NORMA SANITARĂ VETERINARA din 22 noiembrie 2002

(1) Prezenta norma sanitară veterinara se aplică importului din tari terțe de:

a) animale domestice din speciile bovine și porcine pentru reproducție, producție sau tăiere;

b) animale domestice din speciile ovine și caprine pentru reproducție, creștere, ingrasare sau tăiere;

c) carne proaspăta provenind de la animalele domestice din speciile: bovine, inclusiv specia Bubalus bubalis și Bison bison, ovine, caprine, porcine și solipede domestice;

d) carne proaspăta provenită de la biongulate și solipede sălbatice importate din țările terțe de unde aceasta este admisă conform art. 3;

e) produsele din carne provenite din carne proaspăta, conform Normei sanitare veterinare privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 401/2002.

(2) Prezenta norma sanitară veterinara nu se aplică:

a) animalelor destinate exclusiv pasunatului sau tractiunii, aflate temporar în vecinătatea frontierelor României;

b) carnii și produselor din carne, altele decât cele la care se referă lit. e), care fac parte din bagajul personal al călătorilor pentru consumul lor personal, în măsura în care cantitatea nu depășește 1 kg pe persoana, cu condiția ca ele sa provină dintr-o țara terta sau o parte a unei tari terțe care este înscrisă în lista întocmită conform art. 3 și din care importul nu este interzis;

c) carnii și produselor din carne, altele decât cele la care se referă lit. e), trimise ca pachete mici unor persoane private, cu condiția ca aceasta carne și produse din carne sa nu fie destinate comercializării, cantitatea sa nu depășească 1 kg și sa provină dintr-o țara terta sau o parte a acesteia care este înscrisă pe lista întocmită conform art. 3 și din care importul nu este interzis;

d) carnii și produselor din carne pentru consumul echipajului și pasagerilor de la bordul mijloacelor de transport internaționale. Atunci când o astfel de carne sau produse din carne ori deșeurile lor menajere sunt descărcate, ele trebuie să fie distruse. Nu este necesară distrugerea carnii sau a produselor din carne când acestea sunt transferate, direct sau după ce s-au aflat provizoriu sub control vamal, dintr-un mijloc de transport în altul;

e) cantităților ce nu depășesc 1 kg de produse din carne care sunt supuse tratamentului termic într-un recipient ermetic închis, la o valoare Fo egala sau mai mare de 3,00, atunci când:

(1) În sensul prezentei norme sanitare veterinare, definițiile menționate în art. 2 din Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate a animalelor, ce afectează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine și porcine, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 236/2002, din Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 401/2002, și din Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate care afectează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspăta, toate aceste norme, amendate ultima data de Norma sanitară veterinara privind controalele veterinare referitoare la comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere și de origine animala, de Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate care reglementează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne, amendata ultima data de Norma sanitară veterinara privind controalele veterinare referitoare la comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere și de origine animala și de Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate și certificarea veterinara pentru comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu ovine și caprine, trebuie să se aplice după cum este necesar.

(2) Prezenta norma sanitară veterinara nu se aplică în cazul carnii de pasare.

(3) În sensul prezentei norme sanitare veterinare, se înțelege prin:

a) medic veterinar oficial - medicul veterinar desemnat de autoritatea veterinara competența;

b) țara de destinație - statul către care animalele, carnea proaspăta sau produsele din carne sunt trimise dintr-o țara terta;

c) țara terta - statul situat în afară granițelor Uniunii Europene;

d) import - introducerea pe teritoriul României a animalelor, carnii proaspete sau a produselor din carne provenite din tari terțe;

e) exploatatie - întreprindere agricolă, industriala sau comercială aflată sub control oficial, situata pe teritoriul unei tari terțe, în care bovinele și porcinele pentru reproducție, producție ori tăiere, ovinele sau caprinele pentru reproducție, creștere, ingrasare ori tăiere sunt ținute și crescute în mod obișnuit;

f) zona indemna de epizootii - zona în care, conform constatărilor oficiale, nu s-a înregistrat la animale nici o boala infectioasa sau contagioasa cuprinsă în lista elaborata în conformitate cu procedura naționala pentru o perioadă de timp determinata și în cadrul unei raze definite, în conformitate cu aceeași procedura.

(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie să întocmească lista țărilor terțe sau a anumitor părți din acestea din care România autorizeaza importul de:

a) bovine, ovine, caprine și porcine domestice pentru reproducție, producție sau tăiere;

b) carne proaspăta provenită de la animale domestice din speciile: bovine, inclusiv specia Bubalus bubalis și Bison bison, ovine, caprine, porcine sau solipede domestice și produse din carne fabricate din carnea menționată;

c) carne proaspăta provenită de la animale sălbatice biongulate și solipede sălbatice, ținând seama de situația epidemiologica din acele tari sau părți ale acestora. Aceasta lista poate fi suplimentata sau amendata conform procedurii naționale, prin elaborarea unor reglementări referitoare la produsele din carne, în ceea ce privește specia animala și în cazul prevăzut de art. 21 alin. (2), în ceea ce privește tratamentul solicitat.

(2) Pentru a decide, atât în cazul bovinelor, ovinelor, caprinelor și porcinelor, cat și în cazul carnii proaspete și produselor din carne provenite de la acestea, dacă o țara terta sau o parte a acesteia poate fi inclusă pe lista, trebuie să se țină seama în special de:

a) statusul de sănătate a efectivului, a altor animale domestice și a faunei sălbatice din țara terta, o atenție specială fiind acordată bolilor exotice ale animalelor și situației mediului în acea țara, ce poate periclita sănătatea publică și a animalelor din România;

b) regularitatea și rapiditatea informațiilor furnizate de țara terta referitor la existenta bolilor infectioase sau contagioase ale animalelor de pe teritoriul sau, în special a celor menționate în listele A și B ale Oficiului Internațional de Epizootii;

c) legislația tarii respective privind prevenirea și controlul bolilor animalelor;

d) structura serviciilor veterinare din țara respectiva și puterea de care dispun;

e) organizarea și implementarea măsurilor de prevenire și control al bolilor contagioase ale animalelor;

f) legislația tarii respective privind utilizarea unor substanțe medicamentoase, în special legislația referitoare la interzicerea sau autorizarea substanțelor medicamentoase, comercializarea acestora, precum și regulile care cuprind administrarea și inspecția acestora.

(3) Pentru a decide, în cazul produselor din carne, dacă o țara terta poate fi inclusă în lista, trebuie să se țină seama, printre altele, de garanțiile furnizate de țara terta, referitoare la sănătatea publică și la cea a animalelor.

(4) Lista țărilor terțe sau a anumitor părți din acestea din care România autorizeaza importul și toate amendamentele la aceasta vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(1) În conformitate cu procedura naționala, trebuie să fie elaborate una sau mai multe liste ale unităților din care România poate autoriza importul de carne proaspăta sau de produse din carne. În conformitate cu regulile detaliate de implementare care vor fi stabilite de autoritatea veterinara centrala, conform procedurii naționale, lista sau listele pot fi amendate ori suplimentate de aceasta în funcție de rezultatele inspecțiilor prevăzute la art. 5, Comisia Europeană fiind în prealabil informată despre acest lucru.

(2) Pentru a decide dacă un abator, o unitate de transare, de procesare a produselor din carne sau un depozit frigorific situat în afară abatorului, unității de transare ori de procesare a produselor din carne poate fi inclus în una dintre listele amintite, trebuie să se țină seama, în special, de:

a) garanțiile pe care țara terta le poate oferi cu privire la îndeplinirea condițiilor prezentei norme sanitare veterinare;

b) legislația tarii terțe cu privire la administrarea la animalele destinate tăierii a oricărei substanțe care poate afecta salubritatea carnii sau a produselor din carne;

c) respectarea, în cazul carnii proaspete, în fiecare situație particulară a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare și a celor menționate în anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete. Totuși pot fi permise derogări de la pct. 14 lit. c) subpct. 2, 3, 4 și pct. 42 lit. A subpct. 2 din anexa nr. 1 la norma sanitară veterinara menționată mai sus, în conformitate cu procedura naționala, dacă țara terta furnizează garanții similare. În acest caz, în fiecare situație se stabilesc condiții sanitare veterinare cel puțin echivalente celor menționate în anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de producere și comercializare a carnii proaspete, conform procedurii naționale. Conform aceleiași proceduri, pot fi solicitate garanții în ceea ce privește calitatea apei potabile utilizate într-o unitate și supravegherea medicală a personalului;

d) respectarea, în cazul produselor din carne, în fiecare situație particulară a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare și a celor menționate în anexele nr. 1 și 2 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate care reglementează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne;

e) organizarea serviciului de inspecție a carnii din țara terta sau din părți ale acesteia, eficienta acestuia, puterea de care dispune și supravegherea la care aceasta sau acestea sunt supuse. Conform aceleiași proceduri, pot fi solicitate garanții specifice referitoare la calitatea apei potabile utilizate în unități și supravegherea medicală a personalului care prelucreaza sau manipuleaza carnea proaspăta.

(3) Un abator, o unitate de transare, de procesare în vederea obținerii produselor din carne sau un depozit frigorific situat în afară abatorului, unității de transare sau a celei de procesare poate fi înscris pe lista sau listele amintite numai dacă este situat în una dintre țările terțe sau în părți ale țărilor terțe la care se referă art. 3 alin. (1) și dacă acestea, suplimentar, au fost autorizate oficial pentru exportul în Uniunea Europeană de către autoritatea competentă a tarii terțe. Aceasta autorizare trebuie să fie supusă respectării următoarelor cerințe:

a) îndeplinirea prevederilor anexei nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete, respectiv ale anexelor nr. 1 și 2 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate care reglementează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne;

b) supravegherea permanenta a acestora de către un medic veterinar oficial al tarii terțe.

(4) Lista sau listele țărilor terțe sau ale anumitor părți din acestea din care România autorizeaza importul și toate amendamentele la acestea trebuie să fie publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(1) Inspectarea unităților prevăzute la art. 4 alin. (3) trebuie să fie efectuată, la fața locului, de către experții veterinari ai României, pentru a se verifica dacă prevederile prezentei norme sanitare veterinare sunt aplicate corespunzător.

(2) În cadrul Programului național de inspecție trebuie să se efectueze o inspecție în limitele prezentului articol, evidentiind, dacă este cazul, fapte serioase contra unei unități autorizate, autoritatea veterinara centrala trebuind sa informeze Comisia Europeană și sa adopte în acest caz o decizie de suspendare provizorie a autorizației. Trebuie să fie luată o decizie finala în conformitate cu procedura naționala.

(3) Aceste inspecții trebuie să fie efectuate în beneficiul României, care va trebui sa suporte costul oricăror cheltuieli implicate în legătură cu aceasta.

(4) Frecventa și procedura acestor inspecții trebuie să fie determinate în conformitate cu procedura naționala.

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 3 alin. (1), România trebuie să autorizeze importul de animale cuprinse în prezenta norma sanitară veterinara, numai dacă acestea provin din tari terțe:

a) care au fost libere de bolile la care animalele respective sunt receptive:

b) în care în ultimele 12 luni nu s-au efectuat vaccinari împotriva bolilor menționate la lit. a) pct. 1, la care aceste animale sunt receptive.

(2) Autoritatea veterinara centrala nu autorizeaza introducerea din teritoriul unei tari terțe a animalelor receptive la virusul aftos decât în următoarele condiții:

a) atunci când animalele provin dintr-o țara terta care a fost libera de febra aftoasa de cel puțin 2 ani, care nu a practicat vaccinarea în ultimele 12 luni înaintea exportului și care nu accepta pe teritoriul sau animale care au fost vaccinate împotriva febrei aftoase în ultimele 12 luni;

b) atunci când animalele provin dintr-o țara terta care a fost libera de febra aftoasa de cel puțin 2 ani, care practica vaccinarea animalelor și care accepta animale vaccinate pe teritoriul sau, autoritatea veterinara centrala a tarii respective trebuind sa acorde garanții ca:

(3) Atunci când animalele provin dintr-o țara terta care nu este libera de febra aftoasa de cel puțin 2 ani, autoritatea veterinara centrala a tarii exportatoare trebuie să acorde:

a) garanțiile la care s-a făcut referire la alin. (2).

b) garanțiile suplimentare care urmează a fi decise în conformitate cu procedura naționala.

(4) În privinta pestei porcine clasice, porcinele trebuie să provină din teritoriul sau o parte a teritoriului unei tari terțe care:

a) a fost libera de pesta porcina clasica pentru cel puțin 12 luni înainte de export;

b) nu a permis vaccinarea contra pestei porcine clasice în cele 12 luni precedente exportului;

c) nu accepta pe teritoriul sau porcine care au fost vaccinate antipestos cu cel puțin 12 luni înainte de export.

(5) Prin derogare de la alin. (4), se poate decide, în conformitate cu procedura naționala, să se autorizeze importul porcinelor provenind dintr-o parte a teritoriului unei terțe, cu condiția ca vaccinarea împotriva pestei porcine clasice să fie interzisă pe întreg teritoriul acelei tari terțe, iar acea parte a teritoriului tarii terțe respective sa îndeplinească condițiile stabilite la alin. (4).

(6) Prin derogare de la alin. (4), în eventualitatea în care pesta porcina clasica apare într-o țara terta care îndeplinește în condițiile alin. (4), se poate decide, în conformitate cu procedura naționala, ca perioada de 12 luni la care s-a făcut referire la alin. (4) lit. a) să se reducă la 6 luni, dacă:

a) un focar sau un număr de focare legate între ele epizootologic apare într-o zona limitată geografic;

b) focarul sau focarele au fost eradicate într-o perioadă de 3 luni, fără a se recurge la vaccinare.

(1) În conformitate cu procedura naționala, se poate decide ca prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) să fie aplicate unei părți a teritoriului unei tari terțe.

(2) În conformitate cu aceeași procedura, prin derogare de la prevederile art. 6 alin. (1) lit. b), importul de animale la care se referă prezenta norma sanitară veterinara poate fi permis în anumite condiții și din tari terțe sau din părți ale acestor tari în care este practicată vaccinarea împotriva uneia sau mai multor boli menționate la art. 6 alin. (1) lit. a).

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 6 și 7, autoritatea veterinara centrala a României poate să autorizeze importul dintr-o țara terta numai de animale la care se face referire în prezenta norma sanitară veterinara, dacă acestea îndeplinesc condițiile stabilite conform procedurii naționale pentru importul din acea țara terta, în funcție de specie și de destinația animalelor.

(2) Se poate decide, în conformitate cu procedura naționala, ca autorizațiile să fie limitate la anumite specii și categorii, și anume la bovine sau porcine pentru tăiere, creștere ori producție, la ovine sau caprine pentru reproducție, creștere, ingrasare ori tăiere sau la animale destinate unor scopuri speciale, precum și ca toate măsurile necesare de sănătate a animalelor să fie aplicate după import. În cazul animalelor pentru reproducție, creștere, producție sau ingrasare, condițiile impuse conform prezentului alineat pot varia, în scopul de a tine seama de prevederile speciale privind beneficiul României în cadrul comerțului României cu statele membre ale Uniunii Europene.

(3) Referitor la stabilirea condițiilor de sănătate a animalelor conform alin. (1):

a) condițiile stabilite în anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate a animalelor care afectează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine și porcine trebuie să se aplice ca referința de baza pentru tuberculoza bovina și bruceloza porcina și bovina;

b) condițiile stabilite la art. 4, 5 și 6 sau pentru aplicarea art. 7 și 8, cuprinse în anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate și certificarea veterinara pentru comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu ovine și caprine, trebuie să fie aplicate ca referința de baza pentru bolile la care ovinele și caprinele sunt receptive. Se poate decide, în conformitate cu procedura naționala, pe o baza diferita de la caz la caz, să se acorde derogări de la aceste condiții, atunci când țara terta respectiva furnizează garanții de sănătate a animalelor. În acest caz condițiile de sănătate a animalelor cel puțin echivalente cu cele din articolele sau anexa menționată, trebuie să fie stabilite în conformitate cu aceeași procedura, în vederea permiterii intrării unor astfel de animale în România.

(1) Autoritatea veterinara centrala va autoriza importul de bovine, ovine, caprine și porcine dacă, înainte de ziua exportului în România, aceste animale au rămas pe teritoriul sau o parte a teritoriului unei tari terțe care figurează pe lista stabilită în concordanta cu art. 3 alin. (1), timp de:

a) 6 luni, în cazul bovinelor sau porcinelor pentru reproducție ori producție și ovinelor sau caprinelor pentru creștere, reproducție ori ingrasare;

b) 3 luni, în cazul animalelor pentru tăiere.

(2) Animalele care au mai puțin de 6 luni, respectiv de 3 luni, trebuie să fi rămas pe teritoriul respectiv de la naștere.

(1) Autoritatea veterinara competența trebuie să autorizeze importul de bovine, ovine, caprine sau porcine numai dacă acestea sunt însoțite de un certificat de sănătate întocmit de un medic veterinar oficial al tarii terțe exportatoare. Acest certificat trebuie:

a) să fie emis în ziua imbarcarii animalelor pentru transportul către România;

b) să fie întocmit cel puțin în limba engleza și română, în cazul importului în România, și în cel puțin una dintre limbile oficiale ale tarii de destinație și una dintre limbile oficiale ale tarii care efectuează controlul exportului, în cazul importului într-o țara membra a Uniunii Europene;

c) originalul certificatului de sănătate trebuie să însoțească animalele;

d) sa ateste ca bovinele, ovinele, caprinele sau porcinele îndeplinesc cerințele prezentei norme sanitare veterinare și pe cele stabilite conform prezentei norme sanitare veterinare cu privire la importul din tari terțe;

e) să fie constituit dintr-o singura fila de hârtie;

f) să fie emis pe numele unui singur destinatar.

(2) Certificatul de sănătate trebuie să fie conform modelului stabilit prin procedura naționala.

(1) Carnea proaspăta trebuie să provină de la animale care au rămas pe teritoriul sau într-o parte a teritoriului tarii terțe exportatoare înscrise pe lista elaborata în conformitate cu art. 3 alin. (1) cel puțin 3 luni înainte de a fi tăiate sau de la naștere dacă animalele vizate au mai puțin de 3 luni.

(2) Fără a aduce atingere prevederilor art. 3 alin. (1), autoritatea veterinara centrala trebuie să autorizeze importul de carne proaspăta numai dacă aceasta provine din tari terțe care:

a) au fost libere în ultimele 12 luni înaintea exportului de următoarele boli la care animalele de la care provine carnea sunt receptive: pesta bovina, pesta porcina africana, encefalomielita contagioasa - boala Teschen;

b) nu au efectuat nici un fel de vaccinari cu 12 luni înaintea exportului împotriva bolilor menționate la lit. a), la care animalele de la care provine carnea sunt receptive;

c) nu s-a înregistrat nici un caz de pesta porcina clasica în ultimele 12 luni înaintea exportului, vaccinarea împotriva pestei porcine clasice nu a fost autorizata cu cel puțin 12 luni înaintea exportului și nici un animal nu a fost vaccinat împotriva pestei porcine clasice în cele 12 luni precedente.

(3) Fără a aduce atingere art. 3 alin. (1):

a) importul de carne proaspăta din țările terțe în care febra aftoasa produsă de serotipul O, A ,C este endemica, nu se practica sacrificarea sistematica în cazul apariției unui focar de febra aftoasa, iar vaccinarea este practicată poate fi permis în următoarele condiții:

b) importul de carne proaspăta din țările terțe în care vaccinarea contra febrei aftoase cu serotipurile SAT sau ASIA 1 este utilizata trebuie să fie permis numai în următoarele condiții:

c) importul de carne proaspăta din țările terțe în care vaccinarea este practicată și care au fost libere de febra aftoasa în ultimele 12 luni înainte de export trebuie să fie permis în conformitate cu condițiile stabilite în baza procedurii naționale;

d) importul de carne proaspăta din țările terțe în care se efectuează vaccinarea antiaftoasa de rutina și care sunt declarate libere de febra aftoasa trebuie să fie permis în baza procedurii naționale și în conformitate cu regulile care reglementează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene;

e) reguli suplimentare pot fi aplicate țărilor terțe la care se face referire la lit. a) și b) și trebuie să fie stabilite în concordanta cu procedura naționala.

(1) În baza procedurii naționale, se poate decide ca prevederile art. 13 alin. (2) lit. a) să se aplice numai unei părți a teritoriului tarii terțe exportatoare.

(2) Conform aceleiași proceduri și prin derogare de la art. 13 alin. (2) lit. b), importul de carne proaspăta poate fi permis, în anumite condiții, dintr-o țara terta sau o parte a teritoriului acelei tari terțe unde vaccinarea a fost efectuată împotriva uneia sau mai multor boli la care a făcut referire art. 13 alin. (2) lit. a).

(3) În conformitate cu procedura naționala, poate fi acordată o derogare de la art. 13 alin. (2) lit. c).

(1) Fără a aduce atingere art. 13 și 14, autoritatea veterinara centrala poate să autorizeze importul de carne proaspăta dintr-o țara terta numai în cazul în care carnea este conformă cu cerințele de sănătate publică și de sănătate a animalelor adoptate în concordanta cu procedura naționala pentru importul de carne proaspăta din acea țara.

(2) Totuși autoritatea veterinara centrala poate autoriza importul de glande și organe, inclusiv de sânge, ca materii prime pentru industria farmaceutica, dacă acestea provin din tari terțe care sunt înscrise pe lista elaborata în baza art. 3 alin. (1) și nu sunt supuse nici unei interdicții. Condițiile generale ce urmează a fi îndeplinite pentru importul menționat trebuie să se stabilească în conformitate cu procedura naționala.

(3) În conformitate cu procedura naționala, autoritatea veterinara centrala poate autoriza importul materiilor prime menționate la alin. (2), care provin din tari terțe care sunt înscrise pe lista în baza condițiilor care se stabilesc ținând cont de situația specifică a sănătății animalelor din țările terțe vizate.

(4) Prevederile referitoare la condițiile de import menționate, stabilite în conformitate cu procedurile la care se face referire la alin. (2) și (3), nu trebuie în nici un caz să fie mai favorabile decât cele care reglementează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene.

(1) Autoritatea veterinara centrala nu trebuie să autorizeze importul de carne proaspăta sub forma de carcase sau semicarcase în cazul porcinelor și jumătăți sau sferturi în cazul animalelor din speciile bovine și solipede, cu excepția cazului în care este posibila reconstituirea carcasei întregi a fiecărui animal.

(2) Carnea proaspăta astfel importata trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să fie obținută într-un abator inclus pe lista stabilită în concordanta cu art. 4 alin. (1);

b) sa provină de la animale destinate tăierii, inspectate ante-mortem de un medic veterinar oficial în conformitate cu prevederile Normei sanitare veterinare privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete și declarate clinic sanatoase pentru tăiere în scopul exportului de carne în România. În funcție de situația fiecărei tari pot fi stabilite condiții suplimentare specifice, referitoare la anumite boli care pot afecta sănătatea publică;

c) să fie obținută în conformitate cu condițiile de igiena menționate în cap. VII din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile se sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete;

d) să fie supusă unei inspecții post-mortem, efectuată sub responsabilitatea și controlul direct al medicului veterinar oficial, în conformitate cu cap. VII din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete, și sa nu prezinte nici o modificare, în afară unor leziuni traumatice apărute la scurt timp înainte de tăiere sau malformatii ori modificări localizate, cu condiția să se stabilească prin teste de laborator corespunzătoare, atunci când este necesar, faptul ca modificările nu fac carcasele și organele improprii consumului uman sau periculoase pentru sănătatea publică. În conformitate cu procedura naționala, pot fi decise ulterior condiții suplimentare adaptate situației specifice țărilor menționate nominal, cu privire la anumite boli care pot periclita sănătatea publică;

e) marca de sănătate să fie aplicată în concordanta cu cap. XI din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete;

f) să fie depozitata după inspecția post-mortem efectuată conform lit. d) în spații frigorifice autorizate în condiții de igiena satisfăcătoare și în conformitate cu prevederile din cap. IV din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete;

g) să fie transportată în conformitate cu cap. XV din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete și să fie supusă manipulării în condiții de igiena satisfăcătoare.

(3) Atunci când efectuează inspecția post-mortem la care se face referire la alin. (2) lit. d) și atunci când se verifica îndeplinirea condițiilor de igiena la care se face referire la alin. (2) lit. c), precum și a condițiilor prevăzute la cap. XIV din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete, medicul veterinar oficial poate fi ajutat de personal auxiliar care lucrează sub responsabilitatea acestuia. Personalul auxiliar trebuie:

a) să fie desemnat de autoritatea veterinara centrala a tarii exportatoare, în conformitate cu prevederile în vigoare;

b) să aibă pregătirea corespunzătoare;

c) să aibă un statut care garantează imparțialitatea acestuia față de activitățile ce decurg în unitate;

d) sa nu aibă nici o putere de decizie referitoare la rezultatul final al inspecției de sănătate publică.

(1) Prin derogare de la art. 16 alin. (1), autoritatea veterinara centrala poate să permită importul de:

a) semicarcase, semicarcase transate în nu mai mult de trei bucăți, sferturi sau organe care îndeplinesc condițiile stabilite la art. 16 alin. (2) și (3) de la abatoare desemnate în acest scop, în conformitate cu procedura naționala;

b) carne transata cu sau fără os, organe sau felii de ficat tăiate, provenite de la animale din specia bovina din unități de transare inspectate conform art. 4 și autorizate pentru acest scop conform procedurii naționale.

(2) Suplimentar față de condițiile stabilite la art. 16 alin. (2) și (3), aceasta carne trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

a) să fie transata și obținută în conformitate cu prevederile cap. IX din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete;

b) să fie inspectata de un medic veterinar oficial, conform cap. X din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete;

c) să fie ambalata conform condițiilor stabilite la cap. XII din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete;

d) să fie supusă inspecțiilor necesare, efectuate de medicii veterinari oficiali, pentru a se asigura ca prevederile menționate anterior au fost respectate;

e) carnea proaspăta de solipede trebuie să fie supusă inspecției efectuate de țara de destinație, luând în considerare restricțiile posibile privind folosirea unor astfel de sortimente de carne.

(3) Fără a aduce atingere art. 19 lit. j) și k), autoritatea veterinara centrala poate autoriza importul de carne în bucăți cu greutate mai mica de 100 grame, obținute din muschii maseteri, cu condiția ca acestea sa îndeplinească condițiile prevăzute la art. 16 alin. (2) și pe cele menționate în alin. (1) lit. c), d) și e) din prezentul articol, cu respectarea condițiilor stabilite de prevederile legislației în vigoare.

(4) În conformitate cu procedura naționala, se poate decide ca în unitățile desemnate special în acest scop carnea să poată fi transata calda, în condiții speciale, altele decât cele stabilite la pct. 46 al cap. IX din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete.

a) carnea proaspăta importata pentru alte scopuri decât consumul uman;

b) carnea proaspăta destinată expozițiilor sau studiilor speciale ori pentru analize, cu condiția ca o supraveghere administrativă să facă posibil să se asigure ca aceasta carne nu este utilizata în scopul consumului uman și cu condiția ca, atunci când expozițiile se termina sau când studiile speciale sau analizele au fost efectuate, aceasta carne, cu excepția celei folosite în timpul analizelor, să fie retrasă de pe teritoriul României sau distrusa. În acest caz și în cazul la care se referă lit. a), autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca aceasta carne nu poate fi folosită în nici un alt scop decât cel pentru care a fost importata pe teritoriul sau;

c) carnea proaspăta destinată exclusiv organizațiilor internaționale, supusă aprobării în conformitate cu procedura naționala și în măsura în care aceasta carne provine dintr-o țara terta de pe lista stabilită conform art. 3 alin. (1) și dacă îndeplinește condițiile de sănătate a animalelor. Dacă organizațiile internaționale vizate sunt situate pe teritoriul României, autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca aceasta carne nu este comercializata. Aceleași condiții se impun și pentru produsele din carne.

a) carne proaspăta care provine de la vieri sau porci criptorhizi;

b) carne proaspăta care:

c) carne proaspăta tratata cu radiatii ionizante sau ultraviolete și carnea proaspăta care provine de la animale cărora li s-au administrat substanțe tenderizante sau alte produse care pot afecta negativ compozitia carnii sau caracteristicile organoleptice;

d) carne proaspăta care conține substanțe, altele decât cele prevăzute la pct. 58 al cap. XI din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete, în scopul marcarii de sănătate;

e) carne proaspăta provenind de la animale la care s-a constatat prezenta oricăror forme de tuberculoza și carne proaspăta provenind de la animale la care, după tăiere, s-a constatat prezenta tuberculozei în orice formă sau care prezintă infestatie cu Cysticercus bovis sau Cysticercus cellulosae, vii sau morți, iar în cazul porcinelor, prezenta Trichinellei spiralis;

f) carne proaspăta provenind de la animale tăiate prea ținere;

g) părți ale carcaselor sau organelor, cu leziuni traumatice apărute în scurt timp înainte de tăiere sau malformatii, contaminari sau modificări la care se face referire la art. 16 alin. (2) lit. d);

h) sânge;

i) carne tocata, carne tocata într-o maniera similară și carne separată mecanic;

j) carne proaspăta sub forma de bucăți mai mici de 100 de grame;

k) capete de bovine și părți ale tesuturilor musculare sau alte tesuturi ale capului, în afară de limba.

(1) Fără a aduce atingere alin. (2), produsele din carne trebuie să fie obținute integral sau parțial din carne proaspăta care satisface condițiile art. 13 și 14 și orice alta condiție specială de sănătate a animalelor, stabilită conform art. 15, sau care provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene, cu condiția ca:

a) sa satisfacă condițiile art. 3 și 4 din Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate care afectează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne, fără a aduce atingere art. 7 și 10 din aceasta;

b) să fie expediată, sub control veterinar, la o unitate de prelucrare fie direct, fie după o depozitare prealabilă într-o unitate de depozitare frigorifica autorizata;

c) înainte de prelucrare, să fie supusă inspecției de către un medic veterinar oficial care să se asigure ca aceasta carne este proprie pentru a fi supusă prelucrării, conform Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate care afectează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne.

(2) Totuși autoritatea veterinara centrala nu poate refuza importul produselor din carne provenite dintr-o țara terta sau o parte a acesteia care este înscrisă pe lista elaborata conform art. 3, dar pentru care importul de carne proaspăta nu este autorizat sau nu mai este autorizat, cu condiția ca produsele respective sa îndeplinească următoarele condiții:

a) sa provină dintr-o unitate care, indeplinind deja condițiile generale pentru autorizare, a primit autorizație specială pentru acest tip de produse;

b) să fie obținute din sau cu carne proaspăta care îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (1), fie din carne provenită din țara producătoare care trebuie să îndeplinească anumite condiții de sănătate a animalelor, care vor fi elaborate în fiecare caz individual, pe baza situației epizootologice din țara producătoare, în baza procedurii naționale, fie sa provină dintr-un abator care este autorizat special pentru livrarea de carne pentru unitățile la care se face referire la alin. (1) lit. b) și care poarta o marca de sănătate specială pentru a fi menționat astfel în baza procedurii naționale;

c) să fie supuse tratamentului termic într-un recipient ermetic închis la o valoare Fo mai mare sau egala cu 3,00. Totuși, în baza procedurii naționale, pot fi permise și alte tipuri de tratamente pe baza situației epizootologice din țara exportatoare.

a) să fie obținute într-o unitate autorizata pentru fabricarea de produse din carne și care se afla înscrisă în lista elaborata conform art. 4:

b) sa provină dintr-o unitate care îndeplinește condițiile relevante menționate în anexele nr. 1 și 2 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate care reglementează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne;

c) să fie obținute în condiții de igiena prevăzute în cap. II și III pct. 23 și 25 din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate care reglementează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne;

d) să fie obținute integral din:

e) sa îndeplinească condițiile generale stabilite de Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate ce afectează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne și, în special:

f) sa nu fi fost supuse radiatiilor ionizante.

(1) Autoritatea veterinara competența nu trebuie să autorizeze importul de carne proaspăta sau de produse din carne care nu sunt însoțite de un certificat de sănătate animala și sănătate publică emis de un medic veterinar oficial al tarii terțe exportatoare. Acest certificat trebuie:

a) să fie emis în cel puțin una dintre limbile oficiale ale tarii de destinație;

b) sa însoțească carnea proaspăta sau produsele din carne, în original;

c) să fie constituit dintr-o singura fila;

d) să fie emis pentru un singur destinatar.

(2) Certificatul de sănătate animala trebuie să ateste ca aceasta carne sau produsele din carne îndeplinesc condițiile de sănătate animala stabilite de prezenta norma sanitară veterinara și pe cele stabilite conform acestora, în vederea importului de carne proaspăta sau de produse din carne din tari terțe.

(3) Certificatul de sănătate trebuie să corespundă modelului stabilit în concordanta cu procedura naționala.

(4) Se poate decide, conform cu aceeași procedura și de la caz la caz, ca acest certificat de sănătate animala sau certificat de sănătate publică să fie constituit dintr-o singura fila.

(5) Certificatul de sănătate publică trebuie să corespundă, ca prezentare și conținut, modelului stabilit de autoritatea centrala și să fie emis în ziua în care carnea proaspăta sau produsele din carne sunt încărcate în vederea expedierii către România.

(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca după sosirea în România carnea proaspăta sau produsele din carne sunt supuse, fără întârziere, inspecției de sănătate publică efectuate de către autoritatea veterinara competența. Reguli detaliate, necesare să asigure ca inspecțiile sunt efectuate într-o maniera uniforma, trebuie să fie adoptate conform procedurii naționale.

(2) Fără a aduce atingere alin. (3), autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca importul din tari terțe în România este interzis dacă aceasta inspecție releva ca:

a) aceasta carne sau produsele din carne nu provin din teritoriul unei tari terțe sau dintr-o parte a acestora, incluse în lista elaborata conform art. 3 alin. (1);

b) carnea și produsele din carne provin de pe teritoriul unei tari terțe sau dintr-o parte a acesteia, din care importul este interzis, conform art. 13, dar fără a aduce atingere art. 21 alin. (2); certificatul de sănătate a animalelor care însoțește carnea sau produsele din carne nu îndeplinește condițiile stabilite conform art. 23 alin. (1) și (2).

(3) Autoritatea veterinara centrala poate autoriza ca produsele din carne și carnea care provine dintr-o țara terta sa tranziteze România, cu condiția ca:

a) țara vizata sa furnizeze dovezi ca prima țara terta către care se expediază carnea sau produsele din carne, după tranzitarea teritoriului României, nu expulzeaza sau nu trimite înapoi pe teritoriul României carnea sau produsele din carne al căror import sau tranzit a fost autorizat;

b) un astfel de transport sa fi fost autorizat anterior de către autoritatea veterinara centrala pe teritoriul căreia se efectuează inspecția de sănătate prevăzută la alin. (1);

c) un astfel de transport să fie efectuat fără ca produsele să fie descărcate pe teritoriul României, sub supravegherea autorităților veterinare competente, în vehicule sau containere sigilate de acestea. Singura manipulare autorizata în timpul acestui transport trebuie să fie cea efectuată la punctul de intrare, respectiv la punctul de ieșire din România, pentru transferarea directa de pe un vas sau un avion pe orice alt mijloc de transport sau viceversa.

(4) Toate cheltuielile implicate conform acestui articol trebuie să fie suportate de expeditor sau de reprezentantul sau legal, fără compensare din partea României.

(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca fiecare transport de carne proaspăta sau de produse din carne este supus unei inspecții de sănătate publică și sănătate animala conform procedurii naționale, înainte de a fi comercializat în România, efectuată de către un medic veterinar oficial. Autoritatea veterinara centrala trebuie să se asigure ca importatorii sunt obligați sa anunțe înainte cu cel puțin două zile lucrătoare serviciile veterinare locale responsabile pentru controlul importurilor la postul de inspecție frontaliera la care carnea sau produsele din carne sunt controlate, specificand cantitatea și natura carnii sau ale produselor din carne și data la care inspecția poate fi efectuată.

(2) Inspecția de sănătate publică prevăzută la alin. (1) trebuie să fie efectuată prin prelevare randomizata de probe, în cazul importului menționat la art. 16 alin. (1), art. 17 alin. (1) și (2), art. 21 și 22. Scopul acestei inspecții trebuie să fie, în special, de a verifica cele stipulate la alin. (3):

a) certificatul de sănătate publică, conformitatea carnii proaspete sau a produselor din carne cu cele menționate pe certificat și marca de sănătate;

b) starea de conservare și salubritatea acesteia;

c) prezenta reziduurilor substanțelor la care se face referire la art. 19;

d) dacă, în ceea ce privește carnea proaspăta, taierea și transarea sau, în ceea ce privește produsele de carne, producerea lor a fost efectuată în unități autorizate în acest scop;

e) condițiile de transport.

(3) Trebuie să fie adoptate, conform procedurii naționale, reguli de implementare pentru a se asigura ca inspecțiile la care se face referire la alin. (1) sunt efectuate într-un mod uniform, în special privind aplicarea art. 19, precum și frecventa recoltarilor, metodele de analiza și standardele la care se raportează.

(4) Autoritatea veterinara centrala trebuie să interzică comercializarea de carne proaspăta sau de produse din carne, dacă inspecția prevăzută la alin. (1) a indicat ca:

a) sunt improprii consumului uman;

b) condițiile stabilite de prezenta norma sanitară veterinara și în anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinara privind condițiile de sănătate pentru producerea și comercializarea carnii proaspete sau cele stabilite în anexele nr. 1 și 2 la Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate ce afectează comerțul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu produse din carne nu au fost îndeplinite;

c) unul dintre certificatele la care s-a făcut referire la art. 23, care însoțește fiecare transport, nu corespunde condițiilor stabilite la articolul menționat.

(5) Dacă aceasta carne proaspăta sau produsele din carne nu pot fi importate, acestea trebuie să fie returnate, exceptând cazul când acest lucru nu este posibil din motive de sănătate a animalelor sau de sănătate publică. Dacă este imposibil să se returneze carnea sau produsele din carne, acestea trebuie să fie distruse pe teritoriul României, acolo unde a avut loc inspecția sau la cel mai apropiat loc de distrugere. Prin derogare de la aceasta prevedere și dacă importatorul sau reprezentantul sau legal o solicita, autoritatea veterinara competența care efectuează inspecțiile de sănătate publică și de sănătate a animalelor poate autoriza intrarea acestora pe teritoriul României pentru folosirea lor în alte scopuri decât consumul uman, cu condiția ca:

a) sa nu reprezinte un pericol pentru oameni sau animale;

b) carnea sau produsele din carne sa provină din tari terțe, incluse în lista elaborata conform art. 3 alin. (1), din care importul nu este interzis. Astfel de carne sau produse din carne nu pot părăsi teritoriul României cu destinația către un stat membru al Uniunii Europene.

(6) În toate cazurile, după inspecția la care se referă alin. (1), certificatul trebuie să fie întocmit astfel încât sa indice clar modalitatea de utilizare a carnii sau a produselor din carne.

a) să fie întocmit de medicul veterinar oficial de la postul de inspecție de frontieră sau de la locul de depozitare;

b) să fie emis în ziua încărcării în scopul expedierii carnii proaspete către România;

c) să fie întocmit în limba engleza și limba română, cel puțin;

d) sa însoțească transportul de carne proaspăta sau de produse din carne, în original.

(1) Autoritatea veterinara centrala trebuie să elaboreze și sa comunice Comisiei Europene listele:

a) posturilor de inspecție veterinara de frontieră pentru importul de bovine, ovine sau caprine și porcine;

b) posturilor de inspecție veterinara de frontieră pentru importul de carne și produse din carne.

(2) Aceste posturi de inspecție veterinara de frontieră trebuie să fie autorizate în conformitate cu procedura naționala.

(3) Pentru ca posturile de inspecție veterinara de frontieră, la care se face referire la alin. (1), să fie autorizate, acestea trebuie, în special, să aibă spații necesare pentru efectuarea inspecțiilor veterinare și dezinfecție, pentru îndepărtarea deșeurilor de furaje, a resturilor, a gunoiului, a urinei și a altor deșeuri.

(4) Pentru ca posturile de inspecție veterinara de frontieră, la care se face referire la alin. (1), să fie autorizate, acestea trebuie să dispună cel puțin de:

a) spații de inspecție suficient de mari pentru a face posibila efectuarea inspecțiilor veterinare în mod normal;

b) spații adecvate de refrigerare și congelare;

c) camera adecvată de decongelare;

d) un laborator.

(5) Responsabilitatea pentru inspecțiile veterinare trebuie să fie asumată de un medic veterinar oficial. Acesta poate fi ajutat la efectuarea sarcinilor pur practice de tehnicieni veterinari instruiti special în acest scop.

(6) Autoritatea veterinara centrala trebuie să stabilească proceduri de verificare a punctelor de inspecție de la trecerea frontierei. Experții veterinari trebuie să verifice dacă spațiile din posturile de inspecție îndeplinesc condițiile prezentului articol și dacă inspecțiile sunt efectuate în conformitate cu prezenta norma sanitară veterinara. Condițiile aplicării prezentului alineat și în special numirea experților veterinari și procedurile de verificare trebuie să fie determinate conform procedurii naționale.

(1) Autoritatea veterinara centrala va lua măsurile administrative adecvate pentru a sanctiona orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.

(2) Autoritatea veterinara centrala poate completa, modifica sau abroga total ori parțial prevederile prezentei norme sanitare veterinare.

(3) Atunci când autoritatea veterinara centrala adopta măsurile menționate la alineatele precedente, trebuie să facă o referire expresă la prezenta norma sanitară veterinara.