NORMA SANITARĂ VETERINARA din 5 iunie 2002

NORMĂ Ministerul Agriculturii, Alimenta?iei ?i Pădurilor
Sursa oficială
Vezi pe legislatie.just.ro
Publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 835 din 20 noiembrie 2002
Intrat în vigoare
05.12.2002
Forma consolidată din
05.12.2002

privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine și porcine

Articolul 1

Prezenta norma sanitară veterinara se aplică comerțului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine și porcine, cu excepția porcinelor sălbatice definite de legislația comunitara specifică prin introducerea măsurilor comunitare de combatere a pestei porcine clasice, transpusa în legislația naționala prin Norma sanitară veterinara privind măsurile de supraveghere, profilaxie și combatere a pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 144/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 13 august 2001.

Articolul 2

(1) În sensul prezentei norme sanitare veterinare se aplică definițiile date de Norma sanitară veterinara referitoare la controalele veterinare și zootehnice aplicabile comerțului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii și produse de origine animala și de Norma sanitară veterinara privind protecția și bunăstarea animalelor în timpul transportului.

(2) În sensul prezentei norme sanitare veterinare se aplică și următoarele definiții:

a) efectiv: un animal sau un grup de animale ținute într-o exploatatie, ca unitate epidemiologica în înțelesul Normei sanitare veterinare privind identificarea și înregistrarea animalelor; dacă într-o exploatatie sunt ținute mai multe efective, fiecare dintre aceste efective formează o unitate distinctă și trebuie să aibă același status de sănătate;

b) animal pentru tăiere: un animal din speciile bovine, incluzând speciile Bison bison și Bubalus bubalus, sau porcine, destinat pentru a fi transportat la un abator sau la un centru de colectare din care acesta se poate livra numai la abator;

c) animal pentru reproducție sau producție: animale din speciile bovine (incluzând speciile Bison bison și Bubalus bubalus) și porcine, altele decât cele menționate la lit. b), inclusiv cele destinate pentru reproducție, producția de lapte sau de carne, tracțiune, târguri sau expoziții, cu excepția animalelor care participa la evenimentele culturale sau sportive;

d) efectiv de bovine oficial liber de tuberculoza: un efectiv de bovine care îndeplinește condițiile menționate în cap. I pct. 1 și 2 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;

e) stat sau regiune a unui stat oficial libera de tuberculoza: un stat sau parte a unui stat care îndeplinește condițiile menționate în cap. I pct. 5 și 6 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;

f) efectiv de bovine oficial liber de bruceloza: un efectiv de bovine care îndeplinește condițiile menționate în cap. II pct. 1 și 2 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;

g) regiune oficial libera de bruceloza: o regiune a unui stat care îndeplinește condițiile menționate în cap. II pct. 9, 10 și 11 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;

h) stat oficial liber de bruceloza: un stat care îndeplinește condițiile menționate în cap. II pct. 7, 8 și 9 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;

i) efectiv de bovine liber de bruceloza: un efectiv de bovine care îndeplinește condițiile menționate în cap. II pct. 4 și 5 din anexa nr. 1 la prezenta norma sanitară veterinara;

j) efectiv oficial liber de leucoza enzootica bovina: un efectiv care îndeplinește condițiile menționate în cap. I lit. A și B din anexa nr. 4 la prezenta norma sanitară veterinara;

k) stat sau regiune oficial libera de leucoza enzootica bovina: o regiune sau un stat care îndeplinește condițiile menționate în cap. I lit. E și F din anexa nr. 4 la prezenta norma sanitară veterinara;

l) medic veterinar oficial: medicul veterinar desemnat de autoritatea veterinara competența;

m) medic veterinar autorizat: orice medic veterinar autorizat de autoritatea veterinara competența conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. B;

n) boli cu notificare obligatorie: bolile enumerate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta norma sanitară veterinara;

o) centru de colectare: exploatații, centre și piețe de colectare, în care bovinele sau porcinele originare din diferite exploatații sunt grupate laolalta pentru a alcătui loturi de animale destinate comerțului. Aceste centre de colectare trebuie să fie autorizate pentru scopuri comerciale și sa îndeplinească cerințele menționate la art. 11 alin. (1);

p) regiune: acea parte a teritoriului unui stat membru care are o suprafața de cel puțin 2.000 kmp, care este supusă inspecției de către autoritățile competente și include cel puțin una dintre următoarele regiuni administrative:

1. Belgia: province/provincie;

2. Germania: Regierungsbezirk;

3. Danemarca: amt sau insula;

4. Franța: departement;

5. Italia: provincia;

6. Luxemburg: -;

7. Olanda: rvv-kring;

8. Regatul Unit: Anglia, Țara Galilor și Irlanda: county; Scotia: district sau zona insulara;

9. Irlanda: county;

_

10. Grecia: <≡: H;

11. Spania: provincia;

12. Portugalia: continente: distrito și alte părți ale Portugaliei: regiao autonomă;

13. Austria: Bezirk;

14. Suedia: Ian;

15. Finlanda: Iaani/Ian;

16. România: județ;

q) comerciant: orice persoană fizica sau juridică care cumpara și vinde animale pe cale comercială fie direct, fie indirect, care are un venit periodic din aceste tranzacții și care într-o perioadă maxima de 30 de zile de la cumpărarea animalelor le vinde sau le muta din primele adaposturi în alte adaposturi care nu sunt proprietatea sa și care întrunește condițiile menționate la art. 13.

Articolul 3

(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca numai animalele care îndeplinesc condițiile menționate în prezenta norma sanitară veterinara sunt expediate de pe teritoriul României către cel al unui stat membru al Uniunii Europene.

(2) Animalele din speciile bovine și porcine la care face referire prezenta norma sanitară veterinara trebuie:

a) să fie supuse unui control al identității și unei inspecții clinice efectuate de un medic veterinar oficial cu 24 de ore înainte de plecare și sa nu prezinte nici un semn clinic de boala;

b) sa nu fi fost obținute dintr-o exploatatie sau dintr-o zona care, din motive de sănătate, este supusă prohibitiei ori restrictiei ce afectează specia în cauza, conform legislației comunitare și/sau celei naționale;

c) să fie identificate conform legislației în vigoare;

d) sa nu fie animale care trebuie să fie tăiate și sa nu fie restrictionate de vreun program de eradicare a unei boli infectioase sau contagioase, aplicat în România sau într-o parte a teritoriului României;

e) să fie conforme cu prevederile art. 4 și 5.

Articolul 4

(1) Animalele din speciile bovine și porcine la care face referire prezenta norma sanitară veterinara trebuie ca, între plecarea din exploatatia de origine și sosirea la destinație, sa nu între în contact cu animale paricopitate, altele decât animalele care au același status de sănătate.

(2) Animalele din speciile bovine și porcine la care face referire prezenta norma sanitară veterinara trebuie să fie transportate în mijloace de transport care îndeplinesc cerințele "Normei sanitare veterinare privind protecția și bunăstarea animalelor în timpul transportului" și cerințele art. 12.

(3) Regulile pentru aprobarea locurilor în care pot fi efectuate curatarea și dezinfectia mijloacelor de transport pentru animale vor fi emise conform procedurii naționale.

Articolul 5

(1) Animalele din speciile bovine și porcine la care face referire prezenta norma sanitară veterinara trebuie să fie însoțite în timpul transportului până la destinație de un certificat de sănătate care este conform modelului 1 sau 2, după caz, prezentat în anexa nr. 6 la prezenta norma sanitară veterinara. Certificatul trebuie să constea într-o singura pagina sau, dacă sunt necesare mai multe pagini, va fi într-o astfel de forma încât fiecare doua sau mai multe pagini să facă parte dintr-un întreg integrat și indivizibil și va conține un număr serial. Acesta trebuie să fie întocmit în ziua efectuării inspecției de sănătate, în una dintre limbile oficiale ale tarii de origine și într-o limbă oficială a tarii de destinație. Certificatul va fi valabil timp de 10 zile de la data examinării stării de sănătate.

(2) Inspecția stării de sănătate efectuată pentru eliberarea certificatului de sănătate "incluzând garanții suplimentare", pentru un transport de animale, poate fi efectuată în exploatatia de origine sau într-un centru de colectare. În acest scop autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca orice certificat este întocmit de către medicul veterinar oficial după inspecții, vizite și controale, conform prezentei norme sanitare veterinare, iar în ceea ce privește:

a) animalele care provin din centre de colectare aprobate, o astfel de certificare este facuta:

1. pe baza unui document oficial care conține informațiile necesare, completat de medicul veterinar oficial pentru exploatatia de origine; sau

2. sub forma unui certificat de sănătate, conform modelului 1 sau 2, după caz, stabilit în anexa nr. 6 la prezenta norma sanitară veterinara, cu secțiunile A și B completate în mod corespunzător și semnate de către medicul veterinar oficial pentru exploatatia de origine;

b) animalele ce provin dintr-o exploatatie autorizata care participa la rețeaua de supraveghere prevăzută la art. 14, o astfel de certificare este facuta:

1. pe baza unui document oficial care conține informațiile necesare, completat de medicul veterinar autorizat pentru exploatatia de origine; sau

2. sub forma unui certificat de sănătate, conform modelului 1 sau 2, după caz, stabilit în anexa nr. 6 la prezenta norma sanitară veterinara, cu secțiunile A și B completate în mod corespunzător și certificate de către medicul veterinar autorizat pentru exploatatia de origine. În acest scop medicul veterinar oficial se asigura, când este cazul, ca sunt îndeplinite garanțiile suplimentare prevăzute de legislația naționala.

(3) Medicul veterinar oficial al centrului de colectare efectuează toate controalele necesare pentru animalele care sosesc în aceste centre.

(4) Medicul veterinar oficial care completează secțiunea C a certificatelor de sănătate prevăzute în anexa nr. 6 la prezenta norma sanitară veterinara trebuie să se asigure ca miscarea animalelor este înregistrată în ziua în care este emis certificatul în sistemul ANIMO sau, până la introducerea acestui sistem, printr-o procedură naționala de monitorizare a miscarii animalelor.

(5) Animalele la care face referire prezenta norma sanitară veterinara pot tranzita printr-un centru de colectare care este localizat în România, înainte de a fi transportate către destinația dintr-un stat membru al Uniunii Europene. În acest caz certificatul de sănătate, întocmit conform modelului 1 sau 2 din anexa nr. 6 la prezenta noma sanitară veterinara (incluzând secțiunea C), trebuie să fie completat de către medicul veterinar oficial din România, ca țara de origine a animalelor. Medicul veterinar oficial responsabil pentru centrul de colectare tranzitat trebuie să completeze un al doilea certificat de sănătate, conform anexei nr. 6 la prezenta norma sanitară veterinara, cu același număr de serie cu al primului certificat de sănătate, care va fi atasat la acesta sau la o copie a acestuia, oficial aprobată de medicul veterinar. În acest caz valabilitatea certificatelor de sănătate nu trebuie să depășească valabilitatea prevăzută la alin. (1).

Articolul 6

(1) Animalele pentru reproducție și producție, suplimentar condițiilor prevăzute la art. 3, 4 și 5:

a) trebuie să fi rămas într-o singura exploatatie de origine pentru o perioadă de 30 de zile înainte de încărcare sau, atunci când animalele sunt în vârsta de mai puțin de 30 de zile, de la fatare. Medicul veterinar oficial trebuie, pe baza identificarii și a evidentelor oficiale, să se asigure ca animalele sunt identificate conform prevederilor art. 3 alin. (2) lit. c) și ca au fost originare din Comunitatea Europeană sau din România ori au fost importate dintr-o țara terta conform "Normei sanitare veterinare ce stabilește principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care sunt importate în România din tari terțe". În cazul animalelor care tranziteaza printr-un centru de colectare autorizat din România, perioada de stationare în afară exploatatiei de origine nu va depăși 6 zile;

b) în cazul în care animalele importate dintr-o țara terta în România tranziteaza un stat membru al Uniunii Europene care nu este țara destinației lor finale, trebuie să fie transportate în statul membru al Uniunii Europene de destinație cat mai repede posibil și să fie însoțite de un certificat de sănătate eliberat conform "Normei sanitare veterinare ce stabilește principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care sunt importate în România din tari terțe";

c) în cazul în care animalele sunt importate dintr-o țara terta, la sosirea la destinație și înainte de orice miscari ulterioare, trebuie să îndeplinească cerințele prezentei norme sanitare veterinare și nu pot fi introduse în efectiv până când medicul veterinar responsabil de aceasta exploatatie nu s-a asigurat ca animalele în cauza nu periclitează statusul de sănătate al exploatatiei. Dacă un animal dintr-o țara terta a fost introdus într-o exploatatie, nici un animal din acea exploatatie nu poate fi comercializat pe o perioadă de 30 de zile de la introducere, în afară de cazul în care animalul importat este izolat de toate celelalte animale din exploatatie.

(2) Bovinele pentru reproducție și producție, suplimentar prevederilor art. 3, 4 și 5:

a) trebuie să provină dintr-un efectiv de bovine oficial liber de tuberculoza, iar în cazul animalelor în vârsta de peste 6 săptămâni, sa fi reactionat negativ la testul intradermic de tuberculinare, efectuat cu cel mult 30 de zile înainte de părăsirea efectivului de origine, conform prevederilor pct. 32 lit. d) din anexa nr. 2 la prezenta norma sanitară veterinara. Acest test intradermic de tuberculinare nu este solicitat dacă animalele sunt originare dintr-un stat membru al Uniunii Europene, România sau părți ale teritoriilor lor, recunoscute ca oficial libere de tuberculoza, sau dintr-un stat membru, România sau părți ale teritoriilor lor cu o rețea de supraveghere aprobată;

b) animalele necastrate care provin dintr-un efectiv de bovine oficial liber de bruceloza și în vârsta de peste 12 luni trebuie să fi avut un titru brucelic mai mic de 30 unități internaționale (UI) aglutinare/ml în momentul testarii prin testul de seroaglutinare "sau orice test aprobat de procedura naționala în urma adoptării protocoalelor", efectuat cu cel mult 30 de zile înaintea părăsirii efectivului de origine și respectând prevederile lit. A din anexa nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara. Acest test de seroaglutinare "sau orice test aprobat de procedura naționala în urma adoptării protocoalelor" nu este solicitat dacă animalele sunt originare din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau teritorii ale acestora, recunoscute ca oficial libere de bruceloza sau dacă acestea au o rețea de supraveghere aprobată;

c) trebuie să provină dintr-un efectiv oficial liber de leucoza enzootica bovina și, dacă sunt în vârsta de peste 12 luni, sa fi reactionat negativ la un test individual efectuat cu cel mult 30 de zile înainte de părăsirea efectivului de origine și respectând prevederile anexei nr. 4 la prezenta norma sanitară veterinara. Testul nu este solicitat dacă animalele sunt originare din România, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau o parte din teritoriile acestora recunoscută ca oficial libera de leucoza enzootica bovina sau dacă acestea au o rețea de supraveghere aprobată;

d) între plecarea din exploatatia de origine și sosirea la destinație, nu trebuie să între în contact cu bovine care nu îndeplinesc aceleași condiții de sănătate.

(3) Bovinele pentru tăiere, suplimentar cerințelor art. 3, 4 și 5, trebuie să provină din efective care sunt oficial libere de tuberculoza, de leucoza enzootica bovina și de bruceloza.

Articolul 7

Animalele pentru tăiere care, la sosirea în țara de destinație, au fost duse la:

a) un abator trebuie să fie tăiate în cel mult 72 de ore de la sosire, conform prevederilor legale în vigoare;

sau

b) un centru de colectare aprobat trebuie să fie livrate, după comercializare, direct la un abator, pentru a fi tăiate cat de repede posibil, dar cel mai târziu în 3 zile lucrătoare de la sosirea în centrul de colectare, conform prevederilor legale în vigoare. Între sosirea lor la centrul de colectare și sosirea lor la abator, ele nu trebuie să vina în contact cu animale paricopitate, altele decât cele care îndeplinesc condițiile stabilite prin prezenta norma sanitară veterinara.

Articolul 8

Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca prezenta unei suspiciuni a oricăreia dintre bolile menționate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta norma sanitară veterinara îi este notificată obligatoriu și imediat. România va trimite la Comisia Europeană, până la data de 31 mai a fiecărui an, detalii despre apariția pe teritoriul sau, în anul calendaristic anterior, a bolilor enumerate în partea I din anexa nr. 5 la prezenta norma sanitară veterinara și a oricăror alte boli pentru care exista garanții suplimentare prevăzute de legislația comunitara, precum și detalii ale programelor operationale de monitorizare și de eradicare a acestor boli. Aceste informații trebuie să se bazeze pe criterii uniforme ce vor fi stabilite conform procedurii naționale.

Articolul 9

(1) Atunci când autoritatea veterinara centrala a României elaborează un program național obligatoriu de combatere a uneia dintre bolile enumerate în partea II din anexa nr. 5 la prezenta norma sanitară veterinara, pentru tot teritoriul tarii sau o parte a acestuia, poate trimite acest program la Comisia Europeană, menționând:

a) răspândirea bolii în România;

b) motivele programului, luându-se în considerare importanța bolii și probabilitatea beneficiului programului în relație cu costul sau;

c) zona geografică în care va fi aplicat programul;

d) categoriile de status ce trebuie aplicate unităților de animale, standardele ce trebuie atinse pentru fiecare categorie și procedurile de testare ce urmează să fie utilizate;

e) procedurile de monitorizare a programului, ale cărui rezultate trebuie furnizate Comisiei Europene cel puțin anual;

f) acțiunea ce va fi întreprinsă dacă o unitate își pierde statutul;

g) măsurile ce vor fi luate dacă rezultatele testelor efectuate conform prevederilor programului sunt pozitive.

(2) Comisia Europeană va examina programul aprobat, prezentat de România, conform procedurii comunitare. Garanțiile suplimentare, generale sau limitate, care pot fi solicitate în comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene, vor fi definite în același timp sau la cel târziu 3 luni de la aprobarea programului. Astfel de garanții nu trebuie să le depășească pe cele pe care România le implementeaza la nivel național.

(3) Programul prezentat de România poate fi modificat sau completat. Pot fi aprobate modificări sau completări ale programului care a fost deja aprobat sau ale garanțiilor care au fost definite conform alin. (2).

Articolul 10

(1) Atunci când România considera ca teritoriul sau o parte din teritoriul sau este libera de una dintre bolile enumerate în partea II din anexa nr. 5 la prezenta norma sanitară veterinara, va prezenta Comisiei Europene documentația de sustinere corespunzătoare, precizând:

a) natura bolii și istoricul apariției sale pe teritoriul României;

b) rezultatele testelor de supraveghere bazate pe investigații serologice, microbiologice, patologice sau epidemiologice și pe faptul ca boala trebuie, conform legii, să fie notificată autorităților competente;

c) perioada pentru care a fost practicată supravegherea;

d) când este cazul, perioada în cursul căreia vaccinarea împotriva bolii a fost interzisă, precum și zona geografică avută în vedere de interdicție;

e) planurile pentru verificarea absentei bolii.

(2) Comisia Europeană va examina documentația trimisa de România. Garanțiile suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate în cadrul comerțului României cu statele membre ale Uniunii Europene, pot fi definite conform procedurii naționale. Astfel de garanții nu trebuie să le depășească pe cele pe care România le implementeaza la nivel național.

(3) România va notifica Comisiei Europene orice modificare a detaliilor specificate la alin. (1) referitoare la boala, în special în ceea ce privește orice noi focare de boala. Garanțiile definite conform alin. (2) pot fi amendate sau retrase conform procedurii naționale.

Articolul 11

(1) Pentru a fi autorizate de către autoritatea veterinara centrala a României centrele de colectare trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să fie sub controlul unui medic veterinar oficial care să se asigure ca sunt respectate în special prevederile art. 4 alin. (1) și (2);

b) să fie situate într-o zona care nu este supusă prohibitiei sau restrictiilor conform legislației naționale;

c) să fie curatate și dezinfectate înainte de utilizare, astfel cum solicita medicul veterinar oficial;

d) să aibă, în funcție de capacitatea de cazare a centrului de colectare:

1. o amenajare destinată exclusiv acestui scop;

2. instalații corespunzătoare pentru încărcarea, descărcarea și cazarea adecvată a animalelor, la un standard corespunzător, pentru adaparea și furajarea lor și pentru a le administra orice tratament necesar; aceste instalații trebuie să fie ușor de curatat și dezinfectat;

3. utilități corespunzătoare pentru inspecție;

4. utilități corespunzătoare pentru izolare;

5. echipament corespunzător pentru curatarea și dezinfectia încăperilor, precum și a camioanelor;

6. o zona corespunzătoare de depozitare pentru furaje, asternut și gunoi de grajd;

7. un sistem corespunzător pentru colectarea apei reziduale;

8. un birou pentru medicul veterinar oficial;

e) sa admită numai animale care sunt identificate și care provin din efective oficial libere de tuberculoza, bruceloza și leucoza enzootica bovina, însoțite de documente de sănătate sau certificate corespunzătoare pentru speciile și categoriile implicate;

f) să fie inspectate periodic pentru a se verifica dacă condițiile pentru autorizare continua să fie îndeplinite.

(2) Proprietarul sau persoana responsabilă de centrul de colectare trebuie să păstreze într-un registru sau într-o baza de date, care va fi păstrată pentru o perioadă minima de 3 ani, următoarele informații:

a) numele proprietarului, originea, data de intrare și de ieșire, numărul de identificare a bovinelor, numărul de înregistrare a exploatatiei de origine sau a efectivului de origine a porcilor care intră în centru și destinația lor;

b) numărul de înregistrare a transportatorului și numărul de autorizație a camionului care livreaza sau colectează animalele din centru.

(3) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să acorde un număr fiecărui centru de colectare autorizat. O astfel de autorizare poate fi limitată pentru o anumită specie, pentru animale destinate reproductiei și producției sau pentru animale pentru tăiere. Autoritatea veterinara centrala a României va notifica Comisiei Europene lista centrelor de colectare autorizate și orice reactualizari ale acesteia.

(4) Autoritatea veterinara centrala a României poate suspenda sau retrage autorizația când nu mai sunt respectate prevederile acestui articol, dispozițiile corespunzătoare ale prezentei norme veterinare sau alte prevederi cu referire la restricțiile privind sănătatea animalelor.

Autorizația poate fi reacordata atunci când autoritatea veterinara centrala a României constata ca centrul de colectare îndeplinește prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

(5) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca în momentul funcționarii centrele de colectare au un număr suficient de medici veterinari autorizați pentru a-și îndeplini toate obligațiile.

Articolul 12

(1) Autoritatea veterinara centrala a României se asigura ca transportatorii la care face referire "Norma sanitară veterinara privind protecția și bunăstarea animalelor în timpul transportului" întrunesc următoarele condiții suplimentare:

a) pentru transportul animalelor trebuie să se folosească mijloace de transport care sunt:

1. construite astfel încât fecalele animalelor, asternutul sau furajele sa nu se poată scurge sau sa cada din vehicul;

2. curatate și dezinfectate imediat după fiecare operațiune de transport de animale sau de orice produs care ar putea afecta starea de sănătate a animalelor și, dacă este necesar, înaintea oricărei noi încărcări de animale, folosindu-se dezinfectante oficial autorizate de autoritatea veterinara centrala a României;

b) trebuie să aibă mijloace corespunzătoare de curatare și dezinfecție aprobate de autoritatea veterinara centrala a României, incluzând mijloace de stocare a asternutului și gunoiului, sau sa furnizeze documente prin care se dovedește ca aceste operațiuni sunt efectuate de către o parte terta autorizata de autoritatea veterinara centrala a României.

(2) Transportatorul trebuie să se asigure ca pentru fiecare vehicul utilizat pentru transportul animalelor este ținut un registru care se păstrează pentru o perioadă minima de 3 ani, conținând cel puțin următoarele informații:

a) locurile și datele de preluare, denumirea societății comerciale și adresa exploatatiei sau a centrului de colectare de unde sunt preluate animalele;

b) locurile și datele de livrare, denumirea societății comerciale și adresa destinatarului (destinatarilor);

c) specia și numărul de animale transportate;

d) data și locul dezinfectiei;

e) detalii ale numărului documentației de însoțire etc.

(3) Transportatorii trebuie să se asigure ca animalele nu vin în contact, din momentul părăsirii exploatațiilor sau a centrului de colectare de origine până la sosirea la destinație, cu animale care nu au același status de sănătate.

(4) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca transportatorii dau o declarație în scris, prin care precizează ca:

a) sunt luate toate măsurile necesare conform prezentei norme sanitare veterinare, sunt respectate prevederile menționate în acest articol, precum și documentația corespunzătoare care trebuie să însoțească animalele;

b) transportul animalelor este efectuat de personal care poseda abilitatea, competența și cunoștințele profesionale necesare.

(5) În cazul neconformarii cu prevederile acestui articol, se aplică mutatis mutandis cerințele legislației specifice cu privire la protecția animalelor în timpul transportului și la sănătatea animalelor.

Articolul 13

(1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca toți comercianții de animale sunt înregistrați, autorizați și înregistrați cu un număr de autorizare de către autoritatea veterinara centrala a României și ca respecta cel puțin următoarele condiții:

a) comercializează doar animale care sunt identificate corespunzător, provin din efective care sunt oficial libere de tuberculoza, bruceloza și leucoza enzootica bovina, îndeplinesc condițiile menționate în prezenta norma sanitară veterinara și sunt însoțite de certificate de sănătate. Autoritatea veterinara competența poate aviza comercializarea animalelor identificate care nu întrunesc condițiile menționate mai sus, atunci când ele sunt duse direct la un abator din țara de origine, pentru tăiere, cat de curând posibil, fără sa treacă prin alte adaposturi de animale, în scopul prevenirii răspândirii bolilor, sunt luate măsurile necesare pentru a nu veni în contact cu alte animale atunci când ajung la abator și sunt tăiate în partida separată față de alte animale;

b) trebuie să țină o evidenta sau o baza de date, care va fi păstrată pentru o perioadă minima de 3 ani, cu următoarele informații:

1. numele proprietarului, originea, data cumpărării, categoriile, numărul de identificare a bovinelor sau numărul de înregistrare a exploatatiei de origine ori a efectivului de origine a porcilor cumpărați;

2. numărul de înregistrare a transportatorului și/sau numărul de autorizație a camionului cu care sunt colectate sau livrate animalele;

3. numele și adresa cumpărătorului și destinația animalului;

4. copiile planurilor de ruta și/sau numărul de serie a certificatelor de sănătate, după caz;

c) atunci când comerciantul tine animale în adăposturile sale, el trebuie să se asigure ca:

1. personalul responsabil cu animalele are o pregătire specifică pentru aplicarea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare, precum și pentru îngrijirea și protecția animalelor;

2. dacă este cazul, controalele și testarile animalelor sunt efectuate periodic de către medicul veterinar oficial și sunt luate toate măsurile pentru a preveni răspândirea bolii.

(2) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca toate clădirile utilizate de un comerciant pentru comerțul cu animale sunt identificate și înregistrate cu un număr de înregistrare acordat de autoritatea veterinara centrala a României și ca sunt respectate cel puțin următoarele condiții:

a) sunt sub controlul unui medic veterinar oficial;

b) sunt situate într-o zona care nu este supusă prohibitiei sau restrictiilor, conform legislației naționale;

c) dețin:

1. incinte corespunzătoare cu capacitate suficienta și în special incinte de inspecție și de izolare, astfel încât toate animalele să poată fi izolate în cazul izbucnirii unei boli contagioase;

2. utilități corespunzătoare pentru descărcarea și, atunci când este necesar, pentru cazarea adecvată a animalelor, pentru adaparea și furajarea lor și pentru a le administra orice tratament necesar. Aceste facilități trebuie să fie ușor de curatat și dezinfectat;

3. o zona de recepție corespunzătoare pentru asternut și gunoiul de grajd;

4. un sistem corespunzător de colectare a apelor reziduale;

d) sunt curatate și dezinfectate înainte de folosire, după cum solicita medicul veterinar oficial.

(3) Autoritatea veterinara competența poate suspenda sau retrage autorizația dacă nu sunt respectate prevederile prezentului articol, dispozițiile prezentei norme sanitare veterinare sau alte prevederi cu privire la restricțiile de sănătate. Autorizația poate fi reacordata atunci când toate prevederile acestei norme sanitare veterinare sunt pe deplin respectate de comerciant.

(4) Autoritatea veterinara competența trebuie să efectueze inspecții periodice pentru a verifica dacă prevederile acestui articol sunt îndeplinite.

Articolul 14

(1) Autoritatea veterinara centrala a României va putea introduce un sistem de rețea de supraveghere. Sistemul de rețea de supraveghere trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

a) efectivele de animale;

b) proprietarul sau oricare altă persoană fizica sau juridică responsabilă pentru exploatatie;

c) medicul veterinar autorizat sau medicul veterinar oficial responsabil pentru exploatatie, medicii veterinari oficiali ai unităților de tăiere sau ai centrelor de colectare autorizate, care sunt asociați sistemului de rețea;

d) serviciul veterinar oficial;

e) laboratoarele oficiale de diagnostic veterinar sau orice alt laborator autorizat de autoritatea veterinara centrala a României;

f) o baza de date computerizata.

(2) Principalele obiective ale sistemului de rețea de supraveghere sunt de a efectua clasificarea oficială a exploatațiilor, de a menține aceasta clasificare prin inspecții periodice, de a colecta date epidemiologice și de a efectua monitorizarea bolii, astfel încât să se asigure conformitatea cu toate prevederile prezentei norme sanitare veterinare și cu alte prevederi referitoare la sănătatea animalelor. Acest sistem de rețea de supraveghere va fi obligatoriu pentru toate exploatatiile de pe teritoriul României. Totuși autoritatea veterinara centrala a României poate autoriza realizarea unei astfel de rețele într-o parte a teritoriului alcătuită din una sau mai multe regiuni adiacente, definite la art. 2 alin. (2) lit. p). Atunci când se acordă aceasta derogare, miscarea animalelor din alte regiuni care nu fac parte din sistemul de rețea trebuie supusă prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. Autoritatea veterinara centrala a României va stabili obligațiile și drepturile medicilor veterinari autorizați, ale persoanelor responsabile pentru exploatații sau ale proprietarilor lor și ale oricăror alți participanți la sistem, incluzând persoanele responsabile pentru eliberarea certificatelor de sănătate.

(3) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca obligațiile la care se referă alin. (2) includ cel puțin următoarele:

A. Fiecare proprietar sau persoana responsabilă pentru o exploatatie trebuie:

a) sa angajeze, conform procedurilor legale, serviciile unui medic veterinar autorizat de autoritatea veterinara competența;

b) să solicite imediat medicul veterinar autorizat al exploatatiei, atunci când suspecteaza apariția unei boli infectioase sau a oricărei boli notificabile;

c) sa notifice medicului veterinar autorizat orice sosire de animale în exploatatia sa;

d) sa izoleze animalele înainte de a le introduce în exploatatie pentru a permite medicului veterinar autorizat sa controleze, când se considera necesar, prin intermediul testelor solicitate, dacă statusul exploatatiei poate fi menținut.

B. Medicii veterinari autorizați conform art. 2 alin. (2) lit. m) vor fi sub controlul autorității veterinare centrale a României și trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

a) sa întrunească condițiile pentru a profesa meseria de medic veterinar;

b) sa nu aibă nici un interes financiar sau legături familiale cu proprietarul ori cu persoana responsabilă de exploatatie;

c) sa posede cunoștințe în domeniul sănătății animalelor care se aplică animalelor din speciile în cauza și:

1. să își innoiasca periodic cunoștințele, în special în ceea ce privește reglementările de sănătate;

2. sa întrunească cerințele stabilite de autoritatea veterinara centrala a României pentru a se asigura funcționarea corespunzătoare a rețelei;

3. sa pună la dispoziție proprietarului sau persoanei responsabile cu exploatatia respectiva informații și asistența pentru a fi luate toate măsurile care asigura menținerea statusului de sănătate al exploatatiei, în special pe baza programelor aprobate de autoritatea veterinara centrala a României;

4. să asigure respectarea cerințelor privind:

a) identificarea și certificarea sănătății animalelor din efectiv, a animalelor introduse și a celor comercializate;

b) raportarea obligatorie a bolilor infectioase ale animalelor și a oricărui alt factor de risc pentru sănătatea sau bunăstarea animalelor și pentru sănătatea oamenilor;

c) stabilirea cat mai precis posibil a cauzei morții animalelor și atunci când ele urmează să fie transportate;

d) condițiile de igiena ale efectivului și ale fermelor de producție. Dacă pentru funcționarea adecvată a sistemului este necesar, autoritatea veterinara competența poate limita responsabilitatea medicului veterinar la un număr specific de exploatații sau la o zona geografică specifică. Autoritatea veterinara centrala a României va întocmi liste cu medicii veterinari autorizați și cu exploatatiile aprobate care participa la rețea. Dacă autoritatea veterinara centrala a României constata ca un participant la rețea nu mai îndeplinește condițiile menționate anterior, va suspenda ori va retrage autorizația, aplicându-se sancțiuni conform legislației în vigoare.

C. Baza de date computerizata trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

1. Pentru fiecare animal:

a) codul de identificare;

b) data nașterii;

c) sexul;

d) rasa sau culoarea parului;

e) codul de identificare al mamei sau, în cazul unui animal importat dintr-o țara terta, numărul de identificare dat după inspecție, care va corespunde numărului de identificare de origine;

f) numărul de identificare a exploatatiei în care a fost născut;

g) numerele de identificare ale tuturor exploatațiilor în care animalul a fost ținut și datele fiecărei schimbări a exploatatiei;

h) data morții sau tăierii;

2. Pentru fiecare exploatatie:

a) un număr de identificare format din maximum 12 cifre (separat de codul de țara);

b) numele și adresa deținătorului.

3. Informațiile trebuie păstrate 3 ani consecutivi de la moartea animalului din specia bovine sau 3 ani consecutivi din momentul înregistrării, în cazul evidentelor pentru porci, iar baza de date trebuie să poată furniza în orice moment următoarele informații privind:

a) numărul de identificare a tuturor animalelor din specia bovine prezente în exploatatie sau, în cazul grupurilor de animale din specia porcine, numărul de înregistrare a exploatatiei de origine sau a efectivului de origine și numărul certificatului de sănătate, dacă este cazul;

b) o lista a tuturor schimbărilor din exploatatie pentru fiecare animal din specia bovine, începând cu exploatatia de naștere sau exploatatia de import, în cazul animalelor importate din tari terțe; pentru grupurile de porcine se va menționa numărul de înregistrare a ultimei exploatații sau a ultimului efectiv, iar pentru animalele importate din tari terțe, exploatatia de import. Pentru porcine se aplică doar prevederile pct. 2, 3 și 4.

4. Pentru a se asigura funcționarea bazei de date computerizate naționale cu privire la porcine trebuie adoptate reguli corespunzătoare de aplicare, incluzând informațiile pe care trebuie să le conțină baza naționala de date.

(4) Toți participanții la rețeaua de supraveghere, alții decât cei prevăzuți la alin. (3) lit. A și B, vor fi ținuți în evidenta autorității veterinare centrale a României, care este responsabilă de înființarea rețelei și care va efectua controale periodice pentru a se asigura ca aceasta funcționează corect.

(5) Dacă România introduce un sistem de rețele de supraveghere conform celor menționate la alin. (1)-(4), operational pentru o perioadă de cel puțin 12 luni, se va solicita evaluarea Comisiei Europene, care va examina documentația trimisa de România pentru validare, conform procedurii comunitare.

(6) Dacă România a implementat pe întregul sau teritoriu un sistem de rețea de supraveghere conform prezentului articol, va putea fi autorizata sa nu aplice prevederile art. 3 alin. (2) lit. a) cu privire la miscarile animalelor pe teritoriul sau, la care se referă prezenta norma sanitară veterinara.

Articolul 15

(1) Autoritatea veterinara centrala a României va lua măsurile specifice corespunzătoare pentru a sanctiona orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare de către o persoană fizica sau juridică.

(2) Dacă se confirma ca prevederile prezentei norme sanitare veterinare nu sunt sau nu au fost respectate, autoritatea veterinara competența de la locul unde se face aceasta constatare va lua toate măsurile necesare pentru a proteja sănătatea animalelor și pentru a preveni răspândirea bolii, care, în funcție de circumstanțe, pot fi:

a) completarea planului de călătorie sau returnarea animalelor către locul lor de plecare pe cea mai directa ruta, cu condiția ca aceasta sa nu pună în pericol ulterior sănătatea sau bunăstarea animalelor;

b) dispunerea ca animalele să fie cazate în locuri adecvate, cu îngrijire corespunzătoare, în cazul întreruperii călătoriei;

c) adoptarea măsurilor pentru taierea animalelor, destinația și utilizarea produselor obținute după tăiere va fi reglementată:

1. conform prevederilor legislației naționale referitoare la condițiile sanitare veterinare de producere și punere pe piața a carnii proaspete;

2. conform Normei sanitare veterinare privind stabilirea condițiilor sanitare veterinare pentru înlăturarea și prelucrarea deșeurilor animale, comercializarea lor și prevenirea agenților patogeni din furajele care conțin produse de origine animala sau peste, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 504/2001, atunci când statusul de sănătate al animalelor nu poate fi stabilit sau atunci când ele pot constitui un risc pentru sănătatea animalelor sau sănătatea publică. Atunci când trebuie să se aplice prevederile normei sanitare veterinare menționate, poate fi acordată proprietarului sau agentului sau o perioadă înainte ca măsurile să fie aplicate. În acest caz se aplică prevederile alin. (3).

(3) Autoritatea veterinara competența a statului de destinație va notifica imediat autorității veterinare centrale a statului de origine orice încălcare a prezentei norme sanitare veterinare. Conform prevederilor legislației comunitare specifice cu privire la asistența mutuala dintre autoritățile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene și cooperarea dintre acestea din urma și Comisia Europeană, pentru a se asigura aplicarea corecta a legislației referitoare la problemele veterinare și zootehnice, se considera util ca statele membre ale Uniunii Europene și România să își acorde asistența mutuala în aplicarea prezentei norme sanitare veterinare, pentru a se asigura, în special, conformitatea cu prevederile stabilite în prezentul articol.

(4) Prezentul articol nu aduce atingere regulilor naționale aplicabile în caz de sancțiuni penale.

Articolul 16

Pentru a se sprijini aplicarea noilor prevederi stabilite de prezenta norma sanitară veterinara, se poate acorda posibilitatea adoptării de măsuri tranzitorii aplicabile pentru o perioadă nu mai mare de 2 ani.

Articolul 17

(1) Deoarece România nu a introdus un sistem aprobat de rețea de supraveghere, autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca în scurt timp va fi pe deplin operationala o baza de date computerizata conform prevederilor art. 14, după cum urmează:

a) pentru bovine, la o dată ce trebuie stabilită de autoritatea veterinara centrala a României;

b) pentru registrul exploatațiilor de porcine, conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. C pct. 2;

c) pentru miscarile de porcine din exploatatia lor de naștere sau din toate celelalte exploatații, conform prevederilor art. 14 alin. (3) lit. C pct. 2.

(2) Trebuie să se efectueze introducerea în baza de date a fiecărei miscari de porcine, care va cuprinde cel puțin următoarele: numărul de porcine mutate, numărul de identificare a exploatatiei sau a efectivului de plecare, numărul de identificare a exploatatiei sau a efectivului de sosire și datele de plecare și de sosire.

Articolul 18

Măsurile stabilite de "Norma sanitară veterinara referitoare la controalele veterinare și zootehnice aplicabile comerțului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii și produse de origine animala" se aplică în special controalelor la origine, organizării și urmăririi controalelor ce urmează să fie efectuate de țara de destinație și măsurilor de protecție ce trebuie implementate.

Articolul 19

(1) Autoritatea veterinara centrala a României poate adopta acte legislative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea și conformitatea cu prevederile acesteia.

(2) Autoritatea veterinara centrala a României va lua măsurile administrative sau penale adecvate pentru a pedepsi orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(3) Autoritatea veterinara centrala a României poate modifica, completa sau abroga total ori parțial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

(4) Atunci când autoritatea veterinara centrala a României adopta cele menționate anterior, trebuie să facă o referire expresă la prezenta norma sanitară veterinara.

Anexa 1

-------

la norma sanitară veterinara

----------------------------

Capitolul 1 — Efectiv de bovine oficial indemn de tuberculoza ↑ Cuprins

În sensul prezentului capitol, prin bovine se înțelege toate bovinele, cu excepția animalelor care iau parte la activități culturale sau sportive.

1. Un efectiv de bovine este oficial indemn de tuberculoza dacă:

a) toate animalele nu prezintă semne clinice de tuberculoza;

b) toate bovinele în vârsta de peste 6 săptămâni au reactionat negativ la cel puțin două teste intradermice de tuberculinare oficiale, efectuate conform anexei nr. 2 la prezenta norma sanitară veterinara, primul la 6 luni de la eliminarea oricărei infectii din efectiv, iar cel de-al doilea 6 luni mai târziu sau, atunci când efectivul a fost alcătuit doar din animale originare din efective oficial indemne de tuberculoza, primul test va fi efectuat la cel puțin 60 de zile de la alcătuire, iar cel de-al doilea test nu va mai fi solicitat;

c) după efectuarea primului test la care se face referire la lit. b), în efectiv nu a fost introdus nici un animal din specia bovine în vârsta de peste 6 săptămâni, în afară de cazul în care a reactionat negativ la un test intradermic de tuberculinare efectuat și interpretat conform anexei nr. 2 la prezenta norma sanitară veterinara și efectuat fie în cele 30 de zile anterioare, fie în cele 30 de zile ulterioare datei introducerii sale în efectiv. În ultimul caz animalul sau animalele trebuie să fie izolate fizic de celelalte animale din efectiv, astfel încât să se evite orice contact direct sau indirect cu celelalte animale până când acestea sunt dovedite negative. Autoritatea veterinara centrala a României poate să nu solicite ca acest test să fie efectuat pentru miscarile animalelor pe teritoriul propriu, dacă animalul provine dintr-un efectiv oficial indemn de tuberculoza.

2. Un efectiv de bovine își menține statusul de oficial indemn de tuberculoza dacă:

a) condițiile specificate la pct. 1 lit. a) și c) sunt respectate;

b) toate animalele care intră în exploatatie provin din efective cu statusul de oficial indemn de tuberculoza;

c) toate animalele din exploatatie, cu excepția viteilor în vârsta de sub 6 săptămâni și care au fost născuți în exploatatie, sunt supuse testelor de tuberculinare de rutina, conform anexei nr. 2 la prezenta norma sanitară veterinara. Autoritatea veterinara centrala a României poate modifica frecventa testelor de rutina pentru întreaga țara sau pentru o parte a teritoriului acesteia în care toate efectivele de bovine sunt supuse unui program oficial de combatere a tuberculozei după cum urmează:

A. dacă media, determinata la 31 decembrie a fiecărui an, a procentajelor anuale de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoza nu este mai mare de 1% din totalul efectivelor dintr-o zona definită în cursul ultimelor doua perioade de supraveghere anuală, intervalul dintre testele de rutina pentru efectiv poate fi crescut la 2 ani, iar masculii pentru ingrasare dintr-o unitate epidemiologica izolata pot fi exceptați de la testul de tuberculinare, cu condiția ca ei sa provină din efective oficial indemne de tuberculoza și ca autoritatea veterinara competența sa garanteze ca masculii pentru ingrasare nu sunt folosiți pentru reproducție și sunt dusi direct pentru tăiere;

B. dacă media, determinata la 31 decembrie a fiecărui an, a procentajelor anuale de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoza nu este mai mare de 0,2% din totalul efectivelor din regiunea definită în cursul ultimelor doua perioade de supraveghere bienale, intervalul dintre testele de rutina poate fi crescut la 3 ani, iar vârsta la care animalele trebuie să fie supuse acestor teste poate fi crescută la 24 de luni;

C. dacă media, determinata la 31 decembrie a fiecărui an, a procentajelor anuale de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoza nu este mai mare de 0,1% din totalul efectivelor din regiunea definită în cursul ultimelor doua perioade de supraveghere trienale, intervalul dintre testele de rutina poate fi crescut la 4 ani sau autoritatea veterinara centrala a României poate renunța la testarea prin tuberculinare a efectivelor, dacă următoarele condiții sunt întrunite:

1. înainte de introducerea în efectiv, toate bovinele sunt supuse unui test de tuberculinare intradermica, cu rezultate negative;

2. toate bovinele tăiate sunt examinate pentru depistarea leziunilor de tuberculoza și orice asemenea leziune este supusă unei examinari histopatologice și bacteriologice pentru evidentierea tuberculozei. Autoritatea veterinara centrala a României poate, de asemenea, pentru toată țara sau pentru o parte a acesteia, sa mărească frecventa testelor de tuberculinare dacă nivelul bolii a crescut.

3. Statusul de efectiv oficial indemn de tuberculoza trebuie suspendat dacă:

a) condițiile specificate la pct. 2 nu mai sunt îndeplinite;

sau

b) unul sau mai multe animale prezintă o reactie pozitiva la un test de tuberculinare sau este suspectat un caz de tuberculoza la examinarea post-mortem. Atunci când un animal este considerat ca prezentând reactie pozitiva, el va fi îndepărtat din efectiv și tăiat. Sunt efectuate apoi examinari post-mortem corespunzătoare, examene de laborator și epidemiologice animalului care a reactionat pozitiv sau carcasei animalului suspect. Statusul efectivului va rămâne suspendat până când au fost efectuate toate examenele de laborator. Dacă prezenta tuberculozei nu este confirmată, suspendarea statusului de efectiv oficial indemn de tuberculoza poate fi ridicată în urma unei testări a tuturor animalelor în vârsta de peste 6 săptămâni, cu rezultate negative, la cel puțin 42 de zile după îndepărtarea animalului sau a animalelor care au reactionat pozitiv; sau

c) efectivul conține animale cu status incert descris în anexa nr. 2 la prezenta norma sanitară veterinara. În acest caz statusul efectivului trebuie să rămână suspendat până ce statusul animalelor în cauza a fost clarificat. Asemenea animale trebuie să fie izolate de celelalte animale ale efectivului până la clarificarea statusului lor, fie printr-un test ulterior efectuat după 42 de zile, fie prin examen postmortem și de laborator;

d) prin derogare de la cerințele pct. 3 lit. c), autoritatea veterinara centrala a României efectuează testări de rutina în efective, utilizând testul comparativ de tuberculinare descris în anexa nr. 2 la prezenta norma sanitară veterinara, și, în cazul unui efectiv în care nu au fost depistate animale care au reactionat pozitiv, confirmate de cel puțin 3 ani, autoritatea veterinara competența poate decide sa nu restrictioneze miscarea altor animale din efectiv, cu condiția ca statusul oricăror animale care au reactionat neconcludent să fie clarificat printr-un test ulterior, efectuat după 42 de zile și ca nici un animal din exploatatie sa nu poată lua parte la comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene până ce statusul animalelor care au reactionat neconcludent nu a fost clarificat. Dacă la acest test ulterior oricare animal reactioneaza pozitiv sau continua să prezinte o reactie neconcludenta, se aplică condițiile prevăzute la lit. b). Dacă prezenta bolii este ulterior confirmată, trebuie identificate și testate toate animalele care părăsesc exploatatia, din momentul ultimei testări negative a efectivului.

4.1. Statusul de efectiv oficial indemn de tuberculoza trebuie să fie retras dacă prezenta tuberculozei este confirmată prin izolarea Mycobacterium bovis la examinarea de laborator sau dacă:

a) condițiile specificate la pct. 2 nu mai sunt îndeplinite;

sau

b) la examinarea post-mortem se evidențiază leziuni clasice de tuberculoza; sau

c) o ancheta epidemiologica stabilește probabilitatea infectiei; sau

d) din orice alte motive considerate necesare pentru controlul tuberculozei bovine.

4.2. Efectuarea trasabilitatii și verificarea ei trebuie să fie realizate de autoritatea veterinara competența pentru orice efectiv considerat ca având legătură cu boala din punct de vedere epidemiologic.

4.3. Statusul de oficial indemn de tuberculoza al unui efectiv trebuie să rămână anulat până ce sunt efectuate curatarea și dezinfectia incintelor și a ustensilelor, iar toate animalele cu vârsta mai mare de 6 săptămâni au reactionat negativ la ultimele doua teste consecutive de tuberculinare, primul efectuat nu mai devreme de 60 de zile, iar cel de-al doilea la nu mai puțin de 4 luni și nu mai mult de 12 luni de la eliminarea ultimului animal care a reactionat pozitiv.

5. Pe baza informațiilor furnizate conform art. 8 din prezenta norma sanitară veterinara, România sau o parte din teritoriul ei poate fi declarata oficial indemna de tuberculoza, conform procedurii naționale, dacă îndeplinește următoarele condiții:

a) procentul de efective de bovine confirmate ca fiind infectate cu tuberculoza nu a depășit 0,1% pe an pentru toate efectivele, timp de 6 ani consecutivi, și cel puțin 99,9% din efective au obținut statusul de oficial indemn de tuberculoza în fiecare an, timp de 6 ani consecutivi, calcularea acestui ultim procentaj fiind facuta la data de 31 decembrie a fiecărui an calendaristic;

b) fiecare bovina este identificata conform legislației naționale;

c) toate bovinele tăiate sunt supuse unei examinari oficiale post-mortem;

d) sunt respectate procedurile de suspendare și retragere a statusului de oficial indemn de tuberculoza.

6. România sau o parte a teritoriului ei își menține statusul de oficial indemn de tuberculoza dacă sunt îndeplinite în continuare condițiile stipulate la pct. 5 lit. a)-d). Dacă exista dovezi ale unei schimbări semnificative a situației în ceea ce privește tuberculoza în România sau o parte a teritoriului ei, care a fost recunoscută ca indemna oficial de tuberculoza, autoritatea veterinara centrala a României poate suspenda sau revoca statutul până când vor fi îndeplinite condițiile prezentei norme sanitare veterinare.

Capitolul 2 — Efective de bovine oficial indemne de bruceloza și efective de bovine indemne de bruceloza ↑ Cuprins

În sensul prezentului capitol, prin bovine se înțelege toate animalele din specia bovine, cu excepția masculilor pentru ingrasare, cu condiția ca ele sa provină din efective oficial indemne de bruceloza, iar autoritatea veterinara competența sa garanteze ca masculii pentru ingrasare nu vor fi folosiți pentru reproducție, ci vor merge direct la abator.

1. Un efectiv de bovine este oficial indemn de bruceloza dacă:

a) nu conține bovine care au fost vaccinate împotriva brucelozei, cu excepția femelelor care au fost vaccinate cu cel puțin 3 ani înainte;

b) nici unul dintre animalele din specia bovine nu a prezentat semne clinice de bruceloza de cel puțin 6 luni;

c) toate bovinele în vârsta mai mare de 12 luni au fost supuse, cu rezultate negative, uneia dintre procedurile de testare conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara, după cum urmează:

1. doua dintre testele serologice specificate la pct. 12 din prezentul capitol, efectuate la un interval mai mare de 3 luni și mai mic de 12 luni; sau

2. 3 dintre testele efectuate, la interval de 3 luni, pe probe de lapte, urmate la cel puțin 6 săptămâni de un test serologic specificat la pct. 12 din prezentul capitol;

d) orice animal din specia bovine intrat în efectiv provine dintr-un efectiv cu status de oficial indemn de bruceloza și, în cazul bovinelor în vârsta mai mare de 12 luni, a relevat un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml la un test de seroaglutinare efectuat conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara sau a reactionat negativ la orice alt test aprobat conform procedurii naționale, în cele 30 de zile anterioare sau cele 30 de zile după data introducerii în efectiv. În cel din urmă caz animalele trebuie izolate fizic de celelalte animale din efectiv, astfel încât să se evite contactul direct sau indirect cu celelalte animale, până când se dovedesc a fi negative.

2.1. Un efectiv de bovine își păstrează statusul de efectiv oficial indemn de bruceloza dacă:

a) una dintre următoarele proceduri de testare se efectuează anual, iar rezultatele sunt negative; aceste teste trebuie efectuate conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara:

1. 3 teste inelare efectuate pe probe de lapte, la intervale de cel puțin 3 luni;

2. 3 teste ELISA efectuate pe probe de lapte, la intervale de cel puțin 3 luni;

3. doua teste inelare efectuate pe probe de lapte, la un interval de cel puțin 3 luni, urmate la cel puțin 6 săptămâni de un test serologic la care se face referire la pct. 12 din prezentul capitol;

4. doua teste ELISA efectuate pe probe de lapte, la un interval de cel puțin 3 luni, urmate la cel puțin 6 săptămâni de un test serologic la care se face referire la pct. 12 din prezentul capitol;

5. doua teste serologice efectuate la un interval de cel puțin 3 luni și nu la mai mult de 12 luni.

2.2. Autoritatea veterinara centrala a României poate modifica frecventa testelor de rutina, pentru țara noastră sau pentru o parte a teritoriului acesteia care nu este oficial indemna de bruceloza, dar unde toate efectivele de bovine sunt supuse unui program oficial de combatere a brucelozei, după cum urmează:

1. atunci când nu sunt infectate mai mult de 1% din efectivele de bovine, poate fi suficient să se efectueze doua teste inelare pe probe de lapte în fiecare an sau doua teste ELISA pe probe de lapte la un interval de cel puțin 3 luni sau un singur test serologic;

2. atunci când cel puțin 99,8% din efectivele de bovine au fost recunoscute ca fiind oficial indemne de bruceloza de cel puțin 4 ani, intervalul dintre controale poate fi extins la 2 ani, dacă sunt testate toate animalele cu vârsta mai mare de 12 luni, sau testarea poate fi limitată la animalele cu vârsta mai mare de 24 de luni, dacă efectivele continua să fie testate anual. Controalele trebuie efectuate folosindu-se unul dintre testele serologice la care se face referire la pct. 12;

b) toate animalele din specia bovine care intră în efectiv provin din efective cu status oficial indemn de bruceloza și, în cazul bovinelor cu vârsta mai mare de 12 luni, au prezentat un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml la un test de seroaglutinare efectuat conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara sau au reactionat negativ la orice alt test aprobat conform procedurii naționale, în cele 30 de zile anterioare sau cele 30 de zile după data introducerii lor în efectiv. În cel din urmă caz animalele trebuie izolate fizic de celelalte animale din efectiv, astfel încât să se evite contactul direct sau indirect cu celelalte animale, până când testele se dovedesc negative. Testele descrise la lit. b) nu trebuie să fie solicitate pentru regiuni ale României în care procentajul efectivelor de bovine infectate cu bruceloza nu a depășit 0,2% de cel puțin 2 ani și în care animalul provine dintr-un efectiv de bovine oficial indemn de bruceloza din interiorul regiunii respective și nu a venit în contact în timpul transportului cu bovine cu alt status de sănătate;

c) fără a aduce atingere prevederilor lit. b), bovinele provenite dintr-un efectiv indemn de bruceloza pot fi introduse într-un efectiv oficial indemn de bruceloza dacă au vârsta de cel puțin 18 luni și dacă au fost vaccinate împotriva brucelozei cu mai mult de un an în urma. Asemenea animale trebuie să fi prezentat, în cele 30 de zile anterioare introducerii, un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml și un rezultat negativ la o reactie de fixare a complementului sau la orice alt test aprobat conform procedurii naționale. Dacă o femela din specia bovine dintr-un efectiv indemn de bruceloza este introdusă într-un efectiv oficial indemn de bruceloza, în baza prevederilor lit. c) de mai sus, acel efectiv va fi considerat indemn de bruceloza pentru 2 ani de la data la care a fost introdus ultimul animal vaccinat.

3. Statusul de efectiv oficial indemn de bruceloza trebuie suspendat dacă:

a) condițiile specificate la pct. 1 și 2 nu mai sunt îndeplinite; sau

b) în urma rezultatelor testelor de laborator sau a investigatiilor clinice una sau mai multe bovine sunt suspicionate de a avea bruceloza, iar animalele suspecte au fost tăiate sau izolate, astfel încât să se evite orice contact direct sau indirect cu celelalte animale. Atunci când animalul a fost tăiat și nu mai este disponibil pentru testare, suspendarea poate fi ridicată dacă doua teste de seroaglutinare efectuate conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara, la toate bovinele din efectiv cu vârsta mai mare de 12 luni, prezintă un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml. Primul test va fi efectuat la cel puțin 30 de zile după eliminarea animalului, iar al doilea cu cel puțin 60 de zile mai târziu. Atunci când animalul a fost izolat de animalele din efectiv, el poate fi reintrodus în efectiv și statusul efectivului poate fi restabilit după:

1. o reactie de seroaglutinare care a indicat un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml și a dat un rezultat negativ la o reactie de fixare a complementului; sau

2. un rezultat negativ la orice alta combinație de teste aprobată în acest scop în baza procedurii naționale.

4. Statusul de efectiv oficial indemn de bruceloza trebuie să fie retras dacă, în urma testelor de laborator sau a investigatiilor epidemiologice, infectia brucelica a fost confirmată în efectiv. Statusul efectivului nu trebuie să fie restabilit până când fie toate bovinele aflate în efectiv în momentul confirmării infectiei au fost tăiate, fie efectivul a fost supus unei testări de verificare și toate animalele în vârsta mai mare de 12 luni au prezentat rezultate negative la doua teste consecutive, efectuate la interval de 60 de zile, primul fiind efectuat la nu mai puțin de 30 de zile după eliminarea animalelor pozitive. În cazul bovinelor care erau gestante în momentul confirmării, controlul final trebuie efectuat la cel puțin 12 zile după ce ultimul animal gestant a fatat.

5. Un efectiv de bovine este indemn de bruceloza dacă respecta condițiile de la pct. 1 lit. b) și c) și atunci când vaccinarea a fost efectuată după cum urmează:

a) femelele din specia bovine au fost vaccinate:

1. înaintea vârstei de 6 luni, cu tulpina de vaccin viu 19; sau

2. înaintea vârstei de 15 luni, cu vaccin inactivat adjuvant 45/20 care a fost controlat și aprobat oficial;

3. cu alte vaccinuri aprobate în baza procedurii naționale;

b) bovinele cu vârsta mai mica de 30 de luni care au fost vaccinate cu tulpina de vaccin viu 19 pot prezenta la testul de seroaglutinare un rezultat mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu condiția ca la reactia de fixare a complementului să aibă un rezultat mai mic de 30 de unități CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai puțin de 12 luni în urma, sau un rezultat mai mic de 20 de unități CEE, în toate celelalte cazuri.

6. Un efectiv de bovine își păstrează statusul de indemn de bruceloza dacă:

a) este supus uneia dintre procedurile de testare prezentate la pct. 2 lit. a);

b) bovinele care intră în efectiv respecta cerințele pct. 2 lit. b) sau:

1. provin din efective cu status indemn de bruceloza, iar în cazul bovinelor cu vârsta mai mare de 12 luni, au prezentat în cele 30 de zile anterioare introducerii în efectiv sau la izolarea ulterioară introducerii mai puțin de 30 UI de aglutinare pe ml la reactia de seroaglutinare și un rezultat negativ la reactia de fixare a complementului, testele fiind efectuate conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara; sau

2. provin din efective cu status de indemn de bruceloza, au vârsta mai mica de 30 de luni și au fost vaccinate cu vaccin viu tulpina 19, iar la reactia de seroaglutinare prezintă un rezultat mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu condiția ca la reactia de fixare a complementului să prezinte un rezultat mai mic de 30 de unități CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai puțin de 12 luni înainte, sau un rezultat mai mic de 20 de unități CEE, în toate celelalte cazuri.

7.1. Statusul de indemn de bruceloza al unui efectiv trebuie suspendat dacă:

a) condițiile specificate la pct. 5 și 6 nu au fost respectate; sau

b) în urma rezultatelor testelor de laborator sau investigatiilor clinice una sau mai multe bovine cu vârsta mai mare de 30 de luni sunt suspectate de bruceloza, iar animalele suspecte au fost tăiate sau izolate, astfel încât să se evite orice contact direct sau indirect cu alte animale. Atunci când animalul a fost izolat, el poate fi reintrodus în efectiv și statusul acestuia poate fi restabilit, dacă prezintă ulterior un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml la reactia de seroaglutinare și a avut un rezultat negativ la o reactie de fixare a complementului sau la alt test aprobat conform procedurii naționale. Atunci când animalele au fost tăiate și nu mai sunt disponibile pentru testare, suspendarea poate fi ridicată dacă doua reactii de seroaglutinare, efectuate conform procedurii stabilite în anexa nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara, la toate bovinele din exploatatie cu vârsta mai mare de 12 luni, indica un titru mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml. Primul test trebuie efectuat la cel puțin 30 de zile după eliminarea animalului, iar al doilea cu cel puțin 60 de zile mai târziu.

7.2. Dacă animalele care trebuie testate, menționate la lit. a) și b) de mai sus, au vârsta mai mica de 30 de luni și au fost vaccinate cu vaccin viu tulpina 19, ele pot fi considerate negative dacă la testul de seroaglutinare prezintă un rezultat mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu condiția ca la reactia de fixare a complementului să aibă un rezultat mai mic de 30 de unități CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai puțin de 12 luni înainte, sau rezultate mai mici de 20 de unități CEE, în toate celelalte cazuri.

8. Statusul de indemn de bruceloza al efectivului trebuie retras dacă în urma testelor de laborator sau a investigatiilor epidemiologice infectia brucelica a fost confirmată într-un efectiv. Statusul efectivului nu trebuie restabilit până când fie au fost tăiate toate bovinele prezente în efectiv în momentul confirmării, fie efectivul a fost supus testarii de control și toate animalele nevaccinate cu vârsta mai mare de 12 luni au prezentat rezultate negative la doua teste consecutive, efectuate la interval de 60 de zile, primul la nu mai puțin de 30 de zile de la eliminarea animalelor pozitive. Dacă toate animalele care trebuie testate au vârsta mai mica de 30 de luni și au fost vaccinate cu vaccin viu tulpina 19, ele pot fi considerate negative dacă prezintă un titru brucelic mai mare de 30 UI, dar mai mic de 80 UI de aglutinare pe ml, cu condiția ca la reactia de fixare a complementului ele să prezinte un titru mai mic de 30 de unități CEE, în cazul femelelor vaccinate cu mai puțin de 12 luni înainte, sau un titru mai mic de 20 de unități CEE, în toate celelalte cazuri. În cazul bovinelor care erau gestante în momentul confirmării infectiei, controlul final trebuie să fi fost efectuat la cel puțin 21 de zile după ce ultimul animal gestant a fatat.

9. România sau o parte a teritoriului ei poate fi declarata oficial indemna de bruceloza conform procedurii naționale, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) nici un caz de avort datorat infectiei cu Brucella și nici o cultura de Brucella abortus nu au fost înregistrate de cel puțin 3 ani și cel puțin 99,8% din efective au obținut statusul de efectiv oficial indemn de bruceloza, calcularea acestui procent fiind facuta la 31 decembrie a fiecărui an calendaristic.

Atunci când autoritatea veterinara competența adopta o politica de tăiere a întregului efectiv, incidentele izolate datorate introducerii de animale din afară României sau a unei părți a acesteia și efectivele al căror status de oficial indemn de bruceloza a fost suspendat sau retras din alte motive decât suspiciunea de boala, nu trebuie luate în considerare, cu condiția ca autoritatea veterinara centrala a României să facă o înregistrare anuală a acestora și sa o trimită Comisiei Europene conform art. 8 din prezenta norma sanitară veterinara; și

b) fiecare bovina este identificata conform legislației naționale; și

c) notificarea cazurilor de avort este obligatorie și ele sunt investigate de către autoritatea veterinara competența.

10. România sau o regiune a acesteia declarata oficial indemna de bruceloza își păstrează statusul dacă:

a) condițiile prevăzute la pct. 9 lit. a) și b) sunt respectate, iar notificarea cazurilor de avort suspectate a fi datorate brucelozei este obligatorie și sunt investigate de către autoritatea competentă;

b) în fiecare an din primii 5 ani după obținerea statusului, toate bovinele cu vârsta mai mare de 24 de luni din cel puțin 20% din efective au fost testate și au reactionat negativ la un test serologic efectuat conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara sau, în cazul efectivelor de vaci de lapte, la examinarea probelor de lapte conform anexei nr. 3 la norma sanitară veterinara;

c) fiecare animal din specia bovina suspectat de a fi infectat cu bruceloza este notificat autorității competente și supus investigatiei epidemiologice oficiale pentru bruceloza, cuprinzând cel puțin două teste serologice efectuate pe probe de sânge, inclusiv reactia de fixare a complementului și o examinare microbiologica a probelor corespunzătoare;

d) în cursul perioadei de suspiciune, care durează până la obținerea rezultatelor negative la testele prevăzute la lit. c), trebuie suspendat statusul de oficial indemn de bruceloza al efectivului de origine sau tranzit al bovinei suspectate și al efectivelor legate epidemiologic de aceasta;

e) la apariția unui focar de bruceloza în care boala s-a răspândit, toate bovinele au fost tăiate. Animalele din speciile susceptibile rămase sunt supuse testelor corespunzătoare, iar incintele și echipamentele sunt curatate și dezinfectate.

11. Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să raporteze Comisiei Europene apariția tuturor cazurilor de bruceloza din România sau dintr-o regiune a ei declarata oficial indemna de bruceloza. Dacă exista dovezi ale unei schimbări semnificative a situației în ceea ce privește bruceloza în România sau o parte din teritoriul ei care a fost recunoscută ca indemna oficial de bruceloza, autoritatea veterinara centrala a României, conform procedurii naționale, poate lua o decizie de suspendare sau de revocare a statutului până când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta norma sanitară veterinara.

12. În sensul cap. II, un test serologic înseamnă o reactie de seroaglutinare, un test cu antigen Brucella tamponat, o reactie de fixare a complementului, un test de aglutinare a plasmei, un test inelar pe plasma, un test de microaglutinare sau test ELISA individual efectuat pe probe de sânge, conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara. Orice alt test de diagnostic aprobat conform procedurii naționale și descris în anexa nr. 3 este de asemenea acceptat în sensul cap. II. Un test pe probe de lapte înseamnă un test inelar efectuat pe probe de lapte sau un test ELISA efectuat pe probe de lapte, conform anexei nr. 3 la prezenta norma sanitară veterinara.

Anexa 2

-------

la norma sanitară veterinara

----------------------------

STANDARDE

pentru prepararea și utilizarea tuberculinei bovine

și tuberculinei aviare

1. Testele de tuberculinare supravegheate oficial trebuie să fie efectuate cu tuberculine PPD sau HCSM.

2. Standardele de lucru ale producătorilor pentru controlul tuberculinelor bovine PPD și HCSM trebuie să fie calibrate în unități comunitare de tuberculina (UCT) în urma unei probe biologice față de tuberculina standard CEE corespunzătoare.

3. Standardele de lucru ale producătorilor pentru controlul tuberculinelor aviare trebuie să fie calibrate în unități internaționale în urma unei probe biologice față de standardul CEE pentru tuberculina aviara PPD.

4. Standardul CEE pentru tuberculina bovina PPD este cel furnizat de Instituut voor Dierhouderij en Diergezondheid (IDDLO), Lelystad, Olanda.

5. Standardul CEE pentru tuberculina bovina HCSM este cel furnizat de Institut Pasteur, Paris, Franța.

6. Standardul CEE pentru tuberculina aviara este cel furnizat de Veterinary Laboratory Agency, Addlestone, Weybridge, Anglia.

7. Tuberculinele bovine trebuie să fie preparate cu una dintre următoarele tulpini de Mycobacterium bovis:

a) AN5;

b) Vallee.

8. Tuberculinele aviare trebuie preparate cu una dintre următoarele tulpini de Mycobacterium avium:

a) D4ER;

b) TB56.

9. pH-ul tuberculinelor trebuie să fie cuprins între 6,5 și 7,5.

10. Conservantii antimicrobieni sau alte substanțe care pot fi adăugate unei tuberculine trebuie să nu afecteze siguranța și eficacitatea produsului. Următoarele concentratii sunt concentratiile maxime permise pentru fenol și glicerol:

a) fenol: 0,5% m/v;

b) glicerol: 10% v/v.

11. Cu condiția ca tuberculinele să fie depozitate la o temperatura cuprinsă între 2°C și 5°C și protejate de lumina, după ultima testare a potentialitatii, ele pot fi folosite:

a) tuberculinele PPD lichide - 2 ani, tuberculinele PPD liofilizate - 8 ani;

b) tuberculinele HCSM diluate - 2 ani.

12. Următoarele institute centrale de stat sunt responsabile de testarea oficială a tuberculinelor în România:

a) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de Uz Veterinar;

b) Institutul de Diagnostic și Sănătate Animala.

13. Testarea oficială trebuie efectuată pe fiecare lot de tuberculina fiolat, gata de a fi folosit.

14. Tuberculinele sunt testate prin metode biologice și chimice.

15. Tuberculinele trebuie să fie sterile. Testele de sterilitate sunt efectuate conform specificatiilor din Farmacopeea europeană.

16. Trebuie efectuat, conform indicațiilor din Farmacopeea europeană, un test pentru absenta proprietăților toxice sau iritante.

17. Tuberculinele trebuie să fie analizate chimic pentru a se determina concentrația de glicerol și/sau fenol, precum și concentrația oricărui alt conservant care poate fi adăugat.

18. Un test de nesensibilitate la tuberculina trebuie efectuat conform specificatiilor din Farmacopeea europeană.

19. Puterea de reactie a tuberculinelor trebuie evaluată prin metode biologice. Aceste metode trebuie să fie folosite pentru tuberculinele HCSM și PPD; ele sunt bazate pe compararea tuberculinelor de testat cu tuberculine standard.

20. Conținutul proteic al tuberculinei PPD trebuie estimat prin metoda Kjeldahl. Azotul este convertit în conținut de tuberculo-proteina prin multiplicarea cu factorul 6,25.

21. Standardul CEE pentru HCSM bovin are o putere de reactie de 65.000 unități comunitare de tuberculina (UCT) pe ml și este distribuit în fiole conținând 5 ml de tuberculina.

22. Standardul CEE pentru PPD bovina are o putere de reactie de 50.000 unități comunitare de tuberculina (UCT) pe mg de PPD și este distribuit liofilizat, în fiole conținând 1,8 mg de PPD, și anume 0,00002 mg PPD au o putere de reactie egala cu o unitate comunitara de tuberculina (UCT).

23. Standardul CEE pentru PPD aviar are o putere de reactie de 50.000 UI pe mg de substanța uscata din derivatul proteic purificat și este distribuit liofilizat, în fiole conținând 10 mg de PPD plus 26,3 mg de saruri, și anume 0,0000726 mg din standard au o putere de reactie egala cu o UI.

24. Tuberculinele trimise de producători pentru testarea de către institutele centrale de stat trebuie să fi fost testate pentru puterea de reactie prin proba biologica față de standardele corespunzătoare prezentate la pct. 2 și 3.

25. Testarea puterii de reactie

A. Testarea puterii de reactie pe cobai

Trebuie utilizați cobai albinosi, cantarind între 400 g și 600 g. Acești cobai trebuie să fie sanatosi în momentul injectarii tuberculinei. Nu se folosesc mai puțin de 8 cobai pentru fiecare testare. Testarea trebuie facuta la peste o luna de la sensibilizare.

a) Pentru testarea tuberculinelor bovine cobaii sunt sensibilizati prin una dintre următoarele metode:

1. injectarea cu o tulpina AN5 de Mycobacterium bovis, omorâtă prin căldură, în adjuvant uleios;

2. injectarea unei tulpini vii AN5 de Mycobacterium bovis în ser fiziologic;

3. injectarea de vaccin BCG.

b) Pentru testarea tuberculinelor aviare cobaii sunt sensibilizati prin injectarea a 2 mg de bacili tuberculinici de tip aviar, omorati prin căldură, suspendați în 0,5 ml parafina lichidă sterila, sau prin injectare de bacili tuberculinici de tip aviar vii în ser fiziologic. În acest scop trebuie folosită tulpina D4ER de tip aviar.

c) Fiecare tuberculina supusă testarii este probată prin raportarea la tuberculina standard corespunzătoare, printr-o testare intradermica, folosindu-se grupuri de cobai sensibilizati corespunzător.

d) Parul va fi tuns pe ambele părți ale fiecărui cobai. Testarea se efectuează prin compararea reactiilor induse de o serie de injectii intradermice care să nu depășească 0,2 ml de dilutii de tuberculina standard în soluție salina tamponata izotonica, conținând 0,0005% Tween 80, cu o serie corespunzătoare de injectii din tuberculina de testat. Dilutiile vor fi dispuse în serii geometrice și injectate cobailor conform unui desen randomizat în patrat latin (sunt utilizate 4 locuri pe fiecare latura a unei aplicații în 8 puncte). Diametrele reactiilor din fiecare loc trebuie să fie măsurate și înregistrate după 24-28 de ore.

e) Pentru fiecare proba de tuberculina supusă testarii se face o estimare a puterii de reactie relative, comparata cu standardul corespunzător și limitele sale de referința, prin metode statistice, folosindu-se diametrele reactiilor și valorile logaritmice ale dozelor ca metametri. Tuberculina bovina de testat are o putere de reactie acceptabilă dacă puterea sa de reactie estimată garantează la bovine 2.000 unități comunitare de tuberculina pe doza bovina (± 25%).

f) Puterea de reactie a fiecărei tuberculine de testat este exprimată, după cum este cazul, în unități comunitare de tuberculina sau în unități internaționale pe ml.

B. Testarea puterii de reactie pe bovine

Testarea periodică a puterii de reactie a tuberculinelor bovine poate fi efectuată pe bovine infectate cu tuberculoza pe cale naturala sau artificiala. Aceste testări ale puterii de reactie, pe grupe de bovine bolnave de tuberculoza, sunt realizate prin injectarea intradermica a tuberculinei de testat, în 4 până la 6 puncte, prin raportare la standardul corespunzător, iar puterea de reactie a tuberculinei este estimată prin metodele statistice prezentate la testarea pe cobai.

26. Pentru etichetarea recipientelor și a ambalajelor pentru tuberculine se aplică următoarele cerințe:

A. Eticheta de pe recipiente și eticheta de pe ambalaj vor specifică:

a) numele preparatului;

b) pentru preparatele lichide, volumul total din recipient;

c) numărul de unități comunitare sau de unități internaționale pe ml sau pe mg;

d) numele producătorului;

e) numărul lotului;

f) natura și cantitatea lichidului de reconstituire pentru preparatele liofilizate.

B. Eticheta de pe recipient sau eticheta de pe ambalaj va specifică:

a) data expirării;

b) condițiile de depozitare;

c) numele și, dacă este posibil, proportiile oricărei substanțe adăugate;

d) tulpina de bacil din care a fost facuta tuberculina.

27. Laboratoarele naționale desemnate la pct. 12 sunt răspunzătoare de examinarea suplimentară a tuberculinelor folosite în teren pentru testele de rutina utilizate în România, pentru a se asigura ca puterea de reactie a fiecăreia dintre aceste tuberculine este corespunzătoare față de tuberculina standard comunitara. Aceste examinari trebuie efectuate pe bovine bolnave de tuberculoza, pe cobai sensibilizati corespunzător și prin teste chimice corespunzătoare.

28. Următoarele teste sunt recunoscute ca teste oficiale de tuberculinare intradermica:

a) testul unic intradermic - acest test solicita o singura injectare a tuberculinei bovine;

b) testul comparativ intradermic - acest test solicita o injectare de tuberculina bovina și o injectare de tuberculina aviara, administrate simultan.

29. Doza de tuberculina injectata nu va fi:

a) mai mica de 2.000 UCT de tuberculina bovina;

b) mai mica de 2.000 UI de tuberculina aviara W15.

Volumul fiecărei doze injectate nu va depăși 0,2 ml.

30. Testele de tuberculinare se efectuează prin injectarea tuberculinei intradermic în pielea gatului. Locurile de injectare vor fi situate la limita dintre treimea anterioară și mijlocie a gatului. Când se injecteaza aceluiași animal atât tuberculina bovina, cat și tuberculina aviara, locul pentru injectarea tuberculinei aviare va fi la aproximativ 10 cm de linia superioară a gatului, iar locul pentru injectarea tuberculinei bovine va fi cu aproximativ 12,5 cm mai jos, pe o linie paralela cu linia umarului sau pe părți diferite ale gatului. La animalele ținere, la care nu exista spațiu suficient pentru a separa locurile pe o singura parte a gatului va fi facuta o injecție pe fiecare parte a gatului, în locuri identice situate în centrul treimii mijlocii a gatului.

31. Tehnica tuberculinarii și interpretarea reactiilor sunt următoarele:

a) Tehnica

Locurile de injectare se tund și se dezinfecteaza. Un pliu al pielii din interiorul fiecărei zone tunse este prins între degetul mare și arătător, măsurat cu sublerul și înregistrat. Un ac scurt, steril, tăiat oblic, la care s-a atasat o seringa gradata conținând tuberculina, este introdus oblic în straturile mai profunde ale pielii (derm). Doza de tuberculina va fi apoi injectata. O injectare corecta este confirmată prin palparea unui mic nodul asemănător unui bob de mazare la fiecare loc de injectare. Grosimea pliului pielii din fiecare zona injectata este masurata din nou după 72 de ore de la injectare și este înregistrată.

b) Interpretarea reactiilor

Interpretarea reactiilor va fi bazată pe observațiile clinice și pe creșterea sau creșterile grosimii pliului pielii la locurile de injectare, înregistrată(e) la 72 de ore după injectarea tuberculinei, și va fi următoarea:

1. Reactie negativa: dacă se observa doar o inflamare limitată, cu o creștere de maximum 2 mm a grosimii pliului pielii, fără semne clinice cum ar fi edemul difuz sau extins, exsudatia, necroza, durerea ori inflamatia canalelor limfatice sau ale limfonodurilor din regiunea respectiva;

2. Reactie neconcludenta: dacă nu este observat nici un semn clinic dintre cele menționate la pct. 31 lit. b) pct. 1 și dacă creșterea grosimii pliului pielii este mai mare de 2 mm, dar mai mica de 4 mm;

3. Reactie pozitiva: dacă sunt observate semne clinice dintre cele menționate la pct. 31 lit. b) pct. 1 sau exista o creștere a grosimii pliului pielii de la locul injectarii de 4 mm sau mai mare.

32. Interpretarea testelor oficiale de tuberculinare intradermica se face după cum urmează:

a) Testul unic intradermic:

1. pozitiv: o reactie pozitiva ca cea definită la pct. 31 lit. b) pct. 3;

2. neconcludent: o reactie neconcludenta ca cea definită la pct. 31 lit. b) pct. 2;

3. negativ: o reactie negativa ca cea definită la pct. 31 lit. b) pct. 1.

Animalele care au reactionat neconcludent la testul unic intradermic vor fi supuse unui alt test după minimum 42 de zile.

Animalele care nu au reactionat negativ la acest al doilea test vor fi considerate ca fiind pozitive la testare.

Animalele care au reactionat pozitiv la testul unic intradermic pot fi supuse unui test comparativ intradermic.

b) Testul comparativ intradermic pentru stabilirea și menținerea statusului de efectiv oficial indemn de tuberculoza:

1. pozitiv: o reactie pozitiva la tuberculina bovina, care este cu 4 mm mai mare decât reactia la tuberculina aviara, sau prezenta semnelor clinice;

2. neconcludent: o reactie pozitiva sau neconcludenta la tuberculina bovina, care este cu 1 mm până la 4 mm mai mare decât reactia la tuberculina aviara, și absenta semnelor clinice;

3. negativ: o reactie negativa la tuberculina bovina sau o reactie pozitiva sau neconcludenta la tuberculina bovina, dar care este egala sau mai mica decât o reactie pozitiva sau neconcludenta la tuberculina aviara, precum și absenta semnelor clinice în ambele cazuri.

Animalele care au reactionat neconcludent la testul comparativ intradermic vor fi supuse unui alt test după minimum 42 de zile. Animalele care nu reactioneaza negativ la acest al doilea test vor fi considerate ca fiind pozitive la testare.

c) Statutul de efectiv oficial indemn de tuberculoza poate fi suspendat, iar animalele din efectiv nu vor putea să facă obiectul comerțului României cu statele membre ale Uniunii Europene până la definitivarea statusului următoarelor animale:

1. animalele care au reactionat neconcludent la testul unic intradermic de tuberculinare;

2. animalele care au reactionat pozitiv la testul unic intradermic, dar care asteapta retestarea printr-un test intradermic comparativ;

3. animalele care au reactionat neconcludent la testul comparativ intradermic.

d) Atunci când se impune ca animalele să fie supuse unui test intradermic anterior miscarii, testul trebuie să fie interpretat astfel încât nici un animal care prezintă o creștere a grosimii pliului pielii mai mare de 2 mm sau care prezintă semne clinice sa nu facă obiectul comerțului României cu statele membre ale Uniunii Europene.

Anexa 3

-------

la norma sanitară veterinara

----------------------------

BRUCELOZA

A. Testele de seroaglutinare

1. Serul aglutinant standard trebuie să fie conform serului etalon preparat de Veterinary Laboratory Agency, Addlestone, Weybridge, Anglia.

Fiola trebuie să conțină 1.000 UI de aglutinare, obținute prin liofilizarea a 1 ml de ser bovin.

2. Serul standard trebuie furnizat de Bundesgesudheitsamt, Berlin, sau sa îndeplinească standardele acestuia.

3. Gradul de aglutinare al serului față de Brucella trebuie să fie exprimat în unități internaționale pe ml (de exemplu: ser X = 80 UI pe ml).

4. Citirile pentru reactia lenta de seroaglutinare în tuburi trebuie făcute la nivelul de aglutinare de 50% sau 75%, antigenul utilizat fiind titrat în condiții identice față de serul standard.

5. Valorile aglutinante ale diferitelor antigene față de serul standard trebuie să se încadreze în următoarele limite:

a) dacă citirea se face la 50% - între 1/600 și 1/1.000;

b) dacă citirea se face la 75% - între 1/500 și 1/750.

6. Tulpinile Weybridge nr. 99 și USDA 1119 sau orice alta tulpina de sensibilitate echivalenta trebuie folosite pentru prepararea antigenului destinat seroaglutinarii lente în tuburi.

7. Mediile de cultura folosite pentru întreținerea tulpinii în laborator și pentru producerea antigenului trebuie să nu producă disociere bacteriana (S-R). Este preferabil de utilizat agarul cu cartof.

8. Emulsia bacteriana trebuie efectuată în soluție salina fiziologica (NaCl 0,85 la mie, fenolat 5%). Nu trebuie folosit formolul.

9. Institutele centrale de stat indicate mai jos sunt responsabile de testarea oficială a antigenelor în România:

a) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de Uz Veterinar;

b) Institutul de Diagnostic și Sănătate Animala.

10. Antigenele pot fi livrate sub forma concentrata, cu condiția ca factorul de dilutie care trebuie utilizat să fie indicat pe eticheta flaconului.

11. Pentru a efectua o reactie de seroaglutinare trebuie preparate cel puțin 3 dilutii pentru fiecare ser. Dilutiile serului suspect trebuie efectuate astfel încât citirea reacției la limita de infectie să fie facuta în tubul din mijloc. Dacă exista o reactie pozitiva în acest tub, serul suspect conține minimum 30 UI aglutinare/ml.

B. Reactia de fixare a complementului

1. Serul standard este același cu cel menționat la lit. A pct. 1 din prezenta anexa. Pe lângă conținutul sau în unități internaționale de aglutinare, 1 ml din acest ser bovin liofilizat trebuie să conțină 1.000 de unități sensibilizante fixatoare de complement. Aceste unități sensibilizante sunt denumite unități sensibilizante CEE.

2. Serul standard trebuie să fie furnizat de Bundesgesundheitsamt, Berlin, sau de o unitate care produce un produs cu caracteristici asemănătoare.

3. Titrul de anticorpi al serului care fixează complementul trebuie să fie exprimat în unități sensibilizante CEE (de exemplu: serul X = 60 unități sensibilizante CEE pe ml).

4. Un ser conținând 20 sau mai multe unități sensibilizante CEE (și anume o activitate egala cu 20% din cea a serului standard) pe ml trebuie să fie considerat pozitiv.

5. Serurile trebuie inactivate după cum urmează:

a) serul bovin: 56°C-60°C - timp de 30-50 de minute;

b) serul porcin: 60°C - timp de 30-50 de minute.

6. Tulpina Weybridge nr. 99 sau tulpina USDA 1119 trebuie să fie folosită la prepararea antigenului. Antigenul reprezintă o suspensie bacteriana în ser fiziologic 0,85% NaCl sau în soluție tampon Veronal.

7. Pentru a efectua reactia de fixare a complementului trebuie utilizata o doza complementara superioară dozei minime necesare unei hemolize totale.

8. Pentru realizarea reacției de fixare a complementului este necesar să se efectueze de fiecare data următoarele controale:

a) controlul efectului anticomplementar al serului;

b) controlul antigenului;

c) controlul eritrocitelor sensibilizate;

d) controlul complementului;

e) controlul sensibilității la declanșarea reacției, utilizând un ser pozitiv;

f) controlul specificitatii reacției, utilizând un ser negativ.

9. Supravegherea și controlul oficial al serurilor standard și al antigenelor trebuie efectuate de institutele menționate la lit. A pct. 9 a prezentei anexe.

10. Antigenele pot fi livrate în stare concentrata, cu condiția ca factorul de dilutie ce trebuie utilizat să fie menționat pe eticheta flaconului.

C. Testul inelar

1. Testul inelar trebuie efectuat pe probe de lapte prelevate din fiecare bidon sau din conținutul fiecărui rezervor de lapte din ferma.

2. Antigenul standard ce urmează să fie utilizat trebuie să provină de la unul dintre institutele menționate la lit. A pct. 9 lit. a) și b). Se recomanda ca antigenele să fie standardizate conform recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății (O.M.S.)/Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultura (FAO).

3. Antigenul poate fi colorat numai cu hematoxilina sau tetrazolium; se prefera utilizarea hematoxilinei.

4. Dacă nu se folosesc conservanti, reactia trebuie executată în 18-24 de ore de la prelevarea probelor de lapte de vacă. Dacă laptele urmează să fie testat ulterior perioadei de 24 de ore, acesta trebuie conservat. Ca agenți conservanti pot fi folosiți formolul și clorura mercurica și dacă este folosit oricare dintre ei, testul trebuie efectuat pe durata a 14 zile de la prelevarea probelor. Formolul poate fi adăugat pentru a realiza o concentrație finala în proba de lapte de 0,2%, iar în aceste cazuri proporția dintre cantitatea de lapte și soluția de formol trebuie să fie de cel puțin 10:1. Poate fi utilizata o soluție de clorura mercurica în locul formolului pentru a da o concentrație finala în lapte de 0,2% și în aceste cazuri proporția dintre cantitatea de lapte și soluția de clorura mercurica trebuie să fie de 10:1.

5. Reactia trebuie efectuată folosindu-se una dintre următoarele metode:

a) pe o coloana de lapte de cel puțin 25 mm înălțime și pe un volum de lapte de 1 ml la care se adauga 0,03 ml antigen colorat standardizat;

b) pe o coloana de lapte de cel puțin 25 mm înălțime și pe un volum de lapte de 1 ml la care se adauga 0,05 ml antigen colorat standardizat;

c) pe un volum de lapte de 8 ml la care se adauga 0,08 ml antigen colorat standardizat;

d) pe o coloana de lapte de cel puțin 25 ml înălțime și pe un volum de lapte de 2 ml la care s-au adăugat 0,05 ml antigen colorat standardizat.

6. Amestecul de lapte și antigen trebuie incubat la 37°C timp de minimum 45 de minute și maximum 60 de minute. Testul trebuie evaluat la 15 minute după scoaterea din termostat.

7. Reactia trebuie evaluată conform următoarelor criterii:

a) reactie negativa: laptele colorat, smantana necolorata;

b) reactie pozitiva: laptele și smantana colorate identic sau laptele necolorat și smantana colorata.

D. Testul cu antigen brucelic tamponat

Testul cu antigen brucelic tamponat poate fi efectuat folosindu-se una dintre următoarele metode:

1. Testul manual:

a) Serul standard este cel de-al doilea ser standard internațional antibrucella abortus care este furnizat de Veterinary Laboratory Acengy, Addlestone, Weybridge, Anglia.

b) Antigenul trebuie preparat fără a se face referire la concentrația celulara, dar sensibilitatea sa trebuie standardizata față de-al doilea ser standard internațional antibrucella abortus, astfel încât antigenul sa dea o reactie pozitiva cu o dilutie de ser de 1:47,5 și o reactie negativa la dilutia de 1:55.

c) Antigenul va fi suspendat în diluant pentru antigen brucelic tamponat la un pH de 3,65±0,5 și poate fi colorat prin utilizarea de roz Bengal.

d) Pentru prepararea antigenului trebuie folosită tulpina Weybridge nr. 99 sau USDA 1119 ori orice alta tulpina cu sensibilitate echivalenta.

e) Mediile de cultura folosite pentru păstrarea tulpinii în laborator și pentru producerea antigenului trebuie să nu producă disociere bacteriana (S-R). Trebuie folosit mediul cu agar - cartof sau metode de cultivare continua.

f) Antigenul va fi testat față de 8 seruri liofilizate cunoscute ca fiind pozitive și negative.

g) Supravegherea oficială și controlul serului standard și al antigenului vor fi realizate de institutele centrale menționate la lit. A pct. 9 a prezentei anexe sau de instituții recunoscute oficial de acestea.

h) Antigenul va fi livrat gata de utilizare.

i) Testul cu antigen brucelic tamponat se realizează în următorul mod:

A. - o picatura (0,03 ml) de antigen va fi pusă lângă o picatura (0,03 ml) de ser pe o placa alba;

B. - picaturile trebuie amestecate cu un agitator, prima data în linie dreapta și apoi circular, pe o zona cu un diametru de aproximativ 10-12 mm;

C. - placa trebuie apoi inclinata alternativ, înainte și înapoi, timp de 4 minute (de aproximativ 30 de ori/minut);

D. - citirile trebuie efectuate la lumina suficienta. Dacă nu exista semne ale aglutinarii, testul trebuie considerat negativ. Orice grad de aglutinare este considerat pozitiv, în afară de cazul în care s-a produs o uscare excesiva de jur-imprejur.

2. Metoda automată

Metoda automată trebuie să fie cel puțin la fel de sensibila și precisa ca și metoda manuală.

E. Testul inelar cu plasma sangvina

1. Separarea plasmei

Tubul conținând sânge a cărui coagulare a fost împiedicată prin adăugarea de EDTA este centrifugat timp de 3 minute la 3.000 de rotatii/minut și menținut apoi la 37°C timp de 12-24 de ore.

2. Evaluarea

Într-un tub care conține 1 ml de lapte netratat se introduc 0,2 ml de plasma stabilizata. După omogenizare trebuie adăugată o picatura (0,05 ml) de antigen ABR și apoi întregul amestec trebuie omogenizat. Antigenul trebuie standardizat în raport cu un antigen standard furnizat de institutul la care face referire lit. A pct. 9.

După o perioadă de incubare de 45 de minute la 37°C trebuie realizată o citire într-un interval de 15 minute. Rezultatul trebuie considerat pozitiv dacă culoarea inelului a devenit identică cu a coloanei de lapte sau mai întunecată.

F. Aglutinarea plasmei

Plasma extrasa conform lit. E pct. 1 poate fi utilizata imediat după centrifugare, nefiind necesară o stabilizare termica. Trebuie amestecate cantități de 0,05 ml plasma cu 1 ml antigen, pentru o seroaglutinare de 50%, ceea ce corespunde unei dilutii de 1:20 pentru seroaglutinare. Trebuie realizată o citire după o incubare de 18-24 de ore la 37°C. Proba este considerată pozitiva dacă aglutinarea este egala sau mai mare de 50%.

G. Testul de microaglutinare

1. Diluantii utilizați sunt alcatuiti dintr-o soluție salina fiziologica de 0,85% fenolata la 0,5%.

2. Antigenul este preparat conform descrierii de la lit. A pct. 6-8 și este titrat conform descrierii de la lit. A pct. 5. În momentul folosirii antigenului, se adauga O-safranina până la dilutia de 0,02% (dilutie finala).

3. Serul standard este același cu cel descris la lit. A pct. 1.

4. Serul standard trebuie să fie furnizat de Bundesgesundheitsamt, Berlin, sau de o instituție recunoscută oficial de acesta.

5. Testul de microaglutinare se efectuează în plăci cu godeuri cu fundul conic, cu un volum de 0,25 ml. Testul se executa după cum urmează:

a) prediluarea serului: câte 0,050 ml din fiecare ser de testat se adauga în fiecare godeu conținând 0,075 ml de diluant. Amestecul se agita 30 de secunde;

b) diluarea succesiva a serului: se prepara pentru fiecare ser minimum 3 dilutii. În acest scop, plecand de la predilutii (1:2,5) se transfera câte 0,025 ml din fiecare ser într-un godeu conținând 0,025 ml diluant. În acest fel prima dilutie atinge valoarea de 1:5, iar următoarele dilutii se realizează prin dublare;

c) adăugarea antigenului: în fiecare godeu conținând dilutii de ser diferite se adauga câte 0,025 ml antigen. După o agitare timp de 30 de secunde, plăcile se acoperă cu capac și se țin în atmosfera umeda la 37°C timp de 20-24 de ore;

d) citirea rezultatelor: evaluarea aspectului sedimentarii antigenului se face prin examinarea fundului godeului reflectat într-o oglinda concava plasata deasupra lui. Dacă reactia este negativa, antigenul formează un sediment de aspectul unui buton compact cu margini bine delimitate și fiind colorat în roșu intens. Dacă reactia este pozitiva, se formează un buton difuz de culoare roz care este repartizat uniform. Procentele diferite de aglutinare sunt determinate prin compararea cu un martor de antigen, indicând 0,25, 50, 75 și 100% aglutinare. Titrul fiecărui ser este exprimat în unități internaționale de aglutinare pe mililitru. În acest test se include pentru control martorul de ser negativ și pozitiv, diluat astfel încât sa conțină 30 UI de aglutinare/ml.

H. Testul imunoenzimatic (ELISA) pentru depistarea brucelozei bovine

1. Materialele și reagentii care urmează să fie folosiți sunt următorii:

a) microplaci pentru faza solida, cuvete sau orice alta faza solida;

b) antigenul este fixat în faza solida cu sau fără ajutorul anticorpilor fixatori monoclonali sau policlonali;

c) fluidul biologic care trebuie testat;

d) martori negativi și pozitivi corespondenti;

e) conjugatul;

f) un substrat adaptat enzimei utilizate;

g) o soluție inhibitoare, dacă este necesar;

h) soluții pentru diluarea probelor examinate, pentru prepararea reactivilor și pentru spalare;

i) un sistem de citire corespunzător substratului folosit.

2. Standardizarea și sensibilitatea testului

a) Probele de lapte în vrac sunt considerate negative dacă ele dau o reactie mai mica cu 50% decât cea data de o dilutie 1:10.000 a celui de-al doilea ser standard internațional antibrucelic constituit în lapte negativ.

b) Probele individuale de ser sunt considerate negative dacă ele dau o reactie mai mica cu 10% decât cea data de o dilutie 1:200 a celui de-al doilea ser standard internațional antibrucelic constituit în soluție salina sau în orice alta dilutie recunoscută.

c) Standardele ELISA pentru bruceloza specificate la lit. A pct. 1 și 2 trebuie folosite la dilutiile indicate pe eticheta.

3. Condiții de utilizare a testului ELISA pentru depistarea brucelozei bovine

Metoda ELISA poate fi utilizata pe o proba de lapte sau de lactoser obținut dintr-o ferma în care cel puțin 30% din vacile de lapte sunt în lactatie. Dacă se folosește aceasta metoda, se vor lua măsuri pentru a asigura o corespondenta între probele recoltate și animalele de la care provin laptele sau serurile examinate.

Anexa 4

-------

la norma sanitară veterinara

----------------------------

Capitolul 1 — Condiții pentru ca efective de bovine, regiuni sau întreg teritoriul României să fie oficial indemn de leucoza enzootica bovina ↑ Cuprins

A. Un efectiv de bovine oficial indemn de leucoza enzootica bovina înseamnă un efectiv în care:

1. nu exista nici o dovadă, fie clinica, fie rezultată în urma unui test de laborator, a nici unui caz de leucoza enzootica bovina în efectiv și nici nu a fost confirmat un astfel de caz în ultimii 2 ani; și

2. toate animalele în vârsta de peste 24 de luni au reactionat negativ la doua testări efectuate conform prezentei anexe, în cursul ultimelor 12 luni, la un interval de cel puțin 4 luni; și

3. sunt întrunite cerințele pct. 1 și este situat în România, dacă România are statut de țara indemna de leucoza enzootica bovina sau o regiune din România are statut de oficial indemna de leucoza enzootica bovina.

B. Un efectiv își păstrează statusul de oficial indemn de leucoza enzootica bovina cu condiția ca:

1. prevederile lit. A pct. 1 sa continue să fie îndeplinite;

2. toate animalele introduse în efectiv sa provină dintr-un efectiv oficial indemn de leucoza enzootica bovina;

3. toate animalele în vârsta de peste 24 de luni sa continue sa reactioneze negativ la un test efectuat la intervale de 3 ani, conform cap. II;

4. animalele pentru reproducție introduse în efectiv și provenite dintr-o țara terta sa fi fost importate conform legislației comunitare specifice privind condițiile de sănătate și certificarea veterinara pentru importul din tari terțe de bovine, porcine, ovine și caprine.

C. Statusul de oficial indemn de leucoza enzootica bovina al unui efectiv trebuie să fie suspendat dacă condițiile menționate la lit. B nu sunt îndeplinite sau atunci când, în urma rezultatelor testelor de laborator sau a investigatiilor clinice, una sau mai multe bovine sunt suspecte de leucoza enzootica bovina, iar animalul sau animalele suspecte sunt tăiate imediat.

D. Statusul trebuie să rămână suspendat până când sunt respectate următoarele cerințe:

1. dacă un singur animal dintr-un efectiv oficial indemn de leucoza enzootica bovina a reactionat pozitiv la unul dintre testele la care se face referire în cap. II al prezentei anexe sau atunci când infectia este suspectata la un animal din efectiv din alt motiv:

a) animalul care a reactionat pozitiv și, în cazul unei vaci, orice vitel pe care l-a fatat trebuie să fi fost eliminati din efectiv numai pentru tăiere sub supravegherea autorităților veterinare;

b) toate animalele din efectiv în vârsta de peste 12 luni au reactionat negativ la doua testări serologice, efectuate la un interval de cel puțin 4 luni și de cel mult 12 luni, realizate conform cap. II al prezentei anexe, la cel puțin 3 luni după eliminarea din efectiv a animalului care a reactionat pozitiv și a oricăror descendenți ai acestuia;

c) s-a efectuat o ancheta epidemiologica cu rezultate negative și toate efectivele legate epidemiologic cu efectivul infectat au fost supuse măsurilor stabilite la lit. b).

Totuși autoritatea veterinara centrala a României poate acorda o derogare de la obligativitatea tăierii vitelului unei vaci infectate atunci când acesta a fost separat de mama lui imediat după fatare. În acest caz vitelul trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la pct. 2 lit. c).

2. Atunci când mai mult de un animal dintr-un efectiv oficial indemn de leucoza enzootica bovina a reactionat pozitiv la unul dintre testele la care se face referire în cap. II al prezentei anexe sau când infectia a fost suspectata la mai mult de un animal din efectiv din alt motiv:

a) toate animalele care au reactionat pozitiv - și, în cazul vacilor, viteii lor - trebuie să fie eliminate din efectiv și tăiate sub supravegherea autorităților veterinare;

b) toate animalele din efectiv în vârsta de peste 12 luni trebuie să reactioneze negativ la doua testări efectuate la un interval de cel puțin 4 luni, dar nu mai mare de 12 luni, conform cap. II al prezentei anexe;

c) toate celelalte animale din efectiv trebuie, după identificare, sa rămână în exploatatie până la vârsta de 24 de luni și după împlinirea acestei varste să fie testate conform cap. II al prezentei anexe, cu excepția situațiilor în care autoritatea competentă poate permite ca aceste animale să fie transportate direct la abator, sub supraveghere oficială;

d) o ancheta epidemiologica a fost efectuată cu rezultate negative și orice efectiv legat epidemiologic de efectivul infectat a fost supus măsurilor stabilite la lit. b) a prezentului punct.

3. Totuși autoritatea veterinara centrala a României poate acorda o derogare de la obligativitatea tăierii vitelului provenit dintr-o vacă infectata, dacă acesta a fost separat de mama lui imediat după fatare. În acest caz vitelul trebuie să fie supus cerințelor prevăzute la pct. 2 lit. c).

E. Conform procedurii naționale și pe baza informațiilor furnizate conform art. 8 al prezentei norme sanitare veterinare, România sau o parte a teritoriului ei poate fi considerată oficial indemna de leucoza enzootica bovina dacă:

a) toate condițiile de la lit. A sunt îndeplinite și cel puțin 99,8% din efectivele de bovine sunt oficial indemne de leucoza enzootica bovina; sau

b) nici un caz de leucoza enzootica bovina nu a fost confirmat în România sau într-o parte a teritoriului ei în ultimii 3 ani, iar prezenta tumorilor suspectate de a se datora leucozei enzootice bovine este notificată obligatoriu și s-a efectuat o investigare a cauzelor acestora. În cazul României, toate animalele în vârsta de peste 24 de luni, din cel puțin 10% din efective, alese în mod aleatoriu, trebuie să fi fost testate în ultimele 24 de luni, conform cap. II, cu rezultate negative, iar în cazul unei părți a teritoriului României, toate animalele în vârsta de peste 24 de luni au fost supuse în ultimele 24 de luni unei testări prevăzute la cap. II al acestei anexe, cu rezultate negative, conform capitolului menționat; sau

c) orice alta metoda demonstreaza, cu un coeficient de precizie de 99%, ca sunt infectate mai puțin de 0,2% din animalele din efectiv.

F. România sau o regiune a teritoriului sau își poate păstra statusul de oficial indemna de leucoza enzootica bovina dacă:

a) toate animalele tăiate pe teritoriul României sau al regiunii respective sunt supuse examinării oficiale post-mortem și toate tumorile care ar putea fi datorate virusului leucozei enzootice bovine sunt trimise pentru examinare de laborator;

b) România raportează Comisiei Europene toate cazurile de leucoza enzootica bovina care apar într-o regiune;

c) toate animalele care reactioneaza pozitiv la oricare dintre testele prevăzute la cap. II al prezentei anexe sunt tăiate și efectivele din care provin sunt supuse restrictiilor până la restabilirea statusului lor conform lit. D; și

d) toate animalele în vârsta de peste 2 ani au fost testate fie o dată în primii 5 ani după ce statutul s-a acordat conform cap. II al prezentei anexe, fie în cursul primilor 5 ani după acordarea statutului prin orice alta procedura care demonstreaza cu certitudine de 99% ca mai puțin de 0,2% din efectiv este infectat. Totuși, atunci când nici un caz de leucoza enzootica bovina nu s-a înregistrat în România sau într-o regiune a ei în ultimii 3 ani, la proporția unui efectiv de 10.000 de bovine, se poate lua o decizie, conform procedurii naționale, ca testarea serologica uzuală să poată fi redusă, cu condiția ca toate bovinele mai mari de 12 luni din cel puțin 1% din efective, alese în mod aleatoriu în fiecare an, sa fi fost supuse unui test efectuat conform cap. II al prezentei anexe.

G. Statusul de oficial indemn de leucoza enzootica bovina al României sau al unei părți a teritoriului României este suspendat, conform procedurii naționale, dacă în urma investigatiilor efectuate conform lit. F de mai sus exista indiciul unei schimbări semnificative în situația privind leucoza enzootica bovina în România sau într-o parte a teritoriului ei care a fost recunoscută ca fiind oficial indemna de leucoza enzootica bovina. Statusul de oficial indemn de leucoza enzootica bovina poate fi restabilit conform procedurii naționale, atunci când sunt îndeplinite criteriile stabilite prin aceeași procedura.

Capitolul 2 — Testarea pentru leucoza enzootica bovina ↑ Cuprins

Testarea pentru leucoza enzootica bovina se realizează prin reactia de imunodifuzie, în condițiile descrise la lit. A și B ale acestui capitol sau prin testul imunoenzimatic (ELISA), în condițiile descrise la lit. C. Metoda imunodifuziei poate fi utilizata doar pentru testarea individuală. Dacă rezultatele testarilor constituie subiectul unei testări de conformitate, trebuie efectuat un control suplimentar prin intermediul testului de imunodifuzie.

A. Testul de imunodifuzie în gel de agar pentru leucoza enzootica bovina

1. Antigenul care trebuie folosit în testare trebuie să conțină glicoproteine ale virusului leucozei enzootice bovine. Antigenul trebuie să fie standardizat împotriva unui ser standard (serul EI) furnizat de State Veterinary Serum Laboratory, Copenhaga.

2. Institutele centrale indicate mai jos trebuie să fie răspunzătoare de calibrarea antigenului standard de lucru din laborator împotriva serului standard oficial CEE (serul EI) furnizat de State Veterinary Serum Laboratory, Copenhaga:

a) Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de Uz Veterinar;

b) Institutul de Diagnostic și Sănătate Animala.

3. Antigenele standard folosite în laborator trebuie trimise, cel puțin o dată pe an, în laboratoarele de referința CEE, în vederea testarii față de serul standard oficial al CEE. Separat de aceasta standardizare, antigenul de uz poate fi calibrat conform lit. B.

4. Reagentii folosiți sunt:

a) antigenul: trebuie să conțină glicoproteine specifice ale virusului leucozei enzootice bovine, care a fost standardizat contra serului oficial al CEE;

b) serul de testat;

c) serul de control cunoscut pozitiv;

d) gel de agar: 0,8% agar, 8,5% NaCl, tampon Tris 0,05M cu pH 7,2; 15 ml din acest gel trebuie plasati într-o placa Petri cu diametrul de 85 mm, astfel încât să rezulte o grosime de 2,6 mm a agarului.

5. Modelul după care se realizează testul consta în taierea în agar a 7 godeuri uscate, până la fundul placii; modelul consta într-un godeu central și 6 godeuri plasate circular în jurul acestuia. Diametrul godeului central este de 4 mm. Diametrul godeurilor periferice este de 6 mm. Distanta dintre godeul central și godeurile periferice este de 3 mm.

6. Godeul central trebuie umplut cu antigen standard. Godeurile periferice 1 și 4 sunt umplute cu ser pozitiv cunoscut, iar godeurile 2, 3, 5 și 6, cu serurile de testat. Godeurile trebuie umplute până când dispare meniscul.

7. Aceasta rezultă în următoarele cantități care au fost obținute: antigen: 32 f2æl; ser pozitiv: 73 æl, ser de control; ser de testat: 73 æl, ser care este suspect.

8. Incubatia trebuie să dureze 72 de ore la temperatura camerei, 20-27°C, într-o încăpere închisă și umeda.

9. Testul poate fi citit la 24 și 48 de ore, dar rezultatul final nu poate fi obținut înainte de 72 de ore.

a) Serul de testat este pozitiv dacă formează o linie specifică de precipitare cu antigenul virusului leucozei enzootice bovine și formează o linie completa de identificare cu serul de control.

b) Serul de testat este negativ dacă nu formează o linie specifică de precipitare cu antigenul virusului leucozei enzootice bovine și dacă nu curbeaza linia produsă de serul de control.

c) Reactia nu poate fi considerată concludenta dacă:

1. curbeaza linia serului de control spre godeul cu antigenul virusului leucozei enzootice bovine, fără a forma o linie de precipitare vizibila cu antigenul; sau

2. nu poate fi citită ca negativa sau pozitiva.

În cazul reactiilor neconcludente, testul poate fi repetat folosindu-se un ser concentrat.

10. Orice alta configuratie sau orice alt model poate fi folosit cu condiția ca serul E4 diluat 1:10 în serul negativ să poată fi detectat ca fiind pozitiv.

B. Metoda pentru standardizarea antigenului

a) Soluții și materiale necesare:

1. 40 ml de agar 1,6% în tampon Tris/HCI 0,05% M, cu pH 7,2, cu 8,5% NaCl;

2. 15 ml ser de la bovine cu leucoza enzootica, conținând anticorpi doar pentru glicoproteinele virusului leucozei enzootice bovine, diluat 1:10 în tampon Tris/HCl 0,05 M, pH 7,2, cu 8,5% NaCl;

3. 15 ml ser contra virusului leucozei enzootice bovine, având anticorpi doar pentru glicoproteinele virusului leucozei enzootice bovine, diluat 1:5 în tampon Tris/HCl 0,05 M, pH 7,2, cu 8,5% NaCl;

4. 4 plăci Petri din plastic cu diametrul de 85 mm;

5. un perforator cu un diametru de la 4 până la 6 mm;

6. antigen de referința;

7. antigenul care urmează să fie standardizat;

8. o baie de apa la 56°C.

b) Mod de lucru

1. Se dizolva agarul (1,6%) în tampon Tris/HCl, incalzindu-l cu atenție până la 100°C.

2. Se tine pe baia de apa timp de aproximativ o ora. De asemenea, se pun dilutiile de ser contra virusului leucozei enzootice bovine pe o baie de apa.

3. Se amesteca 15 ml din soluția de agar la 56°C cu 15 ml ser contra virusului leucozei enzootice bovine (1:10), scuturand rapid și turnand 15 ml în fiecare dintre cele 2 plăci Petri. Se repeta aceasta procedura cu serul contra virusului leucozei enzootice bovine diluat 1:5.

4. Când agarul s-a intarit, se practica godeurile după cum urmează:

c) Adăugarea antigenelor

1. Plăcile Petri 1 și 3:

godeul A - antigen de referința nediluat;

godeul B - antigen de referința diluat 1:2;

godeurile C și E - antigen de referința;

godeul D - antigen de testat nediluat.

2. Plăcile Petri 2 și 4:

godeul A - antigenul de testat nediluat;

godeul B - antigenul de testat diluat 1:2;

godeul C - antigenul de testat diluat 1:4;

godeul D - antigenul de testat diluat 1:8.

d) Instrucțiuni suplimentare

1. Experimentul trebuie să fie efectuat cu doua dilutii de ser (1:5 și 1:10) în scopul obținerii precipitarii optime.

2. Dacă diametrul precipitarii este prea mic pentru ambele dilutii, serul trebuie diluat în continuare.

3. Dacă diametrul precipitarii este prea mare și neclar pentru ambele dilutii, trebuie aleasă o dilutie mai mica a serului.

4. Concentrația finala a agarozei trebuie să fie de 0,8%, iar cea a serurilor, de 5% și, respectiv, 10%.

5. Se noteaza diametrele măsurate în următorul sistem de coordonate. Dilutia de lucru este aceea la care s-a înregistrat același diametru pentru antigenul de testat și antigenul de referința.

C. Testul imunoenzimatic (ELISA) pentru depistarea leucozei enzootice bovine

1. Materialele și reagentii care urmează să fie folosiți sunt următorii:

a) microplaci pentru faza solida, cuvete sau orice alta faza solida;

b) antigenul este fixat în faza solida cu sau fără ajutorul anticorpilor fixatori monoclonali sau policlonali. Dacă antigenul este atasat direct la faza solida, toate probele testate care dau o reactie pozitiva trebuie retestate contra antigenului de control. Antigenul de control trebuie să fie identic cu antigenul examinat, exceptând antigenele virusului leucozei enzootice bovine. Dacă anticorpii fixatori sunt asociați cu faza solida, anticorpii trebuie să nu reactioneze cu alte antigene decât cu cele ale virusului leucozei enzootice bovine;

c) fluidul biologic care trebuie testat;

d) martori negativi și pozitivi corespondenti;

e) conjugatul;

f) un substrat adaptat enzimei utilizate;

g) o soluție inhibitoare, dacă este necesară;

h) soluții pentru diluarea probelor examinate, pentru prepararea reactivilor și pentru spalare;

i) un sistem de citire corespunzător substratului folosit.

2. Standardizarea și sensibilitatea testului

Sensibilitatea testului ELISA trebuie să fie la un astfel de nivel încât serul E4 să fie evaluat ca prezentând o reactie pozitiva atunci când este diluat de 10 ori (în cazul probelor de ser) sau de 250 de ori (în cazul probelor de lapte) mai mult decât dilutia obținută plecand de la probele colective. În testarile în care probele (de ser și lapte) sunt testate individual serul E4 diluat 1:10 (pentru serul negativ) sau 1:250 (pentru laptele negativ) trebuie să prezinte o reactie pozitiva atunci când este examinat la aceeași dilutie de lucru ca cea utilizata pentru testarea individuală. Institutele centrale menționate la lit. A pct. 2 sunt responsabile pentru verificarea calității metodei ELISA, în special pentru determinarea, pentru fiecare lot de producție, a numărului de probe puse în comun în funcție de titrul obținut pentru serul E4. Serul E4 va fi furnizat de Laboratorul Veterinar Național din Copenhaga.

3. Condiții de utilizare a testului ELISA pentru depistarea leucozei enzootice bovine

Metoda ELISA poate fi utilizata pe o proba de lapte sau de lactoser obținută dintr-o ferma în care cel puțin 30% din vacile de lapte sunt în lactatie. Dacă se folosește aceasta metoda, trebuie luate măsuri pentru a asigura o corespondenta între probele recoltate și animalele de la care provin laptele sau serurile examinate.

Anexa 5

-------

la norma sanitară veterinara

----------------------------

Partea I

A. Bolile bovinelor:

a) febra aftoasa;

b) rabia;

c) tuberculoza;

d) bruceloza;

e) pleuropneumonia contagioasa bovina;

f) leucoza enzootica bovina;

g) antraxul.

B. Bolile porcinelor:

a) rabia;

b) bruceloza;

c) pesta porcina clasica - pesta porcina africana;

d) febra aftoasa;

e) boala veziculoasa a porcului;

f) antrax.

Partea a II-a

a) boala lui Aujeszky;

b) rinotraheita infectioasa bovina;

c) infectia cu Brucella suis;

d) gastroenterita transmisibila.

Anexa 6

Modelul 1 Statul de origine ...........................Numărul certificatului7): Regiunea de origine .........................Numărul de referință al certificatului original8):Modelul 2

-------

la norma sanitară veterinara

----------------------------

CERTIFICAT DE SĂNĂTATE

pentru animale din specia bovine, destinate

tăierii*1)/reproductiei*1)/producției*1)

Secțiunea A

TestulTestul nu este solicitat pentru următoarele categorii de animaleSolicitat Da4)/Nu5)Data testării sau recoltării probelor Testul de tuberculinareAnimale cu vârsta mai mică de 6 săptămâni Reacția de seroaglutinare6) pentru brucelozăAnimale castrate și animale cu vârsta mai mică de 12 luni Test pentru leucoză enzootică bovinăAnimale cu vârsta mai mică de 12 luni TestulData testării sau a recoltării probelor Testul de tuberculinare Reacția de seroaglutinare6) pentru bruceloză Testul pentru leucoză enzootică bovină

Numele și adresa expeditorului .............................................. ............................................................................. Numele și adresa exploatației de origine .................................... ...........................................................................) Numărul de aprobare al comerciantului .....................................) Adresa și numărul de aprobare ale centrului de colectare din statul de origine) sau de tranzit) .................................................. ...........................................................................) ...........................................................................)

Informații despre starea de sănătate

Subsemnatul certific ca fiecare animal din transportul descris mai jos:

1. provine dintr-o exploatatie de origine și dintr-o zona care, în conformitate cu legislația comunitara sau cu legislația naționala, nu constituie subiectul unei interdicții sau al unei restrictii datorate unor boli care afectează bovinele;

2. provine dintr-un efectiv de origine situat într-un stat membru al Uniunii Europene sau dintro parte a teritoriului acestuia:

a) cu o rețea de supraveghere aprobată de:

Decizia Comisiei .../.../CE*3);

b) care este recunoscut ca fiind:

1. oficial indemna de tuberculoza

Decizia Comisiei .../.../CE*3);

2. oficial indemna de bruceloza

Decizia Comisiei .../.../CE*3);

3. oficial indemna de leucoza enzootica bovina

Decizia Comisiei .../.../CE*3);

3. *3) este un animal pentru reproducție*1) sau producție*1) care:

a) a fost rezident, în măsura în care se poate stabili, în exploatatia de origine în cursul ultimelor 30 de zile sau de la naștere, dacă este de vârsta mai mica de 30 de zile, și nici un animal importat dintr-o țara terta nu a fost introdus în exploatatie în cursul acestei perioade, decât cu condiția sa fi fost izolat de toate celelalte animale din exploatatie;

b) provine dintr-un efectiv care este oficial indemn de tuberculoza, bruceloza și leucoza enzootica bovina și a fost testat, cu rezultate negative, în cursul celor 30 de zile anterioare imbarcarii din exploatatia de origine, în conformitate cu art. 6 alin. (2) dinDirectiva 64/432/CEE, după cum urmează:

4.*3) este un animal pentru tăiere provenit dintr-un efectiv oficial indemn de tuberculoza și oficial indemn de leucoza enzootica bovina și este:

a) castrat*3); sau

b) necastrat și provine dintr-un efectiv oficial indemn de bruceloza*3);

5.*3) este un animal destinat tăierii, originar dintr-un efectiv care nu este oficial indemn de tuberculoza, bruceloza și leucoza enzootica bovina și este expediat în conformitate cu art. 6 alin. (3) dinDirectiva 64/432/CEE, cu numărul de licență .........................................................., dintr-o exploatatie și a fost testat cu rezultate negative în cursul celor 30 de zile anterioare expedierii din exploatatia de origine, după cum urmează:

6.*11) bazat pe informațiile furnizate fie într-un act oficial, fie într-un certificat în care secțiunile A și B au fost completate de către un medic veterinar oficial sau de către medicul veterinar aprobat, responsabil de exploatatia de origine, îndeplinește cerințele de sănătate aplicabile pct. 1-5 ale secțiunii A, care de aceea nu sunt detaliate în acest certificat;

7.*3) este un animal în vârsta mai mica de 30 de luni, destinat producției de carne și care provine dintr-un efectiv care este oficial indemn de tuberculoza, bruceloza și leucoza enzootica bovina, și este expediat, conform art. 6 alin. (2) lit. e) dinDirectiva 64/432/CEE, sub numărul de autorizație ..... .

Secțiunea B — Descrierea lotului transportat

Numărul de pașaportNumărul documentului provizoriu (pentru animale mai mici de 4 săptămâni)Identificarea oficială Ștampila oficialăLoculDataSemnătura*) Ștampila oficialăLoculDataSemnătura*)

Data imbarcarii ................................

Numărul total de animale .......................

Identificarea animalului (animalelor):

Se va continua, dacă este necesar, pe o lista atașată, semnată și stampilata de medicul veterinar oficial sau aprobat.

Numărul de aprobare al transportatorului (dacă este diferit de transportatorul menționat în secțiunea C și/sau dacă distanta pe care se efectuează transportul depășește 50 km) ..................

Mijlocul de transport .................... Înregistrare .............

Certificarea secțiunilor A și B

Notă *) Fiecare dintre secțiunile A și B ale certificatului trebuie să fie stampilata și semnată de medicul veterinar oficial al exploatatiei de origine, dacă este diferit de medicul veterinar oficial care semnează secțiunea C, sau semnată de medicul veterinar aprobat al exploatatiei de origine în care statul membru care efectuează expedierea a introdus sistemul de rețele de supraveghere, aprobat prin Decizia Comisiei .../.../CE, sau semnată de medicul veterinar oficial responsabil al centrului de colectare aprobat la data imbarcarii animalelor.

Numele și funcția cu majuscule

Adresa medicului veterinar care semnează

SECȚIUNEA C*9)

Numele și adresa destinatarului .......................................

.......................................................................

Numele și adresa exploatatiei de destinație*1) sau ale centrului de colectare aprobat în statul de destinație*1) (completati aceasta porțiune prin dactilografiere)

Numele ....................................................

Adresa: ...................................................

Țara/regiunea .............................................

Codul poștal ..............................................

Statul membru .............................................

Numărul de aprobare al comerciantului ....................*3)

Numărul de aprobare al transportatorului (dacă distanta depășește 50 km) ..........................*10)

Mijloc de transport ........... Înregistrare .............

După inspecție, astfel cum este solicitat de reglementări, certific ca:

1. animalele descrise mai sus au fost inspectate la (notati data) ...., în cursul a 24 de ore înainte de plecarea planificata, și nu au prezentat semne clinice de boli infectioase și contagioase;

2. exploatatia de origine și, unde este cazul, centrul de colectare aprobat și zona în care acestea sunt situate nu constituie subiectul nici unor interdicții sau restrictii din motive de boli care afectează bovinele, în conformitate cu legislația comunitara sau naționala;

3. toate prevederile aplicabile ale D irectivei Consiliului 64/432/CEEau fost îndeplinite;

4. *3) animalele de mai sus întrunesc garanții suplimentare pentru:

- boala ..........................................................,

în conformitate cu Decizia Comisiei .../.../CE;

5. animalele nu au stationat mai mult de 6 zile în centrul de colectare aprobat*3);

6. în momentul inspecției animalelor de mai sus acestea erau corespunzătoare pentru a fi transportate în călătoria intenționată, conform prevederilorDirectivei 91/628/CEE*12).

Certificarea secțiunii C

Notă *) Secțiunea C a certificatului trebuie să fie stampilata și semnată de medicul veterinar oficial al exploatatiei de origine sau al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de origine ori al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de tranzit, când completează certificatul pentru expedierea animalelor către statul de destinație.

Numele și funcția cu majuscule

Adresa medicului veterinar care semnează

Informații suplimentare

1. Certificatul trebuie să fie stampilat și semnat în culori diferite față de textul tipărit.

2. Prezentul certificat este valabil 10 zile de la data inspecției de sănătate efectuate în statul de origine la care se face referire în secțiunea C.

3. Datele solicitate de acest certificat trebuie introduse în sistemul ANIMO în ziua eliberării certificatului sau cel puțin în cursul a 24 de ore de la aceasta.

------------

1) Se anulează, după caz.

2) Nu se aplică acolo unde animalele provin din exploatații diferite.

3) Anulati dacă nu este aplicabil.

4) Nu se solicita dacă un sistem de rețele de supraveghere este aprobat prin decizie a Comisiei Europene.

5) Nu se solicita dacă statul de origine sau partea statului unde este situat efectivul este recunoscută ca fiind indemna de boala la care se face referire.

6) Sau orice alt test aprobat în conformitate cu art. 17 dinDirectiva 64/432/CEE.

7) Se completează de către medicul veterinar oficial al statului de origine.

8) Se completează de către medicul veterinar oficial al centrului de colectare aprobat al statului de tranzit.

9) Taiati dacă certificatul este folosit pentru miscarea animalelor în interiorul statului de origine și doar secțiunile A și B sunt completate și semnate.

10) Taiati dacă transportatorul este cel identificat în secțiunea B.

11) Pct. 6 al secțiunii A trebuie semnat de medicul veterinar al centrului de colectare aprobat, după controlarea documentelor și a identității animalelor sosite cu un document oficial sau cu un certificat având secțiunile A și B completate, altfel acest punct trebuie tăiat.

12) Aceasta declarație nu absolvă transportatorii de obligațiile lor conform prevederilor comunitare în vigoare, în special cu privire la disponibilitatea animalelor pentru a fi transportate.

CERTIFICAT DE SĂNĂTATE

pentru animale din specia porcine,

destinate tăierii*1)/reproductiei*1)/producției*1)

┌──────────────────────────┐ Statul de origine ............. │Numărul certificatului*4):│ │Certificate number*4): │ └──────────────────────────┘ ┌──────────────────────────┐ Regiunea de origine ........... │Numărul de referința al │ │certificatului original*5)│ │Reference number to │ │original certificate*5): │ └──────────────────────────┘

Secțiunea A — Numele și adresa expeditorului .................................

................................................................

Numele și adresa exploatatiei de origine .......................

..............................................................*2)

Numărul de aprobare al comerciantului ..........................

..............................................................*3)

Adresa și numărul de aprobare ale centrului de colectare din statul de origine*1) sau de tranzit*1) ......................................

...............................................................*3)

...............................................................*3)

Informații despre starea de sănătate

Subsemnatul certific ca fiecare animal din transportul descris mai jos:

1. provine dintr-o exploatatie de origine și dintr-o zona care, în conformitate cu legislația comunitara sau cu legislația naționala, nu constituie subiectul unei interdicții sau al unei restrictii din cauza unor boli care afectează porcinele;

2. *3) este un animal pentru reproducție*1) sau producție*1) care a fost rezident, în măsura în care se poate stabili, în exploatatia de origine în cursul ultimelor 30 de zile sau de la naștere, dacă este în vârsta mai mica de 30 de zile, și nici un animal importat dintr-o țara terta nu a fost introdus în exploatatie în cursul acestei perioade, decât cu condiția sa fi fost izolat de toate celelalte animale din exploatatie.

Secțiunea B — Descrierea lotului transportat

Ștampila oficialăLoculDataSemnătura*)

Data imbarcarii ..............................

Numărul total de animale .....................

Identificarea animalului (animalelor):

┌─────────────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐ │ Rasa │ Data nașterii │ Identificarea oficială│ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ │ │ │ ├─────────────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤ │ │ │ │ └─────────────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘

Se va continua, dacă este necesar, pe o lista atașată, semnată și stampilata de medicul veterinar oficial sau aprobat.

Numărul de aprobare al transportatorului (dacă este diferit de transportatorul menționat în secțiunea C și/sau dacă distanta pe care se efectuează transportul depășește 50 km) .........

Mijlocul de transport .................. Înregistrare ............

Certificarea secțiunilor A și B ┌──────────────────┬──────────────────┬───────────────────┬──────────────────┐ │ Ștampila oficială│ Locul │ Data │ Semnatura*) │ ├──────────────────┼──────────────────┼───────────────────┼──────────────────┤ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ └──────────────────┴──────────────────┴───────────────────┴──────────────────┘

Notă *) Fiecare dintre secțiunile A și B ale certificatului trebuie să fie ori stampilata și semnată de medicul veterinar oficial al exploatatiei de origine, dacă este diferit de medicul veterinar oficial care semnează secțiunea C, ori semnată de medicul veterinar oficial responsabil al centrului de colectare aprobat la data imbarcarii animalelor.

Numele și funcția cu majuscule

Adresa medicului veterinar care semnează

SECȚIUNEA C*6)

Numele și adresa destinatarului ............................................. ............................................................................. Numele și adresa exploatației de destinație) (completați această porțiune prin dactilografiere): Numele ...................................................................... Adresa: ..................................................................... Țara/regiunea ............................................................... Codul poștal .............................................. Statul .............................................. Numărul de aprobare al transportatorului (dacă distanța depășește 50 km) .... ...........................................................................) Mijloc de transport ................. Înregistrare ..........................

După inspecție, astfel cum este solicitat de reglementări, certific ca:

1. animalele descrise mai sus au fost inspectate la (notati data) ....... în cursul a 24 de ore înainte de livrarea planificata, și nu au prezentat semne clinice de boli infectioase și contagioase;

2. exploatatia de origine și, unde este cazul, centrul de colectare aprobat și zona în care acestea sunt situate nu constituie subiectul nici unei interdicții sau restrictii din motive de boli care afectează bovinele, în conformitate cu legislația comunitara sau naționala;

3. toate prevederile aplicabile aleDirectivei Consiliului 64/432/CEEau fost îndeplinite;

4. *3) animalele de mai sus întrunesc garanții suplimentare pentru:

- boala ..........................................................,

în conformitate cu Decizia Comisiei .../.../CE;

5. animalele nu au stationat mai mult de 6 zile în centrul de colectare aprobat*3);

6. în momentul inspecției animalele de mai sus erau corespunzătoare pentru a fi transportate în călătoria intenționată, conform prevederilorDirectivei 91/628/CEE*8)

Certificarea secțiunii C

Notă *) Secțiunea C a certificatului trebuie să fie stampilata și semnată: de medicul veterinar oficial al exploatatiei de origine sau al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de origine ori al centrului de colectare aprobat situat pe teritoriul statului de tranzit, când completează certificatul pentru expedierea animalelor către statul de destinație.

Numele și funcția cu majuscule

Adresa medicului veterinar care semnează

Informații suplimentare

1. Certificatul trebuie să fie stampilat și semnat în culori diferite față de textul tipărit.

2. Prezentul certificat este valabil 10 zile de la data inspecției de sănătate efectuate în statul de origine și la care se face referire în Secțiunea C.

3. Datele solicitate de acest certificat trebuie introduse în sistemul ANIMO în ziua eliberării certificatului sau cel puțin în cursul a 24 de ore de la aceasta.

------------

1) Taiati după caz.

2) Nu se aplică acolo unde animalele provin din exploatații diferite.

3) Taiati dacă nu este aplicabil.

4) Se completează de către medicul veterinar oficial al statului de origine.

5) Se completează de către medicul veterinar oficial al centrului de colectare aprobat al statului de tranzit.

6) Taiati dacă certificatul este folosit pentru miscarea animalelor în interiorul statului de origine și doar secțiunile A și B sunt completate și semnate.

7) Taiati dacă transportatorul este cel identificat în secțiunea B.

8) Aceasta declarație nu absolvă transportatorii de obligațiile lor conform prevederilor comunitare în vigoare, în special cu privire la aptitudinea animalelor de a fi transportate.

-----------

Sursă: legislatie.just.ro (Monitorul Oficial). Textul afișat este forma consolidată curentă.