculina standard corespunzătoare, printr-o testare intradermica, folosindu-se grupuri de cobai sensibilizati corespunzător.
d) Parul va fi tuns pe ambele părți ale fiecărui cobai. Testarea se efectuează prin compararea reactiilor induse de o serie de injectii intradermice care să nu depășească 0,2 ml de dilutii de tuberculina standard în soluție salina tamponata izotonica, conținând 0,0005% Tween 80, cu o serie corespunzătoare de injectii din tuberculina de testat. Dilutiile vor fi dispuse în serii geometrice și injectate cobailor conform unui desen randomizat în patrat latin (sunt utilizate 4 locuri pe fiecare latura a unei aplicații în 8 puncte). Diametrele reactiilor din fiecare loc trebuie să fie măsurate și înregistrate după 24-28 de ore.
e) Pentru fiecare proba de tuberculina supusă testarii se face o estimare a puterii de reactie relative, comparata cu standardul corespunzător și limitele sale de referința, prin metode statistice, folosindu-se diametrele reactiilor și valorile logaritmice ale dozelor ca metametri. Tuberculina bovina de testat are o putere de reactie acceptabilă dacă puterea sa de reactie estimată garantează la bovine 2.000 unități comunitare de tuberculina pe doza bovina (± 25%).
f) Puterea de reactie a fiecărei tuberculine de testat este exprimată, după cum este cazul, în unități comunitare de tuberculina sau în unități internaționale pe ml.
B. Testarea puterii de reactie pe bovine
Testarea periodică a puterii de reactie a tuberculinelor bovine poate fi efectuată pe bovine infectate cu tuberculoza pe cale naturala sau artificiala. Aceste testări ale puterii de reactie, pe grupe de bovine bolnave de tuberculoza, sunt realizate prin injectarea intradermica a tuberculinei de testat, în 4 până la 6 puncte, prin raportare la standardul corespunzător, iar puterea de reactie a tuberculinei este estimată prin metodele statistice prezentate la testarea pe cobai.
26. Pentru etichetarea recipientelor și a ambalajelor pentru tuberculine se aplică următoarele cerințe:
A. Eticheta de pe recipiente și eticheta de pe ambalaj vor specifică:
b) pentru preparatele lichide, volumul total din recipient;
c) numărul de unități comunitare sau de unități internaționale pe ml sau pe mg;
d) numele producătorului;
f) natura și cantitatea lichidului de reconstituire pentru preparatele liofilizate.
B. Eticheta de pe recipient sau eticheta de pe ambalaj va specifică:
b) condițiile de depozitare;
c) numele și, dacă este posibil, proportiile oricărei substanțe adăugate;
d) tulpina de bacil din care a fost facuta tuberculina.
27. Laboratoarele naționale desemnate la pct. 12 sunt răspunzătoare de examinarea suplimentară a tuberculinelor folosite în teren pentru testele de rutina utilizate în România, pentru a se asigura ca puterea de reactie a fiecăreia dintre aceste tuberculine este corespunzătoare față de tuberculina standard comunitara. Aceste examinari trebuie efectuate pe bovine bolnave de tuberculoza, pe cobai sensibilizati corespunzător și prin teste chimice corespunzătoare.
28. Următoarele teste sunt recunoscute ca teste oficiale de tuberculinare intradermica:
a) testul unic intradermic - acest test solicita o singura injectare a tuberculinei bovine;
b) testul comparativ intradermic - acest test solicita o injectare de tuberculina bovina și o injectare de tuberculina aviara, administrate simultan.
29. Doza de tuberculina injectata nu va fi:
a) mai mica de 2.000 UCT de tuberculina bovina;
b) mai mica de 2.000 UI de tuberculina aviara W15.
Volumul fiecărei doze injectate nu va depăși 0,2 ml.
30. Testele de tuberculinare se efectuează prin injectarea tuberculinei intradermic în pielea gatului. Locurile de injectare vor fi situate la limita dintre treimea anterioară și mijlocie a gatului. Când se injecteaza aceluiași animal atât tuberculina bovina, cat și tuberculina aviara, locul pentru injectarea tuberculinei aviare va fi la aproximativ 10 cm de linia superioară a gatului, iar locul pentru injectarea tuberculinei bovine va fi cu aproximativ 12,5 cm mai jos, pe o linie paralela cu linia umarului sau pe părți diferite ale gatului. La animalele ținere, la care nu exista spațiu suficient pentru a separa locurile pe o singura parte a gatului va fi facuta o injecție pe fiecare parte a gatului, în locuri identice situate în centrul treimii mijlocii a gatului.
31. Tehnica tuberculinarii și interpretarea reactiilor sunt următoarele:
Locurile de injectare se tund și se dezinfecteaza. Un pliu al pielii din interiorul fiecărei zone tunse este prins între degetul mare și arătător, măsurat cu sublerul și înregistrat. Un ac scurt, steril, tăiat oblic, la care s-a atasat o seringa gradata conținând tuberculina, este introdus oblic în straturile mai profunde ale pielii (derm). Doza de tuberculina va fi apoi injectata. O injectare corecta este confirmată prin palparea unui mic nodul asemănător unui bob de mazare la fiecare loc de injectare. Grosimea pliului pielii din fiecare zona injectata este masurata din nou după 72 de ore de la injectare și este înregistrată.
b) Interpretarea reactiilor
Interpretarea reactiilor va fi bazată pe observațiile clinice și pe creșterea sau creșterile grosimii pliului pielii la locurile de injectare, înregistrată(e) la 72 de ore după injectarea tuberculinei, și va fi următoarea:
1. Reactie negativa: dacă se observa doar o inflamare limitată, cu o creștere de maximum 2 mm a grosimii pliului pielii, fără semne clinice cum ar fi edemul difuz sau extins, exsudatia, necroza, durerea ori inflamatia canalelor limfatice sau ale limfonodurilor din regiunea respectiva;
2. Reactie neconcludenta: dacă nu este observat nici un semn clinic dintre cele menționate la pct. 31 lit. b) pct. 1 și dacă creșterea grosimii pliului pielii este mai mare de 2 mm, dar mai mica de 4 mm;
3. Reactie pozitiva: dacă sunt observate semne clinice dintre cele menționate la pct. 31 lit. b) pct. 1 sau exista o creștere a grosimii pliului pielii de la locul injectarii de 4 mm sau mai mare.
32. Interpretarea testelor oficiale de tuberculinare intradermica se face după cum urmează:
a) Testul unic intradermic:
1. pozitiv: o reactie pozitiva ca cea definită la pct. 31 lit. b) pct. 3;
2. neconcludent: o reactie neconcludenta ca cea definită la pct. 31 lit. b) pct. 2;
3. negativ: o reactie negativa ca cea definită la pct. 31 lit. b) pct. 1.
Animalele care au reactionat neconcludent la testul unic intradermic vor fi supuse unui alt test după minimum 42 de zile.
Animalele care nu au reactionat negativ la acest al doilea test vor fi considerate ca fiind pozitive la testare.
Animalele care au reactionat pozitiv la testul unic intradermic pot fi supuse unui test comparativ intradermic.
b) Testul comparativ intradermic pentru stabilirea și menținerea statusului de efectiv oficial indemn de tuberculoza:
1. pozitiv: o reactie pozitiva la tuberculina bovina, care este cu 4 mm mai mare decât reactia la tuberculina aviara, sau prezenta semnelor clinice;
2. neconcludent: o reactie pozitiva sau neconcludenta la tuberculina bovina, care este cu 1 mm până la 4 mm mai mare decât reactia la tuberculina aviara, și absenta semnelor clinice;
3. negativ: o reactie negativa la tuberculina bovina sau o reactie pozitiva sau neconcludenta la tuberculina bovina, dar care este egala sau mai mica decât o reactie pozitiva sau neconcludenta la tuberculina aviara, precum și absenta semnelor clinice în ambele cazuri.
Animalele care au reactionat neconcludent la testul comparativ intradermic vor fi supuse unui alt test după minimum 42 de zile. Animalele care nu reactioneaza negativ la acest al doilea test vor fi considerate ca fiind pozitive la testare.
c) Statutul de efectiv oficial indemn de tuberculoza poate fi suspendat, iar animalele din efectiv nu vor putea să facă obiectul comerțului României cu statele membre ale Uniunii Europene până la definitivarea statusului următoarelor animale:
1. animalele care au reactionat neconcludent la testul unic intradermic de tuberculinare;
2. animalele care au reactionat pozitiv la testul unic intradermic, dar care asteapta retestarea printr-un test intradermic comparativ;
3. animalele care au reactionat neconcludent la testul comparativ intradermic.
d) Atunci când se impune ca animalele să fie supuse unui test intradermic anterior miscarii, testul trebuie să fie interpretat astfel încât nici un animal care prezintă o creștere a grosimii pliului pielii mai mare de 2 mm sau care prezintă semne clinice sa nu facă obiectul comerțului României cu statele membre ale Uniunii Europene.
Anexa 3
la norma sanitară veterinara
----------------------------
A. Testele de seroaglutinare
1. Serul aglutinant standard trebuie să fie conform serului etalon preparat de Veterinary Laboratory Agency, Addlestone, Weybridge, Anglia.
Fiola trebuie să conțină 1.000 UI de aglutinare, obținute prin liofilizarea a 1 ml de ser bovin.
2. Serul standard trebuie furnizat de Bundesgesudheitsamt, Berlin, sau sa îndeplinească standardele acestuia.
3. Gradul de aglutinare al serului față de Brucella trebuie să fie exprimat în unități internaționale pe ml (de exemplu: ser X = 80 UI pe ml).
4. Citirile pentru reactia lenta de seroaglutinare în tuburi trebuie făcute la nivelul de aglutinare de 50% sau 75%, antigenul utilizat fiind titrat în condiții identice față de serul standard.
5. Valorile aglutinante ale diferitelor antigene față de serul standard trebuie să se încadreze în următoarele limite:
a) dacă citirea se face la 50% - între 1/600 și 1/1.000;
b) dacă citirea se face la 75% - între 1/500 și 1/750.
6. Tulpinile Weybridge nr. 99 și USDA 1119 sau orice alta tulpina de sensibilitate echivalenta trebuie folosite pentru prepararea antigenului destinat seroaglutinarii lente în tuburi.
7. Mediile de cultura folosite pentru întreținerea tulpinii în laborator și pentru producerea antigenului trebuie să nu producă disociere bacteriana (S-R). Este preferabil de utilizat agarul cu cartof.
8. Emulsia bacteriana trebuie efectuată în soluție salina fiziologica (NaCl 0,85 la mie, fenolat 5%). Nu trebuie folosit formolul.
9. Institutele centrale de stat indicate mai jos sunt responsabile de testarea oficială a antigenelor în România:
a) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de Uz Veterinar;
b) Institutul de Diagnostic și Sănătate Animala.
10. Antigenele pot fi livrate sub forma concentrata, cu condiția ca factorul de dilutie care trebuie utilizat să fie indicat pe eticheta flaconului.
11. Pentru a efectua o reactie de seroaglutinare trebuie preparate cel puțin 3 dilutii pentru fiecare ser. Dilutiile serului suspect trebuie efectuate astfel încât citirea reacției la limita de infectie să fie facuta în tubul din mijloc. Dacă exista o reactie pozitiva în acest tub, serul suspect conține minimum 30 UI aglutinare/ml.
B. Reactia de fixare a complementului
1. Serul standard este același cu cel menționat la lit. A pct. 1 din prezenta anexa. Pe lângă conținutul sau în unități internaționale de aglutinare, 1 ml din acest ser bovin liofilizat trebuie să conțină 1.000 de unități sensibilizante fixatoare de complement. Aceste unități sensibilizante sunt denumite unități sensibilizante CEE.
2. Serul standard trebuie să fie furnizat de Bundesgesundheitsamt, Berlin, sau de o unitate care produce un produs cu caracteristici asemănătoare.
3. Titrul de anticorpi al serului care fixează complementul trebuie să fie exprimat în unități sensibilizante CEE (de exemplu: serul X = 60 unități sensibilizante CEE pe ml).
4. Un ser conținând 20 sau mai multe unități sensibilizante CEE (și anume o activitate egala cu 20% din cea a serului standard) pe ml trebuie să fie considerat pozitiv.
5. Serurile trebuie inactivate după cum urmează:
a) serul bovin: 56°C-60°C - timp de 30-50 de minute;
b) serul porcin: 60°C - timp de 30-50 de minute.
6. Tulpina Weybridge nr. 99 sau tulpina USDA 1119 trebuie să fie folosită la prepararea antigenului. Antigenul reprezintă o suspensie bacteriana în ser fiziologic 0,85% NaCl sau în soluție tampon Veronal.
7. Pentru a efectua reactia de fixare a complementului trebuie utilizata o doza complementara superioară dozei minime necesare unei hemolize totale.
8. Pentru realizarea reacției de fixare a complementului este necesar să se efectueze de fiecare data următoarele controale:
a) controlul efectului anticomplementar al serului;
b) controlul antigenului;
c) controlul eritrocitelor sensibilizate;
d) controlul complementului;
e) controlul sensibilității la declanșarea reacției, utilizând un ser pozitiv;
f) controlul specificitatii reacției, utilizând un ser negativ.
9. Supravegherea și controlul oficial al serurilor standard și al antigenelor trebuie efectuate de institutele menționate la lit. A pct. 9 a prezentei anexe.
10. Antigenele pot fi livrate în stare concentrata, cu condiția ca factorul de dilutie ce trebuie utilizat să fie menționat pe eticheta flaconului.
1. Testul inelar trebuie efectuat pe probe de lapte prelevate din fiecare bidon sau din conținutul fiecărui rezervor de lapte din ferma.
2. Antigenul standard ce urmează să fie utilizat trebuie să provină de la unul dintre institutele menționate la lit. A pct. 9 lit. a) și b). Se recomanda ca antigenele să fie standardizate conform recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății (O.M.S.)/Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultura (FAO).
3. Antigenul poate fi colorat numai cu hematoxilina sau tetrazolium; se prefera utilizarea hematoxilinei.
4. Dacă nu se folosesc conservanti, reactia trebuie executată în 18-24 de ore de la prelevarea probelor de lapte de vacă. Dacă laptele urmează să fie testat ulterior perioadei de 24 de ore, acesta trebuie conservat. Ca agenți conservanti pot fi folosiți formolul și clorura mercurica și dacă este folosit oricare dintre ei, testul trebuie efectuat pe durata a 14 zile de la prelevarea probelor. Formolul poate fi adăugat pentru a realiza o concentrație finala în proba de lapte de 0,2%, iar în aceste cazuri proporția dintre cantitatea de lapte și soluția de formol trebuie să fie de cel puțin 10:1. Poate fi utilizata o soluție de clorura mercurica în locul formolului pentru a da o concentrație finala în lapte de 0,2% și în aceste cazuri proporția dintre cantitatea de lapte și soluția de clorura mercurica trebuie să fie de 10:1.
5. Reactia trebuie efectuată folosindu-se una dintre următoarele metode:
a) pe o coloana de lapte de cel puțin 25 mm înălțime și pe un volum de lapte de 1 ml la care se adauga 0,03 ml antigen colorat standardizat;
b) pe o coloana de lapte de cel puțin 25 mm înălțime și pe un volum de lapte de 1 ml la care se adauga 0,05 ml antigen colorat standardizat;
c) pe un volum de lapte de 8 ml la care se adauga 0,08 ml antigen colorat standardizat;
d) pe o coloana de lapte de cel puțin 25 ml înălțime și pe un volum de lapte de 2 ml la care s-au adăugat 0,05 ml antigen colorat standardizat.
6. Amestecul de lapte și antigen trebuie incubat la 37°C timp de minimum 45 de minute și maximum 60 de minute. Testul trebuie evaluat la 15 minute după scoaterea din termostat.
7. Reactia trebuie evaluată conform următoarelor criterii:
a) reactie negativa: laptele colorat, smantana necolorata;
b) reactie pozitiva: laptele și smantana colorate identic sau laptele necolorat și smantana colorata.
D. Testul cu antigen brucelic tamponat
Testul cu antigen brucelic tamponat poate fi efectuat folosindu-se una dintre următoarele metode:
a) Serul standard este cel de-al doilea ser standard internațional antibrucella abortus care este furnizat de Veterinary Laboratory Acengy, Addlestone, Weybridge, Anglia.
b) Antigenul trebuie preparat fără a se face referire la concentrația celulara, dar sensibilitatea sa trebuie standardizata față de-al doilea ser standard internațional antibrucella abortus, astfel încât antigenul sa dea o reactie pozitiva cu o dilutie de ser de 1:47,5 și o reactie negativa la dilutia de 1:55.
c) Antigenul va fi suspendat în diluant pentru antigen brucelic tamponat la un pH de 3,65±0,5 și poate fi colorat prin utilizarea de roz Bengal.
d) Pentru prepararea antigenului trebuie folosită tulpina Weybridge nr. 99 sau USDA 1119 ori orice alta tulpina cu sensibilitate echivalenta.
e) Mediile de cultura folosite pentru păstrarea tulpinii în laborator și pentru producerea antigenului trebuie să nu producă disociere bacteriana (S-R). Trebuie folosit mediul cu agar - cartof sau metode de cultivare continua.
f) Antigenul va fi testat față de 8 seruri liofilizate cunoscute ca fiind pozitive și negative.
g) Supravegherea oficială și controlul serului standard și al antigenului vor fi realizate de institutele centrale menționate la lit. A pct. 9 a prezentei anexe sau de instituții recunoscute oficial de acestea.
h) Antigenul va fi livrat gata de utilizare.
i) Testul cu antigen brucelic tamponat se realizează în următorul mod:
A. - o picatura (0,03 ml) de antigen va fi pusă lângă o picatura (0,03 ml) de ser pe o placa alba;
B. - picaturile trebuie amestecate cu un agitator, prima data în linie dreapta și apoi circular, pe o zona cu un diametru de aproximativ 10-12 mm;
C. - placa trebuie apoi inclinata alternativ, înainte și înapoi, timp de 4 minute (de aproximativ 30 de ori/minut);
D. - citirile trebuie efectuate la lumina suficienta. Dacă nu exista semne ale aglutinarii, testul trebuie considerat negativ. Orice grad de aglutinare este considerat pozitiv, în afară de cazul în care s-a produs o uscare excesiva de jur-imprejur.
Metoda automată trebuie să fie cel puțin la fel de sensibila și precisa ca și metoda manuală.
E. Testul inelar cu plasma sangvina
Tubul conținând sânge a cărui coagulare a fost împiedicată prin adăugarea de EDTA este centrifugat timp de 3 minute la 3.000 de rotatii/minut și menținut apoi la 37°C timp de 12-24 de ore.
Într-un tub care conține 1 ml de lapte netratat se introduc 0,2 ml de plasma stabilizata. După omogenizare trebuie adăugată o picatura (0,05 ml) de antigen ABR și apoi întregul amestec trebuie omogenizat. Antigenul trebuie standardizat în raport cu un antigen standard furnizat de institutul la care face referire lit. A pct. 9.
După o perioadă de incubare de 45 de minute la 37°C trebuie realizată o citire într-un interval de 15 minute. Rezultatul trebuie considerat pozitiv dacă culoarea inelului a devenit identică cu a coloanei de lapte sau mai întunecată.
Plasma extrasa conform lit. E pct. 1 poate fi utilizata imediat după centrifugare, nefiind necesară o stabilizare termica. Trebuie amestecate cantități de 0,05 ml plasma cu 1 ml antigen, pentru o seroaglutinare de 50%, ceea ce corespunde unei dilutii de 1:20 pentru seroaglutinare. Trebuie realizată o citire după o incubare de 18-24 de ore la 37°C. Proba este considerată pozitiva dacă aglutinarea este egala sau mai mare de 50%.
G. Testul de microaglutinare
1. Diluantii utilizați sunt alcatuiti dintr-o soluție salina fiziologica de 0,85% fenolata la 0,5%.
2. Antigenul este preparat conform descrierii de la lit. A pct. 6-8 și este titrat conform descrierii de la lit. A pct. 5. În momentul folosirii antigenului, se adauga O-safranina până la dilutia de 0,02% (dilutie finala).
3. Serul standard este același cu cel descris la lit. A pct. 1.
4. Serul standard trebuie să fie furnizat de Bundesgesundheitsamt, Berlin, sau de o instituție recunoscută oficial de acesta.
5. Testul de microaglutinare se efectuează în plăci cu godeuri cu fundul conic, cu un volum de 0,25 ml. Testul se executa după cum urmează:
a) prediluarea serului: câte 0,050 ml din fiecare ser de testat se adauga în fiecare godeu conținând 0,075 ml de diluant. Amestecul se agita 30 de secunde;
b) diluarea succesiva a serului: se prepara pentru fiecare ser minimum 3 dilutii. În acest scop, plecand de la predilutii (1:2,5) se transfera câte 0,025 ml din fiecare ser într-un godeu conținând 0,025 ml diluant. În acest fel prima dilutie atinge valoarea de 1:5, iar următoarele dilutii se realizează prin dublare;
c) adăugarea antigenului: în fiecare godeu conținând dilutii de ser diferite se adauga câte 0,025 ml antigen. După o agitare timp de 30 de secunde, plăcile se acoperă cu capac și se țin în atmosfera umeda la 37°C timp de 20-24 de ore;
d) citirea rezultatelor: evaluarea aspectului sedimentarii antigenului se face prin examinarea fundului godeului reflectat într-o oglinda concava plasata deasupra lui. Dacă reactia este negativa, antigenul formează un sediment de aspectul unui buton compact cu margini bine delimitate și fiind colorat în roșu intens. Dacă reactia este pozitiva, se formează un buton difuz de culoare roz care este repartizat uniform. Procentele diferite de aglutinare sunt determinate prin compararea cu un martor de antigen, indicând 0,25, 50, 75 și 100% aglutinare. Titrul fiecărui ser este exprimat în unități internaționale de aglutinare pe mililitru. În acest test se include pentru control martorul de ser negativ și pozitiv, diluat astfel încât sa conțină 30 UI de aglutinare/ml.
H. Testul imunoenzimatic (ELISA) pentru depistarea brucelozei bovine
1. Materialele și reagentii care urmează să fie folosiți sunt următorii:
a) microplaci pentru faza solida, cuvete sau orice alta faza solida;
b) antigenul este fixat în faza solida cu sau fără ajutorul anticorpilor fixatori monoclonali sau policlonali;
c) fluidul biologic care trebuie testat;
d) martori negativi și pozitivi corespondenti;
f) un substrat adaptat enzimei utilizate;
g) o soluție inhibitoare, dacă este necesar;
h) soluții pentru diluarea probelor examinate, pentru prepararea reactivilor și pentru spalare;
i) un sistem de citire corespunzător substratului folosit.
2. Standardizarea și sensibilitatea testului
a) Probele de lapte în vrac sunt considerate negative dacă ele dau o reactie mai mica cu 50% decât cea data de o dilutie 1:10.000 a celui de-al doilea ser standard internațional antibrucelic constituit în lapte negativ.
b) Probele individuale de ser sunt considerate negative dacă ele dau o reactie mai mica cu 10% decât cea data de o dilutie 1:200 a celui de-al doilea ser standard internațional antibrucelic constituit în soluție salina sau în orice alta dilutie recunoscută.
c) Standardele ELISA pentru bruceloza specificate la lit. A pct. 1 și 2 trebuie folosite la dilutiile indicate pe eticheta.
3. Condiții de utilizare a testului ELISA pentru depistarea brucelozei bovine
Metoda ELISA poate fi utilizata pe o proba de lapte sau de lactoser obținut dintr-o ferma în care cel puțin 30% din vacile de lapte sunt în lactatie. Dacă se folosește aceasta metoda, se vor lua măsuri pentru a asigura o corespondenta între probele recoltate și animalele de la care provin laptele sau serurile examinate.